1,048 matches
-
de Jacinta, Însă Îndată pricepu că era doamna Aldaya, care Îi privea fermecată, Într-un raptus de fascinație și repugnanță. Izbuti să bîiguie: „Unde-i Jacinta?“. După care se Întoarse și se Îndepărtă În tăcere, În timp ce Penélope se ghemuia pe dușumea Într-o agonie mută, iar Julián simțea că lumea se prăbușea peste el. — Du-te acum, Julián. Du-te Înainte să vină tata. — Dar... — Du-te. Julián Încuviință. — Orice-ar fi, duminică te aștept În tren. Penélope izbuti să schițeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
La scurt timp după ce am revenit În apartament, a Început să-și miște mîinile și brațele. Își rotea gîtul. Uneori, cînd mă Întorceam acasă, găseam pledurile pe jos și unele obiecte răsturnate. Într-o bună zi l-am găsit pe dușumea, tîrÎndu-se. La un an și jumătate de la incendiu, Într-o noapte cu furtună, m-am trezit la miezul nopții. Cineva se așezase În patul meu și Îmi mîngîia părul. I-am zîmbit, ascunzîndu-mi lacrimile. Izbutise să găsească o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vene i se scurge toată vlaga. Și asta n-a fost tot. Căci În urma femeii-girafă a venit femeia-capră, care, după ce l-a curățat de frunze, și-a desfăcut picioarele cruciș, chemând cu behăitul ei subțire și lovituri de copite În dușumea pe femeia-beschie, ce stătea ascunsă Într-un ungher, sprijinită de o mătură și un topor, În așteptarea deznodământului final. Ceea ce-a urmat trece mult dincolo de marginile Înțelegerii umane. Curățat de crengi și frunze, Oliver a fost Întins pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
picior... Acolo sălășluiește o parte din răul care vă bântuie...” „Și cealaltă parte?” Noimann transpiră din nou. Mușchii i se Încpordară de la sine. Ceva dinlăuntrul lui Încerca să iasă afară. Medicul icni, Își mușcă buzele. Din gaură se rostogoli pe dușumeaua de ciment un alt sul de feșe, pătat de sânge și fecale. „Oho, vedeți”, făcu ciungul. „Începeți să vă eliberați...” Atunci, sub scaunul pe care era Întins, se auziră niște gemete, Însoțite de cunoscutul scrâșnet de dinți. „Gemeți și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așezându-se Între sprâncenele frumos conturate ale lui Noimann-cel-bicisnic. Acolo se aflau Vărsătorul și Scorpionul și Fecioara și o altă zodie necunoscută. Cinicul răsuflă adânc. „Minți”, făcu el cu o voce moale. Trabucul Îi alunecă dintre degete, rostogolindu-se pe dușumea. Penitentul Îl culese și-l băgă În gură cu capătul aprins. Limba sa Îl roti printre gingii, umplându-se de scrum, apoi Îl Întoarse, așezându-l Între dinți. Fața penitentului căpătă o expresie sfidătoare. Privindu-l, Noimann-cinicul fu cuprins din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Stomatologul Îl străpunse și cu celelalte degete, făcând, cum se spune, din picior strecurătoare. Lichidul arămiu, cu damf nu tocmai plăcut, țâșnea acum din toate părțile. Piciorul scădea În dimensiuni văzând cu ochii. Deodată, făcu fâs și se prăbuși pe dușumea. Noimann se apropie de el și Îl atinse cu vârful papucului. Grămada umedă de piele ce se afla la podea se făcu covrig, Încercând, probabil, să-și apere presupusul abdomen și fața de eventualele lovituri pe care le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ceată de oameni beți. Noimann Întoarse capul și privi În urmă. Erau acolo și bărbați, și femei. Toți Îmbrăcați În alb. Femeile aveau chipurile pudrate și buzele rujate, arătând ca niște măști. Trenul gonea cu viteză. Roțile țăcăneau ritmic sub dușumea, șinele pe dedesubt... Piciorul alerga mereu În fața lui. Noimann nu-l scăpa din vedere. Intrau fugind dintr-un vagon și intrau În altul. Călătorii aflați pe scaune sau pe coridor se se fereau din calea lor. Fuga deveni din ce În ce mai precipitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și răngi, bucățică cu bucățică. Tortura a început la ora 19 și a durat până la ora 22, fără întrerupere. La acel moment, ora 22, CORNELIU NIȚĂ era mort. Măruntaiele erau zdrobite, când l-au dezlegat și l-au coborât pe dușumea nu mai semăna a om. Era o masă de carne, nu mai avea nici sânge deoarece se scursese în timpul schingiuirilor. Aleșii poporului și instituțiile de stat tac. Nu vor să-și recitească viața și să-și recunoască grelele păcate și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sta ea destulă vreme închingată - și-a spus părerea profesorul... Omul cu fluierul nu a așteptat să fie rugat de două ori. A pornit să cânte o „bătută” înfocată. În acest timp, s-au auzit chiar și câteva tropote pe dușumeaua vagonului și un chiuit scurt. Când cântecul a încetat, a pornit glas din celălalt capăt al vagonului: ― Ar fi cazul să mergem la culcare, fraților, fiindcă au cam cântat cocoșii a doua oară și când om ajunge la destinație ne
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
După perdeluța de tifon, în fereastră zăcea, lîngă cutia de chibrituri, un capăt de lumînare. Pe sub tavan se întindea în diagonală o sfoară cu rufe puse la uscat. Striate de colburi vechi, în colțurile afumate, atîrnau pînze de păianjen. Roasă, dușumeaua fusese acoperită cu un petecar. Deasupra plitei, o coală de hîrtie cu imprimeu decolorat era țintuită pe perete în cuie, bătute printr-un bilet de tren tăiat în patru. Pătată de muște, hîrtia constituia fundalul cîtorva farfurii desperecheate, stăpînite cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
alta credința În Dumnezeu și credința În Cel de Doarme?». Preotul a oftat din greu, și-a Încrucișat mâinile peste pântecul cel rotund, și-a mișcat - pentru cei care o puteau vedea - a nehotărâre coada care se freca fâșâind de dușumeaua de scânduri date cu motorină și În cele din urmă a grăit liniștit și senin, cu o Înțelepciune pe care nu i-o bănuia nimeni: „Dumnezeu, fiilor, a făcut și face tot ce este. De la El ne vine totul. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dări către imperiul roman, El spunea „Dați Cezarului ce-i al Cezarului, (adică dați asupritorului străin, paralele câștigate cu sudoare) și lui Dumnezeu, ce-i a lui Dumnezeu (adică roagă-te boule și bate mătănii până crapă, ori fruntea, ori dușumeaua). În privința supunerii față de puterile asupritoare, avea „idei” tot așa de „mărețe”, când propovăduia, că dacă cineva îți trage o palmă pe un obraz, tu în loc să-i muți cum se cuvine fălcile din loc, să întorci și partea cealaltă, ca să-ți
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și nu știu de ce sufletul mi se strânge ca o pasăre rănită.” Nică, te rog, vino iar... lui Ostiță îi este tare rău... și nu mă pot apropia de casă. Hai să-l mai liniștești.” Lacrimile se lasă ușor pe dușumea și femeia parcă se sfârșește ca o lumânare. Tata se îmbracă și pornesc împreună... Simt cum inima ei începe să crească și trupul împuținat i se îndreaptă. Vorbesc și tata îi zâmbește încurajator. Noi, copiii, îl știm și vorbim în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
răspăr, în răsfăț, în răzbunare. Acțiunea: imediata, în chiar aceeași dimineață. Se trezise demult, moolesit, buimac.. A des-închis ochii, a întins mâna spre deșteptătorul care nu sunase. Mâna a tremurat pe conturul ceasului, a recăzut lângă cearșaful boțit ghem pe dușumea, la marginea patului. Dormise gol, dezvelit. Își amintea că noaptea ieșise, parcă, pe pragul casei, să se aerisească. Noapte tulbure, încărcată de vise bizare, gonite, odată cu bezna. Se simțea obosit, greoi. Abia după vreo oră recunoscu masa vraiște, fereastra deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-l salt de jos, dar era prea greu ca să mă cred în stare să-l răstorn fără să-l scap, mai ales în spațiul acela strâmt. Trebuia să-l scot din încăpere și, pentru că mă temeam să nu stric dușumeaua dacă îl puneam jos pe hol, am decis să-l car până jos și să ies cu el în curtea din spate. Cu fiecare pas pe care îl făceam, vasul de toaletă părea să capete câteva kilograme în plus. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
despre ierburile lui Baudelaire sau Caligramele lui Apollinaire, sau îmi ilustra obiceiul ei de a-și aroga orice spațiu în care i se întâmplase să pătrundă, descălțându-se afară în fața ușii, dănțuind în picioarele goale pe covorul moale sau pe dușumeaua cretoasă, ritual pe care l-a repetat de zeci de ori în camera mea, cu felinarul roz din bulevard iluminându-i luciul unghiilor mari de la picioare, cum sta în dreptul geamului înalt, așteptând să ies și eu de sub duș. Tanger a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pentru domnișoarele-pisici.) Eu încep să-i amintesc ce i-am povestit despre Zina, aia care stătea-n vecini de gazda mea din Babadag, aia care-a fugit cu artiștii... Ușa s-a închis, tranșant ca un punct. Pe fata de pe dușumea, romanul lui Nabokov pare s-o fi absorbit atât de tare, că uită să întoarcă pagina (plictisită, l-a și abandonat cu cotoru-n sus, înainte de pagina zece). Are și scrisul ăla mic de parcă-i tăiat în bucăți, scris de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fălos pe-o filă albă un titlu ori în cel mai bun caz o propoziție simplă de început al unei opere ori chiar și numai propriul nume, după care smulgeau barbar foaia aproape virgină din carul mașinii, o ghemuiau pe dușumeaua biroului și hârtia suporta orice. (Mașina care acum o dormi prin beciul unchiului Tony aduce, de cum mă destind în pat, o amintire de sub nenumărate straturi ale cortexului meu. Trebuie să plonjez în conul vulcanic al timpului până spre clasa III
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
arteră, și în sfârșit se pierdea după ora două când nimeni nu mai avea chef de dans, iar ea cădea pe sofaua atât de veche și moale că ne afundam în ea ca într-o barcă până simțeam prin tapițerie dușumeaua - pe sofaua asta, ea se lăsa cu picioarele pe brațetă și capul în poalele lui. Amicul, proprietarul casei, i-arunca un pui-de-pernă din mătase, pe care trebuia să-l țină în poală sub capul ei. Globul cu cioburi de oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
albituri peste salteaua în echilibru precar, ca o barcă pe râu. La un moment în noapte, sar din somn, invadat de o luminație ca la Auschwitz: Zina aprinsese toate cele opt brațe ale lampadarului din plafon. Sorry, chicotește, țopăind pe dușumea cu picioarele ei cărnoase acoperite numai până la genunchi. De data asta caută pe etajeră niște casete cu muzică. Mi-aduce un Bob Marley, mi-l pune în față, între cutele cearșafului: ăsta cum e? E vechi, mie-mi place. OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
după aceea trântitura la podea, În antreu - cu mama deasupra; ori mama, presimțind ce avea să vină, auzind șuierătura, mă silise să mă culc, apoi se culcase și ea peste mine - știu doar că mă doare rău nasul, strivit de dușumea; și mai știu că plâng amarnic, plâng de ciudă: de ce m-a acoperit mama cu ea, ca pe un copil? Când mă ridic, Încă miorlăind, trebuie să ocolesc cioburile unei vaze de sticlă, spartă. Prin ușa salonului, deschisă, văd - văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trebuie gazdă, dacă stai la noi, ca În familie?, face mama. Nu-ți place la noi? - Cum nu, face domnișoara, aci-i fòrte convenabil, nu zâc ba... Am aflat mai târziu ce Însemna pentru domnișoara gazdă convenabilă: În primul rând, dușumea de scândură, nu lut; În al doilea - dar despre asta mama a adus vorba mult după aceea, când ne-am dus noi În Ardeal - convenabil e să nu plătești chirie, banii din salar să-i trimiți la Alba Iulia, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Învață că, pe Întuneric, e mult mai odihnitor... - Mai odihnitor și mai odihnitor ar fi la noi, la Mana, cu lampa aprinsă. Toată noaptea, aprinsă! Mama nu mai vorbește. Nici măcar nu mai oftează. Ne culcăm, orbește, pe plapomele Întinse pe dușumea. Mă Întind pe-o parte, pentru ca mama să-mi țină cald și bine la spate. Îmi ține. Sunt gata să cad În somn, dar nu mă lasă mirosul rece, de tutun. - Mamă, de ce ți-a zis Domnul Director: «Stimată Colegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
poate supraviețui acolo, murmură în cele din urmă. Dacă te însoțește cineva, înseamnă că e năpădit de gânduri negre și o să-mi faci un serviciu scăpându-mă de el. Deschise micuța casă de bani zidită în podea și ascunsă sub dușumele chiar lângă masa lui; numără banii care se aflau în ea și clătină din cap. Va trebui să rechiziționezi cămilele de la triburile de beduini, zise. Nu am bani și nu le poți lua pe-ale noastre. — Mubarrak o să mă ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că ea va afla cu cine fusese În seara precedentă. * * * Cocoșul și Fazanul e un mic local foarte la modă, situat pe o alee ce dă În Camden High Street, zugrăvit În culoarea mentei, dotat cu oglinzi aurite și cu dușumele lustruite, semănând astfel periculos de mult cu un bar de vinuri. Se zice că e cel mai bun loc din nordul Londrei pentru a agăța desenatori tehnici. Totuși, nu le poți reproșa o nimica toată ca asta, când au o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]