595 matches
-
din nevertebrate/ Din pești și din păsări, din fiare/ Ca să ne poată naște/ După chipul și asemănarea Ei./ Fără drept de apel/ Condamnați la naștere,/ Singuri și neputincioși în fața/ Creșterii noastre-nverzite/ În timpul ei crescător/ Ca-ntr-un mormânt ce dospește viața viitoare./ Noi doi,/ Gemeni în uterul spaimei". (Gemeni) Interogația retorică devine strigăt de salvare, când "o mare de trupuri inerte-/ Acoperind până în zare/ străzile, văile, munții-?/ Pe valurile căreia oricine/ (Cu singura condiție să fie treaz/ Sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
multe treburi sunt, ce nu le-am terminat nici Eu. deretică, măicuța mea și pe copii să îi iubești. le-am pus în frunte câte-o stea că ei sunt îngeri pământești. nu duce lumea la război. învață-i să dospească pâini, să umple lumea de altoi cu lumânările în mâini și spune-le să fie buni. pomeni să facă din prinos și-n zilnicele rugăciuni să-l preamărească pe Hristos. să spui că veșnice grădini în ceruri eu le-am
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
și cu vietăți oribile, care se ghiceau mișunând în globul gras, înodându-se, târându-se, vânându-se; reptile și insecte cu o sută de picioare, moluște moi cu hidoase convulsiuni, lipitori înciotate în struguri băloși, un întreg univers vâscos și veninos, dospind ca într-o imensă etuvă". Cadrul, presupus static, se animă grație pulsației elementare care străbate limfa geologică, atingând paroxismul în mișcarea perpetuă a vieții vegetale și animale (remarcați aglomerația de gerunzii, ca și epitetele ornante selectate din sfera repulsivului). Antropicul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
țară, care, "văzută din anumite unghiuri, dă impresia unei forțe infinite", lasă să se vadă, "cînd este privită dintr-un alt unghi, o infinită vulnerabilitate. URSS este un Imperiu imens, însă forțele centrifuge ce tind către autonomie, și chiar independență, dospesc pretutindeni în sînul naționalităților sale. URSS reprezintă o forță militară supra-dezvoltată, însă și o economie subdezvoltată, strivită de birocrație, incapabilă să suplinească necesitățile populațiilor urbane. URSS este un stat a cărui forță o reprezintă monopolizarea totalitară a puterii de către Partidul
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
care tinde spre infinit, dînd, privită sub anumite unghiuri, impresia unei Forțe infinite. Dacă o privim dintr-un alt unghi însă, descoperim o vulnerabilitate infinită. URSS este un Imperiu imens, însă forțele centrifuge ce tind către autonomie, și chiar independență, dospesc pretutindeni în sînul naționalităților sale. URSS reprezintă o forță militară supradezvoltată, însă și o economie subdezvoltată, strivită de birocrație, incapabilă să suplinească necesitățile populațiilor urbane. URSS este un stat a cărui forță o reprezintă monopolizarea totalitară a puterii de către Partidul
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
punct de vedere sentimental de material și îl privim la rece. Acest lucru necesită implicarea a doi factori: fizic și mental. În primul rând, punem materialul pe un raft, într-un sertar sau sub o copertă și îl lăsăm să "dospească" pentru un timp, de regulă, câteva ore sau chiar o zi, două. Apoi alocăm timp pentru a ne reaminti tot ceea ce am auzit sau citit despre tehnica scrisului. Când ne întoarcem la text, ne impunem să îl citim de trei
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
află adevărul, confruntarea cu „mama” Vitoria nu a mai putut fi posibil... Murise. Impresionează două gesturi care surprind, mai întâi, moartea unei armonii („se apropie de fereastră, privi în întunericul care începea să devină cenușiul dimineții...” unei continuări de viață dospind în minciună // p. 206), în paralel cu moartea biologică („La doi ani după alegerile din 2000, s-a stins Vitoria, a găsit o privind pe fereastră, doctorul credea că murise de cel puțin o zi”// p. 149) - nemărturisire, pecetluire în
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
vrea să mă logodească... Murmurul buzelor mele, de emoție, s-a transformat în chemare... Ai venit, mi-ai luat mâinile, le-ai atins de buzele tale; atunci am simțit că iubirea noastră crește în mâini ca un aluat pus la dospit... În iarnă, aștept să ia forma inimilor noastre... Lumina ochilor. Minunea. Îmi făcusem un scut din sticlă, între mine și oameni fiindcă de la o vreme, nu mai știam cum să-i împart. Într-un fel, îmi era bine. Ieșeam la
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
în atelierul pustiu. Ocolește pupitrul, apoi la stânga, pe linia planșetelor de la fereastră. Prima, a doua, a patra. Depune poșeta pe măsuță, se întoarce. Sala e goală, străină, lungă, nu-i vede capătul. Deschide fereastra. Aerul e încă proaspăt, dar ziua dospește de-acum, încălzită. Palmele sunt jilave, transpiră. A căzut iar breteaua furoului, își apleacă umărul stâng, trage sub bluză, enervată. Privește afară. Cer alb, încremenit. Cupola sticloasă a Circului, Parcul, coșurile, fabrici și făbricuțe, combinate, ateliere. Își îndreaptă iar breteaua
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în ramurile lui." 33. Le-a spus o altă pildă, și anume: "Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină de grîu pînă s-a dospit toată plămădeala." 34. Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; și nu le vorbea deloc fără pildă, 35. ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ne mai ajută picioarele și strada valsează ca valurile Dunării... Da` ce-i cu tine, Gore, ce te frământă? Viața, Gicule, viața mă ia la bani mărunți, mă frământă cum frământă nevastă-mea aluatul, așa Îmi face. Mă lasă la dospit, iar mă ia... Adică te mai lasă cinci minute? Și-ți mai dă drumul prin curte? Sandu râde În hohote: Gardianul strigă tare, dă-i hoțule, dă-i, nu pot, nu poooot, frățioare, of, ce dureros! Hai, bă, că e
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fii un modest... A cincia miniatură „Între Da și NU stă îndoiala, chibzuința, experimentul... Sigur că nu trebuie să te grăbești... Și în sfârșit ultima: Sigur că da, lumea este un exponat mirabil. Iată, deci, prietene, că miniaturile tale pot „dospi” nenumărate interpretări și rumeni o pâine albă. Ele ne vin rar în minte dar când le prindem - să le adunăm. Una lângă alta pot constitui o cărticică sau material (cărămizi) pentru susținerea unor dialoguri de tip shackesperian într-o lucrare
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
roata și mutul iapa Domnilor Babilonia românească 2259 prostire [2cercevele *]2 prosop tocmagi posmagi (posmag) tăieței (tăiețel) vorbește mărunt mărunt, mărunt (mărunțel) cărunt stare Vermoegen înstărit vermoegend a se disprimăvăra Fruehling werden jitar jitărie prisacă {EminescuOpXV 110} prisăcar jintiță [2a dospi]2 aluatul aluățel temei ostrețe fundac coromâslă vită-ncălțată sulă suliță a depăna cir ciaun ceruială a cerui *** coroi * cioară, (unuia de bat *** pentru țigani) ciur ciurariu (sitarii * cari îmblă cu ciururi mari din *** în *** ca să ciuruiască grâul proprietarilor mari) cimilitură
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ne Închipuim spațiul haiku-ului ca pe unul tridimensional. Textul ar fi astfel doar o dreaptă de-a lungul căreia se succed cuvintele și, totodată, pretextul de la care, prin expandare, se lățesc imaginile. Odată Întinse, ca un aluat pus la dospit, În procesul contemplării, imaginile cresc și capătă volum. La această umflare contribuie În primul rînd juxtapunerea celor două imagini diferite. Funcțional vorbind, kireji, pauza dintre cele două părți ale poemului, nu este doar un antract, o suspendare a cursivității textului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
decolarea se face doar din locurile unde textul a suferit un accident, o alterare, o deraiere de la cursul firesc. Un astfel de resort poate fi polisemia unei sintagme, posibilitatea de a o Înțelege În mai multe sensuri. O asemenea sintagmă dospește Înțelesuri simbolice și face ca Întregul poem să capete dimensiuni nebănuite. Două exemple vor fi edificatoare În această privință. Sintagma dulceață de fragi din poemul: „dulceață de fragi - / prea puțin din mireasma / pădurii În zori”, poate fi Înțelească și la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Îndeplinesc aceeași funcție ca și kigo-ul. Cuvintele cheie nu pot fi asociate neechivoc cu vreun anotimp sau pot fi asociate cu toate, ele sînt Însă capabile să evoce o Întreagă atmosferă care face ca poemul să crească din interior, să dospească de sugestii și aluzii, poate chiar mai mult decît ar face-o un kigo oarecare. Poemele de mai jos, alese pentru a ilustra ideea cuvintelor cheie, În cazul lor fire de praf sau victime Înfometate, nu trimit evident la niciun
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fi folosit mai ales la cuvintele de origine latină. Comparația romanică este importantă pentru alegerea unei soluții etimologice în cazul când s-au propus mai multe etimoane latinești (de exemplu, pentru rom. a frământa s-au invocat lat. fermentare „a dospi“, lat. *fragmentare „a sfărâma, a fărâmița“ și lat. *frementare < frementum „sfărâmare, fărâmițare“). Acest criteriu poate fi decisiv când se constată că un derivat moștenit din latină există în majoritatea limbilor romanice. Astfel, rom. a îngrășa este considerat de unii moștenit
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
simple, căci «pântecele n-are oglind㻓. În Enciclopedia română (1904, coordonată de către dr. C. Diaconovich) se afirmă: „țăranul român preferă mămăliga fiindcă îi vine mai ușor să o fiarbă zilnic cu puțină muncă, fără multă pierdere de timp, decât să dospească și să coacă pâine de grâu ori de secară. [...] Pentru mămăligă nu se cere nici bucătărie, nici cuptor.“ Nu trebuie să rămânem însă cu impresia că lenea îl împingea pe țăran să nu facă eforturi culinare. Adevărul e altul: o
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
o altă mâncare băutură, covașa: se cerne de cu sară, prin sâtă deasă, de toate făinele în covată: de păpușoi, de sacară, de grâu, de hrișcă etc. Se moaie cu apă caldă și se lasă până a doua zi să dospească; a doua zi se pune în budăi și se umple. Pentru a o umple, trebuie să torni mai întâi o tingire de apă caldă numai «înfierată», apoi alta «cu mărgele» (când face apa mărgele) și alta fiartă. Putina se pune
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
foc, pe care l-a închiriat [s.n.] cu contract în regulă încă de la sf. Gheorghe trecut domnișoarii [s.n.] Lucreția Ionescu pe un an, iar acum sub felurite pretexte refudă [s.n], nevoind să considere absolut nimic. Asemenea unui aluat care dospește luând proporții absurde și amenințătoare, acest text în cel mai pur stil prolix, spulberă în "beția de cuvinte" și în meandrele echivocurilor orice urmă de sens. Dacă ținem cont și de faptul că respectivul "proces-verbal" ar trebui să se supună
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vorbeam despre grădinile semiramidei iată că și lumea asta are un capăt (te alintai) m-ai sărutat cu gust de măr apoi ne-am împreunat tăcerile și am lăsat cuvintele să se odihnească 13 august 2011 Contradictoriu În mine se dospesc nesiguranțe, Așa mă regăsesc, incongruent, Când storc, ca într-un teasc, condoleanțe Pentru un presupus substituent. Să fiu același, dar să fiu și altul, Un previzibil gând cotidian, În mine se reinventează șpaltul Și-mi taie-n carne un meridian
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
În urma mea se-nchină ospătarii Dar parcă sunt o șină fără tren. Confuzia mi-a devenit aortă, Atâtea întrebări se scurg prin trup, Îmi sunt dușman, prieten sau escortă, Iar când sunt singur mă visez un grup. În mine se dospesc nesiguranțe, Așa mă regăsesc, incongruent, Când storc, ca într-un teasc, condoleanțe Pentru un presupus substituent. 14 august 2011 Ce n-am putut să fiu n-am putut să fiu vioară a mă numi guarnieri ar fi fost o impietate
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
crimă zguduitoare care să facă din tine un apostol al unei noi lumi. Trec În Mercedesuri. Niște sași. Veniți În vizită din Germania. La rude. Te descurajează. Cauți un closet public ca pe o izbăvire. Îl găsești. Murdar și abject. Dospind a scârnă și urină. Ieși de acolo eliberat. Egal ție Însuți. Ușor. Fără nici o pizmă. Cum Îi șade bine săracului. Ca un adevărat intelectual. Feroce În gândire și senin În suflet. O să faci un film odată și odată. Acum filmezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În douăzeci și nouă de pagini in octavo, care satisfac Întru totul chiar și cea mai insațiabilă curiozitate. Bonavena nu a roșit. A reluat, fără grabă și fără pauză, conducerea dialogului. Văd că sămânța n-a căzut departe de brazdă. Dospești de opera mea. Drept premiu, Îți voi dărui un apendice oral. Se referă nu la opera Însăși, ci la scrupulele creatorului. Odată Încheiată herculeana muncă de Înregistrare a obiectelor care ocupă Îndeobște colțul nord-nord-vest al mesei mele de scris, activitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
călătorie în străinătate, surprinsă ea însăși de ce făcea, semănând cu o regină a nopții ce se deschide când te aștepți mai puțin în răcoarea serilor, cu petale uimitor de catifelate. O sunase în prima zi de după sosire, într-o duminică dospind de ploaie, disperat că nu are cu cine sta de vorbă. Seara a venit la el, cu o intuiție extraordinară, s-au privit câteva clipe, s-au strâns în brațe într-un sărut destins, pe care el nu și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]