750 matches
-
unsprezece cărți ce au ieșit din laboratorul lui de creație, a făcut tot ceea ce se putea face în acest domeniu. Cartea în sine e și mai valoroasă pentru că nu pune pe primul plan principiile pedagogiei moderne cu enunțuri aride și docte, ci mai ales fațetele multiple ale practicii pedagogice de o viață. Aici profesorul, omul, educatorul s-a confundat cu însăși școala și problemele ei multiple, ne ia frumos de mână și ne plimbă dezinvolt pe toate cărările pe care a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
câțiva ani să-i servesc de ghid prin București. Am încheiat târziu seara de preumblare în Parcul Tineretului, cu un cornet de floricele amare de sărătură. Was ist das? întreabă ea, strâmbându-se delicios. Das ist Mais, porumb, explic eu doct, excitat de silueta unei fetițe care se juca, lovind-călărind un balon de plastic. Normal că nemții nu știu, râde din dinții ei mărunți mama, și continuă să pocnească. (À propos de trecutul de circari, care cred că ne e comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dispoziții poetice neprovocate, așa încât permite-mi să observ că opririle trenului de litoral parcă nu cad niciodată în gări, ci între localități, înghețând pe fundul ochiului un tablou impersonal: un câmp negricios de floarea-soarelui care prilejuiește vecinilor de compartiment comentarii docte despre agricultură, o pădurice de corni cuprinsă de pojar, o casă cu ghirlande din frunze de tutun, iar pe ultima linie a orizontului - coaste de deal învinețite de hectare de vie... Fuga mea de acasă în căutarea inspirației îi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vorba, În realitate casa avea ce avea: pridvor, prispă, cerdac, verandă, Însă nu i se spunea: prispă, nici pridvor (slavisme țărănești); și nici: cerdac (cu, eventual, geamlâc) - turcism târgoveț. Casa noastră din Mana avea (, domnilor, ) calidor. Deși tata Îmi explicase, doct, ca un Învățător de țară ce era, «de unde, pe unde ne-a venit cuvântul» (de la francezi, prin ruși); deși mai târziu, la Universitate, acceptasem evidența lingvistică: francezul corridor (numind coridorul, culoarul nostru) devenise În rusă karidor, sub această formă trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
celelalte mă tratează de asasin. Toată lumea-mi dorește moartea. Să fie liniștiți, am cancer, un cancer al maxilarului! Ca de fiecare dată când avea slăbiciunea de a se plânge, se răscumpără imediat printr-un râs fals nepăsător și o glumă doctă. — Cancer, cancer, cancer, repetă el ca o imprecație. Medicii din vremurile apuse puneau toate bolile pe seama conjuncțiilor aștrilor. Numai cancerul și-a păstrat, În toate limbile, denumirea astrologică. Spaima e intactă. Rămas, câteva clipe, gânditor și melancolic, nu Întârzie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
produceți aurul. Asta-i treabă de pungași, iar noi vrem mai mult și țintim mai sus, În toate sensurile. Răspândim Fama aceasta În cinci limbi, ca să nu mai vorbim de Confessio, curând pe ecranele noastre. Așteptăm răspunsuri și idei de la docți și de la ignoranți. Scrieți-ne, telefonați, spuneți-ne numele voastre, să vedem dacă sunteți demni să luați parte la secretele noastre, din care v-am servit doar o palidă gustare. Sub umbra alarum tuarum Iehova”. „Ce zice?” „E fraza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un personaj, stabilesc câteva fapte esențiale și dă-i bătaie, pentru rest fiecare e liber, și la urmă se va vedea cine a reușit mai bine. Pe urmă, cele patru povestiri ajung În mâna prietenilor, care Încep să facă comentarii docte, Matei e destul de realist, dar insistă prea mult pe chestia aia cu Mesia, Marcu nu-i rău, dar cam prea dezordonat, Luca e elegant, trebuie s-o admitem, Ioan exagerează cu filosofia... Dar În fine, cărțile plac, circulă din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu tot focul infernal, Chiar acum vă judecă. Nici o speranță! Doar Acela vrednic, Va să smulgă sabia și Să spargă oglinda, Deschizând porțile veșniciei, Pentru cei plecați! " Dan! Dănuțule!! Dane...!!! Strigătul înfricoșat, dar și hilar, al Fratelui, întrerupe brutal tirada doctă și sforăitoare a custodelui. Și declanșează avalanșa acțiunii: Profesorul, costumat ca un cioclu de lux, se înalță tăcut de la podea, levitând prin văzduh, își sticlește caninii feroci, de Smilodon și se repede asupra Poetului, înșfăcându-l pe acesta fără fasoane
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Călăreți... Ăia o escortează. Merge încet, pe jos, are un cearceaf cenușiu pe ea și mânuiește o sculă, o baritai secera, cu lama lungă, lungă, plină de cerneală. Ba nu, nu de cerneală... Un falx. Un falx thracic, precizează Dănuț doct, numele instrumentului. Moartea! gândește Fratele. Deci, s-a terminat... Nu. Nu este Moartea. Este Astaroth! grăiește Îngerul. Sephirahul devorator de oseminte. Regina stolului de asasini. Ucigașul androgin suprem, din inima tenebrelor. Nici bărbat, nici femeie, ci personificarea urii și a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de la el să-i lămurească.) Suntem încă departe de casă și cu toate astea nava ne-a scos din hibernare. E vremea elucidării cauzei acestei devieri. ― E vremea s-o aflați. (Dallas aprobă de-ndată.) Așa cum bine știți... începu el doct, Mama este programată pentru întreruperea călătoriei și trezirea noastră dacă apar anumite condiții specifice. (Făcu o pauză, grijuliu, o pauză cu efect oratoric, apoi o trânti:) Au apărut. ― Trebuie să fie ceva serios, zise Lambert urmărindu-l cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu e prea mult Geist în manele... Dar totuși, de ce există ele și ce ne spune existența lor copleșitoare despre societatea noastră, în care trăim - mă scuzați - cu toții ? Nu vă așteptați acum să scot iepurașul din joben și să exclam, doct, iată, despre asta e vorba ! Ca un profesionist ce mă aflu, nu pot decît să recunosc, cu gura mică și ochii mari, că habar n-am... Pe de altă parte însă, nu pot să nu mă gîndesc la alții care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unite cu luciditatea intelectuală. În contextul acestei situații morale și cognitive se profilează știința filosofului, sub multe aspecte asemănătoare științei socratice și care dă naștere unui univers cultural orientat spre contestare, înțeles mai ales ca o cultură alternativă, o ignoranță doctă. Acesta este al treilea nivel al atenției critice de care se vorbea mai sus. Acest nivel le rezumă pe primele două și le exprimă printr-o conștientizare globală, ca proiect al unei culturi de opoziție. Popper, făcând referință la acea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cu ferăstrăul, călăii sânt hidoși, emaciați, rânjind și juisând la vederea suferinței. Au bube, lepră, astigmatism, unghii căzute: se știe foarte bine cine de ce parte este. Dar acum - iat-o pe Elisabeta, urâtă, epileptică, nespălată, în mâinile ființelor gingașe și docte, în halate albe, mânuind totuși instrumentele diavolului, în măsura în care provoacă panică și durere. N-am crezut niciodată că dentiștii, chirurgii și alții de soiul ăsta te torturează pentru binele tău: e rău tot ce e durere, fizică sau morală, rău și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
într-un fel magică. Dar numai ea conferă adevărata legitimitate, valoarea sa spirituală oricărei puteri: politică, economică sau simbolică. În termeni obișnuiți, ,,identificarea" cu spiritul timpului necesită, prin urmare, distanțarea față de doxa dominantă, această "opinie" mai mult sau mai puțin doctă al cărei motor principal este slăbiciunea sau lașitatea. "Să întoarcem stridia", recomanda Platon (Republica, 521c), revoluție a privirii care să fie în stare să înțeleagă, fără prejudecăți, importanța efervescențelor contemporane și să le măsoare efectele. Ceea ce implică să știm să
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
generale și strict la subiectul cărții și nu la modul ei de exprimare literară - ce nu are cusur! Veți găsi o cale tot atât de antrenantă ‐ la prima vedere vorbindu‐se despre niște bețivani - dar niște bețivani surprinzător de lucizi și de docți - supuși și ei deznădejdii în fața ireparabilului sfârșit, care să le scuze decăderea? Aici cădem într‐o filozofie cândva la modă, susținută cu brio de‐a lungul mileniilor. După atâta îndoctrinare cu morala proletară, a venit oare timpul ca omul să
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93045]
-
se transforme într-o sărbătoare vizuală de câteva ore, de tandră ospitalitate florentino-valahă. Era Padre Eugen Răchiteanu, născut în 1974 la Zăpodia, jud. Bacău, „sacerdotte dell’Ordine dei Fratti Francescani Minori Conventuali“, plecat de zece ani din țară, om cu docto ratul în teologie la Roma, cu două cărți (Visita guidata nella Chiesa Monumentale di San Francesco - Cortona și L’Icona. Sentiero tra visibile e invisibile), grație căruia mi-am auzit cel mai frumos compliment din viață. Când m-a prezentat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Iași de la dl. V. Fetescu, ce-mi relatează despre activitatea de comemorare organizată de Muzeul literaturii române din Iași. Printre altele, d-na Olga Rusu a vorbit elogios despre activitatea rebusistă a prof. Serghei Coloșenco în legătură cu opera eminesciană. În felul doct cum a vorbit la telefon interlocutorul meu, mi-a creat plăcerea unei adevărate șezători literare de aleasă substanță, citindu-mi în ultima parte a convorbirii și două poeme din creația proprie. În acest fel am vorbit aproape o oră, așa cum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
prezente la ceremonie, cărora le revine doar rolul de a asculta. Muzica își îndrepta ușor pașii spre a deveni o „limbă” cultă: o limbă pe care o cunoșteau doar anumiți credincioși din biserică, aceștia identificându-se practic cu clerul și docții. Din punct de vedere muzicologic, este important să subliniem faptul că liturgia inițială a creștinilor a constituit punctul de plecare pentru compozițiile genului sacru și a fost terenul fertil în care s-au maturizat primele experimente melodice și polifonice. Cântul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
găsească fundamente raționale și spirituale pentru a justifica uzul ei, ceea ce a dus la o vigilență uneori moderată, alteori polemică. Preocuparea celebrativă și etică orientează discursul patristic, în general, spre versantul practic al muzicii, adică spre acel usus, care, între docți, nu era atât de apreciat, pentru aceștia muzica adevărată fiind scientia sau „speculație” filozofico-matematică. Sfinții părinții nu accentuează prea mult puterea educativă a muzicii, precum filozofii greci, ci mai degrabă sunt înclinați să insiste asupra efectelor morale ale ei: „psalmul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în același timp. Prin urmare, în reflecția asupra muzicii sacre, trebuie să ținem cont de amândouă situațiile, pentru a evita să interpretăm anumite intervenții ale bisericii ca fiind reacționare sau o frână în fața progresului tehnic al limbajului muzical. 4.1 „Docta Sanctorum Patrum” Între anii 1324-1325, Papa Ioan al XXII-lea, în timp ce era exilat la Avignon, a promulgat constituția Docta sanctorum patrum. Acesta este primul document pontifical oficial care dezbate tema muzicii. Din punct de vedere muzicologic, documentul, mai puțin cunoscut
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
evita să interpretăm anumite intervenții ale bisericii ca fiind reacționare sau o frână în fața progresului tehnic al limbajului muzical. 4.1 „Docta Sanctorum Patrum” Între anii 1324-1325, Papa Ioan al XXII-lea, în timp ce era exilat la Avignon, a promulgat constituția Docta sanctorum patrum. Acesta este primul document pontifical oficial care dezbate tema muzicii. Din punct de vedere muzicologic, documentul, mai puțin cunoscut, este de o importanță fundamentală pentru perioada la care ne referim, deoarece descrie situația liturgică din Europa în secolul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în desfășurare, încercând să controleze haosul provocat prin formularea unor reguli. Existau și polemici, întrucât nu toți reușeau să accepte schimbarea rapidă a tehnicilor de compoziție și a gustului provocat de arsnoviști. Dacă ținem cont de contextul general, și că Docta sanctorum a fost elaborat în Franța, în perioada Școlii din cadrul catedralei Notre-Dame, intervenția pontifului se explică foarte bine. Probabil, pentru mulți contemporani, Ioan al XXII-lea părea „depășit” sau un „dușman al progresului”, așa cum și astăzi anumiți istorici, puțin atenți
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
progresului”, așa cum și astăzi anumiți istorici, puțin atenți, tind să-l considere. Pontiful, însă, abordează problema doar din punct de vedere liturgic și pastoral, fiind preocupat de cadrul muzicii ecleziastice și, deci, al rugăciunii creștine. Intervenția sa cădea în mijlocul disputelor docte ale muzicienilor și ale teoreticienilor, însă acesta le depășește pe toate. Nu a făcut prea multă distincție între vechi și nou în sensul tratatelor; Ars Antiqua și Ars Nova, pentru papă, nu erau decât aspecte și momente ale aceluiași preocupant
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
așa-numitele „mise de Avignon” (manuscrisele de Ivrea și de Apt din secolul al XIV-lea), structura muzicală este clară și inteligibilă, are un caracter ascetic, calm și se bazează pe o arhitectură ritmică echilibrată. Din punct de vedere legislativ, Docta sanctorum a intrat în „Corpus juris canonici”, tutelând astfel existența muzicii gregoriene și normativitatea sa până în zilele noastre. Așa se explică prezența sa în cantus firmus din compozițiile polifonice sacre ulterioare. Muzicologic vorbind, anumite problematici delimitate atunci, precum raportul cuvânt-melodie
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
să se respecte, ca o prioritate absolută, dicția clară și corectă a textului liturgic; în fond, era aceeași exigență care l-a determinat pe Papa Ioan al XXII-lea, cu mai mult de două secole în urmă, să elaboreze bula Docta sanctorum patrum. În secolul al XV-lea, cererile de reformă ecleziastică includeau o reîntoarcere la simplitatea cântecului gregorian, în opoziție cu artificiile luxoase ale polifoniei. În 1538, de exemplu, episcopul de Modena a interzis cu desăvârșire execuția muzicii polifonice în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]