709 matches
-
bea coniac ori bere, adăugînd că preferă doar cafeaua, dar ceașca din fața ei stă neîncepută deși, în cîteva rînduri, mîna albă, cu degete prelungi, fine, a ridicat-o spre gură. "Să știi că eu obișnuiesc să pierd timpul altfel, o dojenește Mihai în gînd. Numai în biblioteca personală am pe puțin cîteva sute de cărți încă necitite, la care se adaugă cele pe care ar trebui să le recitesc acum, cu ochii maturității. N-am vreme de pierdut în cîrciumi, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ridică și întinde mîna spre scaunul din fața lui, invitînd-o să ia loc. Se reașază abia cînd o vede pe Tamara cum își potrivește poala halatului de doc, acoperind genunchiul stîng, ridicat peste dreptul. De ce-mi ocolești privirea, Mihai? îl dojenește Tamara. Îți admir genunchii. Rîd amîndoi rîsul lor deschis, prin care știu că se ceartă reciproc, dar se și iartă pentru un gînd necurat ori vreo glumă deplasată. Tamara a roșit puternic și s-a pierdut cîteva clipe, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pumn de țărînă deasupra; fusese ideea Nildei. Pe urmă au zbughit-o cu toții, În afară de Carlos, care s-a Îndreptat cu pași domoli spre camera lui să-și bea ceaiul de la ora șase. O săptămînă după aceea, Susan vru s-o dojenească pe Cinthia pentru că era atît de neglijentă, pentru că-și pierduse micul medalion de platină pe care ți l-a dăruit... dar În clipa aceea nu-și putu aminti cine i-l dăruise și În schimb Își aminti că de cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să țină banii pregătiți În mînă Încă Înainte ca Juan Lucas să se apropie. Și cînd se apropia... Acești domni plini de importanță din rîndul Întîi, care țineau să vină la slujbă, În pofida faptului că preoțelul ăsta cam plicticos Îi dojenea cu asprime, bunăoară le spunea În fiecare an cu un zîmbet fericit, Dumnezeu știe de ce, că mai ușor trece cămila prin urechile acului decît vom intra noi pe poarta raiului... cîte unul se supăra și-și punea În gînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
despre așezare, climă, relief, vânturi, descoperiri, trăsături, oameni în special ai locului ,turism, obiceiuri și tradiții, etc. Moldova-Nouă este oglinda sufletului meu, este leagănul meu din copilărie și pot să spun cu drag și dor că vântul coșava m-a dojenit atunci când am mai făcut greșeli, apele Dunării m-au legănat, frumusețea apusului de soare de peste Dunăre ma mângâiat pe creștet. Totul este minunat și vei înțelege doar atunci când privești din adâncul sufletului tău. Cu drag, autoarea. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ ȘI LIMITE
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
bună zi, mă hotărăsc să-l prezint editorului meu. Stabilim să ne Întîlnim În barul unui hotel. Îi spun: «Dragul meu proiect, Îl vei Întîlni pe editorul meu. Fii strălucit. Dacă ai să mă auzi că spun minciuni, nu mă dojeni și mai cu seamă nu face pe miratul. Arată-te convingător, așa cum te pricepi atît de bine s-o faci». Și ne urcăm Într-un taxi. Pe tot parcursul Întîlnirii, nu izbutesc să plasez măcar o silabă. Proiectul meu vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
era să spună că bogații se plictisesc - nu scăpa niciodată prilejul de a stigmatiza monotonia hotelurilor de lux și mesele copioase - și că săracii gustă viața cu mai multă poftă. M-a convins și pe mine. Astăzi, nu l-aș dojeni decît În ce privește monotonia hotelurilor de lux. La vremea respectivă, nu cunoștea nici el așa ceva. Cred că și-a schimbat părerea În ziua În care a fost invitat de organizatorii festivalului de la San Sebastián la hotelul Maria-Christina. Îi plăcea luxul - „adevăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o biserică.) El, care mă Învățase valoarea independenței spiritului - „nu-i asculta pe dobitocii ăștia“, zicea adesea În legătură cu profesorii mei -, ce plăcere găsea În fidelitatea lui necondiționată față de Biserică? La fel ca un copil care se teme că va fi dojenit (un teolog ar vorbi de o teamă respectuoasă), se supunea ordinelor puterii pastorale deținute de papă și de episcopi. Se Îmbufnase aflînd că Începeam o cură de psihanaliză. Credea cumva că rigorismul lui excesiv mă satisfăcea? Voi spune În apărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
conte se duce! spuse tăios Elizaveta Prokofievna și, iritată, își mută privirea asupra prințului. Ce ziceam? încercă ea, cu dezgust și năduf, să-și amintească. Ei, despre ce era vorba? Ah, da: ce-i cu egumenul? — Maman! dădu s-o dojenească Alexandra, iar Aglaia chiar bătu din picior. — Nu te amesteca, Alexandra Ivanovna, îi spuse răspicat generăleasa, vreau și eu să știu. Luați loc, prințe, în fotoliul de-aici, nu, pe celălalt, la lumină, dați-vă mai la lumină, ca să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ai văzut? Tu n-ai fost în străinătate? — Am văzut un măgar, maman, zise Adelaida. — Iar eu l-am și auzit, o susținu Aglaia. Toate trei izbucniră în râs. Prințul râse și el împreună cu ele. — Foarte urât din partea voastră, le dojeni generăleasa. Scuzați-le, prințe, să știți că sunt bune la suflet. Mă cert mereu cu ele, însă le iubesc. Sunt frivole, ușuratice, nebune. De ce spuneți așa? întrebă prințul râzând. Nici eu, în locul lor, n-aș fi scăpat prilejul. Însă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai făceau un pas și se înghesuiau toți în jurul meu, iar învățătorul de la școală îmi devenise, în cele din urmă, cel mai înverșunat dușman... Mi-am făcut mulți dușmani acolo, și pe toți numai din pricina copiilor. Până și Schneider mă dojenea. Și de ce se temeau atât de mult? Copilului poți să-i spui tot, tot; întotdeauna m-a uimit cât de puțin cei mari, tații și chiar mamele, își cunosc copiii. Copiilor nu trebuie să le ascunzi nimic sub pretextul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se întâmple o nenorocire!... E neliniștită, rea de gură, iute la mânie... — Rea de gură și iute la mânie? — Iute la mânie; căci data trecută mai că nu m-a înșfăcat de păr din cauza unei discuții. Am început s-o dojenesc cu Apocalipsa. Cum asta? întrebă prințul, crezând că nu a auzit bine. Dându-i pilde din Apocalipsă. E o femeie cu imaginația frământată, he-he-he! Pe deasupra, am observat că e foarte înclinată spre subiecte serioase, chiar dacă n-o privesc personal. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu v-ar arăta nici urmă de respect, dacă i-aș lăsa să-și facă de cap; în al doilea rând, ar fi chiar necuviincios din partea lor... dădu el, în sfârșit, lămuriri la întrebarea directă a prințului. — Dar de ce? îl dojeni prințul. Zău, nu reușești decât să mă chinuiești cu supravegherea și paza asta. Mi-e urât stând singur, ți-am mai spus de câteva ori, însă dumneata, cu datul permanent din mâini și cu mersul în vârful picioarelor, îmi adâncești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
da, ia spune-le asta... ia încearcă să le spui; iat-o pe această fată frumoasă... doar ești mort, recomandă-te că ești un cadavru, spune că „mortul poate vorbi orice“... și că prințesa Maria Alexeevna 51 n-o să te dojenească, ha-ha!... Nu râdeți? întrebă el, rotindu-și spre toți ceilalți privirea nedumerită... Știți, pe pernă mi-au venit multe idei... știți, m-am convins că natura e foarte batjocoritoare... Mai înainte ați spus că sunt ateu, dar știți că această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a ieșit și imediat ce a ieșit i-a propus prințului să joace șah; că la jocul de șah prințul nici nu se pricepe să mute și că Aglaia l-a bătut de îndată; a devenit foarte veselă și l-a dojenit pe prinț pentru nepricepere, a râs grozav de el, încât ți-era și milă să te uiți la prinț. Apoi i-a propus să joace cărți, „popa prostu’“. De data aceasta, a ieșit invers; prințul s-a dovedit a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
roșiatică, dar care începe să bată spre vinețiu; totuși, vân tură victorioasă în mână o șuviță din părul castaniu al in amicei. Începe apoi să se pipăie îngrijorată. — M-a mușcat, cățeaua! — Și pe mine! se plânge Domitia. — Agrippina! o dojenește Vipsania. Cum ai putut? — Uite-așa! răspunde tânăra și clănțăne din maxilare. — Nemernico! mârâie Aemilia. — Las’ că nu-i nimic, o liniștește în batjocură Agrippina. O bucurie răutăcioasă îi sclipește în ochi. — Mai ai tu vreo piele de schimb pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i câștig pe lună... — Bașca banii primiți pe victorii! Gladiatorul se strâmbă disprețuitor. — Beau, petrec și mă simt bine. Sunt mai câștigat. Ricanează: — Măcar am să mor cu amintiri frumoase! — Bă, da’ sec mai e dovleacul ăla al tău! îl dojenește Rufus. Tonul e însă blând. S a calmat. — Eu nu-ți zic toate astea ca să te jignesc. Dar dacă stăpânul te vedea cumpătat și priceput, chiar și după eliberare te-ar fi reținut aici. Poate-ți dădea să administrezi o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca el, iar domnul Gavin se înnecase cu ceaiul. Apoi, de câteva ori, înceră să menționeze în treacăt că hotărârea luată de Andrew de a lucra cu femeile pierdute, era întru câtva discutabilă. Dar acum o are pe Elspeth, îl dojeni doamna Gavin. Ea îi dă putere să reziste. Nașterea lui Kenneth a fost la fel de grea ca a lui Duncan și medicul îi atrase atenția mamei că și-ar risca viața trecând printr-o altă naștere. Abstinență, conchise el. Va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
identice, dar acestea vor fi diferite, reflectând fiecare într-o anumită optică comportamentul unui personaj; f) discutarea compoziției - Schița Puiul nu ar fi fost atât de impresionantă dacă autorul n-ar fi înzestrat păsările cu însușiri omenești. Prepelița - mamă își dojenește puiul: Vezi ce va să zică să nu asculți?, organizează lecțiile de zbor: Una, două, trei!, iar când puiul este rănit, în inima bietei prepelițe era o luptă sfâșietoare. Sunt apreciate acele compoziții care au reușit să redea tocmai aceste ,,sentimente” transpuse
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sub căciulă. Ce spaimă a tras, săracul! Noroc de un bătrân mai înțelept care l-a rugat să-i dea drumul, zicând că-i numai ,,cât luleaua” și n-are ce face cu el. Când m-am întors, l-am dojenit, spunându-i să nu mai nesocotească niciodată vorbele mele: ,, - Când te-ai face mare, ai să faci cum vrei tu, dar acum că ești mic, trebuie să asculți de mama ta!” Dar vremea trecea iute și puful de pe drăgălașii mei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de bunătate în el. Sadoveanu se simțea atras de dascălul său care îi trata pe elevi ca pe copiii săi: parcă eram copii lui, asta am simțit-o întotdeauna. Profesorul știa să-i laude Bravo, băieți!; dar și să-i dojenească: Măi, domnule! El făcea fiecare lucru cum trebuie și era foarte gospodăros. Pe lângă cunoștințele prevăzute de programa școlară, îi învăța pe copii și alte lucruri: cum să planteze pomi, cum să împletească din paie și făcea acest lucru, deoarece iubea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
farmece. ― Ce-i, Petre? Am dormit? întrebă locotenentul, sărind în picioare și uitîndu-se repede la ceasul-brățară. Ei, poftim! Am întîrziat de la masă... Și numai tu ești de vină, că nu știu pe unde tot umbli, în loc să-mi fii de ajutor... Dojenind de Petre, își dădea bine seama că vrea să-și impute amintirile care l-au cuprins în mrejele lor și de care îi era teamă ca de niște remușcări neiertătoare. Grăbit să plece, nu-și găsi casca și mormăi: ― Fă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-o! Peste drum crucea din turnul bisericii strălucea cu fulgerări de aur. Ochii lui Apostol se încăpățînau să înfrunte razele ce izvorau din trupul crucii, parcă lumina lor orbitoare și triumfătoare ar fi încercat să-l sfideze sau să-l dojenească tocmai în momentele când creierii lui se frământau cu necredința ființei care i-a frânt în două viața. Apoi deodată privirea lui coborî de la cruce, jos, în cimitirul de lângă biserică, și descoperi piatra cu inscripția aurită, însemnînd mormântul și amintirea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lăsând pe maică-sa îngrozită, "că acuma de bună seamă o să omoare pe afurisitul de buzat", regretând că i-a mai spus ce-a auzit chiar de la biata Marta. Doamna Bologa petrecu un ceas spăimântător, frîngîndu-și mâinile, plângând și mai dojenind pe Rodovica asta, care "s-a obrăznicit și s-a lenevit de tot, că nu-i chip să mai trăiești cu ea..." Pe urmă Apostol sosi, senin și mulțumit. ― Ce-ai făcut, dragul mamei? îl întrebă doamna Bologa tremurând. ― I-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
deosebit de onorat că am ajuns erou de film (bun, bun, cu multe premii internaționale) sigur voi fi erou de carte (poate când n-oi mai fi). Nu mă simt jignit de parascoveniile unor colegi mai tineri, pe care nu-i dojenesc: vor regreta ei, toată viața (dacă au suflet și minte) că și-au dat frâu la ,,bube, mucegaiuri și noroi”, din ei, relativ la un om care a muncit susținut toată viața. Sunt mâhnit că unii frustrați varsă venin când ar
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]