608 matches
-
URGENȚĂ nr. 96 din 22 decembrie 2012 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 884 din 22 decembrie 2012, prin înlocuirea denumirii "Ministerul Administrației și Internelor" cu denumirea "Ministerul Afacerilor Interne". (2) Polițistul care a dobândit titlul științific de doctor sau doctor docent, în specializările corespunzătoare cerinței postului, este exceptat de la condițiile prevăzute la art. 16 alin. (2). ... (3) Ofițerul de poliție care a absolvit cursuri postuniversitare în specializările corespunzătoare cerinței postului este exceptat de la condițiile prevăzute la art. 16 alin. (2), mai
LEGE nr. 360 din 6 iunie 2002 (*actualizată*) privind Statutul poliţistului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272721_a_274050]
-
URGENȚĂ nr. 96 din 22 decembrie 2012 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 884 din 22 decembrie 2012, prin înlocuirea denumirii "Ministerul Administrației și Internelor" cu denumirea "Ministerul Afacerilor Interne". (2) Polițistul care a dobândit titlul științific de doctor sau doctor docent, în specializările corespunzătoare cerinței postului, este exceptat de la condițiile prevăzute la art. 16 alin. (2). ... (3) Ofițerul de poliție care a absolvit cursuri postuniversitare în specializările corespunzătoare cerinței postului este exceptat de la condițiile prevăzute la art. 16 alin. (2), mai
LEGE nr. 360 din 6 iunie 2002 (*actualizată*) privind Statutul poliţistului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271258_a_272587]
-
URGENȚĂ nr. 96 din 22 decembrie 2012 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 884 din 22 decembrie 2012, prin înlocuirea denumirii "Ministerul Administrației și Internelor" cu denumirea "Ministerul Afacerilor Interne". (2) Polițistul care a dobândit titlul științific de doctor sau doctor docent, în specializările corespunzătoare cerinței postului, este exceptat de la condițiile prevăzute la art. 16 alin. (2). ... (3) Ofițerul de poliție care a absolvit cursuri postuniversitare în specializările corespunzătoare cerinței postului este exceptat de la condițiile prevăzute la art. 16 alin. (2), mai
LEGE nr. 360 din 6 iunie 2002 (*actualizată*) privind Statutul poliţistului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/269527_a_270856]
-
de Matematică, la Universitatea din București. În 1932, Gh. Cartianu obține titlul de diplomat inginer al Școlii Politehnice din București, Secția electrotehnică. În anul 1968 obține titlul de doctor inginer cu lucrarea "Modulația de frecvență", iar în 1970 devine doctor docent. Din anul 1933, inginerul Gh. Cartianu este angajat de Societatea de Radiodifuziune, pentru a lucra la Studioul București și la stația de emisie Otopeni. Un an mai târziu, 1934, este solicitat de profesorul Ernest Abason să preia postul de asistent
Gheorghe Cartianu-Popescu () [Corola-website/Science/300063_a_301392]
-
orașului Milano iar în 1359 înființează prima catedră de limbă greacă la ""Studio Fiorentino"". Între timp scrie ""Trattatello in laude di Dante"" (1357). După călătorii întreprinse la Napoli și Veneția, se întoarce la Florența, unde în 1373 primește o funcție de docent la "Universitatea Florentină" pentru a face comentarii asupra operei lui Dante. Starea sănătății lui se înrăutățește și la 21 decembrie 1375 moare în vila lui de la Certaldo. În special creația sa majoră, "Decameronul", a exercitat o deosebită influență asupra operelor
Giovanni Boccaccio () [Corola-website/Science/298681_a_300010]
-
revistă “"Curierul românesc"” din 2001; Valentin Buzlea, publicist, în revistă “"Al cincilea anotimp"”, Oradea; Nicolae Rata - Dumitriu, Lector universitar, "Catedră de teoria literaturii", Universitatea București; Cătălin Târlea, scriitor și critic literar, prezentator de cărți la Televiziunea Română; Gheorghe Bulgar, profesor doctor docent, Universitatea București; Marian Gh. Simion, teolog și eseist, Boston, Massachusetts ; George Alexe, teolog și scriitor, Detroit, Michigan ; Theodor Damian, scriitor și editor, revista "“Lumină Lină"”, New York; Ion Dumbrăveanu, profesor universitar, Facultatea de limbi romanice, Universitatea de Stat din Chișinău, în
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
și Hegel, care era în acel timp figura dominantă a filozofiei germane, acum criticat vehement de Schopenhauer. Opera principală a lui Schopenhauer, "Lumea ca voință și reprezentare" ("Die Welt als Wille und Vorstellung", 1819) apare în același an. Predă ca docent la Universitatea din Berlin până în anul 1831, când, din cauza unei epidemii de holeră, a cărei victimă a fost Hegel, se refugiază la Frankfurt am Main, unde va trăi retras până la sfârșitul vieții ca filozof liber. Aici începe studiul filozofiei budiste
Arthur Schopenhauer () [Corola-website/Science/297901_a_299230]
-
despre istoria filozofiei, despre metafizică și teologie naturală și decide, între altele, să se înscrie la cursuri de anatomie. Timp de opt ani lucrează ca profesor particular în diverse familii din Berna și Frankfurt am Main, până în 1801, când devine docent la Universitatea din Jena și scrie lucrarea "" Diferența între sistemele lui Fichte și Schelling"". Împreună cu Schelling fondează revista ""Kritische Zeitschrift der Philosophie"". În 1807 publică lucrarea sa fundamentală "Fenomenologia spiritului" ("Phänomenologie des Geistes"]]. Între 1808 și 1816 este rectorul gimnaziului
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
papă emerit”. Între anii 1946 și 1951 a studiat Teologia și Filosofia la Universitatea din München. În 1951 a fost hirotonit preot, împreună cu fratele său mai mare Georg Ratzinger. În anul 1953 a devenit doctor în teologie iar în 1957 docent pentru teologie fundamentală la Universitatea din München. La vârsta de 31 de ani (1958) a primit catedra de dogmatică și teologie fundamentală la Institutul Superior de Filosofie și Teologie din Freising. Până în anul 1977 a predat și la universitățile din
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
(n. 6 octombrie 1927, Oradea) este profesor doctor docent, medic cardiolog, specialist în chirurgie cardio-vasculară. A efectuat prima operație pe cord deschis din România la 5 aprilie 1973, la Târgu-Mureș. În perioada 2000-2004 a fost senator. S-a născut în Oradea, din părinții: Ioan (profesor de științe agricole), mama
Ioan Pop de Popa () [Corola-website/Science/298426_a_299755]
-
București. În 1952 s-a căsătorit cu Maria-Laura Vasiliu, lingvistă. A obținut titlul de doctor în 1956 cu teza "Accentul în limba română". A fost numit asistent la Universitatea din București în 1968 și, după ce a obținut titlul de doctor docent în 1969, a fost numit profesor în 1970. În paralel cu activitatea didactică, a desfășurat o activitate de cercetare la Institutul de Lingvistică și la Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale (devenit în 1990 Institutul de Fonetică și Dialectologie „Al.
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
Dacoromania”. Devine bursier al Școlii Române din Roma (1927-1929), unde se specializează în onomastică. Cercetările pe care le întreprinde în Sardinia se vor concretiza într-un solid studiu consacrat antroponimiei medievale italiene. Reîntors la Cluj, este, mai întâi, asistent și docent de onomastică, apoi lector de limba italiană, iar din 1938 conferențiar de dialectologie. În 1941, îi succede lui Nicolae Drăganu, ca profesor titular, la Catedra de limba și literatura română veche. Din 1946, va fi șeful Catedrei de limba română
Ștefan Pașca () [Corola-website/Science/307104_a_308433]
-
prof. Ivanov”"), situată pe Strada Sfântul Atanasie nr. 13, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004, având codul de clasificare IS-II-m-B-04038. Petru Bogdan a fost bunicul lui Petru Culianu, scriitor și istoric al religiilor. Docent din 1905, începând din anul 1906 profesorul Petru Bogdan și-a desfășurat activitatea la Universitatea din Iași, fiind cel care a înfiintat și condus, din 1913, prima catedră de chimie fizică din țară. Decan al Facultății de Științe în 1925
Petru Bogdan () [Corola-website/Science/307117_a_308446]
-
și radiologia medicală. Între anii 1926 și 1927, a lucrat la Spitalul "Charité" și la Institutul "Pasteur" din Paris. În anul 1930, a susținut teza de docență, cu titlul "Studiu critic despre debutul ftiziei adultului" și a primit titlul de docent în anul 1929. A vizitat pentru documentare privind modul de organizare, numeroase stațiuni sanatoriale: Heuteville (Franța, în 1926), Davos, Arosa (Elveția, în 1927), iar în 1930, din Germania și Scandinavia. În anul 1931 a făcut o călătorie de studii în
Leon Silviu Daniello () [Corola-website/Science/307173_a_308502]
-
de Drept. În 1907 întorcându-se în țară, ia parte la concursul pentru ocuparea catedrei de drept roman de la Facultatea de Drept din București. În urma probelor concursului, pe care le trece în mod strălucit, în 1907 C. Stoicescu este numit docent de drept roman la Facultatea de Drept din București. În 1908 este numit profesor agregat, iar în 1913 este titularizat. Marea lui autoritate și respectul pe care i-l arătau ceilalți colegi, precum și grija sa pentru Facultate și studenți, au
Constantin C. Stoicescu () [Corola-website/Science/307167_a_308496]
-
Agronomie a Școlii Politehnice din București, continuându-și specializarea în studiul solurilor cu izotopi radioactivi la Moscova. În 1966 și-a luat doctoratul cu teza „Producerea, pregătirea și folosirea îngrășămintelor și amendamentelor” și în 1968 a obținut titlul de doctor docent. Profesor și cercetător cu rezultate remarcabile, academicinul a deținut, de-a lungul anilor, funcții în învățământul superior agronomic în calitate de șef de catedră, decan, prorector și rector al Institutului Agronomic din București, conducător de doctorate, șef de laborator, în administrația publică
David Davidescu () [Corola-website/Science/307178_a_308507]
-
a susținut teza de doctorat cu subiectul „"Teoria aripii subțiri în magnetoaerodinamică"” sub conducerea profesorului Caius Iacob. În același an, obține premiul „Simion Stoilow” al Academiei Române pentru cercetările sale în domeniul magneto-hidrodinamicii. A devenit conferențiar universitar în anul 1966, doctor docent in științe în 1972 și ulterior profesor universitar în cadrul Catedrei de Mecanică Teoretică începând cu anul 1982. La Universitatea din București a ținut cursuri de mecanică generală, mecanica mediilor continue, hidrodinamică și magnetohidrodinamică, dinamica râurilor, oceanelor și atmosferei, teoria cinetică
Lazăr Dragoș () [Corola-website/Science/307179_a_308508]
-
a fost copreședinte al organizației „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”, căreia i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace în anul 1985. A fost absolvent al Facultății de Medicină din Cluj, doctor în științe medicale (din 1957) și doctor docent (din 1968). A activat succesiv la catedrele de fiziopatologie, medicină legală și morfopatologie, parcurgând toate etapele ierarhice, de la preparator până la profesor șef de catedră. A fost directorul Institutului Medico-Legal Mina Minovici și director al Institutului Victor Babeș, membru titular și
Ioan Moraru () [Corola-website/Science/307192_a_308521]
-
reală și modernă, obținând două diplome, în 1912. A studiat dreptul la Facultatea de drept a Universității din București. Licențiat în drept, în iulie 1915. Doctor în drept la aceeași Facultate, în anul 1919. Abilitat, la 28 iunie 1929 ca docent universitar, în specialitatea drept și procedură penală la aceeași facultate. Confirmat în 1930 de Ministerul Instrucțiunii. Doctor docent în anul 1968 și profesor doctor docent în 1968. Începând din anul 1915 și până în 1948, a activat ca avocat, făcând parte
Vintilă Dongoroz () [Corola-website/Science/307182_a_308511]
-
București. Licențiat în drept, în iulie 1915. Doctor în drept la aceeași Facultate, în anul 1919. Abilitat, la 28 iunie 1929 ca docent universitar, în specialitatea drept și procedură penală la aceeași facultate. Confirmat în 1930 de Ministerul Instrucțiunii. Doctor docent în anul 1968 și profesor doctor docent în 1968. Începând din anul 1915 și până în 1948, a activat ca avocat, făcând parte din baroul de Ilfov. A fost ales de trei ori membru al Consiliului de ordine al Baroului de
Vintilă Dongoroz () [Corola-website/Science/307182_a_308511]
-
Doctor în drept la aceeași Facultate, în anul 1919. Abilitat, la 28 iunie 1929 ca docent universitar, în specialitatea drept și procedură penală la aceeași facultate. Confirmat în 1930 de Ministerul Instrucțiunii. Doctor docent în anul 1968 și profesor doctor docent în 1968. Începând din anul 1915 și până în 1948, a activat ca avocat, făcând parte din baroul de Ilfov. A fost ales de trei ori membru al Consiliului de ordine al Baroului de Ilfov (1927-1934). A pledat, între altele, în
Vintilă Dongoroz () [Corola-website/Science/307182_a_308511]
-
Economice. Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale, București, absolvită în 1936. Doctor în Economie și Statistică în 1940 cu teza "Formarea și mișcarea capitalurilor în România în perioada 1925-1938", sub conducerea Prof. Virgil Madgearu. 1954 primește titlul de Doctor Docent în Științe Economice 1963 devine Membru corespondent al Academiei Române 1990 devine Membru titular al Academiei Române Activitatea de cercetare științifică, publicistică și didactică în domeniul studiului fenomenului economic și sociologic: Activează în învățământul superior economic și devine Profesor titular (1948) și
Roman Moldovan () [Corola-website/Science/307195_a_308524]
-
asistent la Facultatea de Matematica-Fizica a Universității din Iași și cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române - Filiala Iași. În 1957 și-a susținut teza Geometrizarea sistemelor mecanice neolonome, devenind doctor în matematică; în 1973 a primit titlul de doctor docent. În 1963 a fost numit conferențiar la Universitatea "Al.I.Cuza" din Iași, iar în 1969 profesor titular. În aceiași perioadă a funcționat pe post de cercetător principal și apoi șef de sector la Institutul de Matematică din Filiala Iași
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
și liceul Frații Buzești din Craiova, apoi a urmat studii de litere și filozofie la Universitatea din București, iar în 1947 și-a dat doctoratul. A continuat specializarea în Franța, Italia, Marea Britanie și SUA. În anul 1964, a devenit doctor docent. Mihnea Gheorghiu a debutat ca scriitor în anul 1937, cu o suită de poeme reunite în volumele "Anna-Mad" și "Ultimul peisaj al orașului cenușiu", urmate de volumele "Balade", "Ultimul peisaj", "Întâmplări din Marea Răscoală". Atras de personalitatea domnitorului cărturar Dimitrie
Mihnea Gheorghiu () [Corola-website/Science/307224_a_308553]
-
cu sarcinile profesionale și beneficiind și de sprijinul marilor profesori, care mai aveau cu greu, dar mai aveau un cuvânt, a obținut titlurile științifice de doctor în matematică în anul 1956 cu subiectul "Funcții monotone de două variabile" și doctor docent în specialitatea analiză matematică în 1968 sub îndrumarea academicianului Miron Nicolescu. Impreună cu colegul său de generație la 1962, Nicolae Dinculeanu este coautor la manualul universitar de analiză matematică, scris alături de profesorul lor, Miron Nicolescu, autorul unui cunoscut tratat de
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]