1,032 matches
-
foarte deșteaptă și frumoasă dar după 2 ani a murit de dizenterie. Iar în 1915 a născut un băiat brunet și foarte voinic, drept ca Eugenia dar în 1916 când eram eu plecat la război a murit și Crișan cel drăgălaș, de ne-a rupt inima de supărare. Acești 3 copii dragi au fost botezați de nașii noștri scumpi și dragi: Maria și Neculai Stoleriu, cari erau învățători în Comuna Baea județul Suceava. Până a nu veni războiul din 1916-1918 am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și puricii și toți țânțarii din Baea". Și nu s-a dus. Cine era Neculai a Gaciței? Eu l-am cunoscut. Era un țăran de statură mijlocie și bine legat și voinic. Soția lui Paraschiva era o femee înaltă și drăgălașă. Ei au avut 3 fete și 1 ficior. Pe fata cea mai mare o chema Maranda și a fost măritată după Ion a lui Petrea Hlihor din Baea. Mare și bogat gospodar a fost Petrea Hlihor din Baea. Și Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ar fi mâncat așa îi era de drag tata. Tata a fost bărbat și frumos și f. voinic, și aiștea barbați le plac la femei. Nu-i vorbă că și ea era o femee f. voinică și f. frumoasă și drăgălașă. Eu am văzut tot că eram în brațe la mama. Altă fată a lui Niculai a Gaciței a fost Mărioara, iar voinică și f. frumoasă, a fost măritată cu Niță a lui Mihăilă și a fost și acela a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Rădășeni din mâna stângă cum urci spre Rădășeni. Pe Maricica Popescu eu am cunoscut-o din 1900 când eram în gazdă la protopopul Gh.Zarian cel fără obraz, că venea acolo că li era nepoată. Maricica Popescu era o domnișoară drăgălașă și aproape chiar frumoasă, dar n-a avut noroc nici de feli. Luca era un om bodrângos 47, toată vremea era supărat și neîmpăcat. În loc să vorbească, da ori ba, mormăe ca un urs și făcea o strâmbătură din cap. Băieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
peștele „devine simbolul mesei euharistice, unde apare adesea alături de pâine”: „Numai cigă și postrugă,/ Galbină de caracudă/ Și misedru d-ăl mărunt/ Sta pă masă năsăditî/ Că d-ala i-en baltă mul’.../ Șalăiaș, pește d-ăl gras,/ Stă pe masă drăgălaș,/ Câte-o vântră de morunî,/ (...) Știuculiță lunguliță,/ Albă ieste la peliță,/ (...)Albișor d-ăl mărunțel,/ (...) Câti-un cotolan dă somnî/ Dă râmnește mai mulz’ domni!”. Masa de la curțile lui Vioară ține de social întru totul, aparența ei de „palmares” al abilităților
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
amintiri și setul de fotografii, făcute atunci. Cum se apropia Paștele, n-ar fi fost Paște adevărat pentru noi de n-am fi mers în Belgia, la familia nepotului meu. Ambii soți tineri, frumoși ca însăși tinerețea, aveau doi copii drăgălași, vioi ca argintul viu și deștepți foc! Era și normal pentru locul în care trăiau! Ce n-a cumpărat Mariana pentru casa fiului ei? În cele trei zile ale Paștelui, pe lângă noi, au mai avut și musafiri din Germania. Am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
șugubeață. Nu mai trebuie să te resemnezi stilistic, adoptând „obositele“ urări „clasice“. Nici să te căznești inventând ver siuni de o barocă subtilitate. Au gândit alții pentru tine. Răsfoiești site uri istețe și „te-ai scos“. Mai toate sugestiile valorifică drăgălaș figura iepurașului. Exemple: „Iepurașul mustăcios e de Paște norocosă“, „Un iepuraș cu boticul alb a venit la noi în pragă“, „Iepurași nenumărați să îți sară buclucaș drept pe covoraș!“, „16 iepurașiă 8 se spioneazăă 5 sunt la somnic și frumos
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
scurtă“ (Variantă: „E foarte greu să mai adaugi ceva după minunatele cuvinte ale antevorbitorului, așa că vă voi împărtăși doar câteva gânduriă“) De câte ori aud o asemenea introducere intru în panică. Știu că nu mai e nimic de făcut, că, în numele acestei drăgălașe captatio, retorul va socoti că își poate per mite orice (și oricât!). De menționat sunt și câteva artificii de parcurs (admit că, la răstimpuri, le-am practicat eu însumi). Când discursul e deja răscopt și publicul așteaptă cu sufletul la
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cea de rujă, Pe podele floricele Să joace finii pe ele. U iu, U iu iu ! Unde șade nunu mare, Parc-a răsărit un soare. Unde șade și nuna, Parc-a răsărit luna ! U iu, U iu iu ! Tu, nănașă, drăgălașă, Mâncă carne de te-ngrașă, Și nu tot varză călită, , Că vii la nuntă pârlită ! Uiuiu ! Ține doamne pe nunu, Să mai cunune unu, Ține doamne pe nuna, Să mai cunune una, Să cunune cinci și șase, Că le stă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
să mă facă să păcătuiesc față de tine și față de căminul nostru conjugal. Credința și iubirea ce o am față de tine vor fi scutul ce mă vor feri de orice tentațiuni și de orice ispită. Zilele acestea am scris lui Gigi, drăgălașei Keti și Geta, am scris Lenuței și la Priponești. Astăzi am scris lui nașu o c. p. în timpul unui repaus pe câmp. Nu i-am mai trimis fotografie și l-am anunțat că dacă voi avea permisie îi vom vizita
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
A venit în împrejurarea că războiul era iminent. Vedeam acest lucru după ordinele ce se primeau de sus. Depindeam de atâția factori ce se împotriveau fericirii noastre”. Băiliești, 24 mai 1941 Scrisă între 7,30 și 10 dimineața Scumpă și drăgălașă soțioară, Eu sunt bine. Îți scriu acum aproape fără să fi prevăzut lucrul acesta. Voiam să primesc mai întâi răspuns de la tine, dar nerăbdarea nu m-a lăsat. Nu voiam ca să te las prea mult timp în așteptarea rândurilor ce
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
-vă să ne fiți sănătos, tot atât de vesel cum v-am știut totdeauna, mare iubitor de meleagurile noastre de la Cârțișoara. Cum s-au mai dus anii! Parcă ieri a fost clipa când Cosmin, în curtea casei noastre de la Cârțișoara, în atenția drăgălașă a dumneavoastră, a Marianei, dar mai cu seamă a frumoasei și dragii noastre coana Mia, încerca primii pași, mereu cutezători. Ce femeie a fost, ce femeie!... Decupată din romanele lui Sadoveanu, o desăvârșită „Coană Elisafta”, o doamnă în adevăratul înțeles
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
tineri, sărăcuții de ei, și aveau cu toții vreo cinci copii, patru fetițe și un băiat, așa de buni și de sărăcuți, cum rar am întâlnit. Totuși le făceau toate voile. Vivi, biata de ea, nurioara mea, a născut un băiețel drăgălaș și i-a pus numele Mario. Fiul meu s-a bucurat, avea copilașul un anișor și trei-patru luni, eu am reușit și i-am găsit și ei un serviciu, dar cum necazul nu te iartă, fiul o tot supăra cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de la domnul Iliescu cât a fost președinte că venea de două-trei ori pe an cu miniștri după el, și domnul Năstase când era prim- ministru venea mereu, iar când nu venea dânsul, venea doamna Dana Năstase, soția, și băiatul, fiul, drăgălașul de Andrei, care avea 16-17 anișori, ne aduceau de toate. Acum acest minunat copil îl însoțește pe tatăl său, îl supraveghează pe tatăl său să nu mai facă vreo greșeală de neiertat. Apoi, să-mi fie cu iertare, în rândul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
a soțului meu, și primirea mai mult decât prietenească făcută nouă de tânăra despre care am să vorbesc și de fostul director Enache, decedat la 60 de ani. În poarta deschisă apare o tânără îmbrăcată în halat alb, atât de drăgălașă că am simpatizat-o de la prima vedere. Atât Getuța cât și regretatul director ne-au primit cu acele cuvinte, „bine ați venit la noi, unde aveți să vă simțiți foarte bine”. Desigur, ne-am bucurat de așa vorbe, mai ales
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și cade, te uiți pe miriștea câmpului la macii roșii, înfloriți și frumoși cum se sting de la o clipă la alta, la trandafirul din casă cum dimineața își oferă florile iar seara deja sunt terminate, la cățelușii mici și frumoși, drăgălași nevoie mare, cum cresc și devin unii răi - ca și omul - unii blânzi , îmbătrânesc și nu-i mai suportă stăpânul, și reflectezi, orice fiinta de pe fața pământului, precum omul, trec, până la urmă, în neființă. La omul bătrân situația este alta
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
stăpâneau, ca în cazul cântecului: Mai înainte de război Eram ca oamenii, de treabă; Aveam soție și copii Dar le-am lăsat pe toate-n grabă. Atunci când țara m-a chemat Ca să ne facem datoria Lăsai la margine de sat Pe drăgălașa mea Maria. De la război când m-am întors Pe drum spre sat mi-au spus vecinii Maria-i de rușine-n sat, Și că trăise cu străinii. Maria, vezi că m-am întors Și te întreb acum pe tine, Inelul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pe unii susținând că aspectul mării ar fi monoton, fiind totdeauna același. Din contra, în uniformitatea ei aparentă, marea e infinit de variată. Necontenit își schimbă coloarele după oareel zilei, necontenit își schimbă fața după adierile vântului; acum e lină, drăgălașă, ademenitoare, dulce culcuș de sirene, care-ți deșteaptă doruri de tainice voluptăți, acum e iritată, dezlănțuită, turbată de parcă-ți prevestește sfârșitul lumii; și, necontenit, după capriciile ei îți sugerează alte gânduri, îți spune altă poveste, îți cântă altă simfonie. Răsăritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bună știință) nu prea suportă soarele, îmi închipui." Ea râse din inimă: Da, dacă mă expun la soare, mă fac roșie ca un rac fiert." Încercă să fie galant: "Ai putea să semeni mai degrabă cu un morcov mic și drăgălaș pe care îți vine să-l ronțăi. Dar, à propos, nu ți-e frică să te scalzi noaptea?" "À propos de ce?" El nu înțelese. "Ai spus: à propos, nu ți-e frică să te scalzi noaptea? Și eu întreb: à
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tutun și ai cărei plămâni fornăiau ca niște foale de fierărie. Copiii, care se cunoșteau toți între ei, o priveau ca pe o străină. Doar o colegă de clasă, Sofia, a vrut să fie prietenă cu ea. Avea o față drăgălașă, dar obezitatea îi dădea un aer bleg, lipsit de inteligență. Copilul unic al unui negustor bogat, de pe acum mândră de zestrea ei, Sofia credea că ea și Nel puteau să încheie o alianță a vlăstarelor de familie bună, împotriva desculților
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
așezată, de obicei, la intrare. În afară de rolul decorativ, mai are și menirea de apărător al casei. Jucăriile brodate din Shaanxi Jucăriile brodate din provincia Shaanxi, nord-vestul Chinei au o largă răspândire și sunt prezente într-o varietate de subiecte păpușă drăgălașă, pește zburător, broască sau cap de porc, insecte, fructe, animale etc. o materializare plastică a dorințelor femeilor din satele chineze de a atrage forțe benefice pentru a primi o viață mai bună. Jucăriile brodate au căpătat și ele o mare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
starița, când sosiră două maici și, după protocolul mănăstirii, făcură două mătănii și îi sărutară mâna. Deodată se repezi Vintilică din colțul lui, se uită la noi și făcu repede aceleași gesturi ca monahele. Era foarte comic, dar așa de drăgălaș, încât ne găsi o mare veselie, iar maica stariță, înduioșată, îl luă în brațe, îl sărută și, câștigată pentru totdeauna, îi dete voie să alerge prin toată casa, să pună mâna pe obiectele ei cele mai prețioase, să se ducă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să fie despărțit de nevastă și de copil și să nu se bucure de anii cei mai gingași ai lui Vintilică. Era să-l găsească foarte schimbat, crescut, dezvoltat, căci era deștept, vorbea cu vorbe alese, făcea întrebări inteligente, era drăgălaș, fru mos, voinic, dar totuși un adevărat copil copilăros. prizonierii români În ziua următoare era frig, chiar ger. Trecând la plimbare, văzurăm pe Șoseaua Cozienilor, la moșia lui Podgoreanu, de-a lungul ulucelor, păziți de gardă germană, prizonierii români luați
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
al copiilor, puși după talie pe platforme, aleși dintre fetițele și băieții cei mai frumoși din sate; când treceau în fața tribunei, întindeau brațele către regină, cei mici strigau Trăiască!, cei mari cântau Imnul regal. Erau așa de voinici, rumeni și drăgălași, încât ți se umplea inima de bucurie. Păcat numai că sfârșitul a întunecat și aici atmosfera cu defileul sașilor, începând cu pestuceanii (?), pe cai frumoși, cu șei și frâie bogate, îmbrăcați în catifea cafenie, cu căciuli de castor, lanțuri și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de nervi, de gânduri negre și să te umpli în schimb de energie benefică și serenitate, iar apoi, iaca, precum un duh al lămpii, Cosmosul întreg, cu energiile lui, se pune în slujba ta și-ți aportează ca un cățel drăgălaș orice ți-ar trece prin diblă. Vrei un milion de dolari? Nu-i nicio problemă. Trebuie doar să-ți fixezi aproximativ termenul și, poc-poc, na milionul, verișcane! Altceva? Niște treburi mai abstracte cum ar fi gloria? Poftim, nene! Ce anume
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]