655 matches
-
fii dezaprobat de persoanele importante pentru tine 28 Dacă nu ai pe cine să te sprijini, ești condamnat la tristețe 29 Pot realiza lucruri importante chiar dacă nu mă hărțuiesc ca pe un sclav 30 Este posibil ca persoană să fie dojenită fără ca asta să o supere 31 Nu pot avea încredere în ceilalți, deoarece m-ar putea trata cu cruzime 32 Nu poți fi fericit, dacă ceilalți nu te plac 33 Este mai bine să renunți la propriul tău interes, pentru
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
să mă umilească în public, deși ar fi putut să îmi vorbească între patru ochi despre problema respectivă”. Șefii, cele mai umane ființe dintre toate ființele umane, nu aleg întotdeauna cel mai bun loc și moment pentru a critica sau dojeni. Însă fiecare angajat simte când un șef sau supraveghetor plasează în mod repetat cuvintele negative în „împrejurări jenante”. Efectul este oarecum asemănător cu vechea uzanță puritană de a îl expune pe „păcătos” la stâlpul infamiei, cu gâtul și mâinile prinse
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
urmă” (III, 264). Evident, suntem interesați de ceea ce spun aceste cuvinte despre Cioran, care-și reproșează lașitatea de a nu fi el însuși, adică întruchiparea violenței. Totuși, într-un moment tot de luciditate, are accese de abandon: „Abține-te să dojenești pe cineva, oricine ar fi, își spune. Dacă oamenii s-ar putea schimba, s-ar schimba. Dar nu pot. Iar tu și mai puțin ca ei” (I, 310). Mai mult, spectacolul furiei îl descumpănește și i se pare oribil. Iată
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
vrea numai binele... și ne educă... și ne iartă dacă greșim... căci există un conducător... un mare conducător... care ne îndrumă ca un părinte suprem... și ne dă pîinea cea de toate zilele... și băutura... și ne iubește... și ne dojenește... cu blîndețe... și ne apără țara de dușmanii... care ne invidiază realizările... (se aprinde, devine din ce în ce mai patetic, dar și sincer, convingător...!) Și noi îl iubim din adîncul inimii! Și ziua și noaptea! Și în stare de veghe, și în stare
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
reproșul tăcut al celuilalt) și temută, vina pe care deocamdată o simte dîndu-i frisoane este că ceva a scăpat înțelegerii lui, sau că acest ceva este blocat în refuzul de a vedea lucrurile sub o altă lumină. Anterior, Klapka îl dojenise blînd: " Ei, ți-a plăcut, filozofule? îi zise căpitanul cu o ușoară imputare în glas." Răspunsul, precipitat și mecanic, este sugestia unui conținut de gîndire nu pe deplin asumat: "Domnule căpitan, pedeapsa... crima..., legea, bolborosi Apostol Bologa, speriat de întrebarea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
aban do na rea vechi lor cutume. La rândul lor, prescripțiile de morală ecleziastică ajung, în secole le al XVI-lea și al XVII-lea, să considere că bărbatul păcătuiește atunci când își bate soția sălbatic, dar nu și atunci când o dojenește cu blândețe; pentru ca în secolul al XVIII-lea să se considere, prin Antoine Blanchard, că „bărbatul numai e în măsură să supravegheze și să corecteze moravurile soției“, așadar, se contestă violența prin care el încearcă să-și impună autoritatea. În
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de educator pe care îl are bărbatul, sub orice formă, chiar cu violența fizică, nu ia de loc în seamă acuzațiile soției la o primă înfățișare, mai ales dacă urmele agresiunii masculine numai sunt vizibile. Ea se mulțumește să-l dojenească pe soț și să-i ceară soției să se întoarcă acasă și să se supună, sperând că lucrurile vor reveni pe făgașul normalității și certurile vor rămâne în sfera tolerabilului. Soacră, soacră... Amestecul familiei în viața cuplu lui semanifestă în
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
zdravănă, soția așteaptă momentul prielnic, își încarcă toată zestrea într-un car sau doar într-o boccea și pleacă. Rareori se întâmplă ca tatăl să-și trimită fiica înapoi. Se așteaptă venirea ginerelui pentru a da explicații, pentru a fi dojenit. Frații se erijează, la rândul lor, în apărătorii surorilor, gata oricând să se ia la bătaie cu cumnatul, chiar dacă în propria familie și ei își maltratează soțiile. Une le dintre aceste femei nu se pot adap ta la viața de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
prin pedepsirea soției, soborul nu face decât să-și atribuie o parte din autoritatea pe care bărbatul o are asupra familiei sale, să împartă cu acesta puterea. Ilinca din mahalaua Boteanului, reclamată de soț că umblă în „lucruri rele“, este „dojenită“ de către părinții clerici cu bătaie și cu câteva zile de închisoare. La capătul acestor zile și după un astfel de tratament, femeia se roagă „cu plângere“ și „tare prindere“ să fie iertată, promițând că va fi supusă. La un asemenea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
durere. A crezut că moare. Era la un moment dat decis să se sinucidă. Și-a rupt toate hârtiile, toate manuscrisele: 80 de pagini din noul roman început, 70 de pagini dintr-un jurnal. Abia am avut curajul să-l dojenesc 38. Momentele pe care Sebastian le surprinde în Jurnalul său vor deveni pagini de roman: În compartiment era destul de cald și deschisei ușa. Era un vagon vechi cu compartimente separate, fiecare cu ușa lui, și cu două banchete de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
dă o importanță deosebită. Doar dacă o tulburare de vorbire este însoțită de malformații ce agresează estetica feței sau dacă deficitul devine handicap, părinții se vor implica mai mult. În rest, fie că vor ignora situația, fie că îl vor dojeni pe copil că "nu vorbește bine", fie chiar se vor distra imitându-l și părându-li-se amuzant că pruncul lor rostește "lățușcă" în loc de "rățușcă", dezmierdându-l și încurajându-l prin aceasta să persiste să pronunțe așa. În consecință, pentru
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Încă o dată, scuze.// Poetul îngână ceva. O ia razna,/ Își dedică, post-mortem,/ Un manuscris. Precizează, deschide/ Paranteze, mai are ceva de adăugat./ Lui îi este dor de acasă, de niște/ Ai săi.// Poetul cască gura. Unii/ Se opresc puțin, îl dojenesc ce-l dojenesc,/ Apoi se îndreaptă grăbiți către slujbe./ Nimeni însă (dumnezeu știe de ce)/ Nu admite că seara, târziu,/ După ora stingerii/ El se strecoară în bucătărie/ Și se apucă de hoinărit". În notabilul Poem de început, multiplicitatea vocilor și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Poetul îngână ceva. O ia razna,/ Își dedică, post-mortem,/ Un manuscris. Precizează, deschide/ Paranteze, mai are ceva de adăugat./ Lui îi este dor de acasă, de niște/ Ai săi.// Poetul cască gura. Unii/ Se opresc puțin, îl dojenesc ce-l dojenesc,/ Apoi se îndreaptă grăbiți către slujbe./ Nimeni însă (dumnezeu știe de ce)/ Nu admite că seara, târziu,/ După ora stingerii/ El se strecoară în bucătărie/ Și se apucă de hoinărit". În notabilul Poem de început, multiplicitatea vocilor și a măștilor poetice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu sau fără intenție, și satanismul este conștient sau inconștient. (vezi mallzebuth@adeptiisatanei.com; cărți pe acest subiect sunt scoase de Editura Harald din țara noastră) În vorbirea populară, unii oameni folosesc frecvent cuvântul "satana", mai ales pentru a-i dojeni pe copiii care se opun la o decizie sau o recomandare a adulților. Prin urmare, stă în firea omului să aibă conduite mai conformiste cu regulile, ori cel puțin comportări diferite față de ceea ce se cere într-o situație. După 1989
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Eu te văd cum îngâni cântecul - este sinonimă sintactic cu propoziția dublu subordonată simultan juxtapusă”. Regentul, în frază, poate fi o întreagă propoziție - se înțelege o subiectivă sau completivă directă: Să vie sănătoși cei ce pleacă, cei care au fost dojeniți au plecat rușinați. Raportul de dublă subordonare simultană este marcat de prezența simultană a unor „modalități de manifestare în planul expresiei a dependenței față de nume(flexiunea) și a unor modalități de manifestare în planul expresiei a dependenței față de verb(topica
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ochii mari bătând închiși... (Eminescu, Luceafărul, op. cit.p.67) 2. În frază: a) Regentul atributului predicativ, în frază, poate fi o întreagă propoziție - se înțelege o subiectivă sau obiectivă directă: Să vie sănătoși cei ce pleacă, cei care au fost dojeniți au plecat rușinați. Observație: Adjectivul nehotărât tot (toată) cu funcția de atribut în frază ne dă prilejul să explicăm un interesant fenomen morfologic generat de sintaxă. Este vorba de pronumele relativ compus toți cei ce (care), toți câți (toate câte
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
IATĂ CĂ A VENIT CLIPA CÎND TREBUIE SĂ MĂ EXPLIC... Bérénice, actul II, scena II Să citim primele rînduri din textul care precede secțiunea I (ediția din 1966): Mi s-a cerut adesea să mă explic în legătură cu Aurelian. M-au dojenit pentru personaj, pentru personajele din Aurelian și i-am lăsat să vorbească mult timp, apoi am simțit nevoia să le răspund. Fragmentar. Ca să scap de ei". Citatul din Racine definește legătura dintre titlul romanului, reluat la începutul introducerii, și romanul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
pe cei doi prunci, Sandu care era În clasa a doua și Nuțu Într-a patra. Lampa era cu feștila trasă mică pentru a putea să-și continue somnul liniștit până se va face ziuă. Că rău mai dormiți, Îi dojeni mama cu un glas abia șoptit să nu-i trezească, apoi Îi Înveli cu țolul ridicat de jos. Și-or fi făcut lecțiile că trăistuțele cu cărțile văd că leau așezat În cui? Las că văd eu dimineață. Nu le
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
alta înarmați cu săbii (Ex 32,27), fiind desemnați ca păzitori ai zidurilor Ierusalimului. Ei nu se opresc nicicând, nici zi nici noapte, din laudele dumnezeiești și din sfintele colocvii; își înalță vocea puternică precum o trompetă, eliberând națiunile și dojenind popoarele (Is 58,1); și nu-și retrag săbiile de la vărsare de sânge (Ps 149,7), ucigând și devorând; bântuie prin oraș (Ier 48,10), îndurând foamea precum câinii (cf. Ps 58,15). Aceștia sunt adevărata sare a pământului (Mt
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
afla, cât și groapa plină de un ulei foarte curat; trupul său, încă îmbrăcat cu hainele sale, era nealterat și emana un parfum suav. 94. Adăugire. Merită să amintim faptul că venerabila persoană, maestrul Serlo, decan de Exester, l-a dojenit pe fratele Agnello pentru că mânca prea rar în afara conventului. S-a întâmplat odată ca un guardian, în aceeași zi în care predicase poporului, să se oprească după un prânz și să glumească cu un călugăr în fața unui laic. În acea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
zile, s-a întâmplat ca doi frați foarte cunoscuți să ajungă la casa unui nobil, care i-a primit cu cinste și i-a servit cu multe mâncăruri. În timp ce stăteau la masă, a ajuns și rectorul bisericii care i-a dojenit pentru faptul că nu merseseră la el. Insistând și îndemnându-i să mănânce mâncărurile pregătite cu carne, dar nereușind să le învingă sobrietatea, mâniat, le-a spus: «Mâncați, mâncați; într-adevăr, frigul vă ucide trupurile, așa cum gâtul ne ucide sufletele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care aveau să rămână până la sfârșit adversari ai regimului lui Augustus. Pe aceștia din urmă trebuie să-i căutăm printre prietenii lui Ovidiu, care îi rămân fideli și după exil. Ovidiu se adresează acestora pentru a-i incita, elogiindu-i, dojenindu-i ușor sau aspru, încurajându-i, pentru a avea un sprijin din partea lor pe lângă Augustus. Ei sunt propuși de Ovidiu drept model de prieteni, demni de a fi amintiți de urmași, cât va exista umanitatea, alături de perechile de prieteni celebri
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
personaj. Dacă am admite, măcar în parte, părerea comentatorilor care îl consideră pe Atticus drept destinatarul multor scrisori din Tristele, în urma analizei acestora din urmă ar rezulta că Atticus era un prieten mai degrabă oscilant al lui Ovidiu, care-l dojenește și-i atrage atenția că, fiindu-i prieten, are niște obligații 239. De altfel, aceeași neîncredere reiese și din Epist. Ex Ponto, II, IV: ca să spunem adevărul, Sulmonezul îi acordă din nou încredere, dar îi cere în schimb fidelitate constantă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
260 Oricum ar fi, este vorba de o culpa și nu de un scelus 261, cu condiția să nu se considere o crimă orice vină împotriva marilor zei! Omnis an is magnos culpa deos scelus est? (v. 26) Ovidiu îi dojenește, în treacăt, pe "marii zei" (= Augustus) care au dat peste cap normele legale, considerând niște mici greșeli grave, atunci când îi vizează direct, și simple culpae, atunci când e vorba de oameni de rând. Oricum, în străfundul inimii, poetul încă mai speră
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de văduv și să-și întindă membrele pe toată lățimea acestuia" (v. 16-18). Nici Graecinus nu mai este aceeași persoană care discuta glumind despre posibilitatea de a iubi două femei în același timp, din moment ce consideră de datoria sa să-l dojenească pe poet pentru cauza (reală sau presupusă) care a dus la relegarea lui la Tomis. După cum observa Ovidiu în zilele fericite, anii trec, chiar dacă pe nesimțite, și diversele întâmplări ale vieții modifică atitudinile lor de dinainte. Se pare că Ovidiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]