669 matches
-
satelor Mireș ti, “Seliș tea Căscioarelor“, Radosloveș ti, Oloșei (Olășei), Ivănești și a prisăcilor. Râul Sacovăț este pomenit prima oară la 17 octombrie 1471. Dintre boierii care sunt menționați în cea dintâi stare pe care însuși domnul îi punea În dregătoriile cele mai înalte ale țării, Dimitrie Cantemir menționează în lucrarea sa “Descriptio Moldaviae“, “Carpeș tii“ . Însă vița nobilă a acestora se poate atesta documentar până la o distanță în timp echivalentă cu un mileniu. Strămoșii Carpilor se numeau înainte Bruduri și
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
despre urmarea lui Hristos (1647) N. precizează că a învățat latinește când trecuse pragul adolescenței, acasă, cu un profesor care putea fi foarte bine unul dintre călugării catolici din Târgoviște. Aproape treizeci de ani acest boier nu și-a schimbat dregătoria - apare prima dată în acte ca „logofăt al doilea”, la 13 februarie 1632, înainte de urcarea pe tron a cumnatului său Matei Basarab -, deși contextul politic i-a fost cu deosebire favorabil. Marca fundamentală a personalității logofătului este complexitatea. Curteanul, extrem de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
haine, dar asta nu ne scuză greșelile, metehnele au fost și din acestea. "Ajunge!! Ajunge cu jaful și cu batjocura!! Un pătrar de veac v-ați bătut joc de țară!!" strigă Ștefan la urcarea pe tronul Moldovei către boierii baroniți, dregătorii corupți și lichelele politice, "hiclenii"ce jefuiseră țara clădindu-și huzurul pe sărăcia și nemernicia oamenilor. Și, Ștefan a făcut din Moldova o țară în care domnea ordinea și dreptatea pravilei; o țară nouă, puternică, înfloritoare. Cine "pohtea" să întoarcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Boier și să n-aibă?! Stanciu mormăie în barbă, destul de tare, ca să audă și Vodă: Boier borât... Cine greșește?... Căpătuiește-te și tu, băiete, ca tot omul! Îndeamnă! Apucă! Acu', câtă vreme ești "om mare". Că mâine... nu se știe! Dregătoria-i ca dragostea de-o noapte... Ia și tu învățătură de la boier Stanciu, de pildă, spune tușind cu subînțeles. Îl treci pe răboj! îi poruncește apoi lui Tăutu. A luptat ca Arhanghelul Mihail cel cu sabie de foc! Tizul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Care mai dați?! Om da, de-i poruncă, îndrăznește postelnicul Alexa, înfruntându-l. Să mă ierte Măria ta, de-om da și-om tot da, boierii or sărăci și prostimea s-o boieri... În Moldova, și "prostimea" poate ajunge la dregătorie, e după vrednicie. Ddar pentru aiasta, trebuie să nădușească, trebuie să zboare... Alexa își șterge fruntea: n-am zis că nu dau... Ziceam și eu, așa, de... prost... prostime... "Prostimea"? i-o reteză Ștefan. Ce-i cu prostimea? I-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prim-sfetnic. Haide! Curaj! Sparge buboiul! Apăi, se șușotește că Măria ta nu păzești datina, rânduielile statornicite din vechime, "obiceiul pământului". Mai abitir ne roade că spurci cinul boieresc cu oameni proști pe care-i ridici în slujbe și-n dregătorii, de-au ajuns să ne poruncească, nouă, boierilor, "marilor boieri" -, să ne poruncească te miri cine!... Un ăla, un coate goale, un... un neica nimeni... Mare boier?! îi întoarce vorba Ștefan. Sunt destui ce s-au îmbogățit peste noapte Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
al meu prim și prețuit sfetnic, pentru că ești cinstit și-ți iubești țara. Și câți încă asemenea, mai mari au mai mici, boieri sunt credincioși sfetnici ai mei și prea vrednici dregători ai Moldovei... Da, boier Stanciule, am ridicat în dregătorii pe cei ce s-au dovedit vrednici de aiastă cinste. Eu nu cunosc decât o singură măsură după care prețuiesc omul: cât prețuiește mintea, inima și brațul său. Aiasta-i, după mine, adevărata boierie! Și... și trebuie să-mi dovedească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noapte ajungea "Mare boier ditai Baronul", jecmănea sălbatec țara, dădea șpagă în dreapta, în stânga și nimeni, nimeni nu-i cerea socoteală... Boierimea hrăpăreață răpea samavolnic pământul răzășilor liberi covârșiți de biruri și gloabe, care deveneau astfel robi pe fostele lor ogoare. Dregătoriile erau scoase la mezat, țara era de vânzare, și sufletul era de vânzare, totul era de vânzare. Nicicând Moldova nu coborâse mai jos. Mai jos nici că se putea. "Țară a Nimănui" aiasta ajunsese. Când am venit la domnie, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Oastea boierească a Moldovei", a devenit "Oastea cea mare a prostimii"... În loc să știe prostu' de teama mâniei boierești, trăim noi cu frica-n sân de sabia din mâna prostului! se aprinde Negrilă. Orice țărănoi "care a dovedit vrednicie" visează slujbe, dregătorii, ba, chiar, ridicare în cinul boieriei. Unde s-a mai pomenit asemenea mișelie?! adaugă Alexa. E rânduit ca boierul să fie boier, și prostu' să fie prost. De pildă, Tăutu! Cine-i "Marele logofăt Tăutu"? Un prăpădit de grămătic, scârța-scârța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai teamă. Prea îl urăsc! Dar nu pot să nu recunosc... Nimeni, izbucnește Isaia cu patimă, nimeni, nu-l poate urî mai mult ca mine. Eu am fost, cândva, am fost mare, am fost cineva... M-a decăzut din toate dregătoriile. Ce sunt acum?! Nimeni! Un nimeni tăiat în două, în patru! scrâșnește să-și fărâme măselele. Ai fost Mare vornic. Și nu mai sunt! Și Mare Sfetnic în Sfatul Țării... Și nu mai sunt! Și-i ești cumnat doar... Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noroc și a Nemților care au prea mult; din care pricină Alvaniții bat și taie pe Nemți. "Decât să preacurvesc c-o femeie măritată odată, mai bine de câte trei ori cu nouă fete mari." Radu-Vodă miluia și punea în dregătorii pe niște oameni de nimic, după plăcerea și mintea lui. Pecând la curtea lui Ștefan-Vodă proștii au puțină căutare. Simion caută pe femeia lui cu totul în altă parte decât o caută alții, căci ea nu se duce după mintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sfinti Parînti, precum șî cu cetirea altoru cârti pedagogice, care i se recomenda dela Supremulu Inspectoratulu scolariu. Și pâna cându se (va) purta amesuratu poruncilor mai Mariloru sei bisericesci șî politicesci, pâna atunci sa se bucure de cinstea și folosulu Dregătoriei descalesci la Obscea mai susu disa. Sibiiu în 3 Octobre 1866 Andreiu Baronu de Siaguna din mila lui Dumnedieu, Archiepiscopu și Mitropolitu alu Româniloru greco-răsăriteni din Ardealu șî Ungaria, Consiliariu intimu de statu, Cavaleru alu ordinelui cesaro-austriacu alu Coronei de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
austrieci (prin tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi, care a pus capăt războiului ruso-turc dintre 1768 și 1774). Desigur, între toate aceste figuri luminoase și fapte de cinste, rămâne zgura corupției, a intrigilor de tot felul, a însușirii banului public, vânzării dregătoriilor și favorurilor de orice fel, pe care mai toți fanarioții le-au practicat. Lucid în aprecierile sale, Nicolae Șuțu ne oferă o galerie întreagă de portrete de fanarioți, aparținând unora dintre cele mai influente și mai bine reprezentate în spectrul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
o singură trăsătură identitară: lăcomia pentru primul, și slăbiciunea psihică pentru al doilea. Departe însă de a marca aceste trăsături ca fiind definitorii pentru toți fanarioții, el își pune întrebarea legitimă, am spune: cui ar mai fi vândut domnii fanarioți dregătoriile, dacă nu ar fi fost boieri pământeni dornici să le cumpere? Oare nu cumva meteahna exista înaintea presupusei cauze externe? Nicolae Șuțu luptă cu noblețe și eleganță în Memoriile sale împotriva stereotipului fanariot care deja se fabricase la nivelul mentalului
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
înfrânge pe tătari, se impunea neapărat o colaborare cu românii, aflați sub suzeranitatea mongolă. Dar cum se putea face așa ceva când românii schismatici de pretutindeni, chiar și din Transilvania, erau obiectul unor agresiuni de ordin spiritual și umiliri săvârșite de către dregătorii feudali ? Faptele creaseră o stare de animozitate de neîmpăcat, care era alimentată mereu de refugiații veniți dincoace de Carpați. Dintre aceștia făceau parte chiar fiii fostului voievod al Transilvaniei, Ladislau Kan, aflați în exil și cu azil politic la Curtea de Argeș
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și Bogdan, fiii lui Ștefan, cu cnezatul din Valea Mutnik (din Caransebeș); pe fiii lui Laurențiu, voievodul Transilvaniei, Nicolae și Leucus, noul comite al secuilor cu moșii în comitatul Nitra și, în decembrie 1352, avansa pe Nicolae de Zyrma la dregătoria de comite de Ugocea, alt voievodat românesc. În Maramureș, el aduse ca voievod pe Bogdan, fiul lui Bogdan infidelul, vărul lui Ioan, fiul lui Iuga, patruelis. Locuitorii Moldovei din partea supusă lui Dragoș din Bedeu, obținuseră de la Papa scutire de dări
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din Suceava. Toate, pe rând, însă, au fost respinse de neînduplecatul voievod. Nu le mai rămânea tătarilor și turcilor lui Mahomed al II-lea decât să organizeze un plan de evadare a protejatului lor. E greu de aflat cine dintre dregătorii domnești a consimțit și a înlesnit fuga lui Eminek. La 3 martie 1473, acesta era deja liber și rectorii din Caffa răsplăteau cu bacșiș, pe tătarul trimis de Mamak să le aducă vestea. Să fi fost oare amestecați și genovezii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
codru, îl grațiază și îl face spion. Inspirată decizie, pentru că acesta își toarnă socrul care uneltea mazilirea Princepelui. Vodă convoacă divanul în ziua de Crăciun și îl judecă pe ticălos pe bază de probatoriu scris. Sentința: va fi scos din dregătorie și în locul lui va fi numit calul bătrân de paradă al domnitorului. Justiția modernă se înfiripă în cele din urmă, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, cu avocați și judecători, în general la fel de strâmbă ca și astăzi. Avocatura și magistratura
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Dreptul la pensie se dobândea doar din momentul în care învățătorul era instalat titular definitiv, mărimea pensiei fiind stabilită în funcție de adeverința de salariu. Un alt strălucit episcop al Caransebeșului dedicat școlii, Nicolae Popeea, va interzice învățătorilor să se adreseze direct dregătoriilor politice sau administrative, ci în toate cauzele strict legate de școală să se adreseze autorităților Bisericii ortodoxe române în ordinea lor ierarhică. Același episcop nota în 3/15 decembrie 1898 despre tentativele inspectorilor regești de a negocia cu comitetele parohial
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
și Înflăcărează inimile pentru idealurile epocii. Școlile românești din capitalele europene, cercurile de revoluționari, au pregătit elementele constituirii statului național unitar. Stăpânirea otomană atât de Îndelungată a favorizat acapararea principalelor pârghii economice și politice de către fanarioți, grecizarea nu doar a dregătoriilor laice dar și celor bisericești, spoliind resursele Principatelor, alimentând prin robirea populației visteria sultanului, a țarului sau Împăratului. Dominația austro-habsburgică spre deosebire de cea turcească Își afișa superioritatea prin stabilitatea instituțiilor sale, performanțele economice, nivelul de civilizație. Cu aceste valențe expansionismul apusean
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
aveau atribuții atât în orașe, cât și în ocoalele domnești. Principala lor atribuție era aceea de a supraveghea încasarea impozitelor și a deșugubinelor, în special din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Aveau în subordine slujbașii fiscali și dregătorii locali, cum ar fi podvodarii, globnicii, deșugubinarii și olăcarii. Definitivau impunerea la impozite și anchetau reclamațiile împotriva agenților fiscali bănuiți de abuzuri. Ei au avut un rol important și în întocmirea actelor pentru transferul de proprietăți din orașe sau din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
așa cum se constată în hrisovul lui Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741, 1747-1748) din 1733, adresat paharnicului al doilea și vornicului de Huși. Pârcălabul (ung. paznic de închisoare; kerkermeister) a fost un alt dregător medieval. Pârcălăbia era o dregătorie administrativă, judecătorească și militară, iar pârcălabul avea numeroase atribuții, reprezentând pe domn în zona supusă autorității lui. Această dregătorie exista în 1634, căci Vasile Lupu îi întărește pârcălabului Mirăuță Coșescul câteva fălci de vie la Dric, lângă târgul Huși, o
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
al doilea și vornicului de Huși. Pârcălabul (ung. paznic de închisoare; kerkermeister) a fost un alt dregător medieval. Pârcălăbia era o dregătorie administrativă, judecătorească și militară, iar pârcălabul avea numeroase atribuții, reprezentând pe domn în zona supusă autorității lui. Această dregătorie exista în 1634, căci Vasile Lupu îi întărește pârcălabului Mirăuță Coșescul câteva fălci de vie la Dric, lângă târgul Huși, o vie în satul Costești ș. a. Pe un hrisov din 1673, după vornicul de târg, semna un „Ion Pârcălab”, iar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
să le înscrie într-un catastis pe care să i-l trimită. Marele vornic urma să trimită la fața locului delegați care aveau să cerceteze pe cei în cauză, „după greșala lor”, și să le facă „județ cu dreptate”. Deci, dregătorii locali, „pre cuvinte și menciuni să nu facă mai mult val” (anchetă, n.a.). Ulterior, unii egumeni au primit dreptul de judecată asupra „furilor” (hoților) sau a tâlharilor, alteori dreptul a revenit pârcălabilor de Fălciu. În satele Episcopiei de Huși, în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lemn și una de piatră, „la care se cască o crăpătură și aproape de ruină este episcopia”. Locuitorii târgului erau valahi, dar mult mai mulți unguri („et in omnibus priores, unde infimam etiam partem oppidi Valachis inhabitandam concessere”), lucru puțin probabil. „Dregătorii - scrie Bandini - se succed astfel că, dacă un an este jude un ungur, în celălalt an îndeplinește această slujbă un valah <și> așa, prin schimbări succesive, ei îndeplinesc alternativ slujbele”. Succesiunea anuală a șoltuzilor (judecătorilor), de etnii sau confesiuni diferite
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]