1,794 matches
-
numai așa de ciudă... - Aoleu, Radule, ce răutate mică ai lângă tine. Aprigă. Nici nu bănuiam... - Olteancă iute, de...- confirmă Radu. - Esențele tari se păstrează în flacoane mici, din câte știu...- se aprinse din nou Elena. - Mie îmi păreai placidă, domoală mai degrabă...zice Gigi. - Dar în interior fierbe un vulcan...Habar n-aveți cu cine-mi mănânc eu amaru’...zise Radu. Dacă ați cunoaște-o... - Adevărat că aparențele înșeală întotdeauna!- confirmă Rodica. Și gata cu bârfa...Nu e frumos... - Așa
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
atrage Cardinalul roșu cu creasta lui mare și stufoasă Porumbeii adormiți ca la comandă toți zboară Pe geam privesc dar nimic nou nu mai zăresc E numai vântul ce vâjâie prin pom în crenguțe Sau noua zăpadă ce liniștit și domol se așează Lângă foc mă întorc, cu pisica în brate, ea toarce Amândouă ațipim și apoi liniștit și ușor adormim Dintr-o dată, un sunet nou, puternic, prea aproape Amândouă tresărim și buimăcite pe geam privim Steluțe mii, colorate, hazlii, cerul
AN NOU de STELLA REEVES în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350825_a_352154]
-
spre valurile crețe, Vrăjiți Că luna arămie mătasea își așterne purpurie Pe-a valurilor creste dantelate, Iar valul, dorul își urmează, Izbindu-se tânguitor de maluri. "Te iubesc", timidă am șoptit, Și-n jurul nostru, tremură marea, Talazul, căzând istovit, Domol s-a retras, Marea în adânc liniștind... Pe gura noastră însetată Un crin virginal a înflorit! Vină, iubite! Odihnește-ți fruntea Plină de gânduri Pe feciorelnicul meu sân, Sublima clipă să o-nchidem, Să nu ne mai trezim, Să nu
MAGIA CLIPEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351584_a_352913]
-
de peri, trag de săniuțe copiii . Un bătrân cu luleaua în gură coboară în cârjă pe scări ; privește zăpada din bătătură și scoate fumul pe nări . În claie fânu-i jumate, vitele zbiară-n ocol . La biserică clopotul bate... ... ninsoarea cade domol . La crâșmă poteca-i bătută . E mare zarvă-nlăuntru . Un „ocheșel” încearc-o lăută, iar alții joacă barbutu'. E vremea târzie de-acum . Într-o palmă de cer apare și Luna . E liniște deplină pe drum și ninge, și ninge întruna . ION
A PRINS SĂ NINGĂ DE IERI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351590_a_352919]
-
prea Sfinția Ta Mărire Și în suflete cu dor Să cânte întregul popor! TABLOUL IV POVESTITORUL Mircea cel Bătrân și logofătul Neacșu se află între zidurile, pe terminate, ale Bisericii începute de domnitorul Radu I. Discută calm și cu voce domoală despre planul mănăstirii. În depărtare se văd venind un mare pâlc de cai cu călăreți.Nu departe meșterii lucrează la zidirea viitoarei mănăstiri. Scena 1. COMISUL STOLNICUL Măria-Ta! Alună a sosit! De Dragomira însoțit, Și vă roagă să fie
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
Iubire, Sufletul mi-e plin de tine! Tu ești vraja ce mă-ncântă Și de drag, La piept aș strânge Universul. Diafana Primăvară Se revarsă tumultoasă Și din zori îndepărtate Se-apropie în stol Zglobii, gălăgioși cocorii Iar Glavaciocul susură domol. Crește iarba, covor moale, Roua cade pe ogoare Sună codru-n așteptare, Primăvara-i pe cărare Înflorind florile-n cale Și zefirul, boare lină, Ne răsfață în grădină, Iar copacii din livadă Straie verzi îmbracă-n grabă, Ca stropiți cu
SOSIT-A DULCEA PRIMĂVARĂ LA PURANI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351740_a_353069]
-
doi nu știau ce să creadă! Atunci ca un răspuns la întrebarea lui Simonică se auzi un scâncet foarte încet; - Nu da nene, suntem noi! Grăjdarul și Simonică au rămas surprinși de acel glas firav și puțin pițigăiat. Simonică mai domol a întrebat iarăși; - Cine sunteți? Două mogâldețe și-au ridicat capul deodată răspunzând în cor, ca la comandă; - Suntem noi, Tunică și Suman. La auzul răspunsului cei doi au început să râdă cu hohote, neștiind practic ce să creadă. Atunci
CICLUL TUNICA SI SUMAN; OASPEŢI SURPRIZĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351727_a_353056]
-
vor veni la căsătoria religioasă... Brusc, și-a amintit de hotărârea luată cândva, de pactul făcut cu sine. Omul care-l întâmpinase în acel aparent întuneric, era un preot în vârstă. Trecut vizibil de 75 de ani. Vorba lui liniștită, domoală, precum curgerea unui râu prin câmpie, fraza de întâmpinare și celelalte cuvinte și sfaturi care au urmat, nu puteau veni, medita Fănel, decât de la un asemenea om. O emoție puternică îl cuprinsese și gura-i rămăsese deschisă, nereușind să articuleze
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
Te-ai prăbușit în ape, le-ai prefăcut în sloi Și-ai omorât și mieii fătați în grajd, de oi Și cât ne-am mai dorit o iarnă fermecată Cu zurgălăi, cu frâie și pârtii lungi de vată Cu fulguiri domoale și chiote pe deal Cu sănii înaripate și nechezat de cal Dar tu te-ai năpustit prăpăd și nebunie Și-ai îngropat pământul sub candida-ți urgie Mai albă ca păcatul ce-l face fata mare Când dragostea o prinde
MAI ALBĂ CA PĂCATUL..., POEM DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346673_a_348002]
-
sfânta adunare! Din Alba Iulia ne vine zvonul, Un zvon aprins, de buciume purtat, Căci de la Burebista ori Brav Domnul Același dor din veacuri l-am oftat. În ziua-aceasta soarele-i mai vesel Și gerul iernii parcă-i mai domol; În inimile noastre arde-un țel, Purtat prin vremuri de-al simțirii sol. Războiul crud ne-a măcinat ființa, Dar sufletul rămas-a pur și sfânt; A venit vremea să-mplinim dorința Și să rostim un trainic legământ. Din mii
1 DECEMBRIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351009_a_352338]
-
episod oarecare din multele care se succed în viața agitată a metropolelor ce se căznesc să domine și să supună natura. Iarna e așezată, stabilă, durabilă. Nimic nu o grăbește și nici n-o lichidează. Se instalează statornic și - cerne. Domol sau vremuind avan. Există un respect reciproc între anotimp și om: e vremea cînd gospodarul are cămara plină, nutreț destul și lemne suficiente pînă-n primăvară. Îi e destul să facă o pîrtie prin ogradă pînă la acareturi. În rest, se
COMENTARII HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351022_a_352351]
-
mare iureș, ca niște fantasme - Prea frumos apare totul, și real - Lume de aievea, lume ca de basme: Soarele de Tropic, vântul boreal. Nimic nu dispare, ci totul se schimbă Și nu mai coboară „ștrengarul” pe coș, Vorba-i e domoală, în aleasă limbă Și îi „sorb” făptura ochii curioși. Un timp de legendă - vibrare intensă- Purtat în triumfuri de-același Eol, Iar zarea imensă - pulsarea ei densă- Lipsească-ne Moșul, rămâne un gol. Peste secoli poară sac cu daruri, mare
PULSARE DENSĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351211_a_352540]
-
și din lumină, Oricine poate împăcat să vină, Eu n-o să-i cer chirie nimănui, Ea niciodată încuiată nu-i!... Să-i treceți pragul, dar cu gând curat, De-acolo nu-i nimica de furat, Acolo încă stau la sfat domol, Și-i luminează lampa cu petrol Martorii mei de-o viață în cuvânt, Cei plecați, cu cei care mai sunt, Mereu i-aud la cină cum mă cheamă- Nu scapă nimeni necertat la vamă... LA CIREȘE Mănânc cireșe, ce frumoase
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
de pe coasta munților gata oricând să o ia la vale iar locul unde se oprește oamenii să-l aleagă drept loc de popas, la umbră lui să-și depene ofurile.Îmi place natură în forma ei sălbatică, îmi plac oamenii domoli și cu mult bun simț, îmi place lumea satului și dacă m-aș putea preface în ceva acela ar fi un clopot de biserică să însoțesc fiecare om de la naștere la moarte.. Am trăit veșnic printre oamenii pe care i-
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
-mi ia un interviu în legătură cu ezpoziția mea de grafică. Generos cu inspirație bogată de cuvinte, iubitor de-a ști cât mai multe despre armoniile grafice ale lucrărilor mele, cu bună-credință și sufletul deschis,a început să vorbească în grâi bucovinean domol, de-ți desfată auzul. Înalt că un brad, voios că un copil, dăruit nu numai cu frumusețe, mult talent, cu bunătate, dar și cu o memorie fenomenala . De-l vedeai o singură dată-n viața, a doua oară îl recunoșteai
UN CHIP CA O ICOANĂ -MIRCEA MOTRICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355759_a_357088]
-
în zbor - prin spațiul virtual, că în el am rămas - și darul meu de bunic și să mi-o alătur pe Janice celor șase, in curând șapte, nepoței ai mei. CASA CU ZÂMBET Casa cu zâmbet și soare și vorbe domoale; Toți calcă pe vârfuri să nu mi te scoale Pe tine, prințesă, ce bine-ai venit, În casa cu nou răsărit ! E soare și multă căldură, Veselia și harul casa umplură; Cum pot să citesc pe chipul ceresc, Bucuria, lumina
DEDICATIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355901_a_357230]
-
Oameni cu umbrele Searbăd sacrificiu Uzi până la piele Se duc la serviciu; Nu merg nicăieri Stau ca-ntr-o cutie Cheltuind averi De melancolie De aceea doamnă Gândul mi se-abate Înspre-o altă toamnă Singura din toate, Blândă și domoală Printre ani abrupți Când mergeam la școală Cu bocancii rupți, Într-un sat aproape Dar rămas departe Vis furat de ape Dintr-o altă carte De aceea doamnă Am prins să vă scriu Cu lacrimi de toamnă Atât de târziu
SCRISOARE TÂRZIE de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355996_a_357325]
-
martie 2012 Toate Articolele Autorului mă întorc prin filele unei cărți albastre, în copita unui cal de lemn în care, visurile se rotunjesc. luna plină îmi ascultă culorile inimii. în halou de cuvânt privesc, lupta incertelor principii, rostite de guri domoale sau aspre. filele-mi sunt veșmintele credințelor neasumate. oameni și glasuri de animale lovesc haloul. crește în sfera păcatelor, casa cu ziduri de piatră mărțișoare... un coșar pitic, talpa și-o așterne pe petala unui ghiocel. șnurul înconjură forma. piatra
MĂRŢIŞOARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354788_a_356117]
-
ajunge mai repede la stână, își dă cu părerea copilul cel răsărit, aproape un flăcău. -Ți-o rămas gându' la omăt, Ioane! Mai bine ia sama să nu te tragă boii-n șanț, îi strigă mamă-sa, cu oarece îngrijorare. Și, domol, în pasul dobitoacelor, carul urmărit de departe de mama-Catrina dispăru după Cotu' Popii. Nică Ionașcu, tatăl băiatului cu boii de funie, se îndărătnicise să iese cu oile-n câmp mult prea devreme în primăvara aceea. Și asta-i cam supărase
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
care speră, doritor. E visu-nșelător în care ne-adâncim , Zicând mereu că totu-i ca-nainte Iubirea noastră-i curgere cuminte Și clipele curgând sunt pline de amor. Eu gura ta pe buze o mai simt, Și palma ta alunecând domol Pe trupul meu descoperit, frivol, Pe patul ce păstreaza parfumul de iacint ; Pe când la fel ca ieri iubiri-i simt dulceața În geamuri ca un clopot îmi bate dimineața. Referință Bibliografică: Trezirea din vis / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN
TREZIREA DIN VIS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355492_a_356821]
-
cu ochii-nchiși, într-o nouă dimensiune în care avea senzația că plutesc amândoi ușor, că aud muzica cerului și șoaptele pădurii care-și oglindea coroana-n apa limpede a râului ce se scurgea prin ei în unde calde și domoale. Cu tot gerul ce împodobise atât de frumos copacii, încât totul părea alb, acolo, sub palton, două trupuri înfierbântate se uneau cu marea bucurie a împerecherii ce din păcat a izvorât. Doar ele vorbeau. Trupurile lor. Doar ele aveau viață
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
mai departe în mijlocul vântului să recuperez suspinul cu o poftă nebună a sălbatic a pustiu întorc mâna pe partea jurămintelor apoi cerșesc pământului încă o zi să-mi îngăduie pașii obosiți pe sânul ultimului anotimp în sânge s-a așternut domol lumină polară am apus îmbrăcată în albul iubirii Referință Bibliografică: ultimul drum / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 299, Anul I, 26 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dorina Șișu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ULTIMUL DRUM de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356624_a_357953]
-
mister și dor de tine... tu, prețioaso, lasă peste prag melancolia zărilor senine! Tu ești contrastul meu și mă atragi în labirintul gingășiei goale; din întuneric se deschid petale de lotus...buzele-ți de proaspeți fragi seduc luciditatea-n văi domoale. „Contrastele se-atrag!” - îți spun duios Când tu mă prinzi în jocu-ți unduios... 2 august 2012 Referință Bibliografică: Contraste... / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 594, Anul II, 16 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Curelciuc Bombonica
CONTRASTE... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355067_a_356396]
-
pe Florin, Stelu sau Vasile!!! Nu m-aș fi urcat niciodată pe blocul motor și niciodată în iernile reci n-aș fi spălat capace de biela cu motorină. Mirosind a gaz că o mașină veche, în salopete largi la pas domol făceam zilnic apelul la batalionul disciplinar. Timpul începuse să-mi zâmbească trist... *** Și ca să respect tematica eseului o să închei cu ceva „la subiect”. Am stat acolo la „Batalionul Disciplinar al Vieții” o bună bucată de timp. Câțiva ani... Am învățat
PROBA DE LUCRU de CARMEN BARBU în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355059_a_356388]
-
-mă. Am privit-o ca în vis, părul îi mirosea minunat, era acel miros unic cunoscut mie! Se cuibărise lângă mine, am strâns-o la pieptul meu. Ploaia se oprise, se auzea un foșnet de frunze mângâiate de un vânt domol. Admiram împreună cum se aud frunzele în cădere, plumbuite de greutatea apei, parcă ne cântă un vers știut al dragostei. Timpul aleargă, noi îl vrem oprit între frunzele toamnei să adoarmă sub suspinul vântului. O nouă săptămână, dimineața are culoarea
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]