560 matches
-
în spangleză, "Yo-Yo Boing!" (1998), a trilogiei de poezie postmodernă "Empire of Dreams" (Yale, 1994) și a lucrării de ficțiune filosofica "United States of Banană" (AmazonCrossing, 2011), o cronică a experiențelor trăite de imigranții latinoamericani în Statele Unite. „Decenii întregi, scriitorii dominicani și portoricani au dus o revoluție lingvistică”, scria , „iar , în special în românul sau "Yo-Yo Boing!", este o mărturie vie a acestei revoluții.” Ea este considerată o voce marcanta și revoluționară a literaturii latinoamericane contemporane. Lucrările ei au fost descrise
Giannina Braschi () [Corola-website/Science/320303_a_321632]
-
un control prea mare asupra noului stat. Din cauza diferitelor conflicte de interese, a durat ceva timp până când a fost numit un episcop de Lituania. Episcopul de Gniezno l-a numit în această funcție pe Vito (în ), un călugăr al Ordinului Dominican, dar el nu a fost recunoscut de Mindaugas și nu a fost acceptat de populație. Activitățile lui Vito în Lituania nu sunt cunoscute, deși el este uneori pus în relație cu Catedrala lui Mindaugas. În cele din urmă, în 1254
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
pictează piese de altar în Recanati, o "Schimbare la fața" (1512?, Pinacoteca Comunale, Recanati) și frescă "St Vincent Ferrer " pentru biserică "Sân Domenico". În perioada 1513 - 1525, artistul locuiește la Bergamo. Aici pictează un iconostas de mari dimensiuni pentru biserică dominicanilor, apoi execută numeroase comenzi din partea unor familii bogate. De asemenea, a mai lucrat și la ornarea cu mozaic a presbiteriului bisericii "Santa Maria Maggiore". În 1525 se mută la Veneția, unde rămâne cinci ani. Deși nu participă la decorarea palatului
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
Tânăr, încât o perioadă s-a crezut că acesta e autorul lucrării. De asemenea, portretul pare a fi influențat de stilul lui Giovanni Bellini și de realismul lui Antonello da Messina. Această lucrare face parte din polipticul realizat la comanda dominicanilor din Recanati. Este reprezentat trupul lui Hristos, așezat la marginea mormântului și sprijinit de un înger și de Iosif. Figură Mântuitorului este realizată cu deosebită migala prin aplicarea unui lac închis peste primul strat de vopsea foarte deschisă, după stilul
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
cu patru etaje iar în vest a fost ridicat un turn adosat fațadei. Conform registrului parohiei evanghelice din anul 1506 se păstrează un înscris în care se spune: ""Johanes Welther (Scholten) anul 106, ein Dominikaner Monch und Baumeister ("un călugar dominican și constructor") ecclesia aedificatur"". În biserică se mai păstrează nealterate următoarele bunuri: un grup statuar din lemn datat în anul 1715, un altar în stil baroc, două chei de boltă sculptate și un baldachin în stil baroc din anul 1777
Biserica fortificată din Șura Mică () [Corola-website/Science/320790_a_322119]
-
și-a încetat existența în anul 1439. La începutul secolului al XVI-lea, în timpul domniei lui Bogdan al III-lea (cel Orb) (1504-1517), au avut loc tulburări anticatolice violente în urma cărora cele două mănăstiri au fost distruse, călugării franciscani și dominicani au fost alungați din Siret, iar credincioșii s-au refugiat în Polonia și Transilvania. După unele mărturii, se pare ca distrugerea celor două mănăstiri catolice și alungarea catolicilor a avut loc în 1573, în timpul domniei lui Ion Vodă cel Cumplit
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
a parohiei. Biserică a fost restaurată în exterior; în anul 2010 fațadă bisericii a fost văruita în alb, iar învelitoarea de tablă de pe acoperiș și ușa de la intrare au fost vopsite în roșu. De asemenea, a fost finalizată construcția așezământului dominican, a fost construită o grota la Vicșani, a fost așezată o statuie a Sfintei Fecioare în piață bisericii și a fost construit un oratoriu în curtea casei parohiale. La 13 noiembrie 2011, comunitatea romano-catolică din Siret a sărbătorit bicentenarul înființării
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
însă Margaretei Mușat, de religie catolică, deși este sigur că a fost înmormântată la Siret. După cum afirmă istoricul Nicolae Iorga, în perioada anilor 1672-1674, domnitorul Ștefan Petriceicu ar fi construit o biserică ortodoxă, cu același hram că și al bisericii dominicanilor. Domnitorul moldovean a clădit în anul 1673 și Biserica Sfanțul Onufrie din Mănăstioara-Siret, aflată în apropiere. Până în jurul anului 1800, avea un cimitir în curte, acesta fiind mutat atunci în cartierul Ruși. Intrarea în curtea bisericii se făcea prin partea
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]
-
în această localitate unde locuia Doamna Margareta (Mușata), mama domnitorilor Petru I Mușat (1375-1391) și Roman I Mușat (1391-1392). Doamna Margareta a ctitorit o biserică catolică în orașul Siret în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pentru Ordinul Dominicanilor, dorind să fie înmormântată acolo. Prin hrisovul domnesc din 1384, domnitorul Petru I a confirmat acest act, acordând și anumite privilegii predicatorilor. Domnitorul precizează că acel hrisov a fost dat "„in curia matri nostrae carisimae, Horieganoio”", pasaj tradus de medievalistul
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
mama domnitorilor Petru I Mușat (1375-1391) și Român I Mușat (1391-1392). Aceasta este și prima atestare a târgului Hârlău. Doamna Margareta a ctitorit o biserică catolică în orașul Siret în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pentru Ordinul Dominicanilor, dorind să fie înmormântata acolo. Prin hrisovul domnesc din 1384, domnitorul Petru I a confirmat acest act, acordând și anumite privilegii predicatorilor. Domnitorul precizează că acel hrisov a fost dat "în curia matri nostrae carisimae, Horieganoio", pasaj tradus de medievalistul
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
a luat ființă în 1227 prima episcopie catolică, anume Episcopia de Milcov (1227-1241), în 1371 Episcopia de Siret (1371-1434), în 1418 Episcopia de Baia (1413-1523), iar în 1607 Episcopia de Bacău (1607-1818). ""Misionarii care activat erau călugări franciscani, iezuiți și dominicani veniți din Italia, Polonia și Ungaria. După 1818, activitatea misionarilor catolici din Moldova a fost coordonată de la Iași, unde a funcționat Vicariatul Apostolic al Moldovei (1818-1884)."" La 27 iunie 1884 papă Leon al XIII-lea, prin scrisoarea ""Quae în christiani
Episcopia Romano-Catolică de Iași () [Corola-website/Science/316476_a_317805]
-
În veacurile XIV-XVI Baia a fost unul dintre orășelele medievale cele mai dezvoltate din Principatul Moldovei. Baia nu a fost doar prima cetate de scaun a Moldovei ci și un foarte important centru religios. În veacul al XIII-lea misionari dominicani au ridicat aici o biserică, iar în 1337 e amintită într-un document și o biserică franciscană, construită de sași. În anul 1410, din porunca voievodului Alexandru cel Bun, s-a început ridicarea catedralei catolice, cea mai mare din Moldova
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
multitudine de crime: adulter, simonie, furt, viol, mituire, incest și crimă (în special otrăvire cu arsenic). Din cauza setei pentru putere, ei și-au făcut inamici din alte familii puternice, cum ar fi familia Medici și familia Sforza, dar și călugărul Dominican Savonarola. Familia Borgia provine din Valencia, Spania. Alfonso Borja, mai târziu cunoscut ca Papa Callixtus al III-lea (1378 - 1458), s-a născut în La Torreta, Valencia. Au existat numeroase afirmații nefondate, cum că familia avea origini evreiești. Aceste zvonuri
Familia Borgia () [Corola-website/Science/323877_a_325206]
-
aceste ordine monastice erau și suprasolicitate, ele refuzând multe cereri de admitere. Ca obstacol suplimentar, în unele cazuri era necesar un anume grad de prosperitate pentru ca o femeie să fie admisă într-o mănăstire oficială. Ordinele orășenești, cum ar fi dominicanii, care nu puneau asemenea condiții, aveau și mai mult succes chiar din acest motiv.
Béguinages flamands () [Corola-website/Science/326328_a_327657]
-
a fost o grupare politică radicală din timpul Revoluției Franceze. Ea își trage numele de la cel dat de francezi călugărilor dominicani, nume la rândul său provenit de la strada Sf. Iacob (în ), în care dominicanii și-au înființat prima mănăstire în Paris; își ținea ședințele în clădirea dominicanilor din strada Saint-Honoré din același oraș. În timpul revoluției, iacobinii au constituit în același timp
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
a fost o grupare politică radicală din timpul Revoluției Franceze. Ea își trage numele de la cel dat de francezi călugărilor dominicani, nume la rândul său provenit de la strada Sf. Iacob (în ), în care dominicanii și-au înființat prima mănăstire în Paris; își ținea ședințele în clădirea dominicanilor din strada Saint-Honoré din același oraș. În timpul revoluției, iacobinii au constituit în același timp un grup de presiune politică și o rețea extrem de eficientă. Activitatea clubului, esențială
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
din timpul Revoluției Franceze. Ea își trage numele de la cel dat de francezi călugărilor dominicani, nume la rândul său provenit de la strada Sf. Iacob (în ), în care dominicanii și-au înființat prima mănăstire în Paris; își ținea ședințele în clădirea dominicanilor din strada Saint-Honoré din același oraș. În timpul revoluției, iacobinii au constituit în același timp un grup de presiune politică și o rețea extrem de eficientă. Activitatea clubului, esențială încă de la începutul lui 1790, a devenit dominantă între 1792 și 1794. În
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
l-a ucis pe Mirabeau. A existat iacobinismul ziariștilor republicani, orleaniști, Brissot, Laclos etc., în care dominant a fost Robespierre. În cele din urmă... iacobinismul de la 1793, cel al lui Couthon, Saint-Just, Dumas etc...” Înainte de revoluție, termenul „iacobin” desemna Ordinul dominican, care își înființase prima mănăstire din Paris într-un azil pentru pelerini săraci la 6 august 1218. În 1789, dominicanii aveau în Paris trei clădiri: cea din strada Sf. Iacob (rue Saint-Jacques), cea din strada Saint-Honoré care a devenit ulterior
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
În cele din urmă... iacobinismul de la 1793, cel al lui Couthon, Saint-Just, Dumas etc...” Înainte de revoluție, termenul „iacobin” desemna Ordinul dominican, care își înființase prima mănăstire din Paris într-un azil pentru pelerini săraci la 6 august 1218. În 1789, dominicanii aveau în Paris trei clădiri: cea din strada Sf. Iacob (rue Saint-Jacques), cea din strada Saint-Honoré care a devenit ulterior și sediul Clubului Iacobinilor, și cea din suburbia Saint-Germain a cărei capelă a devenit biserica Sfântul Thomas-d'Aquino. Mănăstirea dominicană
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
denumit "Alto passo" (în ). Mănăstirea dominicană din Paris și-a luat și ea numele de Sfântul Iacob, nume dat în același timp și străzii pe care a fost construită și care pleacă din partea de sud a île de la Cité. Călugării dominicani de la Sf. Iacob au primit numele de "iacobini". În secolul al XVII-lea, mănăstirea dominicană a fost mutată în rue Saint-Honoré, dar călugării și-au păstrat porecla de "iacobini". Din prima mănăstire din strada Sf. Iacob nu a mai rămas
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
mănăstirea dominicană a fost mutată în rue Saint-Honoré, dar călugării și-au păstrat porecla de "iacobini". Din prima mănăstire din strada Sf. Iacob nu a mai rămas decât biserica Saint-Jacques-du-Haut-Pas. În secolul al XVIII-lea, criza religioasă a obligat puținii dominicani rămași să caute surse financiare închiriind refectoriile mănăstirii din strada Saint-Honoré, săli impunătoare devenite inutile. Astfel, Societatea Prietenilor Constituției a închiriat în 1789 așa-numita sală a iacobinilor, în aceeași perioadă când Adunarea Națională s-a mutat la Paris. La
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
în tot acest timp. A fost elevul lui Simone Martini. Se crede că Bârnă a realizat frescele ce înfățișează viața lui Iisus de la Collegiata di Sân Gimignano și în general îi este atribuită lucrarea "Iisus purtând crucea, cu un călugăr dominican" ce aparține colecției Frick din New York City. A murit după ce a căzut de pe schela. Personajele lui Bârnă sunt mai dramatice și mai viguroase decât oricare altă pictură sieneză de dinaintea să. Există multe dezbateri și incertitudini cu privire la cine a fost . Din cauza
Barna da Siena () [Corola-website/Science/329694_a_331023]
-
mai vechi oraș al slavilor. În 1223 orașul a primit privilegiile prevăzute de legea Kulm, alături de alte câteva așezări germane de pe teritoriul controlat de Ordinul monastic al teutonilor. În scurt timp au ajuns aici noi coloniști precum și călugări franciscani și dominicani. În secolul al XV-lea, pe măsură ce deveneau tot mai dezamăgiți de politica Ordinului Teuton, cetățenii statului monastic înființat de acesta s-au organizat într-o Confederație Prusacă și au proclamat secesiunea cu ajutorul Coroanei polone în 1454. La sfărșitul Războiului de
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
progrese. În 1595 jesuiții au sosit în oraș pentru a promova Contrareforma și au preluat controlul asupra Bisericii Sf. Ioan. Oficialii protestanți au încercat să limiteze influxul populațiiei catolice în oraș, cu atât mai mult cu cât călugării iezuiți și dominicanii dețineau deja controlul asupra majorității bisericilor cu excepția catedralei Sf. Maria, singura care aparținea protestanților. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea tensiunile dintre catolici și protestanți au crescut în intensitate. În 1645 o discuție (Colloquium Charitativum) dintre liderii
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
au intervenit doar după ce mulțimea furioasă a pătruns în edificiul de cult al iezuiților, provocând numeroase distrugeri. Câțiva iezuiți au fost bătuți, icoanele sfinților catolici au fost profanate iar altarul principal, parțial distrus. După acest eveniment, atât iezuiții cât și dominicanii au încercat să-i convertească cu forța pe Johann Gottfried Rösner și alți 10 cetățeni protestanți de vază ai orașului, însă aceștia au refuzat și au rămas în oraș în ciuda presiunilor exercitate asupra lor de iezuiți, care i-au chemat
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]