537 matches
-
Kogălniceanu" se transformă în Componentă Fluvială și intră în subordinea Comandamentului Operațional Naval. • Mai 2006 - Componenta Fluvială se transformă în Serviciul Fluvial din subordinea Comandamentului Flotei. În prezent Serviciul Fluvial are următoarea structură: • Comandament • Divizionul 67 Nave Purtătoare de Artilerie • Divizionul 88 Vedete Dragoare Secția de monitoare are în compunere 3 nave cu următoarele caracteristici tehnico-tactice: Nava a fost construită în anul 1993 la Șantierul Naval DROBETA TURNU-SEVERIN în data de 19.12.1993 a intrat în compunerea Divizionului 67 Monitoare
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
de Artilerie • Divizionul 88 Vedete Dragoare Secția de monitoare are în compunere 3 nave cu următoarele caracteristici tehnico-tactice: Nava a fost construită în anul 1993 la Șantierul Naval DROBETA TURNU-SEVERIN în data de 19.12.1993 a intrat în compunerea Divizionului 67 Monitoare în garnizoana BRĂILA. Nava a fost construită în anul 1994 la Șantierul Naval DROBETA TURNU-SEVERIN în luna decembrie 1994 a intrat în compunerea Divizionului 67 Monitoare în garnizoana BRĂILA. Nava a fost construită în anul 1996 la Șantierul
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
Șantierul Naval DROBETA TURNU-SEVERIN în data de 19.12.1993 a intrat în compunerea Divizionului 67 Monitoare în garnizoana BRĂILA. Nava a fost construită în anul 1994 la Șantierul Naval DROBETA TURNU-SEVERIN în luna decembrie 1994 a intrat în compunerea Divizionului 67 Monitoare în garnizoana BRĂILA. Nava a fost construită în anul 1996 la Șantierul Naval DROBETA TURNU-SEVERIN în luna noiembrie 1996 a intrat în compunerea Divizionului 67 Monitoare în garnizoana BRĂILA. Secția de vedete blindate are în compunere 5 nave
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
1994 la Șantierul Naval DROBETA TURNU-SEVERIN în luna decembrie 1994 a intrat în compunerea Divizionului 67 Monitoare în garnizoana BRĂILA. Nava a fost construită în anul 1996 la Șantierul Naval DROBETA TURNU-SEVERIN în luna noiembrie 1996 a intrat în compunerea Divizionului 67 Monitoare în garnizoana BRĂILA. Secția de vedete blindate are în compunere 5 nave cu următoarele caracteristici tehnico-tactice: Nava a fost construită în anul 1987 la Șantierul Naval "MANGALIA". Nava a fost construită în anul 1988 la Șantierul Naval "MANGALIA
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
cu teza de doctorat "Contribuții la studiul doctrinei și diplomației navale românești în actualul context geopolitic și geostrategic". După absolvirea Școlii Superioare de Marină, a fost comandantul Unității de luptă Observare, Transmisiuni și Radioelectronica pe dragorul de bază 60 din Divizionul 146 Dragoare al Diviziei 42 Maritime (1968-1973). După doi ani în care studiază la Academia Militară din București, revine în funcții de comandă operativă: comandantul dragorului de bază 62 (1975-1976), șeful Transmisiunilor Diviziei 42 Maritime (1976-1978), ofițer 2 în Biroul
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
42 Maritime (1976-1978), ofițer 2 în Biroul Mecanizarea și Automatizarea Conducerii Trupelor în cadrul C.M.M. și la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime "NAVROM” Constantă (1978-1980). Între anii 1980-1984, îndeplinește funcții de comandant de navă antisubmarin: Vânătorul de submarine 33 din cadrul Divizionului 339 Vânătoare de Submarine și apoi Vânătorul de submarine 260. Conduce apoi Divizionul 339 Vânătoare de Submarine și apoi Divizionul 79 Vânătoare de Submarine (1984-1990). După trei ani în care este comandant de unitate de fregate, este numit în funcția
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
C.M.M. și la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime "NAVROM” Constantă (1978-1980). Între anii 1980-1984, îndeplinește funcții de comandant de navă antisubmarin: Vânătorul de submarine 33 din cadrul Divizionului 339 Vânătoare de Submarine și apoi Vânătorul de submarine 260. Conduce apoi Divizionul 339 Vânătoare de Submarine și apoi Divizionul 79 Vânătoare de Submarine (1984-1990). După trei ani în care este comandant de unitate de fregate, este numit în funcția de șef al Operațiilor în Comandamentul Marinei Militare (1993-1995), devenind apoi locțiitor al
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
Flotei Maritime "NAVROM” Constantă (1978-1980). Între anii 1980-1984, îndeplinește funcții de comandant de navă antisubmarin: Vânătorul de submarine 33 din cadrul Divizionului 339 Vânătoare de Submarine și apoi Vânătorul de submarine 260. Conduce apoi Divizionul 339 Vânătoare de Submarine și apoi Divizionul 79 Vânătoare de Submarine (1984-1990). După trei ani în care este comandant de unitate de fregate, este numit în funcția de șef al Operațiilor în Comandamentul Marinei Militare (1993-1995), devenind apoi locțiitor al Comandamentului Marinei Militare (1996-1997). Prin Decretul nr.
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
și artilerist pe Monitorul "Brătianu" (iul. 1943 - sept. 1944), prizonier de război în U.R.S.S. (sept. 1944 - apr. 1945), militar în Secția tehnică din cadrul Diviziei 2 Infanterie voluntari "Horia, Cloșca și Crișan" (apr. - iul. 1945), locțiitor politic de baterie în Divizionul de Artilerie de coastă (sept. - oct. 1945) și pe Canoniera "Stihi" (oct. 1945 - mart. 1946). Responsabil al Secției Militare Regionale Constanța (apr. - dec. 1946), instructor al C.C. al P.C.R. (dec. 1946 - sept. 1947), secretar al Comitetelor județene P.C.R. Tulcea (sept
Florea Diaconu () [Corola-website/Science/307472_a_308801]
-
După o practică în unitățile operative s-a înscris la Școala Superioară de Război pe care a absolvit-o în 1921 printre primii elevi. Și-a început cariera militară la 1 iulie 1911 în funcția de Comandant de Pluton la Divizionul de Artilerie Călăreață. În 1913 ia parte la al II-lea Război Balcanic la comanda Bateriei 6 Artilerie. Se înscrie la Școala Specială a Artileriei și termină al doilea din 41 de elevi fiind promovat locotenent și mutat la Regimentul
Ramiro Enescu () [Corola-website/Science/307478_a_308807]
-
1952), căpitan locotenent (decembrie 1952) și căpitan de rangul 3 (iulie 1954). După absolvirea cursului academic superior de pe lângă Academia Militară Generală (1956), a fost numit șef de stat major al Brigăzii 214 Apărarea Raionului Maritim (august - octombrie 1956), comandant al Divizionului 319 Vedete torpiloare (octombrie 1956 - ianuarie 1959), șef de stat major al Flotilei de Dunăre (ianuarie 1959 - martie 1960) și comandant al Brigăzii 33 Dragaj (martie 1960 - mai 1961). În august 1958 a fost înaintat la gradul de căpitan de
Ilie Ștefan () [Corola-website/Science/302888_a_304217]
-
Academia de Înalte Studii Militare din București (1985). În anul 1999, a obținut titlul științific de doctor în științe militare. După absolvirea școlii de ofițeri, a fost avansat locotenent, îndeplinind apoi funcțiile de comandant de pluton, de baterie și de divizion de artilerie (1976-1982). Revenit după trei ani de studii la Academia Militară, devine șef al artileriei unui Regiment Mecanizat (1985-1986), șef de stat major al unui Regiment de Artilerie (1986-1988), comandantul Regimentului 43 Artilerie (1988-1993), locțiitor al comandantului Diviziei 1
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]
-
la gradul de locotenent. A parcurs etapele ierarhiei militare începând cu cea de comandant de pluton (până în 1982) și comandant de baterie (până în 1987) în cadrul Brigăzii 8 Artilerie Tunuri, iar evenimentele din anul 1989 îl găsesc în funcția de Comandant Divizion Artilerie Antitanc aparținând Regimentului 65 Artilerie Antitanc. În august 1990 revine în Focșani încadrând funcția de Comandant Divizion Obuziere Tunuri, poziție din care este promovat în funcția de Șef stat major (prim locțiitor al comandantului) al Brigăzii 8 Artilerie Tunuri
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
și comandant de baterie (până în 1987) în cadrul Brigăzii 8 Artilerie Tunuri, iar evenimentele din anul 1989 îl găsesc în funcția de Comandant Divizion Artilerie Antitanc aparținând Regimentului 65 Artilerie Antitanc. În august 1990 revine în Focșani încadrând funcția de Comandant Divizion Obuziere Tunuri, poziție din care este promovat în funcția de Șef stat major (prim locțiitor al comandantului) al Brigăzii 8 Artilerie Tunuri, la data de 23.01 1991. În anul 1994 urmează Cursul post academic de comandanți de brigadă - regimente
Ștefan Oprea (general) () [Corola-website/Science/311908_a_313237]
-
Militară, obținând ulterior titlul academic de doctor în științe militare. La repartiție, a ales garnizoana Ploiești, la Centrul de Pregătire al cadrelor din artilerie, iar după absolvirea Academiei Mlitare, garnizoana Brăila, unde a activat nouă ani, inițial în calitate de comandant de divizion, șef de stat major de regiment și apoi comandant. A urcat rapid în ierarhia militară, fiind numit succesiv: șeful operațiilor, șef de stat major la Inspectoratul General al Artileriei, comandant al Brigăzii 8 Artilerie Mixtă (9 ianuarie 1990 - 23 ianuarie
Cornel Paraniac () [Corola-website/Science/311902_a_313231]
-
la gradul de locotenent și numit comandant de baterie în Regimentul 142 Obuziere (1949-1951). În anul 1951 este înaintat la gradul de locotenent major și numit ajutor pentru Operații și P.L. al șefului de stat major (1951-1952) și comandant de divizion în Brigada 54 Artilerie (1952-1953), apoi ajutor șef Birou operații (1953-1955) și ajutor al șefului Biroului P.L. artilerie al Regiunii 3-a militare (1955-1956). În acest timp, a urmat Cursul de perfecționare pentru comandanți și șefi de state majore (1952
Stelian Popescu (militar) () [Corola-website/Science/311950_a_313279]
-
1 Sofia. O parte din tunurile românești din sectoarele atacate au fost scoase din luptă de bombardamentul artileriei bulgare, iar restul au înhămat și s-au retras. Singura grupare de artilerie care a acționat în ajutorul centrelor 6-9 este un divizion de obuziere de 105 mm, trimis în ultima clipă de comandantul Turtucaiei pentru a întări sectorul Daidâr. Tirul precis al acestuia, împreună cu mitralierele și focurile celorlalte arme de infanterie ale apărătorilor centrelor fac un adevărat carnagiu în rândurile atacatorilor, reușind
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
clipă de comandantul Turtucaiei pentru a întări sectorul Daidâr. Tirul precis al acestuia, împreună cu mitralierele și focurile celorlalte arme de infanterie ale apărătorilor centrelor fac un adevărat carnagiu în rândurile atacatorilor, reușind să blocheze elanul trupelor bulgare. Terminând însă muniția, divizionul de obuziere se retrage. Infanteria română care apără centrele din sectorul atacat este copleșită de numărul atacatorilor, disproporția de forțe fiind zdrobitoare în favoarea trupelor bulgare: două companii românești contra unui regiment bulgar. Deși încearcă să reziste, trupele românești din sectoarele
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
geniu (1909-1911) și făcut căpitan în 1915. În timpul [[primul război mondial|Primului Război Mondial] a participat mai întâi cu bateria sa de tunuri 105 mm la luptele de la [[Giurgiu]], din [[Dobrogea]] ([[Cușgun]] și [[Caceamac]], de la Pralea), iar la [[Mărășești]] a comandat un divizion din Regimentul 4 Artilerie Grea, apoi a avansat la rangul de [[maior]] și șef de birou în Marele Cartier General în 1917, precum un an mai târziu la acel de [[locotenent colonel]] și șef secție în Direcția Artilerie din Ministerul
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]
-
de Doctor în Științe Militare. După absolvirea Școlii de Ofițeri, a activat ca ofițer de artilerie, îndeplinind funcții de comandă cum ar fi: comandant de pluton la Brigada 17 Artilerie și la Centrul de Instrucție al Artileriei (1969-1971), comandant de divizion obuziere-tunuri și locțiitor al comandantului Brigăzii 8 Artilerie (1973-1981), comandant al Regimentului 315 Artilerie de la Șimleul Silvaniei (1981-1982), locțiitor al comandantului și șef al artileriei Diviziei 81 Mecanizate (1982-1984), locțiitor al comandantului și șef al artileriei Armatei a 4-a
Mihail Popescu () [Corola-website/Science/304996_a_306325]
-
pluton tunuri de câmp la Regimentele 1,7,10 și 2 Artilerie din București, iar după obținerea gradului de maior, la 1 aprilie 1916, comandant de baterie la Regimentele 15 și 6 Artilerie. În timpul primului război mondial, în calitate de comandant al Divizionului 2 din regimentul 10 Artilerie, ia parte la luptele de la Homorod din Transilvania, ulterior este transferat pe frontul de la Dunăre, unde divizionul comandant de el sprijinea cu foc temerara acțiune ofensivă a Diviziei 21 infanterie, unde este și grav rănit
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
aprilie 1916, comandant de baterie la Regimentele 15 și 6 Artilerie. În timpul primului război mondial, în calitate de comandant al Divizionului 2 din regimentul 10 Artilerie, ia parte la luptele de la Homorod din Transilvania, ulterior este transferat pe frontul de la Dunăre, unde divizionul comandant de el sprijinea cu foc temerara acțiune ofensivă a Diviziei 21 infanterie, unde este și grav rănit. Detașat ulterior la Marele Cartier General, ca ofițer de legătură pe lângă Grupul de Armate Ruse, aflat în Galiția, la începutul anului 1918
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
a parcurs sistemul de pregătire preuniversitar din societatea civilă. În perioada 1970-1974, a urmat cursurile Institutului de Marină "Mircea cel Bătrân" din Constanța, la absolvirea căruia a fost încadrat în funcția de comandant serviciu de luptă navigație și transmisiuni la Divizionul de vedete purtătoare de rachete (1974-1978). În perioada studenției a fost coleg de facultate timp de doi ani cu Traian Băsescu, viitorul președinte al României. După absolvirea cursurilor Facultății de Arme Întrunite din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare din București
Gheorghe Marin () [Corola-website/Science/304914_a_306243]
-
1974-1978). În perioada studenției a fost coleg de facultate timp de doi ani cu Traian Băsescu, viitorul președinte al României. După absolvirea cursurilor Facultății de Arme Întrunite din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare din București (1978-1980), a revenit la același divizion în calitate de comandant de navă (1980-1981). În perioada anilor 1981-1985, lucrează ca ofițer de stat major în Secția Operații a Statului Major al Forțelor Navale, apoi ca șef al Atelierului de proiectare-programare din Centrul de Calcul al Forțelor Navale (1985-1989). În
Gheorghe Marin () [Corola-website/Science/304914_a_306243]
-
Acesta a fost decorat ulterior cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a pentru înaintarea rapidă a detașamentului sau.. A doua zi, pe 5 iulie, Grupul "Col. Mociulschi" din Brigadă 1 Munte (Batalioanele 1, 2 și 23 Vanatori de Munte, Divizionul 1 Obuziere Munte, o baterie de tunuri de munte, o companie anticar și Escadronul 1 Vanatori Calări) a atacat frontal orașul, în timpul ce restul brigăzii, masata în Grupul "Col. Marinescu", a manevrat pe vest și Brigadă 4 a manevrat pe la
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]