12,502 matches
-
învață infinit mai greu și totodată infinit mai ușor decît orice limbă străină - puțini scriitori o știu bine. Gabriela Melinescu face parte din acest mic grup de aleși. Jurnal suedez II acoperă o perioadă de șase ani, 1984-1989, încheiată cu drama personală a morții lui René și a găsirii, după eforturi care lăsau puțin loc speranței, a unui loc de veci pentru el în cimitirul-muzeu în care e înmormîntat și August Strindberg; încheiată și cu drama istorică a sîngeroasei "revoluții" din
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
șase ani, 1984-1989, încheiată cu drama personală a morții lui René și a găsirii, după eforturi care lăsau puțin loc speranței, a unui loc de veci pentru el în cimitirul-muzeu în care e înmormîntat și August Strindberg; încheiată și cu drama istorică a sîngeroasei "revoluții" din România (pe care autoarea o scrie între ghilimelele ironiei - o ironie a soartei?). în ultima pagină a volumului - care va fi desigur urmat de altul, de altele - Gabriela Melinescu descrie o melancolică și meditativă plimbare
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
soția sa, Pici, Mioara Minulescu și Miza Cretzeanu, Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu împreună cu soțiile lor pășiseră demult în miezul vieții. Dar și pentru noi și pentru ei patima sonetelor, prefăcută în incandescența rece a diamantului, avea un tulburător efect. Drama sonetelor era căutarea disperată și nestinsul dor de Dumnezeu, închipuite ca o dragoste deznădăjduită, când trufașă, când umilită. O văd și acum pe Alice Voinescu cu pălăria neagră, brodată din pai, acoperindu-i omătul părului și cu zâmbetul său extatic
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
spinare la prânz și 50 grame terci seara, iacătă, supergreul de odinioară reuși să prindă și capitalismul implementat de Ion Iliescu, ce-i drept la categoria fulg, 55 de kilograme la liberare. Plecarea sa în Istorie nu înseamnă defel o dramă pentru politichia românească, ci, mai degrabă, o înțărcare a Opoziției, nevoită acum să-și depășească faza de bebeluș îmbătrânit la poarta Cotroceniului.
Mircea Dinescu despre Corneliu Coposu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82357_a_83682]
-
fost furați toții banii. Ne-am ales, cu toții, c-o mare foame, în luna care a urmat, iar eu nu mi-am mai atins Pepsiul mult visat. Când a venit revoluția și s-au desființat uniformele, am trăit o mare dramă, fiindcă nu aveam cu ce să mă îmbrac. Nu aveam decât o salopetă groasă, de fâș, pe care o uram. Concedii cu părinții am avut, în toată copilăria, vreo două-trei. De la un punct încolo, n-am mai mers nicăieri, fiindcă
Să ajutăm copiii să cânte by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21308_a_22633]
-
cu 2 am reusit sa intersectez privirea, chiar dacă la aceste discuții caut insistent să-i privesc, să-i implic, să-i provoc. La final am inițiat câteva discuții individuale, si am constatat încă o dată, ca în spatele capetelor plecate se ascund drame, frustrări, neîncredere în forțele proprii, teama de eșec. Toată moștenirea, tot lestul cu care ne-am maturizat,regulile impuse( pt. că așa trebuie) de mici, ne împiedică să ne “ridicăm”, să gândim cu creierul nostru, ca fim creativi, liberi. Păcat
Privitul în ochi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82623_a_83948]
-
când mi-au mulțumit, cănd m-au însărcinat, cănd m-au înjurat! merg pe stradă și mă uit la oameni cu multă curiozitate și - privindu-i în ochi - le zâmbesc vag. mai toți răspund, contrariați, încântați sau chiar absenți... despre dramă copilăriei “nu-mi răspunde în gând, copil obraznic” ce teorii dezvoltăm? să spunem pe față: ba, șefu’ da’ mare bou ești? @Kates, tu ai dreptate, dar eu mă refeream la copiii puțin mai mici și la lecții în care stai
Privitul în ochi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82623_a_83948]
-
de lectură au ele, pentru că pot discuta cu argumente formidabile "lacuna" codului penal, care nu prevede pedeapsa cu moartea. Politicienii l-au citit pe Machiavelli și umblă cu machiaverlîcuri. Că îl confundă cu nemuritorul Gambetta, e altă poveste. Zița citește Dramele Parisului în traducere, neștiind franțuzește decît superficial (orvoar, țațo!). Pedagogul de școală nouă știe însă nemțește. El are lecturi de specialitate, Pestalozzi de pildă, ca și de istorie. În chestiunea cometei, Rostogan respinge interpretările gazetelor ca "Universul" și trimite la
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
a provocat scandalul binecunoscut, nu în ultimul rînd în lumea evreiască. Și totuși, cine citește cu atenție (eventual de două ori) notațiile jurnalului, inclusiv cele timpurii, constată că această vocație pare a avea o cauză ascunsă, cu grijă tăinuită, o dramă personală intimă la care se face destul de des aluzie. Sebastian este, înainte de orice, un însetat de dragoste, el simte nevoia imperioasă (în ciuda unei aparente frivolități care nu era intrinsecă firii lui) de a ieși din singurătate cu ajutorul ei. Tînărul scriitor
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
pentru că are un romantism și un fior metafizic străine de sensibilitatea lumii de azi. Matei Visarion și Roxana Calinderu vorbesc, parcă, într-o limbă moartă, care sună straniu pentru contemporanii lor și, cel mult, le trezește o vagă nostalgie. Această dramă a necomunicării (între îndrăgostiți și mediul în care ei trăiesc) este evidențiată cu gravitate și, în același timp, cu un fin umor printr-un procedeu epic ingenios. Mesajele schimbate prin e-mail de Matei și Roxana sunt interceptate fraudulos - și comentate
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
și el în primul rând preotul, urmat de militar și abia la urmă de poet. Ionathan X. Uranus a fost prieten și cu E. Ionescu, dar acesta și l-a amintit în Franța doar pe Urmuz. Texte dialogate ca Ascensorul. Dramă filosofică într-un act și Cum se face o casă (Arhitectură) pot fi apropiate, prin absurdul (nonsensul) replicilor ori cel fabulistic, de teatrul ionescian din prima fază, aceea a explorării limbajului. Iată și anecdotica din Englezește fără profesor (Cântăreața cheală
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
s-a istovit. Piața este plină. Sângele luminii Pe obraz îmi curge șiroind. între el și mine heruvimii milei Se aud grăind în limba lui eretică! Odă Asupra prieteniei mele cu dânsul s-au scris volume mari și mii de drame poezii sobre dar și insipide romane și s-au ridicat statui pe tot pământul. Au nechezat caii noaptea pe șesuri Le-a scărpinat pe oi de râia lor galbenă vântul. Când buzele noastre aprinse au însetat De toată iubirea ființei
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
prin păr și prinse între degete o frunză pe care o puse pe masă, alături de farfurie. Uitase de prezența gazdelor, vorbele lor îi treceau pe lângă urechi fără să le audă. Simți doar că un singur lucru lipsea din această atmosferă: drama. Sau poate că exista și ea, nevăzută, neștiută; poate că aștepta undeva, nu prea departe, pândind după o cotitură a drumului, după un pâlc de mesteceni. Șansa Aștepta de multă vreme. Aproape că uitase de când aștepta: un an și jumătate
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
Jocul narativ al morții are farmecul său. E de luat în calcul, fie și numai pentru amuzamentul intelectual, șansa ca sinuciderea lui Toderiță să fie reală, iar a lui Tăciune, nu. Și atunci, ca și textul lui Alphonse Allais (Un drame bien parisien), s-ar putea ca Micuța să-și includă, seducă, păcălească cititorii. Sub lupa de entomolog a lui Nabokov, Ghiță s-ar încadra în familia Phasmidae (insecte ce, trăind pe frunze, au tocmai formă de frunză). Aflat în descendența
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
săpa groapa și va întîrzia mai mult decît era de așteptat. Apoi va mai pleca încă o dată, iar cînd se va întoarce copiii săi vor constata că și-a pus dinții a căror lipsă l-a obsedat pe tot parcursul dramei și că e însoțit de o femeie. V-o prezint pe doamna Bundren, le va spune el pe tonul cel mai firesc cu putință, făcîndu-i să înțeleagă că asta e situația. Fie că le place, fie că nu le place
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
în schimb, nu va atinge niciodată absolutul credinței caracteristic spiritualismului, el "se oprește la mijloc, între cer și pământ, pipăie concretul lăsându-se doar nostalgizat de spirit" (G. Călinescu). Desigur, aceasta nu înseamnă că poetul român n-a trăit o dramă spirituală la fel de acută ca cea a poetului ceh. Cei doi creatori au reinventat fiecare în felul lui tragedia, ajungând, în cele din urmă, la un soi de seninătate care le permite desfășurarea unui flux poetic remarcabil, deși complet deosebit. La
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
se resemneze văzându-le ocupate, urma filmul. Dar ce filme! Erau multe, variate și bune, încât și azi mă minunez de calitatea lor și a actorilor care au ajuns legende ale ecranului: westernuri, polițiste, superproducții istorice sau ecranizări literare, comedii, drame și aventuri, ca să nu mai vorbesc de cele muzicale sau de amor. Erau filme care nu mizau deloc pe șocarea și oripilarea publicului, cum se întâmplă azi plenitudinar cu peliculele întrerupte agasant, grobian și excesiv, de publicitate pentru salamuri, brânzeturi
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
de democrație familială, pe parcurs el renunță la orice formă de comunicare cu femeile din propria-i familie. De aici un șir întreg de malentendu-uri și quid pro quod-uri care au culminat cu abandonarea Anei în brațele lui Lică și drama care se cunoaște. Deși pretinde că își iubește soția, Lică manifestă față de aceasta, pe întreaga durată a nuvelei, o atitudine duplicitară, disprețuitoare, folosindu-se de ea ca de un obiect sau, mai rău, ca de un animal din gospodărie. Că
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
de la colegul junimist al domnului Slavici, I.L. Caragiale. Așa, se poate spune că, prin scrisul său iresponsabil, scriitorul din Șiria (N.B. poate că nici denumirea acestei localități nu este pur întîmplătoare!!!) nu a făcut decît să anticipeze cu cîteva decenii dramele șoah-ului. Una peste alta, este incredibil cum o nuvelă, precum Moara cu noroc a ajuns să fie recomandată vreme de mai bine de un secol elevilor și studenților din România. Cu astfel de lecturi s-a ajuns ca românii să
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
dominată și asuprită, într-o tenace și neobosită încercare de a micșora efectul destabilizator pe care prezența ei îl poate provoca în mijlocul bărbaților. Dacă într-un loc va apărea femeia, poți fi sigur că în același loc se vor ivi dramele: crize de conștiință, altercații violente și deznodăminte sîngeroase, dar asta numai după ce flirtul, adulterul și amorul ilicit le vor fi stors vlaga nefericitelor personaje puse în scenă de incorectul nostru dramaturg. Camil este un scriitor pernicios pentru singurul motiv că
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
-și dărui sufletul iubitei este confundat cu idealul de a o domina fără rezerve. Oare să nu fi știut Camil că femeia nu poate fi autorul moral al nici unei sinucideri, cum nu poate fi nici instigatorul, inspiratorul sau complicele vreunei drame erotice? Unde se crede scriitorul? În lumea asta reală și falsă? Doar contorsionata și nevrozata fire a dramaturgului nostru a putut născoci asemenea infamii discriminatorii. Noroc că piesele lui nu mai sînt citite azi de nimeni, iar de jucat pe
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
alte "seri literare" anterioare lor, cu viziuni fie centriste (1947!), fie hibride (1967!). Nici literatura ce se scrie nu pare prea simpatică la prima vedere. Proza pare dominată de anarhism și pornografie, poezia recurge la un limbaj dur și bolovănos, drama nu se prea observă. Impresiile acestea sunt însă numai parțial juste. Pe lîngă amintiții corifei există și un bun număr de critici tineri interesanți și cultivați. Literatura scrisă exprimă (dincolo de forma ei) bucuria unei libertăți de expresie și de tematică
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
o strânge și o întărește tot mai mult, cu trecerea anilor) e însoțită, în chip firesc, de refuzul net al literaturii "flotante" și al scriitorilor autiști, cufundați în propriile experimente livrești și deci incapabili să mai simtă pulsul accelerat al dramei naționale. Nici sincronist, nici protocronist, el pledează pentru scrisul curat și demn, abordând frontal temele grave ale actualității și lipsindu-se de excesive subtilități parabolice și paralogice. De remarcat evoluția interioară a scriitorului, de la gratuitatea estetică a prozelor de tinerețe
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
tata a vrut să-l pedepsească pe Valeriu, însă se iubeau prea mult. Tată mai bun ca al nostru nu era, și frate la fel.” În urma ultimatumului sovietic din 26 iunie 1940, Basarabia urma să fie răpită de URSS. Reîncepe drama românilor basarabeni în fața ofensivei imperialismului rus acum îmbrăcat în haina sovietică atee. Vasile Gafencu era la gospodăria din Sîngerei în zilele ultimatumului. L-a luat pe fiul său Valeriu Gafencu și au trecut înot granița, râul Prut, deși trupele sovietice
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]
-
dau la iveală preferințele stilistice ale poetei, la care trebuie să adăugăm neapărat dramatismul inclus în numeroasele replici-întrebări existențiale fără răspuns ce a-desea sunt conexate cu lexeme numind stihiile ce ne asediază și mortifică simțurile și sentimentele ca într-o dramă shakespeariană: „Dar cine mai poate vedea?!.../când ochii noștri orbesc/de vuiietul vântu-lui,/ când ochii orbilor/ sunt păsări moarte/ arunca-te-n pustiul de munte?/ și ochi de sticlă urmăresc zborul văpăii/care nebănuit se stinge/printre genele coborâte ale
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]