1,307 matches
-
finalizat îl iritau; amândoi aveam motivele noastre: eu insistăm și la fel făcea și el. M-a întrebat ce doream să pun în locul duetului și eu i am sugerat o profeție a Marelui Preot Zaccaria. Lui Solera nu i-a displăcut ideea și după o serie de dar și dacă a spus că se va gândi la asta și va scrie cele de cuviință. Această soluție nu era pe placul meu, deoarece eram convins că vor trece multe zile până când Solera
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Un fapt banal, am fi tentați să credem, dar care ar trebui să ne pună mereu pe gânduri: iubim cum trebuie și suficient de mult? 7.3. Fețele ascunse ale iubirii Vi s-a Întâmplat, de bună seamă, să vă displacă ceea ce face sau vrea la un moment dat un copil (al dumneavoastră sau al altora). Când unui copil, cu care În fond nu ești de acord cu ceea ce face, Îi expui orizontul de Înțelegere și iubire pe care i-o
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
universaliste, autentice au privilegiul să se insinueze chiar și În regimurile cele mai autoritare. Atâta doar că ele nu pot fi declamate, vehiculate, cultivate În mod deschis, limpede. În perioada respectivă, Facultatea de Filosofie Îngloba un mănunchi de specialități ce displăceau regimului, desființase prin decrete de partid și de stat (sociologia, psihologia, pedagogia, științele politice etc.) și care puteau fi mai ușor „urmărite” sau manevrate printr-o unificare oarecum sincretică. Mai mult decât atât, filosofia era dublată de istorie și invers
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
post În oraș. Mi-am „ales” Liceul Industrial Nr. 3 din Vaslui. M-am bucurat, cu atât mai mult cu cât rămâneam În specialitate; urma să predau filosofie (alții erau nevoiți să „activeze” a doua specializare, istoria, care personal Îmi displăcea). Un amănunt: școala, cu profesorii și elevii săi, are și ea o personalitate, care este un „dat” pentru cel care vine În cadrul ei. Poți să treci peste acest fapt? Nicidecum, pentru că personalitatea ta de profesor (neformată Încă) se schițează prin
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
D’Orsay plăcea tuturor, Într-un mod atât de natural și de pasionat, Încât Îi făcea până și pe bărbați să-i poarte medalionul, În timp ce dandy-i nu Îi făceau pe aceștia să poarte decât ceea ce știți; ei plac femeilor, displăcându-le (să nu uităm nici o clipă această nuanță atunci când trebuie să Îi judecăm). În fine, d’Orsay era un rege al bunăvoinței amabile. Or, bunăvoința este un sentiment cu totul necunoscut dandy-lor. E drept, el avea - ca și ei - o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sale ostentatorii, de la tăiatul cozii prețiosului câine (să ni-l aducem aminte pe Alcibiade) la fluieratul propriei piese, cot la cot cu publicul (acesta e Prosper Mérimée), sunt inimitabile. Nici un snob, crede Carassus, nu ar gusta „plăcerea aristocratică de a displăcea”. Unui dandy autentic nu Îi poate repugna ceva mai mult decât monotonia, uniformitatea, fadoarea dobândite prin amestecul indistinct cu cei mulți și „de serie”. Chiar dacă au cochetat cu mișcările de insurgență populară (Barbey, Baudelaire), chiar dacă s-au dedicat cu prețul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lume, plictisit, o și abandonează. Și totuși, doctrina diferenței, așa cum o elaborează dandysmul, are ceva paradoxal: dandy-ul vrea de fapt să fie validat, acceptat, Într-un sistem pe care Îl perturbă cu impertinența sa fundamentală. El vrea să placă displăcând, să deregleze stabilind noi reguli, să fie neconvențional adoptând o nouă convenție. Camus vorbește, descriind dandysmul, despre o „estetică a singularității și a negației”. Dar singularitatea și negația agregă În primul rând un proiect etic. Vocația dandy-ului e unicitatea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să-i scoată - cu toată prostia insolenței - drept genitori ai gloriei lui Brummell, nu au ocupat câtuși de puțin În viața acestuia locul ce le-a fost atribuit. Să-l ascultăm mai bine pe Lister. El spune același lucru: „Îi displăcea ideea că propriii croitori ar fi Însemnat ceva pentru renumele său; nu avea Încredere decât În farmecul distins al unei dezinvolturi nobile și rafinate cu care era Înzestrat În cel mai Înalt grad”. E drept, Încă de la Început, prin tendințele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
captivat o societate prin naturalețe. Oare la ce grad de civilizație rafinată, de corupere secretă să fi ajuns, de fapt, societatea engleză, pentru a putea formula o frază profundă și dreaptă precum aceasta, à propos de un dandy ca Brummell: „Displăcea Într-un mod prea general pentru a nu fi căutat”1. Nu recunoaștem aici nevoia de a fi bătute, care le Încearcă uneori pe femeile puternice și desfrânate? Oare nu cumva grația simplă, naivă, spontană era un stimulent insuficient de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Întâmplă totul În sufletul acesta care se dezmorțește cu greu! „După ce a trecut multă vreme În agitațiile acestea - reia prințesa - am vrut să mă Închid În mine și să mă Întreb ce anume Îmi făcea plăcere și ce anume Îmi displăcea. Am constatat că o altă condiție decât cea trăită până acum Îmi ocupa tot timpul; dacă m-aș căsători, aș fi mai fericită. Aș fi norocul unui bărbat, i-aș dărui mari averi, mi-ar fi recunoscător, ar fi mișcat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
scapă nici un gest de prost gust... Să nu mai continuăm descrierea; omul acesta are grația suficientă. Nu l-am cunoscut oare cu toții pe acest egoist plin de bunăvoință, care deține secretul de a ne vorbi despre el fără a ne displăcea prea mult? El este numai grație, prospețime, stil căutat, chiar poetic. A ajuns să se facă invidiat. Până și atunci când ne ia părtași la bucuriile lui, la luxul lui, există la el o anumită temere legată de puținătatea resurselor noastre
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
El va crea grădina răului, unde crima nu va figura decât ca specie ceva mai rară decât altele. Teroarea Însăși va deveni senzație fină și obiect rar. „Nu numai că aș fi fericit să fiu victimă, dar nu mi-ar displăcea să fiu călău pentru a simți revoluția În ambele feluri.” Conformismul Însuși are, la Baudelaire, mirosul crimei. Dacă el și l-a ales pe Maistre drept maestru În domeniul gândirii, o face pentru că acest conservator merge până la capăt și Își
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
liric în comentariu și va veghea ca atributele să n-o ia niciodată înaintea judecății documentate. Când totuși un cuvânt mai puternic îi scapă de sub peniță („senzațional”), se sperie și aduce numaidecât precizări: „Am scris cuvântul senzațional, oricât ne-ar displăcea întrebuințarea lui, în ordinea literară, deoarece nici un al termen n-ar oferi echivalența uimirii...” Folosește și noțiunea de „structură”, în alt înțeles decât îl are termenul astăzi. Structura e pentru el ceea ce reprezintă pentru descendenții lui Sainte-Beuve psihologia, temperamentul. Obiectul
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
C. - „explică frumosul expresiv, fără canoane, fără subterfugii sentimentale și de fantezie”. De aprecieri superlative se bucură Albert Thibaudet. Precum lui E. Lovinescu, lui C. îi erau cunoscuți Émile Faguet, Paul Souday, Rémy de Gourmont și ceilalți. Să-i fi displăcut oare „scrisul frumos” în critică? În fond, farmecul textelor lui ține de vivacitatea intelectuală la nivel creativ, de forța asociativă-plasticizantă, cu efecte notabile. „Critica e reacție de sensibilitate și reflexe; e atitudine; acesta e caracterul ei creator; recenzia de douăzeci
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
de conștient. Persoana în cauză se concentrează mai degrabă asupra problemei fizice decât asupra suferinței psihice. La nivel secundar, debilitatea datorată problemei fizice îl eliberează, în general, pe individ, de responsabilitatea de a se apuca de o activitate care îi displace. Atenție Lucrurile care nu sunt conștientizate se uită. Un maistru care nu voia să își concedieze cel mai bun prieten s-a trezit a doua zi dimineața cu o paralizie a uneia din mâini, astfel că nu a putut semna
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
stil, care a pus capăt epigonismului eminescian. Nu s-a afiliat nici unui curent, deși într-o carieră literară de peste șapte decenii a fost contemporan cu numeroase orientări estetice. A avut o evoluție singulară. A contrariat și lucrul nu i-a displăcut. Aspirând la idealitate și la împlinirea de sine, a făcut gesturi oportuniste, ce-i contraziceau credințele. A mers contra tuturor, consecvent sieși și propriilor inconsecvențe. A regretat „febrilitatea ondulărilor noastre” și a răscumpărat-o cu „înțelegerea supremă” din poezie. A
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
În timpul acelor zile triste și în ziua înmormântării, Charlotte a fost singura care nu a plâns. Cu un chip de nepătruns, cu privirea liniștită, a văzut de treburile casei, primind vizitatorii, instalând rudele venite din alte orașe. Sobrietatea ei le displăcea profund oamenilor... „Poți să vii la mine când vrei”, mi-a spus ea la plecare. Am ridicat capul, revăzând Saranza, balconul, cufărul înțesat cu ziare vechi franțuzești. Din nou mi-a fost rușine: în timp ce noi ne spuneam povești, viața continua
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
toată dorința pe care o simțeam. Da, ea a devenit imediat femeia pe care o dorisem întotdeauna. În ciuda slăbiciunii ei legănate, în ciuda trăsăturilor estompate de beție, în ciuda a tot ceea ce în trupul ei și în chipul ei trebuia să-mi displacă, iar acum mi se părea atât de frumos. Tot rotindu-se, s-a lovit de mine, a ridicat ochii. Am văzut succedându-se pe chipul ei mai multe măști - frică, mânie, zâmbet. Zâmbetul a fost cel care a învins, un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Sunt umbră a cîntării-ți, o slabă umbr-abia. O, mă iubește numai, te rog, cu ființa-ntreagă Precum o stea murindă la univers se roagă. CĂLUGĂRUL Când tu zâmbești eu tremur, când tu vorbești eu tac, Ești glas gîndirei mele... gîndirile-mi displac De nu sunt ale tale... și blăstem a mea minte Că nu e ca și tine senină și cuminte... Oh vino! vin ș-acuma... surîde-mi ah! surâde Vorbește-ncet... la vorba-ți eu ochii-mi voi închide, Căci nu pot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se va constata prin dezbateri publice într-un stat vecin cumcă o seamă de judecători și de administratori în România sunt tovarăși la câștig ca bandiții din codru; că administrația va ajunge la halul de-a prinde cetățenii ce-i displac pe ulițe și a-i trimite sub escortă la București, pretextând că sunt nebuni. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul și totuși nu numai acestea, ci multe altele s-au întîmplat și se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de inacțiune, prin care s-a pus în opoziție cu toată Europa. Apoi nu e treaba noastră de-a da guvernului englez un sfat pe care nu ni-l cere și de-a esprima o opinie care - ar putea să displacă la Londra. În definitiv, daca puterile occidentale, după ce se vor fi înțeles, vor avea trebuință de adeziunea Europei pentru a stabili o situație normală în Egipet și a aduce un acord durabil între puteri, atunci, însă numai atunci, cestiunea va
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Om care n-a știut a da la ai săi o creștere utilă și cum se cuvine și care pretinde a da creștere unui popor întreg! Cumcă aceasta este ținta d-lui C. A. Rosetti și cumcă nu i-ar displăcea o continuă regulare a proprietății din 15 în 15 ani și o continuă confuziune între al meu ș' al tău ne-o dovedește foaia redijată de discipolii, de copiii sufletului său: "Dacia viitoare". De acord cu bătrânul demagog cosmopolit, pe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
despre Isidor. Ceva era strâmb... - Vorbele tale sună ca o erezie creștină! Fii atent, baiete! Nu m-am omorât niciodată după religia asta, îl preveni Starețul pe novice. Tânărul puse capul în pământ și se cufundă în muțenie. Starețului îi displăcu tăcerea care se lăsase peste micul lor grup. Îi accentua o stare de neliniște care izvora de undeva de dincolo de conștiență și de logică. - Spune-mi ce știi despre economia Abației. Isidor începu să vorbească repede: - În ultimii zece ani
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
chiar dacă acest lucru nu are mari șanse de reușită. Numai că mesajul lui Socrate nu este pentru toată lumea, așa cum este cel al lui Isus” (cf. Alexandru Dragomir, Crase banalități metafizice, Editura Humanitas, București, 2004, p. 167). Și cei doi ne displac profund acolo unde semănăm cât mai mult lor. Căci ei n-au „scris” pentru cei care n-au Larousse și nici nu au „vorbit” pentru abonații internet-ului. Păstorul știe că nu are a se îngrijora de cele 99 de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și atitudinea noastră afectivă, motivația, interesele. Atitudinea afectivă este „o predispoziție de a reacționa pozitiv sau negativ față de o situație, o persoană ori față de o simplă afirmație”. Observăm cu ușurință ceea ce ne convine. Mult mai greu remarcăm ceva care ne displace. J. Bruner a dat unor copii americani o diafragmă și le-a cerut să arate, cu ajutorul ei, care e mărimea diferitelor monede metalice curente. Mai ales cei săraci au indicat mereu mărimi mai mari decât cele reale Ă în cazul
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]