718 matches
-
periferice, cât și mai ales centrale. I.6.4. DOPAMINA Reprezentând cea de a treia etapă în biosinteza catecolaminelor, căile de formare și localizarea intraneuronală a dopaminei sunt similare cu ale noradrenalinei și adrenalinei. Locul și modul de formare a dopaminei din L-tirozină și L-dihidroxifenilalanină (L-DOPA) sub influența tirozin-hidroxilazei și DOPA-decarboxilazei sunt ilustrate în figura 49. Stocarea predominentă veziculară (75%) și eliberarea exocitară sunt, de asemenea, similare cu ale celorlalte catecolamine. Eliberarea se realizează printr-un mecanism calciu-dependent, similar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
extracelular cu ajutorul monoaminoxidazei (MAO) și a catecol-oximetiltransferazei (COMT), formatoare de acid homovanilic, ca principal metabolit dopaminic. Inactivarea se poate realiza și prin procese de captare (uptake) cu participarea unui „carrier” membranar. Un rol independent de cel de precursor al noradrenalinei, dopamina îndeplinește la nivelul unui mare număr de căi neuronale periferice și mai ales centrale. În afara rolului de precursor al noradrenalinei, dopamina îndeplinește și funcția de mediator chimic propriu unor căi neuronale atât periferice, cât și centrale. La nivel periferic, cantități
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin procese de captare (uptake) cu participarea unui „carrier” membranar. Un rol independent de cel de precursor al noradrenalinei, dopamina îndeplinește la nivelul unui mare număr de căi neuronale periferice și mai ales centrale. În afara rolului de precursor al noradrenalinei, dopamina îndeplinește și funcția de mediator chimic propriu unor căi neuronale atât periferice, cât și centrale. La nivel periferic, cantități dozabile se găsesc în ganglionii vegetativi simpatici, plămân, intestin, vase, corpusculii carotidieni, retină etc. Interneuronii mici intens fosforescenți (celule SIF) de la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mediator chimic propriu unor căi neuronale atât periferice, cât și centrale. La nivel periferic, cantități dozabile se găsesc în ganglionii vegetativi simpatici, plămân, intestin, vase, corpusculii carotidieni, retină etc. Interneuronii mici intens fosforescenți (celule SIF) de la nivel ganglionar simpatic, conțin dopamină producătoare de hiperpolarizare postsinaptică. La nivel central, dopamina reprezintă mai mult de 50% din cantitatea totală de catecolamine cerebrale. Peste 80% din această cantitate se găsește în nucleii bazali și mezencefal. Proiecțiile ascendente mezencefalice prezintă două componente aparținând sistemului nigro-striat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cât și centrale. La nivel periferic, cantități dozabile se găsesc în ganglionii vegetativi simpatici, plămân, intestin, vase, corpusculii carotidieni, retină etc. Interneuronii mici intens fosforescenți (celule SIF) de la nivel ganglionar simpatic, conțin dopamină producătoare de hiperpolarizare postsinaptică. La nivel central, dopamina reprezintă mai mult de 50% din cantitatea totală de catecolamine cerebrale. Peste 80% din această cantitate se găsește în nucleii bazali și mezencefal. Proiecțiile ascendente mezencefalice prezintă două componente aparținând sistemului nigro-striat și sistemului mezencefalo-cortico-limbic. În timp ce sistemul nigro-striat proiectează în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
entorrhinal etc. (fig. 51). O altă localizare centrală a sistemului dopaminergic este reprezentată de celulele și receptorii specifici de la nivelul eminenței mediane a hipotalamusului, influențând în sens inhibitor secreția hormonală hipofizară. Factorul inhibitor de prolactină (PIF) eliberat de hipotalamus este dopamina. Efectele fizio-farmacologice se produc atât la nivel central, cât și periferic, prin cuplare cu receptorii dopaminergici din țesuturile respective (fig. 52). În funcție de afinitatea față de liganzii specifici, receptorii dopaminergici sunt împărțiți în cinci subtipuri: D1, D2, D3, D4 și D5. Majoritatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
receptorilor dopaminergici față de drogurile agoniste și antagoniste (haloperidol, fenotiazine, benzodiazepine) s-a extins utilizarea acestora de la tratamentul tulburărilor de motilitate (tremur parkinsonian și coreiform) la dezechilibrele psiho-afective și endocrine (bromocriptina ca substanță inhibitorie a secreției de prolactină). La nivel periferic, dopamina exercită în funcție de doză o gamă variată de efecte adrenergice și dopaminergice. În doze mici stimulează miocardul prin acțiune beta1-adrenergică determinând creșterea forței contractile și frecvenței bătăilor cardiace. Consumul de oxigen al miocardului este mărit, în timp ce riscul de ischemie este mai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și dopaminergice. În doze mici stimulează miocardul prin acțiune beta1-adrenergică determinând creșterea forței contractile și frecvenței bătăilor cardiace. Consumul de oxigen al miocardului este mărit, în timp ce riscul de ischemie este mai mic. În teritoriile vasculare renale, mezenterice, coronariene și cerebrale, dopamina provoacă vasodilatație prin mecanismul stimulării receptorilor dopaminergici. În doze mari, dopamina produce efecte vasoconstrictoare, fiind indicată în tratamentul șocului cardiogen, traumatic sau hipovolemic. Astfel, utilizarea dopaminei s-a extins de la tratamentul tremurului parkinsonian la un număr important de alte stări
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
creșterea forței contractile și frecvenței bătăilor cardiace. Consumul de oxigen al miocardului este mărit, în timp ce riscul de ischemie este mai mic. În teritoriile vasculare renale, mezenterice, coronariene și cerebrale, dopamina provoacă vasodilatație prin mecanismul stimulării receptorilor dopaminergici. În doze mari, dopamina produce efecte vasoconstrictoare, fiind indicată în tratamentul șocului cardiogen, traumatic sau hipovolemic. Astfel, utilizarea dopaminei s-a extins de la tratamentul tremurului parkinsonian la un număr important de alte stări patologice. Supradozarea poate provoca tahicardie, aritmii ventriculare, ischemie miocardică și hipertensiune
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
riscul de ischemie este mai mic. În teritoriile vasculare renale, mezenterice, coronariene și cerebrale, dopamina provoacă vasodilatație prin mecanismul stimulării receptorilor dopaminergici. În doze mari, dopamina produce efecte vasoconstrictoare, fiind indicată în tratamentul șocului cardiogen, traumatic sau hipovolemic. Astfel, utilizarea dopaminei s-a extins de la tratamentul tremurului parkinsonian la un număr important de alte stări patologice. Supradozarea poate provoca tahicardie, aritmii ventriculare, ischemie miocardică și hipertensiune arterială. I.6.5. SEROTONINA Denumită inițial enteramină, serotonina a fost identificată ulterior cu 5-hidroxitriptamina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivel central predomină localizările cortico-subcorticale, hipocampice, talamice și ale nucleilor bazali. La nivelul neocortexului, neuronii gaba-ergici participă la circuitele inhibitorii locale ale scoarței somato-senzitive și vizuale. Contacte sinaptice inhibitorii realizează neuronii gaba-ergici corticali cu celule piramidale și extrapiramidale descendente alături de dopamină. În talamus, hipotalamus, mezencefal și punte, GABA constituie unul din neurotransmițătorii inhibitori ai complexului polineuronal din formațiunea reticulată ponto-mezencefalo-diencefalică. Cerebelul, măduva spinării și retina conțin, de asemenea, cantități suficiente de GABA ca neurotransmițător-inhibitor. Acțiunile inhibitorii, hiperpolarizante mediate de GABA, au
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ganglionii cervico-dorsali de la care pleacă fibrele nervilor cardiaci superior, mijlociu și inferior, distribuindu-se atât sistemului excitoconductor, cât și fibrelor contractile miocardice. Eliberarea noradrenalinei depinde atât de frecvența descărcărilor simpatice (5-20/sec), cât și de participarea unor modulatori locali (acetilcolină, dopamină) și circulanți (angiotensină, adrenalină circulantă etc.). Efectul inotrop pozitiv al catecolaminelor este parțial mediat de stimularea canalelor lente de calciu de către cAMP crescut la nivelul sistemului excitoconductor și contractil cardiac. Cele două componente vegetative acționează complex cu repercusiuni asupra funcției
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
globus pallidus din corpul striat, care face parte din sistemul motor extrapiramidal. Alături de corpii striați, un rol important în manifestările motorii alimentare îl joacă nucleul ventral anterior talamic, de asemenea, componentă a sistemului extrapiramidal. Există dovezi (Mogenson, 1980) privind rolul dopaminei din accumbens în facilitarea scurgerii informațiilor senzoriale din sistemul limbic spre globus pallidus, care activează căi talamice ascendente și motorii extrapiramidale, potențând arcuri senzorio-motorii ce orientează mental și comportamental animalul spre răsplata alimentară. La aceasta se adaugă sistemul ascendent dopaminergic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și memorie, iar cortexul frontal determină selecția bazată pe activitatea de integrare a tuturor acestor date efectuate de către celulele neuronale corticale stimulate. Decizia de a acționa este probabil trimisă de nucleul dorsal caudat, ce declanșează un program motor specific (dacă dopamina este abundentă), și de caudat ventral și accumbens pentru desăvârșirea până la capăt a programului generator de plăcere (succesul acțiunii). Sistemul dopaminic nigro-striat este necesar, de asemenea, pentru alimentare, distrugerea sa făcând parte din sindromul de inaniție hipotalamic. Lipsa dopaminei în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dacă dopamina este abundentă), și de caudat ventral și accumbens pentru desăvârșirea până la capăt a programului generator de plăcere (succesul acțiunii). Sistemul dopaminic nigro-striat este necesar, de asemenea, pentru alimentare, distrugerea sa făcând parte din sindromul de inaniție hipotalamic. Lipsa dopaminei în nucleul caudat și putamen determină tulburări ale acțiunilor motorii și comportamental-alimentare (afagie, indiferență senzorială) sau indiferență față de răsplată (lipsa dopaminei în accumbens). În schimb, conținutul crescut de dopamină în caudat-putamen poate potența circuite motorii activatoare inutile (comportamente compulsive stereotipe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Sistemul dopaminic nigro-striat este necesar, de asemenea, pentru alimentare, distrugerea sa făcând parte din sindromul de inaniție hipotalamic. Lipsa dopaminei în nucleul caudat și putamen determină tulburări ale acțiunilor motorii și comportamental-alimentare (afagie, indiferență senzorială) sau indiferență față de răsplată (lipsa dopaminei în accumbens). În schimb, conținutul crescut de dopamină în caudat-putamen poate potența circuite motorii activatoare inutile (comportamente compulsive stereotipe). Stimularea eliberării dopaminei din accumbens (de exemplu, cu amfetamina sau electrozi implantați) determină sațietate, anorexie sau, respectiv, autostimulare excesivă pentru obținerea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alimentare, distrugerea sa făcând parte din sindromul de inaniție hipotalamic. Lipsa dopaminei în nucleul caudat și putamen determină tulburări ale acțiunilor motorii și comportamental-alimentare (afagie, indiferență senzorială) sau indiferență față de răsplată (lipsa dopaminei în accumbens). În schimb, conținutul crescut de dopamină în caudat-putamen poate potența circuite motorii activatoare inutile (comportamente compulsive stereotipe). Stimularea eliberării dopaminei din accumbens (de exemplu, cu amfetamina sau electrozi implantați) determină sațietate, anorexie sau, respectiv, autostimulare excesivă pentru obținerea și menținerea stării de răsplată, în timp ce administrarea prin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
caudat și putamen determină tulburări ale acțiunilor motorii și comportamental-alimentare (afagie, indiferență senzorială) sau indiferență față de răsplată (lipsa dopaminei în accumbens). În schimb, conținutul crescut de dopamină în caudat-putamen poate potența circuite motorii activatoare inutile (comportamente compulsive stereotipe). Stimularea eliberării dopaminei din accumbens (de exemplu, cu amfetamina sau electrozi implantați) determină sațietate, anorexie sau, respectiv, autostimulare excesivă pentru obținerea și menținerea stării de răsplată, în timp ce administrarea prin injectare intrahipotalamico-laterală dă hiperfagie și obezitate. De fapt, este cunoscut că sistemul dopaminergic intervine
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
electrozi implantați) determină sațietate, anorexie sau, respectiv, autostimulare excesivă pentru obținerea și menținerea stării de răsplată, în timp ce administrarea prin injectare intrahipotalamico-laterală dă hiperfagie și obezitate. De fapt, este cunoscut că sistemul dopaminergic intervine în toate tipurile de comportament prin autostimulare, dopamina din accumbens fiind în acest sens o zonă de mediație importantă. Legat de sistemul dopaminergic limbic, este acum explicabil de ce neurotensina constituie un peptid tip „răsplată”, punându-se în evidență receptori de neurotensină pe neuronii dopaminergici (Palacios, 1981). O altă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
adenohipofizari este sub controlul unuia sau doi neurohormoni hipofizotropi hipotalamici, ce se comportă ca factori activatori (liberine) sau inhibitori (statine) ai biosintezei și eliberării hormonale specifice. Excepție face doar factorul unic inhibitor al prolactinei (PIF) care a fost identificat cu dopamina rezultată din decarboxilarea DOPA ca precursor al catecolaminelor cerebrale. La rândul lor, hormonii retrohipofizari (ADH, OXT) sunt sintetizați în hipotalamus de către nucleii paraventricular și supraoptic și doar depozitați în hipofiza posterioară. Fiind emanație a sistemului nervos diencefalic, hipofiza posterioară întregește
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sub controlul unuia sau a doi neurohormoni hipotalamici, transportați pe calea umorală a sistemului port hipofizar de la nivelul neuronilor parvocelulari ai regiunii infundibulo-tuberiene și eminenței mediane la hipofiza anterioară. Exceptând factorul inhibitor al prolactinei (PIF), care a fost identificat cu dopamina, aceștia au structură chimică peptidică și se comportă ca factori trofici hipofizari activatori (liberine) sau inhibitori (statine) ai biosintezei și eliberării de hormoni adenohipofizari. Până în prezent, au fost izolați și studiați din punctul de vedere al rolului fiziologic următorii neurohormoni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
eliberator de tireotrofină (TRH, tireoliberină) este un tripeptid cu structură: Glu-His-Pro-NH2, și cu acțiuni stimulatoare ale eliberării nu numai de tireotrofină, ci și de prolactină; d) factorul inhibitor de prolactină (PIF), eliberat de nucleul arcuat hipotalamic, a fost identificat cu dopamina (DA), ale cărei acțiuni inhibitoare sunt cunoscute la nivelul diverselor structuri nervoase centrale; e) hormonul eliberator de somatotrofină (STH-RH, somatoliberină) este un polipeptid format din 40-44 de aminoacizi. El a fost izolat de Schally și colab. (1970) atât din hipotalamus
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pepsină, GIP, VIP, precum și a secreției gastrice. În afara neurohormonilor hipofizotropi menționați, hipotalamusul influențează în sens activator sau inhibitor secrețiile hormonale adenohipofizare și prin intermediul mediatorilor chimici și al neuromodulatorilor locali peptidici denumiți cibernine. Printre mediatorii chimici din hipotalamus figurează monoaminele (noradrenalina, dopamina, serotonina), acetilcolina, acidul glutamic, acidul gamma-aminobutiric, glicina, substanța P, neurotensina și chiar somatostatinul. Având la bază procese de formare și eliberare identice cu ale factorilor hormonali hipotalamici, aceeași substanță poate îndeplini funcții diferite, fie de mediator chimic (neurotransmițător), fie de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
adevăr, extractele hipotalamice s-au dovedit a avea o acțiune inhibitoare atât in vitro, cât și in vivo, sugerând existența în hipotalamus a unui factor umoral frenator al secreției de prolactină. Acest prolactin inhibitoring factor (PIF) eliberat de hipotalamus este dopamina. În sens activator pare să acționeze factorul eliberator al tireotrofinei (TRH). Rolul său fiziologic în reglarea secreției de prolactină este insuficient cunoscut. Hormonul de creștere. Hormonul de creștere (somatotrop, STH) este polipeptid cu greutatea moleculară de 22.000 daltoni, format
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sursei hipotalamice, există și o secreție gastro-intestinală de somatostatină cu rol deprimant asupra eliberării de gastrină, pepsină, secretină etc. Un nou hormon gastric - eplina - este un puternic eliberator de STH (Casannova și Dieguez, 2004). La rândul lor, mediatorii chimici: noradrenalina, dopamina și serotonina cresc secreția de STH ca urmare fie a stimulării factorului hipotalamic de eliberare, fie a inhibării somatostatinei. Hormonul melanotrop (melanocitostimulator, MSH) este tridecapeptid identic cu primii 13 aminoacizi ai ACTH, mai activ la vertebratele inferioare decât la mamifere
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]