1,246 matches
-
clar de ce, nu e prea verosimil, dar nu are importanță. Esențial pentru constituirea dramei filozofice este că acești doi bătrâni se află față în față. La început, Carol refuză să vorbească. Rămâne toată vremea nemișcat, încremenit într-o tăcere ostilă, disprețuitoare. Sunt, acestea, paginile cele mai dense. "Tăcerea dintre ei dură toată vara (...). Filip stătea toată ziua turcește, pe lada de lemn, atent la toate mișcările lui Carol. (...) Carol îl ignora total. Părea că nu-l vede și făcea totul de parcă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în țară. Avea Pandele o imensă satisfacție de a primi bine. Aștepta pe musafiri în capul scării, încercînd chiar să surâdă grațios. În antreul enorm era aranjată o armată de lăutari. Apoi începeau jocul. Pandele privea din jelț, indulgent și disprețuitor, cum ai privi o jucărie pe care, de învîrtești de manivelă, dansează câteva păpuși într-o melodie de câteva sunete. Mosafirii se amețeau de dansul și de veselia la care erau siliți negreșit, și mai ales de teama care plutea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un rege care nu fusese niciodată aclamat de mulțime, pe care oamenii îl priveau cu indiferență, ciudă sau indignare. Nu le plăcea, în primul rând, înfățișarea lui: prea gras, prea chipeș, cu un zâmbet pe care-l socoteau ironic și disprețuitor. Ducea, apoi, în credința supușilor săi, o viață imorală; vânătoarea și aventurile galante erau singurele lui îndeletniciri. Seriozitatea cu care Don Carlos rezolvase problemele politice externe, după criza ultimatumului, era un lucru de care foarte puțini vorbeau. Realele lui însușiri
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
astfel la dramatizarea momentului care trebuia să devină istoric. Tribunul cere cuvântul, și recurge la vechea stratagemă: compară prețurile toaletelor Reginei cu costul pâinii săracilor. Impresia e, ca de obicei, profundă. În sfârșit, vorbește și Alexandre Braga, arbiter elegantiarum. Calm, disprețuitor, ironic, își alege ținta cea mai ușoară în persoana lui Don Carlos. Baionetele sunt chemate în ajutor, și - frumosul revoluționar e expulzat într-un vacarm asurzitor. Joîo Franco cere Regelui dizolvarea Parlamentului și adevărata dictatură începe. Dar șefii revoluției sunt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mulți nobilii se opuneau în mod deschis eforturilor lui Gundovek de a rămâne credincios alianței. în vreme ce acesta din urmă căuta din nou să facă liniște, ochii lui Sebastianus întâlniră încă o dată privirea Fredianei și citiră în ea o dezaprobare mută, disprețuitoare. își spuse că trebuia să se arate mai energic, că nu se putea lăsa depășit astfel de situație. Se lăsase acuzat, când ar fi trebuit, de fapt, să forțeze imediat nota și să-l denunțe fără întârziere pe asasinul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fratele! strigă. Așa că nu-ți datorez absolut nimic! — Nu eu i-am hotărât moartea, iar cel care i-a întins cursa a fost Gualfard. Eu nu am făcut decât să lucrez în numele lui Onegesius. — Sigur! replică ea pe un ton disprețuitor. I-ai lăsat pe alții să-și păteze mâinile cu sânge. Tu n-ai fi îndrăznit niciodată să te ocupi personal de asta! Fără să bage în seamă jignirea, Balamber răspunse răbdător. — Nu era sarcina mea și, oricum am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Fără să ridice ochii de pe hartă, Etius făcu cu mâna un gest de nerăbdare. — Aaah, tăietori de gâturi și dezertori: uite cine sunt ei! Oameni care fug! Metronius roși ușor, dar își înăbuși iritarea ce i-o stârneau cuvintele acelea disprețuitoare, care, de fapt - firește, fără intenția lui Etius -, îl jigneau mai întâi pe el. — Cu îngăduința ta, Eminentissime, cred că nu curajul le lipsește acelor oameni, ci mai degrabă organizarea și armamentul. Și chiar n-am văzut soldați mai dornici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
clar de ce, nu e prea verosimil, dar nu are importanță. Esențial pentru constituirea dramei filozofice este că acești doi bătrâni se află față în față. La început, Carol refuză să vorbească. Rămâne toată vremea nemișcat, încremenit într-o tăcere ostilă, disprețuitoare. Sunt, acestea, paginile cele mai dense. "Tăcerea dintre ei dură toată vara (...). Filip stătea toată ziua turcește, pe lada de lemn, atent la toate mișcările lui Carol. (...) Carol îl ignora total. Părea că nu-l vede și făcea totul de parcă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
avut senzația trecătoare, dar intensă că știa că sunt fratele lui Seymour. — Ce o face pe doamna Fedder să creadă că Seymour e un homosexual latent și un schizofrenic? Doamna de onoare s-a zgâit la mine, apoi a pufnit disprețuitor de elocvent. S-a întors spre doamna Silsburn, întrebând-o cu o maximă ironie: — Ați putea pretinde că un om normal e în stare de o asemenea ispravă ca asta de azi? Și-a înălțat sprâncenele și a așteptat. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Pe banca lui Connolly, Sheba a văzut un catalog de reduceri de la magazinul Harrods. Avea pe copertă o schiță foarte stilizată, făcută în peniță, o femeie cu o capă de blană, cu talia de viespe și cu acea tipică expresie disprețuitoare. Connolly copia desenul la sfârșitul caietului de matematică. Sheba l-a asigurat că nu venea să-l certe, ci doar să vadă ce face. Desenul era foarte bun, a zis ea. Stânjeneala sau poate plăcerea datorată laudei ei l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ochilor, gura lui bătrână, ca o prună pe sânii Shebei. — Orice... ce aveți? am zis eu. Richard și-a fluturat larg mâinile. — Orice. Suntem băutori serioși în casa asta. — Atunci, un sherry ar fi foarte bun. — Sherry? Umbra unui surâs disprețuitor i-a trecut peste față. — Chiar? Cred că ai nimerit singurul lucru pe care nu-l avem. S-a dus înspre barul cu băuturi și a început să sape. Sheba s-a întors, cu florile aduse de mine într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
din cap. — Pentru numele lui Dumnezeu! E și așa destul de greu. — Uite, Richard. Nu vreau să creez probleme, am zis eu. Dar dacă crezi că Ben și Sheba au nevoie de o escortă, mă pot oferi eu... Richard a râs disprețuitor. — Tu? Nu cred. Mi-am ascuțit vocea. — Sheba are dreptul să-și vadă fiul, știi asta. — Iar eu am dreptul să insist să fie însoțită de cineva în care am încredere, a zis Richard. Săptămâna trecută a dispărut cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-l sărute și să-i spună ce frumos era. Connolly s-a strâmbat. — Bine, bine, e-n regulă. Calmează-te, a mormăit el. Niciodată n-a răspuns bine la complimente, spune Sheba. Scoteau mereu ceva rău din el. O expresie disprețuitoare de satisfacție îi apărea pe față de parcă ar fi tras-o pe sfoară să cedeze ceva ce ea n-ar fi avut de gând. Connolly voia să mai întrebe despre Polly, dar pe Sheba o enerva subiectul și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o iubea la fel de mult pe cât ea iubea oceanul. Așa că a ridicat o mână lichidă și l-a tras înspre ea. Însă bărbatul i-a opus rezistență. I-a povestit despre o femeie și-a implorat-o să-i lase viața. Disprețuitoare, Lorelei i-a îndeplinit dorința, fără să-i spună însă că dacă un bărbat aproape că moare înecat în apele ei, niciodată n-o să mai aibă o zi fericită pe uscat. Ceea ce s-a ridicat din râu în ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
scuturându-se să scape din strânsoare. Ai fi putut să te întorci nu doar cu câteva julituri. Ai fi putut să nu te mai întorci deloc. Ei, a exclamat băiatul. Apoi i-a aruncat maică-sii o privire așa de disprețuitoare, încât femeia s-a tras înapoi. Jina începuse să nu-l mai placă, iar asta era o ușurare. Acesta era un sentiment normal, suburban. Care i-a mai domolit durerea din piept. În pădure sunt și oameni, a adăugat Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se maturizează în timpul cât îi ia unui val să crească și-apoi să se risipească. Hei, a zis Mike. Vrei să dormi cu mine în seara asta ? Sub cerul liber ? Pe bune ? Doar noi doi ? Charlie a terminat cu pufniturile disprețuitoare și și-a aruncat bățul în foc. Noi doi și Charlie ? Amândoi băieții s-au întors către el. Mike a izbucnit în râs și le-a ciufulit părul de pe cap. S-a făcut, a fost răspunsul lui. Numai noi trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
perdeaua lămîiatică drept fundal. Înainte de toate Însă, trebuie să mă asigur că ceea ce o preocupă pe ea atît de mult este unul și același lucru cu cel În căutarea căruia e fratele ei. Parcă mi-ar fi ghicit gîndurile. RÎse disprețuitor. — Nu-l iert. Nu-i mai pot suporta egocentrismul. Și un criminal plătește pentru faptele sale. Dacă nu joacă cinstit, cum să-l iert ? A zis că sora mea nu-i decît pe jumătate femeie. Tipul e ciudat... N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sticlă. Atitudinea lui ciudată, nici de refuz, nici de acceptare, am considerat-o În cele din urmă ca Însemnînd acceptare. După cîte văd, ești burlac. Privind peste umăr la Tashiro, fata nici măcar nu făcu vreun efort să-și disimuleze rîsul disprețuitor. Nu cred că ar mai rîde lumea de tine dacă ți-ai coase nasturii de la cămașă cu ață de aceeași culoare. Dar Tashiro rămase drept, exact În aceeași poziție, de parcă Înghițise un par. Își frecă sticlele ochelarilor cu vîrful degetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ei disperat „Mircea mamă, nu mai bate că vine mama acum și-ți deschide!” „Ți-am zis eu că vine în pas alergător; ne urmărea bătrâna, de după obloane.” Doamna Suciu apăru în poartă, mie-mi aruncă o privire scurtă și disprețuitoare și tăbărî pe Mircea „Ți-am mai spus de atâtea ori să nu-mi mai spui așa că ne aud vecinii!? Spune-mi mamă, că așa se spune.” Mircea stătea rezemat de stâlpul porții când ridică degetul arătător și vorbi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
politica a devenit calea cea mai facilă către prosperitate și îmbogățire rapidă și pentru care accesul la distribuția resurselor financiare publice a devenit principalul obiectiv. Noua clasă politică, arăta Pier Paolo Giglioti, îmbrăcând tot mai mult haina unei caste arogante, disprețuitoare, ruptă de realitățile societății și incapabilă să le înțeleagă, își consolidează puterea prin ocuparea masivă a posturilor importante și bine remunerate din cadrul instituțiilor statului care le asigură relații, informații, accesul la resursele publice. Numiți în astfel de posturi, exclusiv datorită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a exclamat mama. De unde ți-ai luat tricoul? Auzi, n-ai vrea să stai tu de vorbă cu Margaret, e mai mică decât tine și pare mai bătrână decât mine. Îmi strică firma! —Uită-te la tine, a zis Helen disprețuitoare. Îmbrăcată de parcă ai fi adunată de pe stradă - la patruzeci de ani! — Și știi ce se zice despre patruzeci de ani? Claire i-a pus mâna pe umăr lui Helen. Că mături podeaua cu fundul? — Viața abia începe! i-a zbierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sus cât putu mai bine și un clinchet ușor de monezi se făcu atunci auzit. — Dă-mi-le pe toate! Băgând mâna pe sub rochie, ea dădu la iveală o modestă pungă pe care o aruncă pe jos, cu un gest disprețuitor. Banditul o ridică fără să se formalizeze și se întoarse spre maică-mea: — Acum e rândul tău. În clipa aceea, răsună în depărtare chemarea muezinului din sat. Tata ridică ochii spre soare, care părea înfipt în mijlocul cerului, și, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bătea joc fără nici o reținere de „ochiul august“, acela al monarhului, se înțelege. Primul vânzător de sirop întâlnit, ghicindu-mi neștiința și amuzându-se foarte, consideră că era de datoria lui să mă lămurească imediat, îndepărtându-și cu un gest disprețuitor clienții însetați. Povestea pe care mi-au spus-o mai târziu diverși cetățeni de vază și neguțători nu se deosebea cu nimic de cea relatată de omul acela. — Totul a început, îmi spuse el, printr-o întrevedere furtunoasă între sultanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
desfășurat o adevărată paradă matinală. Un slujitor a venit să ne poftească să intrăm, dar Giovanni a refuzat sec: — Messer Alessandro este aici? Cred că doarme. — Dar messer Ippolito? — Doarme, de asemenea. Să mă duc să-i trezesc? Giovanni dădu disprețuitor din umeri și își întoarse calul. Ieșind din curte, mai făcu câțiva pași spre dreapta pentru a-mi arăta o clădire în construcție: — Biserica San Lorenzo. Aici lucrează acum Michelangelo Buonarroti, dar nu îndrăznesc să te duc acolo pentru că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se lase intimidat de nimeni. Eu am vorbit doar despre zaruri; știu foarte bine că tu ești guvernator. Și eu am fost în mulțimea care te aclama când ai venit aici, la Colonia, acum o lună. — Mă aclama - Vitellius râse disprețuitor. Dar cina pe care mi-ați pregătit-o aici, la Pretoriu, a fost oribilă. A trebuit să mă duc într-o tavernă ca să-mi potolesc foamea. Și nu acolo m-ai găsit pe mine? În ziua aceea ai avut noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]