561 matches
-
și de cameră și a colaborat cu scriitorul Berthold Brecht la opere precum Opera de trei parale și Ascensiunea și decăderea orașului Mahagonny. În Statele Unite a compus o serie de partituri de succes pentru Broadway. . Tomás de Torquemada (1420-1498) - călugăr dominican spaniol, primul Mare Inchizitor, faimos pentru cruzimea cu care a condus Inchiziția spaniolă în demersul său împotriva ne-catolicilor, mergând până la adoptarea unui decret care prevedea expulzarea tuturor evreilor din Spania. În timpurile moderne, numele său e folosit în cultura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și Animale-le bolnave ale lui N. Breban? sinalagmatic (referitor la contracte): care impune obligații reciproce pentru părțile interesate. Sf. Hubert vânătorul (m. 727), sfântul patron al vânătorilor, sărbătorit la 3 noiembrie. Sfântul Dominic (1170-1221), fondatorul Ordinului Predicatorilor sau al Dominicanilor. Sfântul Roch, sfânt francez, i se atribuie numeroase minuni. Pindar, Olimpica VIII. Se referă la Primul Război Mondial. Heinrich von Treitschke (Dresda, 1834-Berlin, 1896), istoric și publicist german, profesor la Kiel, Heidelberg și, după moartea lui L. von Ranke, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
chipul mortului propriul său viitor cumplit. Dar veșmintele sale deschise la culoare nu păreau să fie zdrențele sfâșiate sau lințoliile În care erau Înfășurați ceilalți. Acesta purta uniforma Artei medicilor. Era cineva din lumea celor vii, sub sutana lui de dominican. Bărbatul se Întoarse cât ai clipi, auzind zgomotul pașilor, și se Îndepărtă rapid de cadavru. — Cine ești și ce faci aici? Îl Întrebă brusc priorul. Celălalt șovăi o clipită. Părea să se gândească Înainte de a hotărî ce să răspundă. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din cei care ar fi trebuit izgoniți din Florența, dar nu există dovezi pentru crimele lui. Nu Încă. — Fratele Noffo a cerut să vadă cadavrul. Glasul medicului șef din spatele lui răzbătea atenuat de mască. — Spre a aduce mângâierile creștinei milostenii. Dominicanul rupsese tăcerea. Stătea drept În fața lui Dante, cu capul afundat În glugă și cu mâinile Încrucișate În golul mânecilor. — Și eu te cunosc, messer Alighieri, și mă plec dinaintea funcției dumitale, a Învățăturii și a tăriei credinței dumitale. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru noi toți. Aceasta Întărește credința umililor păcătoși cum sunt și eu. Dar inspectarea rămășițelor pământești face parte din riturile de rămas bun? Credeam că domniilor voastre vă e rezervată Îngrijirea spiritului și pioaselor femei aceea a trupurilor, răspunse ironic poetul. Dominicanul rămase impasibil. Dante se apropie și mai mult. Era nerăbdător să a priceapă la ce se uita atunci când Îl surprinseseră. Pieptul lui Ambrogio era Însemnat cu o evidentă serie de răni În dreptul inimii, care Îl traversau de la un umăr la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bănuitoare a celuilalt. Se găsea Încă sub portic când văzu, În centrul claustrului, un grup de oameni Înarmați, purtând uniformele țipătoare ale mercenarilor legației pontificale. Îl Înconjurau, cu lăncile lor, pe un bărbat Îmbrăcat În sutana deschisă la culoare a dominicanilor. În lumina strălucitoare a soarelui, apărea mult mai firav și mai descărnat decât Îi păruse poetului În penumbra subteranei de la Misericordia. Atunci, Noffo Dei se confrunta cu morții. Acum, când se mișca printre cei vii, părea Împiedicat, ca și când s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se soldează cu uciderea sau punerea sub acuzația de erezie a mii de membri ai Ordinului Templului. Li se confiscă averile și, timp de șapte ani, cunosc rigorile cercetării inchiziționale și meșteșugul cumplit al torturii dus la perfecțiune de călugării dominicani Încă din urmă cu un secol, când Îl exersaseră pe pielea catarilor. Nimeni nu rezistă la aceste chinuri bestiale. Mărturisesc tot ce li se cere, mai ales că, În schimbul recunoașterii vinovăției, li se promite iertarea. În loc de iertare, primesc Însă pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
președinte american va fi convins că știe care este „axa Răului” ce străbate lumea și îi va oferi lui Dumnezeu alt fel de tămîie. Acestei teze a „inegalității”, susținută de Sepúlveda, i se va opune la Valladolid, în 1550, abatele dominican Las Cassas. „Adio, Aristotel !”, va exclama acesta. „Christos, întruparea adevărului etern, ne-a lăsat următoarea poruncă : «îl vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți».” Ierarhia era eliminată din Creație. Nimeni nu a învins, atunci, la Valladolid și disputa
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
om" din timpurile acelea, Giovanni Pico della Mirandola, se ducea în piața Senioriei să asculte predicile, Guicciardini, memorialistul, ne spune că Savonarola își începuse activitatea încă înainte de moartea lui Lorenzo. Tolerant, acesta nu vedea primejdia pe care o reprezenta predicatorul dominican pentru viitorul Medicilor. Memorialistul explică popularitatea lui Fra Girolamo, care exorcizase poporul, știind să povestească "în cuvinte dibace, că se apropiau mari tulburări și năpaste"12 , pretinzînd că totul îi e dezvăluit de Dumnezeu. După moartea călugărului, Florența va fi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fost Gerardus, martirizat în 1046 și canonizat în 1083. Prin instituțiile bisericii catolice au pătruns, în secolul al XI-lea, forme apusene de cultură și artă, în Banat și Transilvania, prin misionari benedictini, iar în secolele XII-XIII, prin misionari cistercieni, dominicani și franciscani, care au adus aici forme de cultură bisericească apuseană-la Cenad, s-a înființat o Școală episcopală pentru cler, care marchează începutul învățământului în limba latină la noi.29 Viața bisericească a românilor sud-dunăreni În sudul Dunării, în secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să numească episcopi. După ce-a ajuns la est de Carpați, arhiepiscopul Robert, însoțit de principele Bela, a botezat pe Bortz Membrok și pe mulți cumani doritori să se creștineze. Apoi a numit ca episcop pe Teodoric, priorul provincial al dominicanilor din Ungaria, numire confirmată de papă în martie 1228. Teodoric a cerut ca noua episcopie a cumanilor să atârne direct de scaunul papal. Reședința acestei dieceze era Milcovia, un târg aflat pe Milcov, în sud-vestul Moldovei. A fost zidită o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștinarea cumanilor și atragerea lor la catolicism. În 1227, papa Grigore IX aprecia că "autoritatea apostolică s-a bucurat întotdeauna de mare prețuire în Cumania". În 1228, el constata dorința de sedentarizare a cumanilor. Politica papală își arăta roadele: călugării dominicani din regatul Ungariei au contribuit la înființarea unui "episcopat catolic", în frunte cu Teodoric, în Milcovia, localizarea sa este incertă, undeva în apropierea Țării Bârsei, în nord-estul Munteniei și sud-vestul Moldovei. A fost o înjghebare politică și ecleziastică distrusă de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
existente (județele) cu vechile formațiuni politice, voievodatele.32 Situația social-politică la sud de Carpați Diploma Ioaniților După încercarea regalității de a organiza banatul de Severin, în 1233, se face deja simțită acolo propaganda catolică, după cum rezultă din scrisoarea papei adresate dominicanilor și celor convertiți, în 1237 (Doc. Hurmuzaki, I, p. 153-154). În 1238, noul rege al Ungariei, Bela IV, la îndemnul papei Grigore IX, a pornit cruciada împotriva rudei sale "schismatice", țarul Ioan Asan II al Bulgariei, punând însă condiția ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
XIII-XIV, în Europa răsăriteană, au fost ordinele cavalerești medievale, rezultat al îmbinării între monahism și cavalerism în epoca cruciatelor. Ordinele militare călugărești, precum teutonii, au avut rol de cruciată în Europa răsăriteană, acestora adăugându-se acțiunea ordinelor misionare ale bisericii, dominicanii (predicatorii) și franciscanii (minoriții). Înfruntarea între cele două lumi, în sud-estul Europei, are loc între statul latin de Constantinopol și blocul vlaho-bulgaro-cuman. Prima luptă s-a dat la Adrianopol, în aprilie 1205, unde latinii sunt înfrânți și împăratul Balduin luat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai mult cruciata în teritoriile baltice, cuprinse în totalitate de germani. Cucerirea (ofensiva) teritorială a fost însoțită și urmată de un efort vast de convertire la catolicism a populației păgâne sau ortodoxe din aria puterilor catolice. Ordinele călugărești, cisterciții și dominicanii, au desfășurat o acțiune intensă de convertire în teritoriile baltice și ruse apusene, unde mai târziu s-au constituit structuri episcopale permanente.4 Penetrația politică și confesională apuseană a întâmpinat reacția tenace a lumii ruse, care, odată cu modelul creștin bizantin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cnezatele Vladimir și Suzdal, pentru ca, în anii următori, să-și facă apariția și ierarhia ecleziastică latină în teritoriile ruse apusene, prin numirea de către papa Grigore IX a unui "episcop al Rusiei". Reușitele catolice în aria cumană și rusă, pătrunderea misionarilor dominicani până în regiunile Niprului și instalarea lor la Kiev, în 1229-1230, au purtat "avangărzile" misionare catolice până la marginea Europei, teritoriile dintre Volga și Ural, unde locuiau populații păgâne de seminții diverse, bulgari (Bulgaria Mare), unguri (Ungaria Mare). Zelul misionar al călugărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
până în regiunile Niprului și instalarea lor la Kiev, în 1229-1230, au purtat "avangărzile" misionare catolice până la marginea Europei, teritoriile dintre Volga și Ural, unde locuiau populații păgâne de seminții diverse, bulgari (Bulgaria Mare), unguri (Ungaria Mare). Zelul misionar al călugărilor dominicani nu a dat înapoi în fața dificultăților și primejdiilor oricât de mari. Cu asentimentul papalității, dominicanii din regatul Ungariei s-au străduit să-i convertească pe ungurii păgâni de la periferia Europei, în a doua misiune din 1234-1235dominicanul Iulian a reușit convertirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
până la marginea Europei, teritoriile dintre Volga și Ural, unde locuiau populații păgâne de seminții diverse, bulgari (Bulgaria Mare), unguri (Ungaria Mare). Zelul misionar al călugărilor dominicani nu a dat înapoi în fața dificultăților și primejdiilor oricât de mari. Cu asentimentul papalității, dominicanii din regatul Ungariei s-au străduit să-i convertească pe ungurii păgâni de la periferia Europei, în a doua misiune din 1234-1235dominicanul Iulian a reușit convertirea lor la creștinism, după ce a ajuns singur în regiunile lor de la răsărit de Volga. Pătrunderea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la creștinism, după ce a ajuns singur în regiunile lor de la răsărit de Volga. Pătrunderea (atacul) mongolilor dincoace de Urali, în 1236-1237, a impulsionat încă o dată apropierea de Roma, în sânul lumii ruse. Ajuns în țara mordvinilor, locuitori păgâni din zonă, dominicanul Iulian află despre dorința lor de a se converti la creștinism. Reușitele lumii catolice în spațiul cuman, rus apusean și baltic, la începutul secolului al XIII-lea, după cucerirea Constantinopolului, au inspirat papalității proiectul de a integra întreaga Europă răsăriteană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fusese elaborat de rege și fiul său, a urmat un nou aflux spre botez cu principi și nobili ce se produse în 1231, urmată de situația reflectată în scrisoarea din 1234 deja menționată. Odată cu pătrunderea până la Câmpulung a trupelor regești, dominicanii, miliție disciplinată a Sf. Scaun, au început opera misionară între păgâni (cumani)-probabil vor fi cunoscut noua credință prin contactele cu vechii locuitori. Regele, așa cum am văzut, proiecta constituirea unui nou episcopat, al Milcoviei, fiind în același gând cu papa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
încă din 1226 cu administrarea Transilvaniei, trecea munții în Cumania, însoțit de arhiepiscopul de Esztergom, și obținea convertirea unui însemnat număr de cumani. În primăvara lui 1228, odată cu înființarea episcopiei (diocezei) cumane, este numit primul titular al ei, în persoana dominicanului Teodoric, confirmat apoi de papa Grigore. În anul următor, noua "Episcopia Milcovensis" a fost așezată în dependență directă de Roma, fiind reactualizată situația anterioară referitoare la Ordinul teutonic, dar noua episcopie nu era dublată și de o autoritate seculară independentă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dominația regalității ungare în teritoriile transcarpatice a fost asigurată (materializată) prin centrele fortificate preluate de la teutoni și altele construite ulterior, nuclee transalpine suficient de puternice pentru a controla formațiunile politice din această regiune. Acțiunile militare și eforturile spirituale ale călugărilor dominicani (predicatori), continuate apoi de ierarhia bisericească instituită în Cumania apuseană, odată cu înființarea episcopiei în teritoriile extra-carpatice, a intensificat considerabil procesul convertirii, sedentarizării și asimilării cumanilor în masa autohtonilor. Sedentarizarea cumanilor în aceste teritorii a fixat unele căpetenii aici, sub numele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la apus de Olt a fost vizată deasemeni de regalitatea ungară, iar aceasta a urmărit să instituie în "Țara Severinului" un episcopat propriu. Odată pusă fundația politică (banatul), în Țara Severinului ("Terra Cevrin") și-au făcut apariția, în 1235-1237, "harnicii dominicani" (Iorga), pentru convertirea locuitorilor ("multitudo gentium") Severinului. Românii erau asaltați deoarece la sud de Carpați, ca și la est, în Episcopia cumanilor, catolicismul era o armă de cucerire politică. În concluzie, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
căzut oastea ungară, prin "înținarea copacilor unei păduri de către țărani". Izvorul ungar Chronicon pictum Vindobonense redă evenimentele cu obiectivitate desăvârșită și cu o perfectă autenticitate. Iorga arată că prezența pe lângă voievodul Transilvaniei, Toma, a trei prepositi și a unui călugăr dominican indică faptul că expediția regelui Carol Robert avea, pe lângă un obiectiv politic, și unul bisericesc: lupta cu "schisma îndărătnică românească". Deși în actele sale, regele a încercat să micșoreze amploarea înfrângerii, era o evidență că armata sa a pierdut în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
papei Nicolae III adresată lui Filip, episcop de Fermo, la 7 octombrie 1279, în care este menționată reorganizarea Episcopiei cumanilor, sub numele de Episcopia Milcoviei. Ulterior, într-o nouă scrisoare din 1288, papa Nicolae IV poruncea unor călugări din Ordinul dominicanilor (predicatorilor) să acționeze pentru extinderea credinței catolice în mai multe regiuni de la răsărit de Carpați, printre care și în "țara valahilor", fără a oferi și alte amănunte. Declinul temporar al Hoardei de Aur, la sfârșitul secolului al XIII-lea, odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]