571 matches
-
pământurile Serbiei, făceau planuri de cadastru și de cartografiere, lucrau când cu mira, când cu teodolitul, pe cap aveau pălării de pai, era‑n plină vară, soarele dogorea, se cățărau pe deal, strigau, chiuiau, ploile de toamnă Începeau, porcii grohăiau, dobitoacele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care atrăgea tunetul. Spre seară se duceau la Învățătorul satului, Milenković, unde să bea șliboviță și să Învârtă frigărui, Gherasimov Înjura când pe sârbește, când pe rusește, nu se mai știa, rachiul era tare. Săracul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cea care se dăruiește, împlinește, dă viață adevărată. Restul este un foc de paie amăgitor. Haideți să încercăm cu toții să nu ne mai lăsăm înșelați de artificii și să nu-i lăsăm pe cei răi să ne coboare la nivelul dobitoacelor! Oameni buni, nu uitați că suntem Oameni. Că suntem spirite care cer să evolueze, nu să involueze. „Nein, auch eine dunkle Zeit ist nicht ganz dunkel, wenn man sich bemüht, auch in ihr nach Licht zu suchen”. 4 („Nu, nici
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
că o să ne întâlnim când și când, că o să ne simțim bine împreună, relația perfectă momentan. Nu întrevedeam un final, dar nicio mare poveste de dragoste. Dar logodiți? Să ne căsătorim? Emmy, cu riscul de a părea cea mai mare dobitoacă în viață — sau cea mai insensibilă — pur și simplu eu nu simțeam că încep să-l iubesc. De atunci am așteptat în fiece clipă să fiu sigură, să știu că e bine, dar, nu, Em. Niciodată n-am simțit nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vreme, anatema ar fi fost ignorată, totul ar fi fost Împins Înainte de aceeași plăcere, plăcere, plăcere, asta era, se pare, esența stirpei. Și cîinii se călăreau, gîfÎind, pentru a lăsa urmași, porcii la fel, maimuțele; nu stricăciunea le mîna pe dobitoace; aveau anumite perioade, În restul anului parcă nici nu mai aveau sex. La om, se pare, mîncărimea În zonele pubiene, anale, bucale devenise aproape insuportabilă, era un scărpiniș general, În cupluri, treimi, În grupuri, tot mai des; probabil Antonia auzea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: "Domnul să te mustre!" 10. Aceștia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc și se pierd singuri în ceea ce știu din fire, ca dobitoacele fără minte. 11. Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorința de cîștig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core! 12. Sunt niște stînci ascunse la mesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
sunt Baby Thompson. Vanessa mi-a zis că o să fim colege de cameră. Sper să nu te superi, dar am luat eu patul ăsta... Știi, întotdeauna dorm în el când vin aici. E clar că trebuie să iau atitudine, altfel dobitoaca asta îmi va strica tot weekendul. O să-mi umble prin cosmetice și o să găsească până la urmă ceva de stricat, o să pună stăpânire pe toate umerașele și o să-și lase chiloții murdari prin toată camera, ca să mă împiedic de ei. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cuvintele lui David și ale proorocului Asaf. L-au lăudat cu bucurie, și s-au plecat și s-au închinat. 31. Ezechia a luat atunci cuvîntul, și a zis: "Acum, după ce v-ați sfințit în slujba Domnului, apropiați-vă, aduceți dobitoacele pentru jertfă, și aduceți jertfe de mulțumire la Casa Domnului." Și adunarea a adus dobitoacele pentru jertfă, și a adus jertfe de mulțumire; și toți cei pe care-i îndemna inima au adus arderi de tot. 32. Numărul arderilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
plecat și s-au închinat. 31. Ezechia a luat atunci cuvîntul, și a zis: "Acum, după ce v-ați sfințit în slujba Domnului, apropiați-vă, aduceți dobitoacele pentru jertfă, și aduceți jertfe de mulțumire la Casa Domnului." Și adunarea a adus dobitoacele pentru jertfă, și a adus jertfe de mulțumire; și toți cei pe care-i îndemna inima au adus arderi de tot. 32. Numărul arderilor de tot aduse de adunare a fost de șaptezeci de boi, o sută de berbeci, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
zile, cu mare bucurie. Și, în fiecare zi, Leviții și preoții lăudau pe Domnul cu instrumente care răsunau în cinstea Lui. 22. Ezechia a vorbit inimii tuturor Leviților, care arătau o mare pricepere pentru slujba Domnului. Șapte zile au mîncat dobitoacele jertfite, aducînd jertfe de mulțumire, și lăudînd pe Domnul, Dumnezeul părinților lor. 23. Toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte șapte zile. Și au prăznuit cu bucurie încă șapte zile. 24. Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
a răspuns Dumitru, ridicând paharul și fără să gândească l-a dat de dușcă. ― Spune mai departe! ― În timp ce noi „tunarii” ne-am apucat să săpăm locașul de tragere pentru tun, oamenii care răspundeau de cai au plecat să vadă de dobitoace. Asta însemna să le dea ceva de mâncare, să vadă de apă, să-i curețe de glod... Ce mai? Aveau treabă și ei, nu șagă... Când s-au ivit zorii, noi „tunarii” eram gata de tragere asupra „pozițiilor inamice”. Îndată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
strânsoarea pantalonului a pătruns în camera ei obscură, a scăpat o cascadă de suspine, care în mod normal ar fi trebuit să trezească pe toată lumea din sala de așteptare, în realitate habar n-am dacă vreunul dintre trupurile alea de dobitoace adormite s-a mișcat din locul lui. După sex, Zina pare să fi adormit imediat, cu capul în geamul luminat de lună, aureolat ca în icoanele vechi. Îmi strâng repede cămașa pe piept, extrag din buzunar cu gesturi de expert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fie de grîu, fie de altă sămînță. 38. Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei. 39. Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor. 40. Tot așa, sunt trupuri cerești și trupuri pămîntești; dar alta este strălucirea trupurilor cerești, și alta a trupurilor pămîntești. 41. Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, și alta este strălucirea stelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
regi ai cugetării ne dau de lucru pentru generații înainte. Daca avem talent, adecă câteva centigrame de creieri mai mult decât simia communis, [î]l putem valorifica, pentru vremea noastră, prin muncă constantă; daca nu muncim, rămânem asemenea confraților noștri, dobitoacelor. ["ALEXANDRI - EL CE LUMINEAZĂ... "] 2258 Alexandri - el ce luminează geniul poporului în calea sa spre cer - elegant poet de salon care cu toate astea se rătăcește [pe] piscurile de granit a gîndirei în nourii cei suși a melancoliei puternice. El
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
încrederea în casa suverană* de Habsburg, căreia îi datorăm toată cultura, căreia i se datorește cultura noastră națională în embrion și cu rădăcini? Ferească Dumnezeu. ["PENTRU ACEȘTI THERSITES... "] 2257 Pentru acești Thersites din Europa, pentru acești barbari cari șchiopătează ca dobitoacele în urma civilizației europene guvernați de ființe * corupte *, adecă de renegați jidani și nemți, *** *** noi relațiuni bune, vechi, seculare ale poporului român cu Casa de Austria. 380 {EminescuOpXV 381} ["ARDELENII... "] 2292 Ardelenii să felicite pe Rudolf la nașterea fiului lui. Acela
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Omul nu este un animal pe atât de rațional pe cât se crede, iar Swift ilustrează ironic această aserțiune: caii sunt reprezentările naturale ale rațiunii, în timp ce omul poate varia de la brutalii și agresivii yahoo până la educatul Gulliver. Yahoo sunt făpturi dezgustătoare, “dobitoace” degenerate, oglindă a întregii umanități: “legate de gât cu funii trainice prinse de o grindă și-și țineau hrana în ghearele picioarelor din față, sfâșiind-o cu dinții.(...) Nu pot zugrăvi scârba și uimirea ce m-au cuprins când am
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
și țară, numită „22”, unul care nici nu vreau să știu cum îl cheamă (care cică ar fi filosof, alege-s-ar praful) vorbea cu bale la gură, ca în ultima fază a turbării, la televiziunea națională contra poetului. Oare dobitoaca aia de mamă, care l-a născut pe acest tâmpit, mamă despre care se spune că a siderat o ditamai adunare europeană când vorbea cu ură despre țara ei România, așa a educat ea pe avortonul acesta, ca să lovească într-
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu excepția lui Tîrnăcop, care o luase la picior în primele rînduri alături de hoarda de țigani. Înainte să se dea startul întrecerii, nimic neobișnuit, aceeași atmosferă anostă, oameni resemnați, lîncezea totul, începusem să tremur stînd acolo în așteptare, mișcați-vă odată dobitoacelor, popor de doi bani îmi venea să strig, dacă pierdeți și șansa asta atunci vă puteți lua adio pentru totdeauna de la orice schimbare, cînd simt că mulțimea începe să se miște la unison de parcă era un mușuroi imens de furnici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
minte mai greoaie și fără veleități mesianice, s-a Îndreptat cu pași nesiguri spre Seminarul teologic de la Oradea. Talent plastic mediocru, Își petrecea vacanțele desenându-și cu răbdare viitorul: parohia, cu biserică și enoriași cu tot, casa, nevasta, copiii și dobitoacele din curte și grajduri, toate luminate de chipul Înțelegător al unui Dumnezeu mic și dolofan, ascuns pe jumătate de un norișor din vată de zahăr, un produs pe care doamna Morar-Koblicska Îl vindea În piața Carolina, ajutată de fiica sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sediul CAP-lui Drum Nou. Deasupra porții de fier forjate care Închidea aleea căzută În paragină a castelului se mai putea citi lozinca: Înscrieți-vă și veți fi fericiți! De câte ori a trecut pe acolo cu diverse sarcini de partid, printre tractoare, dobitoace și țărani năuci, inhalând mirosul de benzină amestecat cu cel de bălegar, gândul lui se Îndrepta spre lumea lui Neuhauser, spre femeia În alb din grădina castelului. Înaltă și sveltă, Însoțea la mică distanță un cuplu nobiliar, probabil părinții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
BUCUREȘTI 105 B, cu perimetrul de susținere deplasat înșelător față de cel al bisericii și ajuns cu schelăria lui actuală pe la etajul trei. - ...Uite aici erau Scaunele de carne, butucii pe care vrednicii tarabagii despicau și despicau, într-o veselie, toate dobitoacele care le picau în mână... Aici bufnea apa. Când nu mai pridideau să împingă grămezile de măruntaie lepădate în ele de la viței, puhoaiele Bucureștioarei se răsculau, își săltau singure chepengurile răsturnate deasupra și croite din podețe groase și bulumaci. Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
păzească de ciob, candelă și icoană. Casa neputinței lui va fi închinarea la muiere. An iute, acesta, probabil, în care îl vei apuca... ...Primăvară amestecată, cu nădejde de moină. Oamenii din case împărătești se vor schimba. Căldură în pântece la dobitoace. Gângănii puține... Viermii nu strică prea mult la grădini. Marea înțepenită între liniște, până ce o pasăre neobișnuită își va scoate puii deasupra ei. Și de la dânșii va zbura. Între oameni, gâlceavă și sfadă... În orașe, foamete și greutate... - Iar la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sânge, cu gene femeiești, ochii negri, buze cărnoase, dinții rari, bărbiile întoarse, gata în tot ceasul la tot felul de pizme, trufii și bătăi foarte rele. Prin ogrăzile și pădurile Bucureștiului săpa moartea în vitele cele mari și se prăseau dobitoacele sălbatice. Frunzișul, cerealele și pometul rodeau, în rostul lor, fără odihnă. Erau semne că, în toamnă, vin va fi puțin. Nevoi mari și foamete grea între oameni. Alte semne arătau că se furișa, către noi, un an neguros, cu tulburare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ducând și pe la casele lor apă din acel izvor. Casa noastră se afla cam la hotarul dintre ponoară și satul ca atare. Aveam o fântână chiar în poartă, apa căreia o foloseam numai la udat în grădină, pentru păsări și dobitoace. Nu departe, cam la 300 m, era altă fântână, cu apă mai bună, care era folosită pentru băut, gătitul bucatelor și spălatul rufelor. Îi ziceam „fântâna mașinii”. Cel puțin, o dată în săptămână, tata ne zicea: - Cine din copiii mei se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
idiot! observă cârnul. Nu știu unde s-a ascuns ăla. Parcă era negru... ― Exact, domnule, șopti Melania Lupu. Completă ca și cum în odaie s-ar fi mai aflat vreo cincisprezece pisici: Negru și cu o expresie extrem de inteligentă. Șerbănică o măsură curios: "Altă dobitoacă! Auzi, expresie!" De afară se auzi un fluierat. Inginerul se repezi la geam. ― E Sandu, spuse doamna Miga, totdeauna când ajunge în curte fluieră. Căruntul își crăpă ochiul și se uită la pendulă. ― Exact 14 minute. Inginerul se desprinse de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
orașe nu făceau excepție. Aceste periferice așezări umane, presărate la tot pasul cu sumedenie de magazii, șuri de diferite dimensiuni confecționate din deșeuri de materiale aruncate de pe șantiere, cu cotețe puturoase, în care-și duceau traiul de-a valma diferite dobitoace și orătănii domestice, cu șandramale învelite cu bucăți de carton gudronat, tablă ruginită sau șindrilă putredă, înnegrită de vreme în jurul cărora roiau din zori și până noaptea târziu droaie de copii murdari, desculți, cu hainele zdrențuite, probabil și flămânzi, impresionau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]