596 matches
-
Să turbeze. Să se înece în propriile lor bale, în propria lor neputință. Servindu-mă, în același timp: mă țin în stare de veghe. Îmi dau dimensiuni pe care - de fapt - nici nu le am. Hiperbolizează. Se tem de tiranie, dospesc exagerări care se întorc împotriva lor. Tot secretul e să nu-i bagi prea mult în seamă. Să nu-i ațâți mai mult decât se montează singuri: seara vor dormi liniștiți. Încerc să anticipez urmarea. Urmarea urmărilor. Adică TOT. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
praf de cretă, cu sânge, cu frunze, cu cioburi de sticlă, cu cenușă, cu furnici? Stăpâne, de ce îl ascunzi în bibliotecă printre cărți necitite? Dumnezeule, de când atâta reversibilitate sub cerul tău? Ceasul numără invers creșterea pomului; fructul desface mugur; spicul dospește pâine; lacrimă sapă izvor; iarba căruntă începe a înverzi; râul se întoarce în elicele morii; soarele răsare din mărul copt; omul ascultă clopotul și se întoarce în pântecele mamei ca într-un mormânt cald; glonțul sărută trupul păsării și iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și vărsare de sânge. LIANA: Tare bine le știi și le cunoști pe toate domnia ta, căpitane Pârjol. Și-ntr-asemenea stare, cam ce pot face oștenii de sub mâna domniei tale? PÂRJOL: Huzuresc și stau întinși pe ziduri, la soare, încălzindu-se și dospind. Mai sună din trâmbițe când s-arată alaiul împărătesc. Nu mai pot de bine și doar rareori, când primesc tain o oală-două de vin, își mai trag unul altuia câte un pumn în nas. LIANA: Oare n-ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pună umărul la nevoile oamenilor, că din truda lor se-ndestulează. PÂRJOL: S-ar putea face asta? LIANA: S-ar putea. Lăsând la meterezuri oștenii de rând, mână-i pe ceilalți la treabă, și să vezi cum n-or mai dospi și nu s-or mai bucura cârnindu-și nasurile, unul altuia, cu ghionți. PÂRJOL: Iaca la asta nu m-am gândit. Da' știi că ai dreptate, jupâniță? LIANA: Știu. Așa că nu-i mai ține domnia ta la îngrășat, iară celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ne mai ajută picioarele și strada valsează ca valurile Dunării... Da` ce-i cu tine, Gore, ce te frământă? Viața, Gicule, viața mă ia la bani mărunți, mă frământă cum frământă nevastă-mea aluatul, așa Îmi face. Mă lasă la dospit, iar mă ia... Adică te mai lasă cinci minute? Și-ți mai dă drumul prin curte? Sandu râde În hohote: Gardianul strigă tare, dă-i hoțule, dă-i, nu pot, nu poooot, frățioare, of, ce dureros! Hai, bă, că e
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Sexul era suveran! Nu spusese chiar Dumnezeu : Înmulțiți-vă? Acesta nu luase În calcul plăcerea; omul o descoperise, rafinînd-o pînă la esența ei perversă: alcoolul amorului. Sau parfumul. Sexul pentru procreație nu ar fi fost decît drojdia. Și numai după ce dospea; din drojdie Încă se nășteau copii. Fiii și fiicele lui Thomas nu erau zămisliți din plăcere; acesta le spunea adesea, În gînd, laboranzii mei. Fecundați În eprubetă, plantați În utere secrete, veniți pe lume cu identități false, mințiți prin omisiune
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar fi fost reciproc, s-ar fi salvat, poate, amîndoi. Nimic sigur, iubirile uneori ascundeau ceva morbid, omorîseră, la propriu și la figurat, destui. Suferințele amoroase nu puteau fi suportate de oricine. Și nici bucuriile iubirii; mai rău: dragostea trecea, dospind, deseori, ură, mierea ajungea venin; nimic nu era așa cum la Început părea să fie. SÎnt și ceea ce fac alții din mine, intențiile lor bune mă distrug... De parcă Îl vîrÎse cineva cu binișorul ori cu forța În patul primelor prostituate sau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să fie! Ce morală, ce echitate, ce drepturi cetățenești? Totul era formal; cum să le spună asta celor ce umpleau amfiteatrul? - veneau, În ultima vreme, să-i audieze cursurile și studenți de la alte facultăți; pierdere de vreme. Sub aparențe onorabile, dospeau fermenții unor vremuri eliberatoare: lumea se pregătea să trăiască potrivit esenței sale, doritoare de plăcere și Îndestulare, agresivă, duplicitară, se vedea limpede că spre așa ceva se Îndrepta, doar dacă butonai telecomanda televizorului ceva mai puțin de un ceas și te
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
înapoi în lighean, pe care îl pune pe aragaz. Acum așteptăm. — Așteptăm ? Mă holbez la ea. Cum adică așteptăm ? — Așteptăm. Acoperă ligheanul cu un șervet. O jumătate de oră, e destul. Îți fac un ceai. Dar... ce așteptăm ? — Să se dospească drojdia și să-l facă să crească. Îmi surâde. Sub ștergarul ăsta se întâmplă o mică minune. Mă uit la lighean, încercând să-mi închipui un miracol. Dar nu pot. Nu sunt câtuși de puțin calmă și senină. Sunt mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o zi ciudată, atâta tot, spun, ștergându-mi-le stânjenită. Nu-mi prea stă în fire să mă emoționez atâta la vederea unei... pâini. — Mama zice că ai fost un pic supărată. Ridică din sprânceană. De la prea mult frământat ? — De la dospit. Zâmbesc strâmb. De la așteptat. Niciodată n-am fost bună la așteptat. — Îhâm. Privirea mea îi întâlnește ochii albaștri și gravi. Pentru nimic. Nu știu cum, mă trezesc că mă apropii tot mai tare de el. Vreau să obțin totul acum. — Îhâm. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
într-o țară ca a noastră, la arma spațială, binefăcătoarea armă spațială, la manipularea terorismului, la manipulare, în general, la terorism și teroare, în general. „Da, da“, repeta corul cu aceeași unică voce vibrantă, aromată, celeste cello. Atmosfera mai curând dospea, lâncezea. Poate că gazda ar fi preferat o comunicare implicită, fără atâtea cuvinte, complicitățile unei familiarități caste și domestice. Oboseală, plictis... te întrebi asupra rostului atâtor artificii. Dar Tolea întețea moara de vorbe, doar-doar va obține interjecția-surpriză, un nou impuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a acceptat codul? O ascunzătoare bună, nu-i așa? Suspiciunea și delațiunea, hrana noastră zilnică își află coduri inedite în acest mediu, nu-i așa? Subterana maladivă, infirmă, care se tot dilată și nu-și găsește o ieșire, o ventilare. Dospește, dospește, ies doar rareori bâlbâieli chinuite. Un model extrem. O limită a ceea ce am devenit, de fapt, cu toții? Nimic din ce e real nu e absolut, totul e plin de găuri, translații, maculări. Suntem obligați să imaginăm ca să putem înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acceptat codul? O ascunzătoare bună, nu-i așa? Suspiciunea și delațiunea, hrana noastră zilnică își află coduri inedite în acest mediu, nu-i așa? Subterana maladivă, infirmă, care se tot dilată și nu-și găsește o ieșire, o ventilare. Dospește, dospește, ies doar rareori bâlbâieli chinuite. Un model extrem. O limită a ceea ce am devenit, de fapt, cu toții? Nimic din ce e real nu e absolut, totul e plin de găuri, translații, maculări. Suntem obligați să imaginăm ca să putem înțelege, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fântâna din vie ca în anii prunciei mele vocea ta sonda adâncuri amare; Neavând radio, pentru noi tu, Maria Ghica erai și Maria Tănase și Maria Calas și mierlă și privighetoare. Mai târziu nu ți‐am mai auzit ghiersul casa dospise, eram mulți iar nevoile creșteau odată cu noi; Ți‐ amintești, mamă, când m‐ au trimis acasă de la liceu? nu plătisem taxa; Tata era concentrat se cobea că‐l trimite -n război, în Coreea; Ai luat o damigeană mare cu țuică să
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de cei ai casei. Imaginile acestor locuri magice, dulcea pasăre a copilărie le va duce cu ea când pașii și destinul vor planta salcia moldavă în Țara Oltenilor, tocmai la Slatina, unde a și prins rădăcini statornice. Acolo s-au „dospit” și au început să prindă contururi sub forma unor povestiri, povești și... poezii. Întâmplarea sau voința Celui care orânduiește totul pe pământ face ca să o descopăr pe Adriana Neacșu prin anul 2008 pe un site de socializare (Netlog, unde are
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cita fraze care dovedesc virtuozități de eseist exersat :”... De unele imagini ne despărțim rapid, așa cum aruncăm la coș flyer-ele publicitare, altele sunt persistente, se cuibăresc În minte, se lipesc de suflet, găsesc un loc prielnic, călduț și Întunecos, unde să dospească și să se Înmulțească. Deacolo, prin tot felul de combinații și alchimii misterioase, vor Întreține imaginația și imaginarul. Un fenomen de magnetizare nimbează imaginea, așa Încît, cu ușurință, cădem pradă acestei puteri de atracție, ajungînd captivii ei adulatori”(p.5
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ciulini în jerbe, Pe ce e - spin troienit. * Ca atei și buni de gură Terfeleau pretinși vrăjmași; Azi, pe Biblie se jură, Și se jură pătimaș. * Se clatină cât ai spune doar pește O națiune făr’ elan Când egoismul lung dospește La lideri ce conduc în van. 31 decembrie 2004 Cosește moartea un’ nu crezi - Zadarnică mirare. Ieri mai era, azi nu-l mai vezi Pe cel dorit sub soare. 7 ianuarie 2005 82 Unii se întrec în teme, Cum să
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
în creier doară eu, Egoismul e-n basculă, Lăcomia în nucleu. Bicisnica natură Se revoltă tot mai des; Omul nu se satură Cu ce timpul drept l-a dres. Rugina pe suflet crește, Nimănui nu-i pasă, nu; Neputința azi dospește Sub regimul de tabú. 7 iunie 2005
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
vrea să mă logodească... Murmurul buzelor mele, de emoție, s-a transformat în chemare... Ai venit, mi-ai luat mâinile, le-ai atins de buzele tale; atunci am simțit că iubirea noastră crește în mâini ca un aluat pus la dospit... În iarnă, aștept să ia forma inimilor noastre... Lumina ochilor. Minunea. Îmi făcusem un scut din sticlă, între mine și oameni fiindcă de la o vreme, nu mai știam cum să-i împart. Într-un fel, îmi era bine. Ieșeam la
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pe cine voia, pe vânzătorul de la cofetăria grecului, pe poștașul student de la arte plastice, pe bătrânul profesor de latină, goli și cărțile de florile ofilite dăruite de cei ce o doriseră, nimicul dintre întrebările puse de ea în jurnalul intim, dospit de răspunsuri albe în fața cărora, sigure pe sine, rămâneau cele două puncte :. Concluzia era pe undeva risipită pe la fundul boccelei, dar acum nu o mai interesa vraful de pălăvrăgeli, sfaturi în consilii de familie cu părinții și rudele limitrofe, secondate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și pe proaspeții studenți în arta supraviețuirii onorabile, secretara de partid cu probleme de semantică, George, scăpat ca prin minune de insistențele vecinei de călătorie ... și galeria prinde consistență, „amenințînd” cu o expansiune în volume previzibile. Povestirile lui Gheorghe Bălăceanu dospesc într-un ambalaj de bonomie din care lipsesc aproape cu desăvîrșire încrîncenarea, ranchiuna, răutatea prost mascată. De aceea, privindu-te pe dinăuntru după o lectură de acest gen, te simți mai întîi confortabil, după care poți în voia cea bună
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cascada ninsorii astupă gâtlejul, privirea e bocnă, trosnește, se frânge, cade-n cristale reci între noi. unde te încumeți pe albul acesta osos? niciunde nu-i soare, doar pâclă, perete sticlos, nici cer, nici pământ, glaciala lumină în cuptoare stinse dospește, se umflă, lucește ca un solz uriaș într-o rază de lună. obosiți de alcoolul din alb, din străvezimea arterelor cositorite, unul spre altul suflăm aburii ce ne-au rămas calzi în rozul înnorat al vălului palatin, căzut peste ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fii un modest... A cincia miniatură „Între Da și NU stă îndoiala, chibzuința, experimentul... Sigur că nu trebuie să te grăbești... Și în sfârșit ultima: Sigur că da, lumea este un exponat mirabil. Iată, deci, prietene, că miniaturile tale pot „dospi” nenumărate interpretări și rumeni o pâine albă. Ele ne vin rar în minte dar când le prindem - să le adunăm. Una lângă alta pot constitui o cărticică sau material (cărămizi) pentru susținerea unor dialoguri de tip shackesperian într-o lucrare
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
mult îndrăgitele lui manele! Toate de mai sus s-au năpustit ca o urgie peste Țările Române a secolelor trecute, contribuind cu vârf și îndesat la o decădere spirituală și materială fără precedent in istoria românilor. Iar mămăliga din noi dospește greu al dracului și poate de aceea, suntem încă în plin regim fanariot. Cine mă contrazice, înseamnă că nu trăiește în prezent. Deșteaptă-te române! Spun și eu asta, ca să n-adorm, alături de poporul meu. Jupoaie-mă, dar cu tandrețe
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să coborâm la Primărie, să parcurgem un drum pe jos pe bulevard, care nu mai avea nici unul dintre reperele studenției noastre, făcându-ne să ne simțim revoltător de bătrâni, la zece ani de la terminarea facultății. Manuscrisul lui a redevenit voluminos, dospit în geanta veche neagră. Nici nu mai e lizibil de când episoadele s-au aglomerat, după capriciul memoriei afective, pe câte o față a colii de hârtie care poartă pe recto fragmente din vechiul roman, tăiate în diagonale nervoase cu pixul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]