524 matches
-
vorbească de bătrânețe în fața femeii adorate. Închipuiește-ți numai! Un Armand Duval pensionar și reumatic. Ia să vedem de când durează povestea? Oho! Aproape patruzeci de ani... Lui Florence îi plac cățelușii fideli. Șerbănică și Ioniță..." Se amuză imaginîndu-și-i în ipostaze canine. Dolofanul Miga ― un pechinez amabil de salon, celălalt ― un fox-terrier negru, bătrân fără ca asta să-i aducă înțelepciunea. Începu să râdă încetișor. " E într-adevăr curios, draga mea. Nimeni n-ar putea spune despre tine că ești o femeie modernă ― te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
consultă instinctiv pe al lui. O diferență de câteva minute. Bătrânii rămăseseră în jurul mesei, crispați, cu chipuri trase și livide. Șerbănică Miga adormise cu fața sprijinită în pumni. Capul alunecase și obrazul tras într-o parte îi descoperea proteza. Figura dolofană părea că rânjește. Semăna cu idolii grași, de porțelan, așezați turcește. Aceeași expresie de imbecilitate rafinată și vicleană. Melania Lupu zâmbea. Zâmbetul se încrucișa cu un altul ascuns în dantelele evantaiului. Nu-l vedea nimeni și se bucura. Buzele se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apari seniorita la geam pe înserat / Curg din plete-ți petale de crini... Ceilalți scânceau penibil. Vocea Melaniei Lupu tremura nesigură ca un firicel de ață. Șoferul mormăia nedeslușit. Șerbănică țopăia lamentabil în contratimp. Lacrimi iuți îi alunecau pe obrazul dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor. ― Mai repede, mai repede! Raul Ionescu își umezi buzele: " Unde naiba o fi învățat să tragă așa de bine cretinul?!" Îi amintea de precizia circarilor care desenau în cuțite silueta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
i se întâmplase. Tom ieșise din rândul celor aleși, iar prăbușirea lui părea să le clatine încrederea în ei înșiși, deschizând o perspectivă nouă, mai pesimistă, asupra propriului viitor. Nu ajuta nici faptul că Tom se îngrășase, că silueta lui dolofană tindea acum spre o rotunjime jenantă, dar încă și mai neplăcut era faptul că părea să nu mai aibă planuri, că nu vorbea niciodată despre cum avea să îndrepte răul pe care și-l făcuse singur și să se repună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în timp ce lumea rostea scurte discursuri vorbind despre Harry și, apoi, în timp ce Tom deschidea cutia și răspândea cenușa pe pământ. Părea că treaba noastră aici se încheiase, dar, până să ne întoarcem pe călcâie și să plecăm, un băiețel negru și dolofan, de vreo doisprezece anișori, s-a desprins de la marginea păduricii și s-a apropiat de grup. În brațele întinse ducea un CD player, pe care îl purta ca și cum ar fi dus o coroană pe o pernă de catifea. Băiatul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la locul lui, dar e ca un joc: trebuie să găsesc, să descopăr, să mă prefac și, mai ales, să tac. Orice vorbă e încărcată de primejdii. LUNI 22 DECEMBRIE Un început de săptămână greu 1 A m un obraz dolofan, cum nu l-am mai avut dincopilărie. Parcă aș fi cu gura plină. Nu mi-arsta rău, dacă celălalt n-ar arăta, în schimb, flămând, ba chiar flămânzind de multă vreme. Deci jumătate din față e îmbuibată, jumătate lihnită. Descoperirea am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
călătoare, drumul bunicului printre ei spre cercetarea locurilor necurățate sau a tufelor ce răsar sălbatice înăbușindu-i. Deodată, două glasuri subțirele se aud a ceartă întrerupând gândurile de pace ale bătrânilor copaci. Te-ai rumenit bine, mărule, și obrazul tău dolofan pare tare încrezut! Iar tu, pară, ești galbenă de atâta invidie! -Eu, spuse un măr rotofei, săltând pe creanga pe care stătea, sunt bucuria bunicului și mândria toamnei. Uite, mâine-poimâine vor veni stăpânii livezii și, împreună cu suratele mele, vom umple
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
bogate. Șî-l lucrăm noi, băiete, șî-l lucrăm, șî se face un cucuruz, să fiu al dracu’, de trei metri de mare și cucuruzu’ ca cucuruzu’, dar să fi văst bostanii. Hă, hă, hă! Nește dragi de bostani galbini, dolofani și frumoși! Minune nu altăceva. Șî, cum aveam scroafă cu purcei, că așa își mai scotea tata pârleala, vânzând de Crăciun câte un porc, doi grași sau măcar câte un burling. Vreo 11 purcei o fo’ fătat atunci scroafa, da
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se aplecase Îndeaproape, lozinci răsuflate pe care le acceptase pentru că Îi fuseseră de folos În lupta sa: „Religia e prietena omului bogat“. Îi spuse străinului: — Dacă nu ești spion al poliției, atunci cine ești? Ce făceai aici? — Numele meu - și dolofanul se Înclină puțin din mijloc, În timp ce un deget răsucea nasturele de jos al vestei - este... Numele fu lăsat să cadă În Întunericul străveziu de la lumina zăpezii, Înăbușit de huruitul trenului, de zăngănitul conductelor de oțel, de ecourile unui pod. Dunărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ce ai pățit, tu, cățelușa lui tata? Un cineva de pe alături i-a răspuns în locul ei: tâmpiții care au turnat betonul nu au mai controlat gaura aia, pe dinăuntru, și iau îngropat acolo, de vii, puișorii. Că avea cinci. Niște dolofani, de mai mare dragul și frumusețea. și nici pe oamenii străzii, care-și aveau acolo culcușul, nu i-au anunțat, ca să iasă, și să se ducă pe altundeva, nu i-au anunțat. și? I-au îngropat, de-odată cu cățeii, de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
într-un mod atât de eroic. După care, primarul, zise: care e șeful parcului? Eu, răspunse administratorul. Coboară și inspectează, atent, nu cumva să mai fi rămas, peacolo, vreun om ori vreun cățel. Ăla a coborât. Între timp, Lolica, împreună cu dolofanii ei, s-a dus pe la locurile lor de joacă. În adâncimea parcului. Administratorul, ieșind la suprafață, raportând cu mâna la cozoroc, precum, că, ordinul fusese îndeplinit în mod ireproșabil. Primarul, ordonă: acum fiecare la ale sale! și, să ne îndeplinim
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sejurul cu o săptămână. Avea să-și reorganizeze programul, să găsească o pipiță, să intre În vorbă cu oamenii. 6 În noaptea de vineri spre sâmbătă dormi prost și avu un coșmar. Se visa În chip de purcel cu cărnuri dolofane și spâne. Împreună cu tovarășii săi porcini, era dus la vale Într-un tunel enorm și Întunecat, cu pereți ruginiți, În formă de vortex. Curentul de apă care-l purta era slab, uneori izbutea să-și sprijine copitele pe sol; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Foarte interesant. Pârvu se Întoarce. Poate că e momentul să-l introduc cum se cuvine. Așadar: Scurt istoric al rolului lui Pârvu În viața mea: Îl știu din gimnaziu, mi-a predat fizica din a șasea până Într-a opta. Dolofan, cârlionțat, idiot. Securistul școlii, am aflat după ’89, pe atunci nu prea știam ce-i aia. Bătea copiii, când Îi plesnea avea obiceiul să exclame: Acțiunea egală cu reacțiunea! Și râdea fericit, văzându-i pe puștani cum se ghemuiau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
chem pentru mine pe Viviana, Întotdeauna de folos. Bem câteva pahare Împreună, Pârvu se destinde, nu mai vede În mine un concurent, ba chiar se gândește să profite de tratația mea, fetele se Îmbată repede, el Îndrăznește cu mâinile-i dolofane din ce În ce mai mult. La un moment dat Îl cheamă pe Adelin la masa noastră, se apleacă și-i șoptește ceva la ureche, Adelin dă din cap, Îl aud spunând: - Nu se poate, Îmi pare rău, domnu’ senator. Cheful nostru are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Pletele înotătorului răsăreau, aurii, la intervale mereu mai scurte. Rămase până târziu sub cerul nemișcat, în pustiul de nisip și ape. Amurgul îl găsi sub valuri, abandonat adorației marine. Se afla în vecinătatea unui cuplu bizar. Un popă sau rabin dolofan, cu bărbuță argintie, se bălăcea drăgăstos lângă consoartă, ca într-un tandru leșin copilăresc și impudic. Amintirea barbișonului răsărind cu intermitențe deasupra apei, lângă delicata femeie lăptoasă, zbenguiala molcomă, puerilă, înlănțuirea ireală reveniră multă vreme. Noaptea, trenul. Călătorul pendula pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se ridică, mâzgălește pe marginea condicii, pleacă. Pe culoarul din stânga, din dreapta, din toate ușile date spre perete, de la etajul doi, de la unu, grupuri pestrițe, ramificându-se pe trotuare, spre troleibuz, spre stația de tramvai, prin fața Alimentarei, spre autobuze. Miercurea vine dolofană, harnică, balanța săptămânii, s-o dea mai repede de-a dura. Lucian Vornicu se izolează, imediat după ce apare. Nu vede pe nimeni, oricât de aproape, nici în scurta pauză de la ora unsprezece. Reacționează cu violență la câteva mărunte incidente, admonestează
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
drenajul, semnalizările, doamna Manole și melomanul Grefu, nudista Lungana, campioana twistului, și mai jos atelierul topografic, în dreapta utilajele, în stânga tehnologii, sus arhitecții, mai sus mecanicii, electricienii, termiștii, ventilațiile, geodezia, la subsol machetele, devizele, la mansardă rezistența, podurile, drumurile, sistematizarea. Miercurea dolofană, încăpătoare, cu zeci de circuite divizate, ramificate, subdi vizate, rețea, vene, artere, noduli, pulsând fiecare și împreună, în etaje, sectoare, ateliere, colective, compartimente, birouri, grupuri, grupulețe, familii, familiuțe, cvartete, cupluri, și vecinul A.P. proaspăt ras în cap, dublu triplu multiplu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și-l privește pe Baronul între ochi: ce spui tu, păsărel? Auzi, păsărel! chicotește sala. Spun că ai niște bulane cu care n-ar trebui să ieși fără un pitbull la tine. Și de cine să mă tem? de un dolofan ca tine? în loc să te uiți pe geam mai bine te-ai holba într-o oglindă. Baronul simte că îi sar ochii din cap: băăi, tu știi cu cine vorbești? tu vezi ce brațe are tăticu’? Și ce să fac eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
inginerul-șef prinse un păstrăv de vreo șapte kile, gras ca un porc, îl trăsese în proțap chiar în fața noii curți a văduvei și-l înfulecase stropit cu mujdei, clefăind și behăind cât îl ținea gura: Corbane, ești tu cam dolofan, da’ cu nițică busuioacă aluneci pe gât în jos de nu te mai prinde nimeni, nenică! mmm, bun, bun! Ne-am întors în noapte, frânți. Dibuisem drumul de întoarcere cu ajutorul lunii. La Cobilița luna avea nasul mare și moacă tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care pusese bazele familiei. Numele său era Păvăluț și venise tocmai din Vințu de Jos. Era de-abia un băietan când intrase în Vințu de Sus. Cineva, văzându-l pricăjit și lihnit, îi pusese în palmă un măr colbuit dar dolofan. Păvăluț ștersese mărul cu migală, îl așezase pe o năframă albă și îl vânduse. Cu prețul luat cumpărase patru mere mai mititele. Le frecase de nădragi până luciră ca date cu ceară și le așezase din nou pe năframă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care îmi ajunsese până la clavicule. I-am zis ofițerului de la Starea Civilă că voiam să amânăm ceremonia cu o săptămână, să ajungă și oamenii mei. Grasul perciunat din fața mea auzise el cum stătea treaba. Îl durea inima să piardă bacșișul dolofan pe care urma să i-l dăm din bun-simț. Ce să mai amânăm dacă tot suntem aici? Certificatul e gata, v-am trecut în registru, nu mai are rost să amânăm. Ne-a împins în sala de ceremonii, unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a cântat puțin, ne-a vorbit despre transformarea lui eros în agape. S-au pus giamparale, pe balcon s-au prăjit hălci, scoici, guvizi. Părintele a avut lipici la viitoarea mamă-soacră, coafeza - probabil datorită asemănării cu un Alain Delon mai dolofan cu vreo patruzeci de kilograme. Coafeza era mai înaltă decât el cu un cap, însă cuscrul nu avea ticul la ochiul drept și hernia de disc ale soțului ei, marinarul. La un moment dat au rămas doar ei doi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă împotmoleam și nu comunicam altceva decât lipsa mea de experiență. Își puse de încercare, cu sfială, mâna pe sânii ei moi, lăptoși, calzi, mătăsoși, care se supuneau, tresăreau, se ridicau, coborau, se umflau, ieșeau în afară mari, săltăreți cărnoși, dolofani, grei, masivi, robuști, imenși, ampli, enormi, monstruoși, prodigioși, colosali, gigantici, cât un munte, gargantuești, titanici, herculieni sânii ei mici și obraznici sânii ei perfect proporționați sânii ei de proporții medii, și totuși surprinzători sânii ei deformați Bine, lasă asta. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a pus altă piatră-n praștie și i-a azvîrlit-o-n coaste. Celelalte păsĂri și-au luat zborul În timp ce David alerga să le prindă pe cele două. Juma se uită Înapoi, de data asta zîmbind, În timp ce David luă de pe jos păsĂrile dolofane, calde, acoperite cu pene catifelate și le lovi În cap cu mînerul cuțitului său de vînĂtoare. După ce așezară tabăra, taică-său Îi spuse: — N-am mai văzut bibilici din astea atît de sus pe munte. Ai fost foarte bun, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
împotrivă dintre tovarășii dumitale, iaca am să-ți dau ascultare. Spunând acestea, și-a luat ulcica de pe măsuța lui și s-a așezat lângă moș Dumitru. Pâcu încă mai avea de lucru cu ulcica lui de vin și o plăcintă dolofană. Ceilalți mâncau în tăcere. Din când în când, udau îmbucătura cu vin. Când chersânul cu plăcinte a fost aproape mântuit și oala cu vin înjumătățită, Pâcu și-a șters mustățile cu mâneca cămeșii și a pornit să-și îndese luleaua
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]