3,782 matches
-
cel care acum două mii cinci sute de ani a pus să fie biciuită marea care i-a înecat corăbiile de luptă?) De ce mi-am amintit toate lucrurile acestea? Dintr-un motiv simplu: văd cum în țărișoara noastră apar ori reapar dogme noi. Ca și cum nu ne-ar fi fost de ajuns și de învățătură cincizeci de ani de dogmă comunistă! E vorba de teza (aproape filosofică, dar mai ales politică!) acceptată în mod necritic de către unele grupulețe politce și literare (ori mai
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
înecat corăbiile de luptă?) De ce mi-am amintit toate lucrurile acestea? Dintr-un motiv simplu: văd cum în țărișoara noastră apar ori reapar dogme noi. Ca și cum nu ne-ar fi fost de ajuns și de învățătură cincizeci de ani de dogmă comunistă! E vorba de teza (aproape filosofică, dar mai ales politică!) acceptată în mod necritic de către unele grupulețe politce și literare (ori mai degrabă extraliterare!), care teză presupune deținerea de către respectivul grupuleț a adevărului absolut. N-a fost defel dificil
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
îi zicea cel Mare -, pe Bogdan Vodă, pe Mihai Eminescu etc., iar lista poate fi consultată, pentru amănunte, în orice carte de istorie pentru ciclul gimnazial. Singura structură, și ea cvasimi-litarizată, care nu face statui pentru că nu-i stă în dogmă și în caracter, este biserica. Insă chiar dacă ar avea slobod și la statuie, ea nu prea este disponibilă acum doar pentru hălci de veșnicie, fiindcă tocmai se ocupă întensiv cu veșnicia întreagă, adicătelea cu Casa Ortodoxă a Poporului, pe numele
Negoțul cu eternitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6533_a_7858]
-
nici un folos, deoarece părăsirea lumii de aici înseamnă moartea. Schopenhauer este poate cel mai clar gânditor dintrei cei profunzi, urmându-l îndeaproape pe Kant în privința onestității. Altfel spus, se ferește ca, folosind filozofia drept unealtă de persuasiune conceptuală, să întrețină dogmele teologiei. La Dumnezeu se ajunge pe alte căi, dar nu pe cea a filozofiei.
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
Bellarmine, prieten cu el. Primul lucru care reiese din documente este că Galileo Galilei avea o teorie atomică, care spunea că materia își pierde proprietățile la nivelul atomului, ceea ce azi e clar. Biserica a văzut în asta o atingere a dogmei euharistiei: înseamnă că nu poți comunica la nivel atomic cu Divinitatea. Iar despre sistemul lui Copernic, Bellarmine îi spune lui Galilei: Foarte bine, dar spune că e un model, nu spune că e Adevărul. Și Galilei răspunde: Nu! ESTE Adevărul
Basarab Nicolescu - „Esențial este să-ți găsești locul pe acest Pământ” by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/6403_a_7728]
-
prețioase se împletesc cu exegeze pătrunzătoare pentru a alcătui acest amplu roman complex și captivant. Nu mai am loc decât pentru senzația de déjà vu stârnită de suita de măiestrite încontrări între forurile eclesiastice, care blamau tablourile pentru abateri de la dogmă și apărătorii lui Caravaggio, care le răsturnau argumentarea, străduindu-se să demonstreze că, dimpotrivă, fiecare presupusă erezie este, de fapt, o conformare fidelă dar subtilă la litera și la spiritul imuabilei legi sfinte. In realitate, multe tablouri i-au fost
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
cu rafinament in bricolajele lui iși au originea in marea cultură, că și-a șlefuit cu stăruință de perfecționist stilul și chiar și cele mai aparent gratuite experimente au o marcată dimensiune socială (inexistentă la metaliteratorii care respectă cu strictețe dogmele formalismului). El împărtășește aprecierea lui Salman Rushdie care a văzut in Barthelme „una dintre figurile esențiale ale literaturii americane", nu-l contrazice pe Malcolm Bradbury care l-a considerat „cel mai bun dintre scriitorii americani contemporani de proză scurtă" și
Colaj de perle și nestemate by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6115_a_7440]
-
Burtică și Trofin, chiar Janos Fazekas, cel al lui Popescu se definește prin indefectibil conformism, prin obediență completă și lașitate politică. Ceea ce și explică afinitățile cu „intelectualii” din Comitetul Executiv gen Paul Niculescu-Mizil, Manea Mănescu și Gogu Rădulescu. Cât privește dogma regimului care prezenta dictatura drept una a proletariatului, Popescu nu are suficiente cuvinte spre a-i blama comportamentul înainte și după căderea regimului: „Halal clasă conducătoare! Cu asemenea susținători morali, sponsori politici, adevărată temelie socială de granit, merita să se
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
că americanii sunt printre cele mai credincioase popoare din lume. Imamul la care mă refer ni se adresa prin intermediul internetului și profita de toate facilitățile civilizației occidentale, care sunt departe de a putea fi considerate doar materiale. Dacă spiritualitate înseamnă dogmă religioasă și discriminare, atunci șansa existenței oricărei societăți normale, la nivelul tehnologiei actuale, se spulberă pe loc. După cum se știe, nici politica Franței de integrare, nici aceea a Angliei care a întreținut multiculturalismul nu au dat rezultate. Finkielkraut are dreptate
Vai, metisajul cultural este inevitabil by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5033_a_6358]
-
ca în fața unui vrăjmaș care dă semne că se prăbușește singur. Iar dacă ne amintim de disprețul savanților față de superstițiile infantile ale creștinismului, atunci gestul de a savura frămîntările unei științe care, pînă de curînd, îți lua peste picior înapoiatele dogme și le trata drept obscurantisme incurabile e justificat. Keith Ward e un vulpoi de preot anglican, uns cu toate alifiile retoricii moderne, și care, suficient de abil pentru a nu da impresia că se bucură de debusolarea fizicienilor, își scrie
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
paradisul” pierdut, îi fac, lui, tocmai lui!, apologia modului de viață american, bazat pe succes, bani și oportunități materiale. Și, mai cu seamă, nu-i plac, lui Henry Miller, „zidurile”, gândite metaforic ca un simbol pentru ceea ce înseamnă încătușarea spiritului, dogmă, oficialitate, autoritate. Nauplia (Nauplion în greacă), portul anticului Micene și prima capitală a Greciei moderne, are astel „ghinionul” să reprezinte, în relatarea subiectivă a autorului, o exemplificare la intoleranța sa față de constrângeri și împrejmuiri. Orașul, de altfel cu numeroase vestigii
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
pedant, dar liber de prejudecăți și gata de aparteuri șocante (rebel fără pauză se descrie el însuși), prozator, adică „un mincinos cu har”, deținând arta umanizării portretelor, Pecican este un spirit ludic înclinat să relativizeze morga plină de sine a dogmelor prin copilărire perpetuă, să arate cu degetul goliciunea împăratului și să-i împrumute o uluitoare, în veșnică mișcare garderobă. Viața este o „gelatină dospind idei”, care acceptă remanieri în stare să moduleze inconsistența zilei. Cele treisprezece povestiri din 999 de
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
prin sine, incert. Iar Caragiale este un realist. Nu-i poate înfățișa altminteri decât îi vede, plastilină în mâinile unor clanuri cu ambiții, care le hotărăsc cărarea vieții, nu o dată, încă de la naștere. Copilul e un adult mic, aceasta este dogma. Iar educația de toate soiurile - să ne amintim de chinurile independentului, voluntarului Cănuță - e o permanentă luptă cu naturelul, pentru a-l face să răspundă unor cerințe sociale pe care părinții vremii le socot imuabile. Lumea atât de schimbătoare nu
Caragiale și copiii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4588_a_5913]
-
Autorul nu răspunde pentru neplăcerile pricinuite eventual de scrierile sale: Chiar dacă i-ar fi greu Cititorul va trebui să se arate întotdeauna satisfăcut. Sabelius, care nu numai teolog a fost, ci și un umorist desăvârșit, După ce-a făcut praf dogma Prea Sfintei Trinități A mai răspuns oare de erezia sa? Și dacă a răspuns, cum a făcut-o! Cât de anapoda! Bazându-se pe-atâtea contradicții! După doctorii legii această carte n- ar trebui să fie publicată: Cuvântul curcubeu nu
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
o poate modifica, la fel cum există valori clasice, ca adevărul, frumosul, binele și sacrul, cărora li se pot găsi criterii ce nu sunt pendinte de epoci. Absolutistul e un apolinic cu apetit pentru echilibru, așadar un patriarh care vrea dogme stabile, dincolo de spectacolul schimbător al modelor. De cealaltă parte, relativistul e un rebel care reduce totul la perspectiva din care privește lucrurile, caz în care există atîtea adevăruri cîte puncte de vedere sînt. Așa se face că opinia unui ins
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
toxine convertite în frumuseți literare, grija de a înlătura sentimentele negative, considerate îndeobște că neconforme cu trăirea duhovniceasca, duce cu timpul la sterilitate artistică. Cine trăiește în evlavie e scriitoricește sterp. Despătimirea exclude talentul. Nu e vorba aici de respectarea dogmei, ci de o educație morală care, stîrpind ciupercăria și nămolul sufletesc, își pierde sursă dătătoare de nerv verbal. Sfinții șunt inexpresivi pînă la platitudine, si cu cît mai mare e puritatea unui om cu atît șansă de a cădea pe
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
furie, teroare, materiale improvizate și frânturi de versuri dictate de spirite, în timp ce comunismul venea din cărți de filozofie și economie, din terorism (cu întreaga sa tehnologie în ce privește deghizarea, conspirația și explozibilul făcut în casă) și forme de sorginte bisericească pentru dogma sintetizatoare. Cine a câștigat?” Nu există, deocamdată, răspuns satisfăcător la întrebarea care încheie descrierea atât de corectă a originii celor două forme de exprimare născute din absurd. Cine s-a grăbit să proclame moartea comunismului nu era conștient de enormele
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
și rediscutarea, în alți termeni decât cei ai luptei de clasă, a numelor și valorilor trecutului apropiat cultural, bine terfelite timp de un deceniu și mai bine de inși inteligenți, dar oportuniști în fibra lor și poate călăuziți de o dogmă politică străină, precum Crohmălniceanu, Paul Georgescu și S. Damian. Care au hulit și „demascat” mari valori și stâlpi ai clasicismului și modernității românești, precum Titu Maiorescu, Lucian Blaga sau Eugen Lovinescu. Nemaivorbind de atacurile murdare la valorile noastre literare care
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
de trepidația umorilor. Aici însă Stăniloae se află în postura neobișnuită a spiritului iritat, lentoarea așezată pe care o întîlnim în alte cărți fiind înlocuită cu o limbă iute de ciomag polemic. Stăniloae lovește cu pofta cruciatului pornit în apărarea dogmei, elanul său ofensiv dîndu-i o nerăbdare de paladin îmbrăcat în sutană. Ce-l irită pe Stăniloae la Blaga e doctrina matricei stilistice. Potrivit gînditorului din Lancrăm, creatorul lumii își ia măsuri de precauție în fața avîntului cognitiv al omului, sădindu-i
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
Stăniloae stenahoria preotului în fața intelectualului laic: liber-cugetătorii sunt niște fanfaroni care abat privirile vulgului de la catapeteasma altarului, punînd în locul tainelor așchiile serbede ale ifoselor meditative. Mai mult, în loc să se închine icoanelor, ei urzesc calambururi ieftine, și în loc să se smerească în fața dogmei, ei preferă strălucirea fadă a figurilor de stil. Numai că în spatele tropilor estetici se întinde netezimea sterilă a unei gîndiri fără busolă transcendentă, o bîțîială artistică fără apetit pentru profunzimi și un carnaval de trufii autoidolatre. În ochii lui Stăniloae
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
cercetătorul britanic pentru a gîndi evoluția vieții ca fiind ruptă de providența divină (Dumnezeu nu intervine în lume, cel puțin nu în forma creării separate a speciilor, așa cum reiese din Biblie) nu vor fi fost ușoare. Urmarea lepădării treptate de dogma creației în variantă biologică avea să-l ducă pe Darwin la formularea celei mai influente teorii din istoria omenirii. În al doilea rînd, sunt trei poziții științifice care combat darwinismul în numele unor probe concrete: ortogeneza (care susține existența unui sens
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
psihologice), iar cine susține existența unui element supranatural e un filistin vetust, vrednic de a fi supus caterisirii publice. Greșeala lui Dawkins e că judecă religia dinlăuntrul teoriilor cognitive, de parcă scopul suprem al religiei ar fi cunoașterea universului. În realitate, dogmele nu au rostul de a explica lumea, ci de a le da oamenilor un sentiment de comuniune pe bază de ritualuri. Altminteri, credința e o soluție de consolare cuvenită amărîților lumii, detaliu greu de susținut în fața milioanelor de oameni de
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
lege, însă ideea sfâr- șitului programat, fie ea creștină sau mult mai veche, e cuprinsă în această ovoscopie virtuală, făcută cu precauția cu care te-apropii de-o bombă cu ceas. „Durata-nscrie-n noi o roată” e versul care conține „întocma - dogma” întregului Uvedenrode. Roata Soarelui, nunta, nordul (polul plus) sunt tot atâtea nume ale hotarului atins și îndată depășit. Cum să-l înțelegi, fără să-l sacrifici, iată frământarea. Fiindcă, altminteri, vorba lui Blaga, de astă dată, despre fluture, „de-l
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
mai radical, libertatea de a interpreta regulile interacțiunilor sociale”. De aceea, a doua consecință a conștientizării rolului interpretării în societate e înțelegerea naturii convenționale a normelor celor mai stricte. Foarte interesante sunt, în acest sens, glosele lui Pânzaru despre lectura dogmelor religioase și despre interpretabilitatea legilor. Orice caz juridic, remarcă pe bună dreptate teoreticianul, operează, înaintea soluționării, cu o serie de „lecturi” menite să stabilească domeniul de aplicabilitate al legii, justețea încadrării faptului singular sub incidența ei, rezolvarea eventualelor contradicții survenite
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
apoi a neîmplinitelor Biografii, Autobiografii și Memorii Contemporane e de sesizat - tectonica realismului socialist evidențiază puteri care își supun formele, ruptura între stratul narativ și direcția ideologică fiind doar aparentă. În realitate, anulând o jumătate de veac de evoluție literară, dogma realist-socialistă prelua, tocmai din necesități formale (întrucât substanța și sensul, adică sintaxa de ultimă instanță a artisticului, erau stabilite prin "decret"), liniile de forță expresive ale realismului critic, în speță balzacian. Nu este vorba, deci, de opțiunea lui Petru Dumitriu
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]