691 matches
-
2004. Priest, Graham; Routley, Richard, " Semnificația filosofică și inevitabilitatea paraconsistenței", în vol. Ex falso quodlibet. Studii de logică paraconsistentă, București, Editura Tehnică, 2004. Râmbu, Nicolae, Rațiunea speculativă în filosofia lui Hegel, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 1997. Remete, George, Dogmatica ortodoxă, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2000. Roșca, D.D., "Despre o istorie a inteligenței (Încercări de lărgire a noțiunii de "rațional""), în Viața Românească, anul XXIII, nr. 7-8, 1931. Roșca, D.D., "Rațional și irațional", în Studi și eseuri filosofice, Editura Științifică, București
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Trilogia cunoașterii), Editura Minerva, București, 1983, p. 393. 74 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit, p. 215. 75 Lucian Blaga, Curs de filosofia religiei, Editura Fronde, Alba Iulia Paris, 1994, p. 126. 76 Ibidem, p. 125. 77 George Remete, Dogmatica ortodoxă, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2000, p. 12. 78 Arhimandritul Sofronie, op. cit., p. 198. 79 George Remete, op. cit., p. 25. 80 Ibidem, pp. 12-13. 81 Arhimandritul Sofronie, op. cit., p. 197. 82 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., p. 224. 83 Ibidem
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
transparentă: "lumea empirică devine transparentă, și prin transparența ei devin vizibile incandescența și strălucirea luminoasă a celorlalte lumi". Imaginea diafană a lumii aduce în prim plan - prin simbolizare - "noile, celestele straturi ale realității estetice" (Empireea și Empiria, în Pavel Florenski, Dogmatică și dogmatism, Editura Anastasia, București, 1998, pp. 88-92). 16 "Omul care rămâne într-o astfel de detașare totală este într-atât de dus în veșnicie, încât nimic vremelnic nu-l mai poate mișca, nimic trupesc nu-l mai poate stârni
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
plăcut izvorâ în mâna lui Bart din metalul prelucrat anume întru hârjoana cu țiitoarea-i. Învigorat de el, arhitectul își continuă ideea: − Viața însăși solicită atunci intervenția imprevizibilului întru retractarea imposturii. Tentația de a le trage preșul de sub picioare umaniștilor dogmatici devine irezistibilă pasiune. Pricepi ce vreau să spun? Într-un fel, omul e provocat la redefinirea subversivă chiar de către umaniști, căci așa-zisa-i dezumanizare nu apare decât în raport cu o versiune de omenesc epurată și promovată arbitrar de ei. Dacă în locul neinspiratei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
că noua religie răspândită rapid devine un factor dizolvant a unității sale politice. Școala căpăta tot mai mult un accent religios, educatorii erau promovați din rândul preoților, iar conținuturile planurilor de învățământ și a programelor școlare erau croite în spiritul dogmaticii creștine. Ideea care fundamenta întreaga activitate educativă era specifică acestor dogme și susținea că, întrucât omul este înclinat spre păcat, nu putea fi format și educat decât prin credință, penitență și ascultare, printr-o educație de tip ascetic. În consecință
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
În consecință, se renunța la preocupările pentru educația fizică, estetică și intelectuală a tinerilor, așa cum se procedase în antichitate, în favoarea unei educații moral-creștine sistematice. Prin contribuția ,,părinților Bisericii” (patres eclesiae, de aici și denumirea de patristică, sintagmă atribuită epocii fondatorilor dogmaticii creștine), credința creștină se răspândește cu repeziciune în întreaga lume greco-romană, cu care stabilește un gen de compromis de ordin religios și filosofic. Între acești ,,părinți” misionari ai Bisericii s-au remarcat Vasile cel Mare (330-379), Pseudo-Dionisie Areopagitul (aprox. secolul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
împotriva gândirii filosofice grecești, cea care cu secole în urmă promovase spiritul laic în cercetarea naturii și a omului. Totodată, în unele din aceste opere erau exprimate și o serie de idei cu caracter pedagogic, relatate fără îndoială în spiritul dogmaticii creștine. Gândirea pedagogică ce străbate conținutul acestor lucrări cultiva ideea dobândirii virtuții supreme, ce trebuia formată în rândul tinerilor sub forma supunerii și umilinței, iar aceasta se dobândea, cum afirma Vasile cel Mare, numai prin ascultare necondiționată. Deoarece activitatea educativă
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
ideologi ai creștinismului, canonizat de Biserica Catolică, fiind considerat printre primii părinți latini fondatori ai Bisericii, susținea teza păcatului originar, iar în plan teosofic argumenta ideea grației divine și a predestinării. Marele teolog a avut un rol decisiv în cristalizarea dogmaticii catolice în general, a concepției creștin-medievale despre om în special. În lucrarea sa Confesiuni, teologul se străduia să realizeze o punte de legătură între educația preconizată de antichitatea greco-romană și educația creștină. Învățământul devenise un monopol al clerului în Apusul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
drept primul mare moralist modern. În demersurile didactice, Montaigne insista pe conversația de tip socratic (maieutica), considerând-o cea mai eficientă metodă de predare în actul didactic al lecției. Umaniștii Renașterii și Reformei nu s-au oprit doar asupra reformării dogmaticii creștine, a Bisericii ca instituție socială și morală, ci și asupra modernizării sistemului social, în speță reorganizarea societății pe baza unor noi principii, prin eludarea principiilor și privilegiilor feudale și instituirea unui tratament egal în fața legii între toți oamenii. Se
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
fost consolidat prin biserică, stabilindu-se o tradiție a statului unit cu biserica ce s-a continuat de-a lungul perioadei medievale, procesul de laicizare a statului produ-cîndu-se tîrziu. Principiile dreptății, ale iubirii de oameni și ale întrajutorării, esențiale în dogmatica creștină, presupun o asamblare a problemelor sociale cu cele culturale, ceea ce a dus la o transformare a societății europene creștine în interiorul căreia s-a afirmat tot mai mult pătura clerului, ce a tins să devină nu numai promotoarea religiei și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și plecăm acasă convinși ca umblăm impreună cu un prieten. Se întâmplă însă, ca uneori titlul care ne-a cucerit să cuprindă între paginile sale vreun tratat de teologie, a cărui înțelegere presupune cunoașterea în prealabil a unor noțiuni de dogmatică ce nu sunt chiar la îndemâna oricui. Cum vom alege atunci ? Desigur, îl vom întreba pe librar ce știe despre cartea respectivă, pe prietenii care au cam aceleași lecturi ca și noi, sau și mai sigur pe părintele paroh sau pe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
din scenariu, care nu este altul decât părintele Cleopa însuși, se folosește de întrebările adesea incriminatoare ale sectantului, dar și de observațiile stângace ale creștinului ortodox, pentru a limpezi în termeni mai mult decât accesibili pentru toată lumea, probleme controversate de Dogmatică. El construiește în felul acesta, un adevărat manual de Catehism Ortodox, care ne oferă într-un vocabular simplu și relevant noțiuni despre ce înseamnă de fapt și în fapt, Biserica, Ortodoxia, Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție, cultul Sfinților și al Îngerilor
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
19-20) care exacerba modernitatea, respingând tradiționalismul și academismul; proclama exclusivist unele noi principii de creație (simbolismul, expresionismul, constructivismul și curentele de avangardă); 2. denumire sub care au fost condamnate, în 1907, de către Biserica catolică orientările progresist-liberale care încercau să înnoiască dogmatica, știința Bibliei și ecleziologia catolică; reprezentanții m. au fost excomunicați: A. F. Loisy în Franța (1908), iezuitul irlandez G. Tyrrell în Anglia (1907) și R. Murri în Italia (1909; revocată de Pius XII în 1943). 28. monoteism = adorația unui singur
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
înlăturată din universități, atât în Europa, cât și în America, și că această excludere este organizată prin alianțe deloc sfinte între ortodocși pioși și atei, fie aceștia din urmă marxiști sau burghezi, diferența nemaiavând nici o importanță. Cele două tipuri de dogmatici au un interes vital în oprimarea cercetării libere, autonome, a religiei. Pentru grupul pios, aceasta pare a fi o amenințare față de unicul sistem dogmatic valabil, pentru celelalte grupuri, religia este o „suprastructură” față de ideologia de clasă, respectiv un infim de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
țară, abia după decembrie '89 va fi, în sfîrșit, afirmat: Dumitru Stăniloaie "este, înainte de toate, un învățat teolog, unul dintre cei mai de seamă pe care îi are în clipa de față Răsăritul ortodox"; și aceasta mai ales pentru monumentala Dogmatică ortodoxă. Lucrare care, ne atenționează Virgil Ierunca, îndeamnă și invită la o meditație filosofică. Scriind despre Cristian Moraru, Virgil Ierunca se va pronunța pentru necesitatea "revizuirilor" în cultura și literatura noastră ieșită din "epoca" de nefericită amintire. Nu la revizuirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
al înnoirii, al speranțeiă, erau un semn al părții pozitive și, mai ales, al vectorului esențial pe care se mișca tânărul șef de stat, ce se găsea, în ochii mei și al multora din noul aparat, în luptă cu „vechii dogmatici”. Ne-am înșelat, cei care, atunci, credeam în acest „vector dinamic, pozitiv” al lui Ceaușescu și, până la urmă, au dreptate vechii sceptici care s-au îndoit „de la început” de el?! Nu, nu cred, deși „a doua parte” a conducerii sale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
după el. Creștinul nu apare pe radarul conștiinței evreiești, iat-o însă pe aceasta din urmă obsedând din interior conștiința creștină. Sora mai mică se definește logic în raport cu cea mare și în opoziție cu ea. Antiiudaismul face parte integrantă din dogmatica catolică, cel puțin până la declarația Nostra aetatae (1965) care a marcat o schimbare de direcție. Ceea ce nu implică în mod necesar antisemitism, dar predispune în mod ciudat la așa ceva, după cum a arătat-o și regimul de la Vichy (o confuzie a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unor dependențe epigonice, ci de înscrierea pe o linie spirituală. Mica liberalizare ideologică de la mijlocul anilor ’70 a generat și unele schimbări ale raportului de forțe în lumea literară. Brontozaurii dogmatismului istoric s-au retras în grotele lor, iar noii dogmatici, care înhățaseră deja ideea națională, grupați în jurul lui Eugen Barbu, au cedat și ei, tactic, mici porțiuni din terenul întins pe care-l controlau (povestea s-a repetat aproape întocmai în decembrie ’89). În aceste condiții, liderii de atunci ai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Liceul „Sf. Vasile” și pedagog la internatul Liceului. La data de 24 februarie 1946, am fost hirotonit preot de către Preasfințitul Dr. Valeriu Traian Frențiu. În acest timp mi-am pregătit examenul de licență în teologie având ca subiect al tezei: „Dogmatica Preacuratei Fecioare Maria în literatura populară română”. Examenul l-am susținut în luna noiembrie 1946. Între timp, la începutul lunii septembrie 1946, am fost trimis ca preot ajutor la parohia I „Sf. Vasile” din București. Aici am servit până la desființarea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ar fi o halucinație; dar, orbiți de profesie, psihiatrii uită de dreptul la ficțiune al dramaturgului. Exemplele sunt, practic, infinite. Sensul lor este însă același, căutarea obsesivă, a umbrei care face îndoielnică povestea. Psihiatrii țin la optica lor, sunt, oricum, dogmatici. Nu putem proceda chiar atât de tranșant cum ne îndeamnă Exupéry, pentru că pur și simplu suntem deja confruntați cu o avalanșă de opinii excelând care mai de care prin analiză și, mai cu seamă, tendențiozitate diagnostică. Operează aici ideea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din a doua categorie. Argumentele mele se trag din filosofia medicinii. Practica medicinii, multimilenară, dar și "știință" multiseculară, se constituie pe respectarea dogmelor hipocratice. Selectez cu grijă: am scris "dogme" pentru că medicina nu poate renunța,deontologic, la dogme. Or, în dogmatica hipocratică, obiectivul unic este menținerea și protejarea vieții. Nici o excepție, nici o îngăduință, nici o crimă. A suprima, cu bună-știință, o viață este o crimă, indiferent de motivație și indiferent de unele orientări externe. Medicii, în istoria medicinii, s-au aliat uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Ion G. Sbiera, Eusebiu Popovici, Vasile Găină, Isidor Onciu, Emilian Voiuțchi, Teodor și Vasile Tarnavschi. Printre obiectele de la Facultatea de Teologie pe care le-a studiat și viitorul mitropolit, se numără Istoria Bisericească, Noul Testament și Vechiul Testament, Teologie Morală, Teologie Practică, Dogmatică și Filosofia creștină. A studiat de asemenea limbile aramaica, ebraica și greaca, iar la Facultatea de Istorie a studiat Filosofia și Istoria Austriei, iar la Facultatea de Drept, Dreptul Roman. Tot în perioada aceasta de student la teologie și membru
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Carloviț), iar mai târziu au început să vină și studenți din țările ortodoxe vecine: România, Bulgaria, Serbia. Limbile de predare erau româna și germana, iar disciplinele studiate erau Studiul Biblic și Exegeza Vechiului Testament, Studiul Biblic și Exegeza Noului Testament, Dogmatica, Teologia Morală, Istoria Bisericii, Drept Bisericesc, Teologie Practică, Limbi Orientale, precum ebraica și aramaica, la care se adăugau greaca și slavona bisericească. „Iluștri profesori, care au studiat în prestigioase centre universitare din Europa și nu numai, precum Breslau, Leipzig, Strasbourg
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
care au contribuit la dezvoltarea acestei facultăți amintim pe Valeriu Șesan (1878 - 1940), profesor de Drept bisericesc, Romulus Cândea (1886 - 1973), profesor de Istoria Bisericească Universală, Nicolae Cotos (1883 - 1959), profesor de Teologie Fundamentală, Vasile Loichiță (1881 - 1958), profesor de Dogmatică și suplinitor de Istoria Bisericii Române, Domițian Spânu (1892 - 1937), profesor de Teologie Morală, Simeon Reli (1882 - 1945), profesor de Istoria Bisericii Române. Mulți dintre aceștia au făcut parte, alături de Mitropolitul Nectarie, din corul Facultății de Teologie, un cor renumit
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
umil și lămurit personal. Acel fel al lui de a vedea și de a judeca lucrurile totdeauna printr-un parametru supranatural. În anul doi de teologie, i s-a întâmplat să audă o dispută între don Scapini și profesorul de dogmatică, monseniorul Zenati. Unul spunea: «Clericul Calabria nu trebuie să devină preot». «E sigur că trebuie să devină», răspundea don Scapini. «Dar nu vezi că e bolnav și se chinuiește la învățătură?», insista don Zenati. «Nu, că nu e bolnav. Și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]