937 matches
-
a dubei, și acolo am încăput optzeci de inși, nu comod, da’ de bine, de rău, fiecare își avea locul lui. De jur-împrejur erau bănci, și în mijloc erau iar bănci... Încălzire nu exista în dubă. Și-am stat în dubă, domnule, până când la un moment dat a început să plouă, da’ să plouă ca vara, să plouă ca lumea... Și s-a făcut condensu’ acela, că afară era rece și înăuntru căldura noastră... optzeci de inși, dom’le, și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de umilință. Al doilea gest de umilință: toată lumea tre’ să-și predeie efectele personale. Și ne-o dat pentru prima oară efecte cazone. Și eram patruzeci într-o cameră și patruzeci în cealaltă, cei optzeci care am fost aduși cu duba atuncea... Și în hol am văzut o grămadă mare de echipament cu dungi. Te duceai și-ți luai, și nu exista că-i bun, nu-i bun... Îți luai de-acolo, și pe-ormă te duceai în celulă și încercai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ieși să te duci de la o cameră la alta, da’ noi totdeauna am fost sub lacăt, sub cheie, deci nu părăseai celula... Și în mai ce s-a întâmplat? Unde-ați fost duși? În mai am fost duși cu camionul dubă la Satu Mare, unde-am stat 24 de ore în închisoarea de acolo, pentru că a doua zi venea un vagon-dubă. Asta însemnează un vagon special pentru deținuți... Și cu duba asta, în data de 11 mai, am plecat spre Cluj, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Unde-ați fost duși? În mai am fost duși cu camionul dubă la Satu Mare, unde-am stat 24 de ore în închisoarea de acolo, pentru că a doua zi venea un vagon-dubă. Asta însemnează un vagon special pentru deținuți... Și cu duba asta, în data de 11 mai, am plecat spre Cluj, la penitenciarul de acolo, unde vom sta în așteptarea procesului, care va fi la sfârșitul lunii mai, în același an. Care erau condițiile de detenție la Cluj? Ne ținea acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
scos afară, am predat inventarul, adică gamela și lingura, că ăsta era tot inventarul, ne-o ținut într-o cameră separată și am zis că ne dă drumul pe poartă afară. Ne-o dus la gară, ne-o băgat în dubă și am plecat... A oprit trenul la Aiud și acolo s-o suit un alt lot, de aiudeni. Pe unii din ei i-am cunoscut înainte, dar am tăcut, o vorbă n-am spus, că noi eram dresați toți. ăia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
spună că să fugă că vine Securitatea să-i aresteze, l-o’ condamnat la moarte și l-o’ executat. Avea 18 ani. Abia terminase liceul, săracul... După proces ce s-a întâmplat? Unde ați fost dusă? Ne-o urcat în duba aia a lor, că au o dubă cu compartimente numa’ de o personă, așa... și ne-au dus la Jilava. Am ajuns acolo, și în fața penitenciarului ne-o oprit, da’ n-am intrat în penitenciarul cu celulele acele’ groznice. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
să-i aresteze, l-o’ condamnat la moarte și l-o’ executat. Avea 18 ani. Abia terminase liceul, săracul... După proces ce s-a întâmplat? Unde ați fost dusă? Ne-o urcat în duba aia a lor, că au o dubă cu compartimente numa’ de o personă, așa... și ne-au dus la Jilava. Am ajuns acolo, și în fața penitenciarului ne-o oprit, da’ n-am intrat în penitenciarul cu celulele acele’ groznice. În față acolo era’ o curte a birourilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
la familie și la ai lor, de la Securitate, la altcineva n-o dat drumu-n sală. Și după proces ați mai rămas în Securitate sau v-au mutat? În 18 dimineața din Securitate de-acolo ne-o urcat într-o mașină dubă, cu ochelari pe ochi, iar care n-au avut ochelari i-o legat cu batiste și ne-o dus în Gherla. Acuma pe dubă vorbem între noi, așe, că unii zicea’ că ne duce la Sighet, alți în altă parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
v-au mutat? În 18 dimineața din Securitate de-acolo ne-o urcat într-o mașină dubă, cu ochelari pe ochi, iar care n-au avut ochelari i-o legat cu batiste și ne-o dus în Gherla. Acuma pe dubă vorbem între noi, așe, că unii zicea’ că ne duce la Sighet, alți în altă parte... Și io cunoșteam traseul, și am zis către ei: Nu ne duce la Sighet, ne duce-n altă parte. Nu știu unde, da’ la Sighet nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Și io cunoșteam traseul, și am zis către ei: Nu ne duce la Sighet, ne duce-n altă parte. Nu știu unde, da’ la Sighet nu merem. Și ne-o dus în Gherla. Când o fost în capătul orașului Gherla, o oprit duba. Și auzit gălăgie, și am crezut că gardienii care era’ cu noi îi bate pe careva, c-o făcut ceva. Da’ nu era decât câțiva care o’ amețit, că fumul de la țeava de eșapament venea tot în dubă, și era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
o oprit duba. Și auzit gălăgie, și am crezut că gardienii care era’ cu noi îi bate pe careva, c-o făcut ceva. Da’ nu era decât câțiva care o’ amețit, că fumul de la țeava de eșapament venea tot în dubă, și era și căldură mare, că era în august. Și după ce o oprit duba, ne-o legat, doi cu doi, cu cătușele, și ne-o scos pe toți afară că o fost unii amețiți... Io n-am avut amețeli, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
noi îi bate pe careva, c-o făcut ceva. Da’ nu era decât câțiva care o’ amețit, că fumul de la țeava de eșapament venea tot în dubă, și era și căldură mare, că era în august. Și după ce o oprit duba, ne-o legat, doi cu doi, cu cătușele, și ne-o scos pe toți afară că o fost unii amețiți... Io n-am avut amețeli, da’ mulți dintre ei o’ avut. No, după ce și-o’ revenit, o’ urcat și ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
i-o luat, că pe Popescu, șefu’, l-o’ oprit în Securitate, pentru procesul cu lotul doi. Și-acolo i-o băgat pe ăia, și pe noi ne-o ținut în mașină... Și-apoi o venit un gardian acolo la dubă, și zice: Care știi a tunde? Un fost coleg, pretin’, tot în lot cu noi, Farcaș, o murit el, ierte-l Dumnezeu, zâce: Io! Și-apoi l-o’ dus acolo sub bolta aia, și acolo o văzut că la ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
emoție... Și după ce am stat la Uranus o perioadă de încordare, o perioadă de așteptare care a durat cam 3 luni, eu trăgeam, totuși, nădejdea că mă eliberează... De unde! Într-o noapte, înspre ziuă așa, vin și ne iau cu duba și-atunci m-am revăzut cu colegii, pentru că eram în aceeași dubă, și mergeam la proces. Cum a decurs procesul? Procesul a fost un simulacru... A avut loc la Negru Vodă... Au venit martori ai acuzării, a venit unu’ Ganciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
perioadă de așteptare care a durat cam 3 luni, eu trăgeam, totuși, nădejdea că mă eliberează... De unde! Într-o noapte, înspre ziuă așa, vin și ne iau cu duba și-atunci m-am revăzut cu colegii, pentru că eram în aceeași dubă, și mergeam la proces. Cum a decurs procesul? Procesul a fost un simulacru... A avut loc la Negru Vodă... Au venit martori ai acuzării, a venit unu’ Ganciu Dumitru, țigan geamgiu din Frâncești, Vâlcea. Era mai în vârstă ca mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
te schingiuiască, după care te aducea’ înapoi. Da’ în celule, în acest salon nu s-a întâmplat niciodată... Și nici pe mine nu m-au mai scos... Și am stat la Pitești câteva luni, după care am fost trimeși cu duba la Jilava. Acolo era un locotenent, Ștefan... În momentu’ când ajungeai, ăsta te asista când trebuia să te dăzbraci la pielea goală pentru control, și cu motiv sau fără motiv tot îți dădea niște bastoane d-ălea pă șira spinării sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
te băgau în camere... Aici am stat la Reduit o perioadă de câteva luni... Am stat și la camera 1-4 cu majoritatea vâlcenilor, dintre cei din lot. Într-o zi, însă, ne-a separat: țărăniști, muncitori, țărani. Și a venit duba și pe noi, țărăniștii, ne-a dus la Galați.... Țăranii au plecat spre Gherla mi se pare, iar alții spre Aiud... Acest triaj îl făceau ei acolo la Jilava... Cum era regimul penitenciar la Jilava? Prost. N-aveai voie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Absolut cu ce nemereau... La proces cum a fost? Ce vă mai amintiți? După terminarea anchetei ni s-a făcut un dosar de trimitere în judecată și în noaptea de 10 spre 11 aprilie 1959 ne-au suit într-o dubă și ne-au adus la Râmnicu Vâlcea. Când am ajuns, ne-a făcut percheziție într-un în hol acolo, și a venit grefa și ne-a luat amprentele... Și grefieră la penitenciar era fata cu care trebuia să mă însor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
spun eu din Pitești? C-a fost cel mai aspru regim prin care am trecut... Cât ați stat în penitenciarul din Pitești? Am stat proape un an jumătate. În ’61, prin aprilie-mai, într-o noapte, ne-a îmbarcat în tren, dube în vagoane-dube din astea, și ne-au mutat. Ne-a’ dat câte-o jumat’ de pâine, niște slănină râncedă și puțină marmeladă, pe care am mâncat-o imediat de foame... Și po urmă am răbdat până a doua zi seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
râncedă și puțină marmeladă, pe care am mâncat-o imediat de foame... Și po urmă am răbdat până a doua zi seara... Unde v-au dus? Ne-a dus cred că în gara Basarab, ne-a oprit și a’ venit dubele și ne-au luat și ne-am trezit în Jilava. Acolo porțile ălea erau sinistre... urluiau, acționate electric... Ne-a încolonat și a apărut un gardian, sau șef de serviciu de-acolo, un plutoner, un țâgan, Iamandi. Poate ați auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
puțin, doar șase luni... Din ’61 din vară, până-n ’62 în primăvară... Atunci ne-ambarcat într-un vagon de tren și ne-a coborât în Galați unde am stat o zi și-o noapte. A doua zi, tot așa în dubă de la penitenciar ne-a dus și ne-a îmbarcat pe niște bacuri din metal, lungi, mari, de 90 de vagoane unu’. Pe nește scări coboram acolo... E, și am mers așa vreo zi pe Dunăre... La un moment dat a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mai bine decât alții. Și m-au scos după asta iar la muncă.... Tot în Balta Brăilei m-am îmbolnăvit și de febră tifoidă. Am avut temperatură extraordinară și pă nouă inși care eram bolnavi ne-a suit într-o dubă și ne-a dus la Constanța. Pe drum, însă, io am transpirat de-am dat cre’ că cinci-șase kile de apă jos prin transpirație... Când ne-a băgat acolo la Spitalu’ Județean, , tot așa, pregătit pentru deținuți, cu vizete la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
unul pe altul. Eram măști toți! Cum te cheamă? Mă, tu ești? Da’ n-am stat mult acolo, că ne-a dus la Gherla... Când ne-a dus la Gherla, ne-a bătut lanțuri la fiecare. Ne-a dus cu duba acolo... Ne-a așezat poliția pe margine până a venit trenul. Ne băga o dejă sau două de apă și hrană rece pentru o zi-două: șuncă, oleacă de brânză, cu marmeladă și pâine. Atunci ne vedeam și noi sătui, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
procesul pe 14 iunie ’51 și ne-a pornit să ne ducă la Tribunal. Și a mai judecat un lot din mișcarea noastră, și când să ne ducă și pe noi... ne-a dus până la poartă, ne-a băgat în dubă, a oprit-o și aproape o juma’ de zi ne-a ținut acolo în dubă. Și ne-a băgat iară înapoi în celulă... și ne-a amânat din 14 iunie pe 14 iulie... Câți ați fost în boxă? La proces
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a mai judecat un lot din mișcarea noastră, și când să ne ducă și pe noi... ne-a dus până la poartă, ne-a băgat în dubă, a oprit-o și aproape o juma’ de zi ne-a ținut acolo în dubă. Și ne-a băgat iară înapoi în celulă... și ne-a amânat din 14 iunie pe 14 iulie... Câți ați fost în boxă? La proces ne-a dus câte douăzeci, așa. Dintre ăștia douăzeci pe cinci i-a condamnat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]