1,848 matches
-
relații sexuale? Deja ai ajuns cu gândul la o noapte petrecută împreună dacă te-ai și gândit la micul dejun. - Nu, mă gândeam la o excursie împreună poate și cu Deea, unde să ne găsească dimineața flămânzi, încercă să o dreagă Cris pe care îl luase gura pe dinainte. - Chiar la aceasta te-ai gândit? Bine, atunci să începem cu cina dacă ești atât de galant să mă inviți. Ai dreptate, așa avem mai mult timp să discutăm. Chemând ospătara, cei
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
lui ieșeau bunătăți care făceau vinul să alunece mai ușor... Spre seară Huni își aminti scopul vizitei, și-l rugă pe Deceneu să-i facă un ulcior cu licoare pentru cufureală, fiindcă gineri-su, Snefru, numai cu leacul ăsta se dregea. Apoi capotă, ca să folosim un termen din arta zborului, căzând de-a latul laviței acoperită cu piei de oaie. Nici el nu era prea antrenat! Rămas singur, Deceneu, oftă, mai bău ce rămăsese în ulcior, se apucă de preparat poțiunea
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
cu o bătaie zdravănă. Altfel, cine știe, în viitor nu mai apăreau moldovenii spre nefericirea omenirii! Înțelept om! Cei doi mari preoți se mai pupară, mai lăcrimară, mai luară câte o gustărică, dar și câte moșoaică de vin ca să se dreagă și, pe la prânz, Huni uimi asistența cu o decolare în trombă, mai grozavă decât viscolul care le arunca ace de zăpadă în ochi. De emoție se puseră toți trei pe băut... Spre seară Huni colizionă cu o piramidă mai veche
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
Și, dacă am noroc să moară și baba deodată, să ne puneți unul lîngă altul: guriță lîngă guriță/ca doi pui de prepeliță. Da' să nu uitați să-mi puneți la cap o oală cu moare de curechi, ca să mă dreg. Cum să mă înfățișez cu capsa pusă înaintea Celui Prea Înalt?” Ceapeurile și Iaseurile nu mai aveau unde pune vinul și luase partidu' hotărîrea să-l depoziteze în cisternele de la CFS. Știți, sînt niște cisterne mari, de cîteva tone una
CÂND S-O FĂCUT POAMA de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348219_a_349548]
-
nu putea crede că un om normal poate supraviețui unei perioade de secetă, în domeniu, mai mult de o lună. Se așeză pe scaun în fața lui Istrate, îi zâmbi cu toată fața ei de femeie generoasă și, în timp ce el își dregea vocea, îi spuse cu glas irezistibil: - Și-ar fi sî bem o cafeluțî și-un mizilic, pânî aranjați hârtiili șeli? Schimbă apoi tonul și-i spuse tatălui care privea încântat cum Vergi preia ferm controlul: - Tăticî, mișcî șî vezi di
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
timp, Satana și-a făcut apariția, sub forma unui zombie care avea totuși o voce clară, aproape omenească. "Ai văzut, chiar de mai multe ori, un film cu... mine", rosti, și la aceste cuvinte îl pufni râsul. "Scuză-mă", reluă, dregându-și glasul. "Avocatul diavolului... Vreau să comentăm împreună o singură replică, deși pelicula e mult mai complexă... «Privește, dar nu atinge... Atinge, dar nu gusta». Ce părere ai despre asta?". "M-am gândit, și eu, foarte mult. E păcatul originar
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
cauză obiectivă. Îmi aduc aminte că a fost atunci mare agitație, apăruse și un material în „Făclia...”, intitulat „Dealu-i deal și valea-i vale” semnat de Iuliu Curta. Dar totul s-a rezolvat, căci „omul le strică, omul le drege”. Era o primăvară timpurie, în martie, cred că pe 15, în anul 1966. Știam de eveniment. La Corbeni mă ducea, destul de des, nu numai dragostea de pescuit, ci și o altă dragoste, o fată frumoasă din clasa a XI-a
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361825_a_363154]
-
cauză obiectivă. Îmi aduc aminte că a fost atunci mare agitație, apăruse și un material în „Făclia...”, intitulat „Dealu-i deal și valea-i vale” semnat de Iuliu Curta. Dar totul s-a rezolvat, căci „omul le strică, omul le drege”. Era o primăvară timpurie, în martie, cred că pe 15, în anul 1966. Știam de eveniment. La Corbeni mă ducea, destul de des, nu numai dragostea de pescuit, ci și o altă dragoste, o fată frumoasă din clasa a XI-a
GREAUA MOSTENIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361826_a_363155]
-
cu greu. Nu dorea să o sperie mai rău și s-a gândit la consecințe. A strâns puternic pumnii până a simțit unghiile aproape pătrunzându-i în carne. A înghițit de trei ori în sec și a trebuit să-și dreagă vocea înainte de a reuși să vorbească. - Salut! Ai lucrat mult azi. N-ai obosit? Bună ziua, domnișoru' Mișu! ... Nu, nu am obosit. Mai e de lucru ... Mai e multă treabă ... - Tu ai mâncat pe ziua de azi? Eu am o foame
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
alinarea sa din ultimul timp; era ultima nopate lipsită de coșmarul durerilor insuportabile... Ușa se deschise. În salon își făcu apariția o femeie frumoasă, plină de viață, dar cu ochii triști. Încerca cu greu să-și ascundă lacrimile, să-și dreagă glasul. Nodul din gât puse stăpânire pe vocea ei. Îl salută cu o voce stinsă. Tânărul o privi atent. Era iubita lui, dar parcă nu era ea; jovialitatea ei, cheful ei de viață, râsul ei molipsitor și uneori deranjant de
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
generalului. Și îi sărută fălcile dolofane. Viscorilă și Nămețilă se zgâiau ca tâmpiții la această ceremonie. Nămețilă îi șopti: - Și noi ne-am bătut ca niște dobitoci, iar marțafoiul... - Las` că i-o coc eu îmbuibatului! șopti Viscorilă, care își drese glasul: - Permiteți-mi, Majestate... - Ce să-ți permit? îl întrerupse împărăteasa. Nu-ți permit nimic! Dacă ați fost și voi la luptă, generalul va avea grijă și de voi! - Am avut grijă, Majestate! răspunse generalul. -Foarte bine! zise împărăteasa. Și
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
ele, de fapt mai chiar toate, fuseseră implicate și chiar le fusese peste mână să părăsească banda de lucru. Cu vorbele lui, băietanul ăsta, pusese degetul pe rană. Pe fața destinsă de până atunci i-au apărut cute. Albert a dres-o repede: - Dacă nu am glumi, viața ar fi greu de trăit! - Nici nu știi câtă dreptate ai; câte zac pe sufletul meu! Era un bun ascultător, femeia a realizat aceasta, așa că a continuat: - Mi-a murit soțul. Acum patru
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
Ai înțeles ! - Da, să trăiți ! Nu a reușit însă să înțeleagă. Câtă vreme fusese internat la infirmeria batalionului aflase că după fiecare beție, și nu erau puține, comandantul său trecea pe la infirmerie, fie și după miezul nopții, pentru a se drege. Nu comentase și nu dezvăluise nimănui acest fapt de care mai aveau cunoștință medicul Mănescu și Tavi. Să fie legată de aceasta bunăvoința comandantului ?! Puțin probabil. Să-i fi cerut medicul să-l favorizeze ? Și mai greu de presupus. Cert
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
este vorba de intuiție, colegul lui, care nici nu concepe decât să ia notă maximă, a repetat : - Sunt cel mai bun, la geografie, dintre toți studenții din an, vă pot demonstra dacă-mi permiteți ! Are tupeu băiatul ... Profesorul surâde. Își drege glasul, tușind ușor, după care îl întreabă : - Chiar vrei să te pun la încercare ... ?! - Bineînțeles ! Am să vă demosntrez că ... Pare să fie pornit să demonstreze că știe mai multă geografie decât examinatorul. - Bine, bine. Să trecem la câteva întrebări
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
să fie repartizat într-un alt schimb. Noul lui șef, maistrul Deheleanu, l-a adoptat ca pe propriul lui copil. Ca orice fiu și-a necăjit din când în când, prin comportament, părintele adoptiv alegându-se cu dojeni. Ca să o dreagă, Babău i-a propus lui Albert parteneriatul în escapadele lui amoroase. Succesul lui la femei îi este garantat de asemănarea izbitoare cu actorul Jean Paul Belmondo ; asemănare pe care Albert o consideră mai degrabă o povară. Atunci când ești comparat, prea
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
a avut, încă, efect asupra bădărăniei: - Ia o țigare și lasă-mă! - Nu. Nu vreau! Refuzul hotărât l-a determinat să înțeleagă. Nu femeia era ceea care avea vreo vină ci el și numai el. S-a gândit să o dreagă în vreun fel. Sub presiunea situației create și a bunelor intenții a dat-o în bară: - Nici nu ai cum să înțelegi cât de mult rău îmi fac aceste gesturi, aceste atingeri, fiindcă eu nu simt absolut nimic. Mă complac
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
câteva persoane. Era liniște și răcoare. Cum cei doi aveau nevoie de discreție, acesta era locul ideal pentru scopul întâlnirii lor. Au ales un loc mai retras și au început să studieze meniurile. Săndica a preferat o ciorbă de perișoare dreasă cu smântână, escalop cu ciuperci și ca desert înghețată cu praline, iar Viorel, o ciorbă de văcuță și o ceafă de porc la grătar mai în sânge, cu garnitură de cartofi pai. În loc de desert a preferat o sticlă de trei
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
Dumnezeu !... - Dacă erai oltean îți dădeam zece ! Ai nota nouă. Ar fi putut să se jure pe toți sfinții că are de gând să se însoare cu o olteancă, chiar dacă nu era adevărat și poate că ar fi reușit să dreagă busuiocul dar era prea năucit de exprimarea fățișă a celui care îl examinase și apoi încă nu realiza valoarea fiecărui punct acumulat pentru obținerea unei repartiții cât mai convenabile. * Nu a avut convingerea că merita nota primită la examen. Profesorul
XXXI ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365520_a_366849]
-
e Blăjoaia de mare, altă casă mai falnică nu este! Și-au acolo cabane oameni de seamă, mari patroni de multinaționale, profesori universitari, doctori ce-au venit din Germania după ce s-a pensionat... Bea ce mai are în pahar, își drege glasul și plasează cireașa pe tort, să le închidă soților Marcu gura pentru totdeauna: - Am eu destui colegi proști... care și-au făcut ditamai viloacele în centrul orașului, să se laude, și s-au trezit cu controale pe cap și-
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
femeie leneșă. Dimpotrivă! Îl scotea din sărite de multe ori pe taică-meu cu „Hai, Măriene, că acuș’ să face sară șî nu gătăm!”, „Hai, Măriene, că vine ploaia șî să strică pologu’!”, „Hai, Măriene, să facem!”, „Hai, Măriene, să dregem!”... Acum, parcă înnebunise! Dădea cu sete în pământ cu sapa, la fel - cu toporul în lemne; ridica cu fur- ca sau cu țăpoiul maldăre uriașe de fân, pe ca- re le căra apoi în spate sau le dădea pe claie
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
șeful lor le-a pus, la cheful de la serviciu, și câte un Colebil, lângă tacâmuri! Să nu se plângă vreunul că nu poate mânca și...risipesc banii firmei... Am râs toți și „ne-am lăudat”, care cu ce ne știm drege...de ne-o fi greu. Verișoara cumnatului, agent de la Provident (firmă de împrumuturi rapide), răspundea mereu la telefon...unii voiau bani “acum!”, alții o sunau bucuroși, pentru a stabili o întâlnire-fulger, să mai achite din rate, să nu-i prindă
PRIMA ZI DIN 2014! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365716_a_367045]
-
micilor vietăți pentru ]ntemeierea unui cuib liniștit. Nu trecuseră prea multe zile, și această muncă asiduă se încheiase. Se întâmplă, însă, ca în timp ce Liliana își lăsă cartea și ochelarii pe pătură, în livadă, și se duse în casă să-și dreagă o cafeluță și să-și ia pălăria cea largă, de soare, pe când se întoarcea la citit la umbra pomului, reveni tocmai la timp să prindă momentul când pisoiul ei, Mărgeluș, se urcase în pom deasupra cuibului, și, curios să vadă
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361586_a_362915]
-
pot susține mai mult decât necesarul minim - a 45 până la 75 de mii de locuitori. “Te plictisesc George, mi se adresă pastoral Keith, mai mare cu zece ani decât mine, care văzând că dau semne de nerăbdare se opri, își drese glasul, mai bău o înghițitură de apă, nici măcar suc, își potrivi formal cravata, la semnul meu din cap că nu ... Fiind profesor, mai cu seamă de istorie, am crezut că te poate interesa “preliminariile”, ca să putem începe în cunoștiința de
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
mâna cu gazdele. - Bine-ați venit la noi, li se adresă Mike. Luați loc! Să vă pun câte-un whisky? - Nu-i prea devreme?, interveni John. - Pentru mine, nu, răspunse ferm Mike. - Ieri a cam făcut-o și-acum se drege... completă domnul Forest pe-un ton hâtru. Pendula de la ceas bătu ora zece. - Am sosit odată cu ora exactă, se adresă Linda celor prezenți. Ce vânt te-aduce pe la noi, John? - Viscolul de ieri, Linda. Mă îndreptam spre Dallas dar, deocamdată
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
ca un armistițiu Până prind goarnele glas Și ne cheamă la solstițiu Că ne sunt zaruri zvârlite Zodiile de prigoană Și mă dor oase trudite, Și mă dor oase de goană Nu cer vin din damigeană În obraji să-mi dreg culoarea Geană vreau să dau de geană Că mă cere vânătoarea Și-mprejuru-mi cad mereu Vânători fără noroc Și pe care nu e greu Să-i vânezi c-un semn de foc Trupul cer să mi-l primești Că mi se
RUGA VÂNĂTORULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352025_a_353354]