1,063 matches
-
sunt o multitudine de discrepanțe. În timpul interviurilor, acest lucru a sporit interesul meu personal și uneori m-a făcut să mă simt cuprins de un fel de surescitare. Chiar dacă nu am nici un fel de cunoștințe religioase, am încercat să accept docil și povestea lor, cel puțin am impresia că am putut să nu-i resping categoric. În plus, bunul-simț a jucat un rol decisiv în toate interviurile. Dacă îmi dați voie să-mi exprim sentimentele, vreau să spun că și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
putut să o ofilească. Birja plină de flori a rusului ajungea prima. Filip rostea înflăcărat mesajul de dragoste și preda florile celor doi paji negri, costumați în livrele cu fir de aur și peruci cu păr alb buclat, care așteptau docili și nemișcați de o parte și de alta a ușii, ca două personaje sculptate în piatră care păzesc intrarea și susțin blazonul castelelor. Fuseseră cumpărați de Dimitrios de undeva din Etiopia. Totul era regizat festiv, ca la operetă și mahalagiii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
puteam să-mi aduc aminte. Te rog, spune-mi cum se termină povestea în visul tău din clipa când grecul nu s-a mai arătat în port. Carol tăcu un timp, uitându-se chiorâș la Filip, dar până la urmă începu docil să povestească. -... După ce Dimitrios n-a mai apărut în port la zilele fixate și birjele au început să se întoarcă în oraș fără flori exotice și cu lăutari tăcuți și triști, tot cartierul a început să vuiască de nedumerire și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe tine, pentru meseria ta. Am fost fascinat de mic, și am urmărit cu mare interes cum a evoluat acest meșteșug, de la Domnul Daguerre încoace. Știu destule lucruri despre fotografiere, în plus prind repede și sunt un elev silitor și docil. Dacă tu ai accepta să mă iei ca ajutor... Uite, de un an de când stau aici cu tine am tot primit bani, dar n-am cheltuit aproape deloc. Cred că s-au strâns vreo cinci-șase mii de lei. I-am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
părăsească pântecul comod al însingurării. De altfel, de-a lungul peregrinărilor sale, întâlnise doar personaje solitare, plutind sau înecându-se în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca un frate de-al ei să fi supraviețuit jafurilor hunilor și să-i fi luat ca să se îngrijească de ei. Atingându-i cotul cu vârfurile degetelor, o invită, cu un semn, să facă împreună cu el câțiva pași, iar ea, docilă, lăsă găleata acolo unde se găsea și-l urmă pe o cărare printre corturi. Părea că voia să stea de vorbă. Cu neașteptată deschidere, îi povesti despre casa distrusă, de soțul ei care, desigur, avusese un anume caracter, dar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tragă. îl văzu aplecându-se spre fundul bărcii și luând o plasă în care se găseau două pietre mari; după aceea se întoarse către el și tovarășii săi, spunând doar atât: „Veniți după mine!“ Nu avură decât s-o pornească docili după el, în vreme ce tovarășul său rămase să aștepte și să păzească barca. Cu o dezinvoltură surprinzătoare, omul găsi imediat o cărare strâmtă ce se deschidea între mărăcini și o porni într-acolo cu hotărâre, deschizând drumul întregului grup. Curând, terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
putut să o ofilească. Birja plină de flori a rusului ajungea prima. Filip rostea înflăcărat mesajul de dragoste și preda florile celor doi paji negri, costumați în livrele cu fir de aur și peruci cu păr alb buclat, care așteptau docili și nemișcați de o parte și de alta a ușii, ca două personaje sculptate în piatră care păzesc intrarea și susțin blazonul castelelor. Fuseseră cumpărați de Dimitrios de undeva din Etiopia. Totul era regizat festiv, ca la operetă și mahalagiii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
puteam să-mi aduc aminte. Te rog, spune-mi cum se termină povestea în visul tău din clipa când grecul nu s-a mai arătat în port. Carol tăcu un timp, uitându-se chiorâș la Filip, dar până la urmă începu docil să povestească. -... După ce Dimitrios n-a mai apărut în port la zilele fixate și birjele au început să se întoarcă în oraș fără flori exotice și cu lăutari tăcuți și triști, tot cartierul a început să vuiască de nedumerire și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe tine, pentru meseria ta. Am fost fascinat de mic, și am urmărit cu mare interes cum a evoluat acest meșteșug, de la Domnul Daguerre încoace. Știu destule lucruri despre fotografiere, în plus prind repede și sunt un elev silitor și docil. Dacă tu ai accepta să mă iei ca ajutor... Uite, de un an de când stau aici cu tine am tot primit bani, dar n-am cheltuit aproape deloc. Cred că s-au strâns vreo cinci-șase mii de lei. I-am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
părăsească pântecul comod al însingurării. De altfel, de-a lungul peregrinărilor sale, întâlnise doar personaje solitare, plutind sau înecându-se în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și dezmint experiența omenirii; sunt imorale, pentru că creează iluzii zadarnice; sunt lipsite de interes, pentru că toate fericirile sunt la fel, cum zice Tolstoi, aici de față. - Și încă pentru ce, mon cher maître? mă întrebă ea cu tonul celui mai docil ucenic și cu toți diavolii ei în ochi și în asimetria dulce a zâmbetului. Apoi, imediat: Și fericirea din viață e tot atât de urâtă ca și cea din cărți? - Nu, pentru că cea din viață nu-i pentru alții, e pentru cei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Long Island sau mai știu eu de unde și i-a cerut să se întâlnească în holul nu știu cărui hotel oribil ca să poată sta de vorbă. (Doamna de onoare s-a cutremurat cu subînțeles.) Și știți cum e Muriel. E atât de docilă încât lasă pe oricine s-o exploateze. Asta mă înnebunește! Numai oamenii buni se aleg cu ponoaseleă Oricum, fata s-a îmbrăcat, a luat un taxi, s-a instalat în holul oribil al unui hotel și a stat de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să înțelegem clar că bătrânul domn ar dori ca preoții să se roage cu voce mai scăzută.) Constat, totuși, că întâmpin și eu ceva din dificultatea inerentă încercării de a face ca o generalizare foarte convenabilă să stea liniștită și docilă, destul cât să sprijine o premisă șubredă. Nu mă bucur că sunt conștient de acest lucru, dar presupun că ar trebui să fiu bucuros. Mi se pare incontestabil faptul că o sumedenie de oameni, de pretutindeni, de vârste, culturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și de bătăios ca să mă întorc la această Prezentare, am constatat că mi-am pierdut nu elanul, ci mijloacele de a putea continua să scriu despre Seymour. A crescut prea mult în timpul absenței mele. E greu de crezut. Din gigantul docil care fusese înainte de a mă fi îmbolnăvit, s-a prefăcut, în nouă scurte săptămâni, în cea mai familiară făptură umană din viața mea, unica persoană care a fost întotdeauna mult, mult prea mare ca să încapă pe fila obișnuită pentru mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
emoția. „Dragă Atena, visez cu ochii deschiși, un vis minunat. Această „Idilă”, a luat naștere atunci când sufletul meu rătăcea pendulând În singurătate, fără speranță, pierdut În teribila imensitate a timpului...!! Orice clipă pierdută, poate o vom regreta mai târziu.Vino...!” Docilă, Atena se supuse fără alte comentarii. Intrară În hotelul unde Tony Pavone - spre surprinderea lui - avea să constate bucuros: pasiunea fetei se deslănțui cu toată vigoarea de o așa manieră Încât, avea senzația nelămurită,el fiind acela ce căzuse pradă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
draperiile timpului căzură peste noi. 27. Eram acum singur. Trecuseră câteva luni; mă plimbam cu mâinile la spate în camera în care ferestrele - era o oră de după-amiază - nu aduceau nici un zgomot. Mă aflam în fața oglinzii dreptunghiulare, care-mi reflecta docilă prezența. Pentru cine și de ce? Eram tânăr, bărbat la intersecția decadelor de vârste, ce se refuzau neantului devorator ce începuse și continua... În 1945 încetase războiul, dar cu un an înainte, în august 1944, în noaptea aceea de neuitat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Zilele acelui timp treceau mohorâte, rareori aduse la lumină de înșelătoare învieri. Se iscau în acest răstimp după-amiezi în care mă retrăgeam în compania doamnei Pavel și atunci - așa cum nu se întâmplase nicicând înainte - găsea în mine pe cel mai docil, dar cu timpul și cel mai devotat și uimit ascultător al povestirilor ei, deoarece abia în acele după-amiezi și înserări, darul ce-l avea al confabulării, atât încât să-mi anime uimirea, îmi deveniseră vizibile mult mai mult ca înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
într-o formă sau alta, cu intensități variabile, și în alte țări est-europene (R. D. Germană, Ungaria, Polonia), culminând, însă, cu evenimentele de la Praga, din august 1968. Atunci, frăția socialistă și-a arătat adevărata față. Uniunea Sovietică și patru aliați docili ai săi au aplicat pedagogia tancurilor, transformând Primăvara de la Praga într-o lungă noapte polară. Pe atunci, Radio Erevan (celebru pentru glumele sale) comenta: Este adevărat că Cehoslovacia a solicitat intervenția Armatei Roșii, însă cererea a fost formulată în anul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
până în spatele casei și apoi s-a întors în locul unde măgarul său stătea și răgea - dar Prepelicarul nu era nicăieri. Măgarul răgea pentru că Puștiul De-Două-Ori, Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul, era pe cale să-l sodomizeze și până și un măgar docil își are limitele lui. Chinuindu-se să-și stăpânească furia și greața, Vultur-în-Zbor l-a întrebat: — Ai văzut-o? — Pe cine? a întrebat Vânătorul, dornic de vorbă. Măgarul răgea tot mai tare. O femeie a ieșit pe una din ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
făcea parte din viața nouă pe care o tot așteptam să ne cuprindă pe mine și pe ai mei. Abia târziu, când am început să pricep că viața nouă mult trâmbițată nu era decât o gogoriță menită să ne facă docili în așteptare, jinduind o fericire despre care ni se tot vorbea, dar de văzut o vedeam mereu la alții, când am început să primesc din plin șuturi mobilizatoare în numele acestei fericiri promise, am început să înțeleg că alegerile mele fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înțelege. Pentru ea totul era extrem de firesc, de ușor, urmând doar dusul a ceea ce trebuia făcut. — Așa se face. Așa fac toți, de ce ești căpos? Orice i-aș fi spus, știam că nu o pot scoate dintr-ale ei. Era docilă, supusă, urmând un drum trasat întotdeauna de alții. — Ai să ajungi inspectoare-șefă, i-am spus cu năduf. Poate chiar ministereasă, dacă-ți pune Ceaușescu mâna pe buci. Credeam în vremea aceea că Ceaușescu trebuia să fie curvar, să aleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Din când în când, izbucneau în mine revolte. Voiam să mă simt liber, descătușat. Se reducea acest dor de libertate la mici fronde juvenile, adolescentine. Ușor reprimate și sancționate de cei apropiați - părinți, rude, profesori ș.a. Încetul cu încetul devenisem docil. Mai bine spus, îmi recunoscusem țarcul în care aveam dreptul să zburd. Puteam să fac oricâte năzdrăvănii în țarcul meu. În facultate, am simțit și m-a înrăit sufletește, într-un fel, frica. Un altfel de frică, dar tot păcătoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a lungul primelor săptămîni petrecute la colegiul San Gabriel. Noua lui lume avea multe inechități, și nu toate Îi erau pe plac. Elevii de la San Gabriel se comportau ca niște prinți trufași și aroganți, iar dascălii lor păreau niște servitori docili și cultivați. Primul prieten pe care Julián și l-a făcut acolo, În afară de Jorge Aldaya, a fost un băiat pe nume Fernando Ramos, feciorul unuia din bucătarii colegiului, care nu-și imaginase niciodată că, În cele din urmă, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe o rază de cinci kilometri și undeva trebuie să stăm de vorbă. Nu-mi fi prăpăstios și fă cum Îți spun eu, Daniel. DÎnd drept bine venită orice activitate care mă ținea departe de gîndurile mele, m-am supus docil și, cîteva minute mai tîrziu, ieșeam În stradă, după ce-l asigurasem pe tata că aveam să mă Întorc la cină. Fermín mă aștepta la colțul de la Puerta del Ángel. De cum mă apropiai de el, Îmi făcu semn din sprîncene să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]