198,612 matches
-
fi întâmplat nimic, iar, cutremurele de pământ care urmară nu-i făcură nici o impresie. Avusese cutremurul lui, acela pe care îl așteptase, sau poate că nu așteptase decât un pretext ca să sară gol pe fereastră și să-și îmbrățișeze vecinii. Domnul Carol n-avea nimic de ascuns pe tema "Ama". O aștepta fiindcă îi ceruse s-o aștepte și fiindcă îi promisese s-o aștepte. Jandarmul spân se abate în fiecare zi pentru câteva ore pe la chioșcul cu sandwich-uri și cu
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
capabil să-și bage în capul chel ideea simplă că acest bărbat cu privirea și surâsul orgolioase și obosite ar putea aștepta zile și nopți, pe pervazul unei ferestre de aeroport o femeie, fie ea și pariziancă. Dacă știa că domnul Carol o așteaptă pe Ama dintotdeauna, l-ar fi lovit apoplexia. Dar mai devreme sau mai târziu o să i se întâmple și asta, domnul Carol a cunoscut asemenea cretini care astăzi sunt fie în scaune cu rotile, fie în pământ
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
nopți, pe pervazul unei ferestre de aeroport o femeie, fie ea și pariziancă. Dacă știa că domnul Carol o așteaptă pe Ama dintotdeauna, l-ar fi lovit apoplexia. Dar mai devreme sau mai târziu o să i se întâmple și asta, domnul Carol a cunoscut asemenea cretini care astăzi sunt fie în scaune cu rotile, fie în pământ. Înainte să se ruineze William, proprietarul apartamentului său din Montreal, avea aceeași mutră. Douăzeci de ani William îl urmărise tenace cu privirea sa de
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
care astăzi sunt fie în scaune cu rotile, fie în pământ. Înainte să se ruineze William, proprietarul apartamentului său din Montreal, avea aceeași mutră. Douăzeci de ani William îl urmărise tenace cu privirea sa de analfabet ranchiunos. Un altul în locul domnului Carol i-ar fi smuls și mâncat demult ochii porcini. Dar până-n ziua când a descoperit o urmă de mucegai verde pe peretele de pe scara blocului domnul Carol îl lăsă în pace. Nu-și amintea cum își găsise cuib în
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
William îl urmărise tenace cu privirea sa de analfabet ranchiunos. Un altul în locul domnului Carol i-ar fi smuls și mâncat demult ochii porcini. Dar până-n ziua când a descoperit o urmă de mucegai verde pe peretele de pe scara blocului domnul Carol îl lăsă în pace. Nu-și amintea cum își găsise cuib în adâncimea ființei sale gustul pentru fatalitate al destinului său. Putea, fără îndoială, să devină un altul, așa cum putea măcar să-și schimbe numele; dar devotamentul ce-l lega
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
devotamentul lui față de o altă viață aparțineau mai degrabă unui fugar în delir. Ce să mai spui atunci de William, acest biet cretin care n-avea nimic în cap? Prietenii, ceilalți, această masă amorfă, acest ecou al nimicului în care domnul Carol n-a descoperit decât urme infime ale ființei sale!... Era singur de douăzeci de ani. Lucrase douăzeci de ani în biroul de comenzi al unei manufacturi de caserole și alte obiecte heteroclite din plastic fiind în fiecare lună la
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
și însoțite de gesturi juvenile, adânciseră în plus, de fiecare dată, prăpastia care-i despărțea, dar copilăroși, se invitau la el la sfârșitul fiecărei săptămâni, cu de-ale gurii și cu o poșircă de vin. Timp de douăzeci de ani domnul Carol nu se amorezase de nici o femeie. Bineînțeles că fuseseră destule femei în viața lui. Fusese întotdeauna viril și, de aceea, pornit întotdeauna înspre libertinaj, și pentru el a pierde ocazia unei partide "cu poalele peste cap", fie și cu
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
să strige ca să-și ia avânt, strigând din ce în ce mai tare, în ritmul sacadat al mișcărilor: "Uite-mă! Uite-mă!..." Țipătul ei isteric se freca de caserole și de obiectele heteroclite îndesate în depozitul manufacturii și în eternul eșec reverbera în auzul domnului Carol ca un reproș târziu; ar fi trebuit să-i scoată cu mâna lui cizmele acestei mici rozătoare în călduri care, odată treaba începută, începea să-și lovească până la sânge tibiile. Cu ochii închiși, își isprăvea opera de caritate și-
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
Telefil Îngrijorat de anglicismele publicitare care ne-au invadat limba, dl Pruteanu nu are, s-ar zice, ureche pentru cum se vorbește românește. Cu o zi înainte de summit-ul de la Praga (cum să-i zic altfel, domnule senator?), la emisiunea dlui Tucă a fost prezent noul purtător de cuvînt al MAE. Dl Dobre și nu mai știu cum a masacrat limba română cu un calm și cu o stăruință demne de cauze mai bune. Dl Dobre a
Gînd la gînd și șold la șold by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14531_a_15856]
-
american) cuvîntărilor lui Bush și Iliescu din Piața Revoluției a fost de tot hazul. Gînd la gînd, cei doi președinți au putut afla că sînt și "șold la șold". Asta, în chirițismul translatorului, era englezescul "shoulder to shoulder", adică, iubite domnule Pruteanu, "umăr la umăr".
Gînd la gînd și șold la șold by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14531_a_15856]
-
de evoluție lingvistică este oltenizarea! Nu ezit să intru în jocul lui: "Bine, bine, intrarăți, dar ce-o să faceți de-cum înainte? Că domnu' Bush nu prea-l are la inimă pe tribunu' dumneavoastră!" Ca orice posesor al adevărului ultim, domnul Pintea mă contrează: "Ei, astea e aranjamente politice! Nu văzurăți cum se gudură americanii pe lângă cubanezi? Că doar n-o fi domnu' Vadim mai rău decât Castro!" "N-am de unde ști! Dar dacă, totuși, dă mână liberă guvernului să scape
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
culpa!, n-o s-o mai ating nici cu o floare! -, rămasă în mâna unor inși fără anvergură și fără vocație e o simplă ficțiune. Ea se reduce la câteva birouri de unde răspund la telefon - când răspund - niște doamne și niște domni cu voci afectate, prinți moștenitori ai unei tradiții ce-ar fi putut fi extraordinară, dar care sfârșește, vorba unui înaintemergător, în propriu-i spermanțet. Paradoxal, după deschiderea largă a porților spre Occident, în interior s-au închis cam toate ferestrele
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
piramidal și autoritar este întotdeauna corupția, violența și, desigur, minciuna. Din punctul de vedere al culturii, o dictatură este întotdeauna letală. Acest lucru îl știu foarte bine intelectualii români, tot așa de bine ca și intelectualii din Peru sau Argentina. - Domnule Mario Vargas Llosa, este o mare satisfacție pentru un ziarist român să vă asculte minute în șir și să stea de vorbă cu dv. Am convingerea că acest nou roman al dv. în versiune românească va avea un mare impact
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
ca și tipul de discurs. Copilul meu, viitorul patriei, îndopat cu floricele în loc de altceva, s-a bucurat și el, foarte tare, așa cum se cuvenea, de față cu musafirii și a înțeles esența nebuniei pe care o trăia de cîteva ore: domnul Bush, președintele Americii, a sosit de peste mări și țări și cum nu putea veni cu mîna goală la noi în casă, a trimis-o înainte pe doamna cea grasă cu cadoul, Robotul K.
Demonstrații și demonstrații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14525_a_15850]
-
că, ilustrînd o întîlnire între credință și lupta de clasă, tînărul Șora visa o revoluție care să repare nedreptățile sociale în consens cu planurile Providenței. Întîmplător, Vladimir Ilici i s-a părut a fi o astfel de paradoxală unealtă a Domnului, o unealtă a restituției condiției ontologice fundamentale a omului, a acelui a fi al omenescului în afara căruia nu e decît falsitate: "De ce, totuși, mi s-a părut providențială figura lui Lenin? - se întreabă și-și răspunde dl. Șora. Poate pentru că
La antipod, Mihai Șora (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14518_a_15843]
-
de evoluție lingvistică este oltenizarea! Nu ezit să intru în jocul lui: "Bine, bine, intrarăți, dar ce-o să faceți de-cum înainte? Că domnu' Bush nu prea-l are la inimă pe tribunu' dumneavoastră!" Ca orice posesor al adevărului ultim, domnul Pintea mă contrează: "Ei, astea e aranjamente politice! Nu văzurăți cum se gudură americanii pe lângă cubanezi? Că doar n-o fi domnu' Vadim mai rău decât Castro!" "N-am de unde ști! Dar dacă, totuși, dă mână liberă guvernului să scape
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
culpa!, n-o s-o mai ating nici cu o floare! -, rămasă în mâna unor inși fără anvergură și fără vocație e o simplă ficțiune. Ea se reduce la câteva birouri de unde răspund la telefon - când răspund - niște doamne și niște domni cu voci afectate, prinți moștenitori ai unei tradiții ce-ar fi putut fi extraordinară, dar care sfârșește, vorba unui înaintemergător, în propriu-i spermanțet. Paradoxal, după deschiderea largă a porților spre Occident, în interior s-au închis cam toate ferestrele
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
devenit în final melodramatică și ruptă de ritm. Umorul scriitorului e constant de-ea lungul tuturor prozelor și uneori realizează pasaje formidabile, ca în această utopie cu aluzii clare (majoritatea prozelor sunt publicate prin diverse reviste în anii '60, '70): "Domnilor, știți care va fi ocupație generală a oamenilor într-o societate perfect canalizată........ Săpatul, Domnilor, săpatul! Toată lumea va săpa, așa va fi o societate de săpători. Pe cinstea mea, domnule, istoria nu este altceva decât istoria sapei. CE unealtă minunată
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
tuturor prozelor și uneori realizează pasaje formidabile, ca în această utopie cu aluzii clare (majoritatea prozelor sunt publicate prin diverse reviste în anii '60, '70): "Domnilor, știți care va fi ocupație generală a oamenilor într-o societate perfect canalizată........ Săpatul, Domnilor, săpatul! Toată lumea va săpa, așa va fi o societate de săpători. Pe cinstea mea, domnule, istoria nu este altceva decât istoria sapei. CE unealtă minunată, sapa, ce bucurie s-o prinzi în palme după ce ai scuipat sau nu în ele
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
prozelor sunt publicate prin diverse reviste în anii '60, '70): "Domnilor, știți care va fi ocupație generală a oamenilor într-o societate perfect canalizată........ Săpatul, Domnilor, săpatul! Toată lumea va săpa, așa va fi o societate de săpători. Pe cinstea mea, domnule, istoria nu este altceva decât istoria sapei. CE unealtă minunată, sapa, ce bucurie s-o prinzi în palme după ce ai scuipat sau nu în ele, n-are importanță, și s-o înfigi în pământ ritmic, adânc, dar atenție! Mai ales
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
ar fi impresia generală, până, să spunem, foarte sus: "Așa că la întrebarea îndreptățită a bunului Dumnezeu/ "Petre ce mai face exilul românesc?", sfântul răspunde: ""Cel puțin, nou veniții fac curat pe restul planetei"/ "Și fac măcar treaba asta bine?", " Nu, Doamne!". Fiind emigrant omul care "a pierdut totul afară de accent", inserția într-o nouă patrie se dovedește, de ambele părți, descurajantă: "Până la urmă, totdeauna se găsește cineva,/ cu glas mieros să te întrebe:/ "Dar de unde are domnul plăcerea să vină?"" Trista
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
treaba asta bine?", " Nu, Doamne!". Fiind emigrant omul care "a pierdut totul afară de accent", inserția într-o nouă patrie se dovedește, de ambele părți, descurajantă: "Până la urmă, totdeauna se găsește cineva,/ cu glas mieros să te întrebe:/ "Dar de unde are domnul plăcerea să vină?"" Trista realitate stă martoră că: "99% din cei ce te întreabă "de unde vii?"/ nu sunt curioși să afle de fapt decât "când pleci"/ dar, civilizați cum sunt oamenii de pe aici,/ nu-ți pun niciodată întrebarea pe șleau
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
ei limpezime, își imaginează un film propriu... Important este că filmul imaginat de Nicolae Mărgineanu nu a pierdut esențialul, timbrul profund al cărții, linia ei de forță: acceptarea exultantă a suferinței, înfrîngerea deznădejdii, bucuria sacrificiului, credința ca alinare și izbăvire. "Domnul e cu mine, deci nu mă tem de nimic; ce pot să-mi facă niște oameni?" sună versetul cheie, dătător de curaj. "Niște oameni" pot să facă, așa cum au și făcut, foarte mult rău. Dar filmul, deși e o incursiune
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
securiștii rămân pe loc. Astfel s-a ajuns ca Priboi să fie considerat pensionar de lux al S.R.I.-ului, iar dosarul său de mardeiaș să intre în categoria celor legate de "siguranța națională". De data aceasta, chiar îi cred pe domnii de la S.R.I. Sunt sigur că printre filele îngălbenite de vreme ale priboiului se găsesc destule secrete capabile să arunce în aer România. Evident, e vorba de România pesedistă, raiul securiștilor bătăuși, criminali și hoți. E bună la ceva și jumătatea
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
în fața colegilor ziariști, la Vama Veche, pe un sul de hârtie igienică, autorul are o revelație: proiectul nu va interesa pe nici un editor. Și-atunci se gândește să scrie un... "jurnal". Cu care să mai scoată un ban cinstit. ("Dă Doamne bani!" - pag. 10) Personajul principal al jurnalului este chiar autorul. Prin afirmațiile pe care le face, fie despre el, fie despre alții, el își creionează un portret neașteptat chiar și pentru cei care îl cunosc. Sub motto-ul "Caut, nu știu ce
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]