18,838 matches
-
să fie pusă direct. Huizinga e de părere că jucătorul știe, jucîndu-se, că nu e de-a adevăratelea. Chiar și copilul ar avea această intuiție, că e numai în glumă. N-aș bagă mîna în foc. Aș fi înclinat să disting jocul adultului de joacă copilului. Profit și de dubletul românesc, inexistent în nici o limbă. Cred că joaca e de-a adevăratelea, jocul, nu. Iar dacă eu l-am citit bine pe Cervantes, aș spune că Don Quijote e mai aproape de joacă
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
ce revitalizează aceste momente ale trecutului. Deși au șanse să rămână în trecut, am avut și noi curiozitatea dar și bucuria de a le cunoaște. Alte momente pianistice ale lunilor din urmă în viață muzicală bucureșteana? O reorientare de semnificație distingem în cantul lui Viniciu Moroianu. Mai puțin în Concertul de Robert Schumann și în mod evident pe parcursul recitalului sau susținut la Ateneul Român, elocventa adresării capătă gravitate și spectaculozitate; în Suita "În aer liber" de Bela Bartok, disocierea, personalizarea culorilor
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
tinerii maeștri își asumă răspunderi dintre cele mai importante față de destinul în actualitate al creației enesciene; Vlad Dimulescu o face cu distincția elegantei sprijinite de frumusețea tonului pianistic. O colaborare perfect coordonată între solist, dirijor și orchestră am putut să distingem în realizarea Concertului în fă, de George Gershwin; Orchestră Națională Radio s-a întrecut pe sine în compania pianistului Mihai Ungureanu, a dirijorului Ovidiu Bălan, iar muzică a dispus de swing, de culoare, de un cultivat farmec jazzistic bine structurat
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
La sfarsitul deceniului opt, cănd cenzură nu mai îngăduie decât cultul lui Ceaușescu, gravitatea de imn religios a versurilor tânărului poet sună straniu, ca o adiere de altceva. Această gravitate - cu o notă teatrală, dar niciodată împinsă până la parodie - îl distinge pe autor și de colegii lui de generație, care înțeleg literatura că pe un joc de-a literatura (singură influență optzecista poate fi identificată în titlul volumului de debut, bazat pe un joc de cuvinte: "fântâni carteziene" în loc de "fântâni arteziene
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
cu binecunoscutul sau talent literar - atitudinea lirica a lui Nichita Danilov ("rugăciunile sale sunt îndreptate spre o zeitate abstractă, umanizata doar cât o străfulgerare"), dar se menține de la început până la sfârșit pe poziția unui apologet, lăsând în sarcina altora să distingă textele valoroase de cele lipsite de valoare. Repetiția persuasiva Nichita Danilov (născut la 7 aprilie 1952 în satul Musenita, comuna Climăuti din județul Suceava) a publicat șase cărți de poezie: Fântâni carteziene, Iași, Ed. Junimea, 1980; Câmp negru, București, Ed.
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
Kundera în Arta românului și în Testamente trădate. Aceștia și alții par a nu mai ține cont de vechea idee (ilustrata de Lodge prin numeroase exemple din critică anglo-saxonă) care atribuia poeziei dreptul exclusiv de a stabili normă literară și distingea două tipuri de limbaj radical diferite, unul literar (cel poetic), altul nonliterar (cel al românului). Studiul lui Lodge mi-a prilejuit și cîteva reflecții care ar putea avea darul să precizeze unele aspecte ale dezbaterii cu pricina. Unul este chiar
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
nu-i aparțin, spre a procrea alții (Ortega y Gasset: "sufletul liric atacă lucrurile naturale, le hrănește sau le ucide"). "Ucigaș" al lucrurilor naturale, poetul nostru propune neistovit altele, cu forța unei stihii în suflul căreia amănuntele nu se mai disting cu ușurință. Fluidul e copleșitor, absorbant și vuitor că o cascadă, ale cărei mici șuvițe se succed, se împletesc și se substituie atît de iute, încît n-ai timp a le analiza: Cîntă în cer abisul cu trandafiri și arme
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
literatura!... Întoarce-te la Gloria Constantini! Mai puțin moralism, mai puțină predică în ceea ce scrii!". În prefață la Doctorul Taifun (1933), în care se referea la acest îndemn al lui Caracostea, autorul îi răspundea, făcînd apel la vetustele teorii care distingeau între artă pentru artă și arta cu tendința, apărîndu-si concepția despre "fosforescenta operei lui Dumnezeu", adăugînd: "nici o tendință - cinstită, utilă, legitimă, morală... și cu atît mai mult creștină - nu poate să constituie vină și nu poate să aducă descalificare operei
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
prezenta articolului nehotărît, determinarea prin adjective sau formarea unor plurale la numele proprii de familie provenite din nume comune ("un Pădure"; "săracă Mircea"). O contribuție importantă a cercetării constă în nuanțarea unor afirmații peremptorii despre absența pluralului numelor proprii. Analiza distinge între mai multe valori ale pluralului (care nu pot fi determinate formal, ci doar prin distingerea funcției în context): în primul rînd între cea care constituie o clasă pe baza comunității de nume (Tachii, Popeștii) și cea care presupune o
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
atestă nu numai o bună știință a cantului, ci și o sensibilitate muzicală de bună calitate. Ne-a cântat și ne-a încântat în celebra arie "Un bel di vedremo" din opera "Madama Butterfly", de Puccini. Nu poți să nu distingi un anume swing susținut cu măsura temperamentului ce devine seducător, în aria "My Mân^s Gone Now", din opera "Porgy și Bess", de George Gershwin. Dumitru Avakian
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
ales de nivelul obiectiv de dezvoltare a limbii-tintă că limba literară. Rațiunea constă în faptul că ămacro-stilisticaă e mai puțin o stilistica a ăstiluluiă și mai degrabă una a ăscriituriiă; în eseul Variațiuni pe tema textului am arătat că trebuie distins între cele două concepte: unul este un fapt individual (Le style c^est l^homme même!), iar celălalt o instanță suprapersonala, cultural-institutională, istoricește constituită. Oricât ar manipula-o Eduardo Mendoza în sensul ironiei și meta-ironiei postmoderne, scriitura romanesca rămâne pentru
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
neagră-verde și urletul măriiă. E izbândă unui instinct sigur, dar și - de ce nu? - a unui sentiment simpatetic trezit de această magnifica declarație de dragoste Barcelonei. NOTE 1) Cele care îl preceda sunt: La verdad sobre el caso Savolta s1975t, român distins cu Premiul Criticii și ecranizat de regizorul Antonio Dovre (1979); El misterio de la cripta embrujada (1979), un alt succes de critică și de public; și El laberinto de las aceitunas (1982). Îi urmează: La isla inaudita (1989), precum și Sin noticias
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
De aceea nu voiam deloc să reduc această lucrare la un singur volum; concep aceste două volume relativ independente unul de celălalt și, chiar, s-ar fi putut că al doilea să apară primul... esențialul pentru mine era să le disting... Pentru a fi mai clar, se punea problema de a nu introduce funcția estetică a operelor de artă în analiza modurilor de existență. De aceea am vrut nu numai că lucrarea să apară în două volume, dar și că aceste
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
timp o vei caută în jurul tău, mizînd tocmai pe existența ei reală. Altfel spus, fiecare din noi trăiește mai mult sau mai puțin în preajma copacilor, dar cît îi vedem, cînd nu mai sîntem copii? Cîți dintre noi pot fie și distinge un stejar de un ulm, un cireș de un vișin? Acea lume de crengi și frunze este una și aceeași privită de pe pămînt, dar ea devine un caleidoscop de detalii și nuanțe o dată ce nu mai e doar o parte din
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
obiectivele inițiale și la stilul de cooperare plămădit în comun. După succesivele apeluri, trăgînd concluzia că nu se dorește un reviriment real, s-au simțit constrînse să părăsească navă comandantului. Nu mă raliez în toate punctele la programul Alianței Civice, disting în anumite detalii un deficit de maleabilitate, din unghiul meu de apreciere, dar acesta poate fi viciat de distanță. Contur neretușat, deocamdată Ce as reține dacă aș fi silit să reduc personalitatea poetei la una-două linii definitorii? E mai recomandabil
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
moralității în expresie estetică, mi se pare următorul lucru: imaterialitatea, în chiar textul lui Kierkegaard, cuplului căsătorit. Iubitele lui Don Juan se pierd, cum era de așteptat, în serialitatea lui mille e tre, dar în iubirea domestică ar trebui să distingem chipuri clare, de Penelope și Odisei. Moralistul lui Kierkegaard, de altfel, promite la începutul textului că își va susține pledoaria cu propria să experiență de soț fericit. Și totuși, atît el cît și soția lui există doar că absențe pilduitoare
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
ale lui Marian Popa: Antologea, Atintis, Brepurgel, Bubencu, Buibăr, Buzduc, Căcuciu, Cotfase, Delabuda, Gîndut, Hătcărău etc., dar și în personaje că Ghideon Ghinolea, Aneofita (Petre Sălcudeanu); Nicanor, Dealatul, Fără (D.R.Popescu). În categoria numelor simbolice mi se par a se distinge mai ales modă mai conformist-oficială a mîțului Manole (Manole Crudu, Manole Suru) și cea cu intenții mai mult sau mai putin subversive a simbolismului religios. După obsedantul deceniu, un număr semnificativ de personaje masculine din proza românească poartă numele evangheliștilor
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
1884, în Frătăuții Noi. Să amintesc, la același capitol al vieții publice, de participarea părintelui Porumbescu, în 15 august 1871, la vestita serbare de la Putna, cu prilejul aniversării a 400 de ani de la întemeierea mânăstirii, la organizarea căreia s-au distins Eminescu și Slavici. La această manifestare aniversară a luat parte și fiul părintelui, cel ce va deveni celebrul Ciprian Porumbescu, atunci elev în a șaptea liceală, care a luat vioara unui lăutar și a cîntat, exaltat, o nesfîrșită horă. În
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
Viorica Bucur La București, toamna a ănsemnat un veritabil festin cinematografic. Așadar, "delicatese" prilejuite de: Săptămâna filmului spaniol. 11-15 octombrie (cu un program ce a fost inaugurat prin Belle époque, filmul lui Fernando Trueba distins cu Oscarul 1992 pentru cel mai bun film străin); Capodoperele filmului finlandez. 18-22 octombrie (printre acestea numărându-se și două: Juha - filmul din 1936, al lui Nyrki Tapiovaara și cel din 1999 semnat de Aki Kaurismäki - creații ce meritau să
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
au fost luate în serios de specialiștii din Occident; se evocă și disputele constituționale recente din Republică Moldova, privind desemnarea limbii oficiale că "română" sau că "limba moldoveneasca". Atricolul cuprinde și observația că limba scrisă din Republică Moldova nu se distinge de cea din România � cu excepția unor termeni tehnici împrumutați din rusă, chiar și pe aceștia, însă, inițiativele actuale de unificare terminologica tinzînd să-i elimine. Mai multe referiri la română apar și în articolul despre daco-tracă (Daco-Thracian) - care preferă această
Limbile Europei by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/17447_a_18772]
-
hotărîtoare a culturii, dar în același timp permite aprecierea unei puteri creatoare deosebite" (Istoria ideii de geniu, în Opere, vol. 9, 1980). Propoziții neîndoios corecte, dar de-o generalitate excesivă. Nu are mai mult nerv concluzia lui Schelling? "Geniul se distinge de tot ce este doar talent sau dibăcie, prin faptul că rezolva o contradicție care este absolută și nu poate fi rezolvată de nimic și altceva. În orice producere, chiar și în cea mai comună sau cotidiană, acționează cu activitatea
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
un factor al fisurii ontologice, care avea să distrugă androginia, pe care doar geniul insomniac ar putea-o regenera. După cum rezultă din comentariile a numeroși autori vechi și contemporani, două trăsături par a fi proprii geniului: melancolia și saturnismul. Aristotel distinge (în Problemata, XXX) două spețe de melancolici: una produsă de umoarea rece (bilă neagră), reprezentată de persoane uscate, feminoide, nocturne, hibernale, întortocheate, alta produsă de umoarea caldă, ilustrata de cei cu labilitate și instabilitate psihică și consunînd cu genialitatea. Notele
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
care al sfătuia pe Iacob Negruzzi să nu o publice an Convorbiri literare), socotita a fi o corosiva de-a lui Creangă, odată an plus. Nuvelă va fi apreciată la valoarea ei mult mai târziu de Călinescu, Vianu, Vladimir Streinu, distingând aici jovialitatea și ironia, citând, ăn sprijin, teoreticieni literări notorii mai noi. Un studiu (articol?) concentrat din 1984 reia an discuție opera de istoric literar a lui N. Iorga. Cum se știe, ea este puțin prețuita poate și datorită lui
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
războit cu purismul an artă și an favoarea specificului național an literatura și arta, să fie autorul, ăn 1933, al românului Adela, probabil cel mai bun român de analiză psihologică din literatura română modernă. Mentorul prestigioasei, epocalei reviste s-a distins, astfel, o dată an plus și, cum se știe, strălucitor. Liviu Leonte, Scriitori, cărți, reviste, Editura Cronică, Iași, 1998.
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
de mult, un alt volum, apărut la începutul anilor '90, despre istoria gîndirii xenofobe în filozofia franceză. Acolo, Todorov face o tipologie, sau mai bine zis o galerie a comportamentelor interculturale. Între cei ce își schimbă cultură de origine, el distinge următoarele tipuri, pe care doar le enunț, pentru că în mare numele explică totul: asimilatorul, profitorul, turistul, impresionistul, asimilatul, exotul, exilatul, alegoristul, dezamăgitul și filozoful. Todorov însuși s-ar încadra, așa cum singur se descrie, în această ultima categorie, a filozofului. Filozof
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]