1,466 matches
-
trăsătură de penel, fiecare nuanță este finisată cu deosebită migală, picturile Rodicăi Iliescu impresionează și prin aceea că în fiecare din ele și-a așezat, cu o alchimie de vrăjitor, podoabele talentului, dar și propria stare de spirit, impregnată de duioșie, de pace și de dulce meditație, astfel încît arta sa nu va putea fi niciodată înveșmîntată în mundanul ideilor postmoderne. Pictorița Rodica Iliescu, un nume cu rezonanță în lume, un artist desăvîrșit, un pictor de certă valoare, merită, fără îndoială
MEDALION ANIVERSAR de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350616_a_351945]
-
și demnitatea naturii create de Dumnezeu. Iubirea ca element de reper, răzbate în fiecare vers, împrăștiindu-și parfumul în petale care strălucesc în lumină. Poeta nu precupețește nici o figură de stil, nici un mijloc de expresie, pentru a-și manifesta sensibilitatea, duioșia, candoarea față de oameni și față de tot ce ne înconjoară, fie că sunt vietăți, fie elemente naturale, virtuți morale creștine. Virtuțile exultă și ele în versuri sublime. În a doua parte a cărții, Vera Crăciun se apleacă asupra sinelui și încearcă
PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351284_a_352613]
-
plătea pentru mine cazare și masă 350 lei și, din acest motiv, mi-am petrecut acasă numai vacanțele de vară. Mărturisesc că mi-a fost foarte greu deoarece mă despărțeam de familia în care am fost înconjurată cu dragoste și duioșie. Admiterea în liceu a însemnat pentru mine o trambulină de lansare, fiind primul meu pas într-o lume educată, disciplinată. Chiar în prima zi de școală la Liceul de fete, devenit ulterior Școală Medie Mixtă nr.2, îmbrăcată în frumoasa
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
în care își are rădăcinile vieții, cu modestia caracteristică strămoșilor săi și cu mare drag în folosirea cu sfințenie a Cuvântului înspre luminarea cugetului celui care-i citește versurile. Autoarea nu face risipă de metafore, dar le folosește frecvent, cu duioșia și îndemânarea izvorâte din sufletul ei curat și, mai ales, din harul ce Domnul i l-a oferit la naștere pentru a se bucura de rodul crescut apoi în inima ei: „Inundă-te-n alb suflete-al meu/ lasă tristețea
UN VERITABIL CONCERT DE MUZICI DIVINE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350927_a_352256]
-
pătimaș al zeului Plăcere. Dacă la început el își propune să se sinucidă pentru a scăpa de povara rușinii, ulterior va descoperi secretul autenticei fericiri în durere și suferință („Durerea este adevărul unic”), în mila față de ceilalți nefericiți și în duioșia resimțită atunci când suferi pentru altul! „Acum mi se pare că iubirea, de orice fel ar fi ea, este singura explicație posibilă a întregii suferințe ce există pe lume”, notează cu convingere celebrul hedonist, de data asta întors cu spatele la plăcerile amăgitoare
MILA – VALOROS SENTIMENT CREŞTIN SI ATOTUMAN de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351678_a_353007]
-
și astăzi: Capitalismul, care în prima lui fază conservase virtuțiile patriarhale ale vechii nobleți, în partea ultimă a dezvoltării sale a desființat cu totul simțul de permanență și prin aceasta atașamentul față de lucruri și de oameni. Azi sentimentalismul respectiv, adică duioșia față de trecut, a murit. Nu ne mai interesează decât prezentul în care trăim exclusiv. Prezentul nu poate însă nici crea, nici conserva fidelitatea. Epoca actuală e epoca tuturor trădărilor. (Adevărul literar și artistic, articolul Disociații). Cât de izbitoare este asemănarea
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
saltea de paie ... Vântul vâjâie afară, nenorocita femeie se zvârcolește înăuntru de dureri grozave ... și toată noaptea o duce așa ... De-abia către ziuă se ușurează. Naște un copil fără noroc ... Ei bine, copilul acela sunt eu!... Un nor de duioșie se lasă pe fețele noastre. Caragiale împrăștie însă repede nourul cu o glumă și veselia se restabilește, - încheie dl. Vlahuță mișcătoarea povestire. Alta: Într-o zi, Caragiale hoinărea cu Vlahuță. Ajungând în piața mare, Caragiale zice: - Hai să luăm câte
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346561_a_347890]
-
tufiș. Tata l-a luat în brațe, l-a mângâiat și l-a adus acasă. Nu mai voia să mănânce, parcă înțelesese că el trebuie să dispară. S-a uitat la noi cu înfrigurare, dar și cu blândețea dintotdeauna, cu duioșie, cu dragoste și cu uimire. S-a stins uitându-se în ochii tatălui în timp ce îl ținea în brațe, și prin ultima zvâcnire de viață, parcă a vrut să ne dovedească nețărmurita lui dragoste, acceptând să dispară ca să nu ne facă
DEVOTAMENT de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345601_a_346930]
-
Pe-un cal frumos m-a urcat Și-am pornit-o iar în lume. Am trecut prin tinerețe, Parc înmiresmat de flori, Livezi de pomi cu fânețe, Păduri și munți de comori Of! ... unde păsările-n cor Îmi cântau cu duioșie - Mi-aduceau de puica dor, Și de-a mea copilărie. Timpului i-am mai cerut Să nu m-aducă-napoi, Să rămân în locul sfânt, Unde ne iubirăm noi. Să te-aducă și pe tine La fântâna fermecată, Iubito, să stai cu mine
TIMPU-N TAINA L-AM RUGAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345644_a_346973]
-
am mai vorbit. Ochii ei vioi și calzi sunt aproape neschimbați, dar cu o ușoară nunanță de mirare, ca a unui copil nevinovat. Din ochiul stâng văd cum i se prelinge o lacrimă, pe obraz. Mă uit la ea cu duioșie. - Mamă! O îmbrățisez și o sărut pe obraz. Buzele mi se umezesc întâlnind lacrima și, în același timp, îi simt gustul; parcă altfel de cât îl știam eu, de obicei. - Sunt fericită că te văd, îmi șoptește ea, emoționată. Haide
REÎNTÂLNIREA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345684_a_347013]
-
persiste în atitudinea lor josnic-sfidătoare, posibil chiar amenințătoare la adresa a tot ce-i înconjură: familie, colegi, instituții, legi, bunuri publice, țară. Asemenea însușiri lăudabile li se inoculează sugarilor prin laptele supt de la mamele lor, lapte îndulcit prin bun-simț, dragoste și duioșie maternă, iar mai apoi prin acțiunea conjugată a celor doi factori esențiali pentru formarea caracterelor tinere, respectiv pentru corectarea caracterelor mai nărăvașe - educație atentă și credință întăritoare! Firește că nici o societate, oricât ar fi ea de prosperă și civilizată, nu
NEVOIA PRESANTĂ DE CIVILITATE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345701_a_347030]
-
trecut vremuri peste ea, au încercat barbarii și tătarii, cei din Vest și cei de la Apus să o subjuge, dar de fiecare dată a rezistat. A născut fiii și fiice, care au transmis cu mândrie, din generație în generație, frumusețea, duioșia, armonia, dar și tandrețea cuvintelor ei. Cuvântul „Mamă“ nu sună în nicio limbă mai frumos ca în Limba Română! De aceea, sunt mii de români adevărați moștenitori ai Limbii Române. Plecați în lumea întreagă, nu au renunțat la dragostea Limbii
CUVÂNTUL „MAMĂ” NU SUNĂ ÎN NICIO LIMBĂ MAI FRUMOS CA ÎN LIMBA ROMÂNĂ (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352193_a_353522]
-
trecut vremuri peste ea, au încercat barbarii și tătarii, cei din Vest și cei de la Apus să o subjuge, dar de fiecare dată a rezistat. A născut fiii și fiice, care au transmis cu mândrie, din generație în generație, frumusețea, duioșia, armonia, dar și tandrețea cuvintelor ei. Cuvântul „Mamă“ nu sună în nicio limbă mai frumos ca în Limba Română! De aceea, sunt mii de români adevărați moștenitori ai Limbii Române. Plecați în lumea întreagă, nu au renunțat la dragostea Limbii
CUVÂNTUL „MAMĂ” NU SUNĂ ÎN NICIO LIMBĂ MAI FRUMOS CA ÎN LIMBA ROMÂNĂ (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352194_a_353523]
-
saltea de paie ... Vântul vâjie afară, nenorocita femeie se zvârcolește înăuntru cu dureri grozave. Și toată noaptea o duce așa. De-abia către ziuă se ușurează. Naște un copil fără noroc ... Ei bine, copilul ăla sunt eu ! Un nor de duioșie se lăsă pe fețele noastre. Caragiale împrăștie norul cu o glumă și se restabilește”, încheie Al. Vlahuță mișcătoarea sa povestire, publicată în „Flacăra” din 4 februarie 1912. Caragiale a scris puțin față de ceea ce a povestit prietenilor. Cei care au trăit
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356302_a_357631]
-
pe bietul părinte care însă nu știa de unde să-l ia pe fiul său adresa fiindu-i necunoscută. Atunci s-a gândit să publice un anunț într-un ziar românesc din America. Tatăl publică un anunț plin de dragoste și duioșie, făgăduindu-i iertarea, si rugându-l să se întoarcă acasă. Ziarul din America a publicat și fotografia tatălui trist și îndurerat. Chemarea această, mișcătoare până la lacrimi, n-a răsunat în pustiu. Copilul a citit chemarea din ziar, a fost mișcat
O POVESTE DE VIATA (IERTAREA) de IONEL CADAR în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356034_a_357363]
-
un om din partea locului. Ei nu l-au mai recunoscut, avea barbă, hainele boțite, cârpite, ceva mai slab de cum îl știau, dar altminteri, mină de om sănătos. Numai vocea îi era de-acum alta: blândă și prietenoasă. Privirea plină de duioșie, ca a unui sfânt. Au sta mult de vorbă. Ei au vrut să-i opfere niște conserve, ceva de mâncare, de băutură. Le-a mulțumit dar le-a refuzat politicos pe toate. - Și ce faci toată ziua în singurătatea asta
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]
-
PRIMUL VALS... Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 434 din 09 martie 2012 Toate Articolele Autorului este o duminică, răsplată pentru toate absențele anotimpurilor. A întins șansele pe creștetul nostru, nu mai căutăm sens dimineții în clipe sterile, duioșie, fluturi, atârnați ca pietrele în pieptul unui vis nătâng. Primul vals, este o călătorie iubite, într-o lacrimă bolnavă de atâta așteptare... În marsupiul stejarului, prea înverzit,, ascultăm acorduri line, aici nu mai simțim aerul gri, al secundelor... Iubitule, nu
PRIMUL VALS... de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354780_a_356109]
-
ia un gât de vin din sticlă și continuă să cânte schimbând ritmul, ca pe la cinci dimineața) De-aia îmi e plin paharul, ihu!... Ca să-mi înec amarul; Doar așa omul petrece Cu-un vin bun, nu apă rece. (cu duioșie în glas) Of, iar la ultima fântână Mă clătesc puțin în gură: Beau cu sticla, nu paharul Și-l pomenesc pe primarul... FLOAREA: (foarte revoltată) Ia uite-te la Gheorge-al meu, are bani să pomenească primarul!... care ne-a furat
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]
-
ia un gât de vin din sticlă și continuă să cânte schimbând ritmul, ca pe la cinci dimineața) De-aia îmi e plin paharul, ihu!... Ca să-mi înec amarul; Doar așa omul petrece Cu-un vin bun, nu apă rece. (cu duioșie în glas) Of, iar la ultima fântână Mă clătesc puțin în gură: Beau cu sticla, nu paharul Și-l pomenesc pe primarul... FLOAREA: (foarte revoltată) Ia uite-te la Gheorge-al meu, are bani să pomenească primarul!... care ne-a furat
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354787_a_356116]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > POZĂ TA Autor: Ana Maria Moraru Publicat în: Ediția nr. 2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului POZĂ TA Cu cea mai caldă duioșie, mângâi Cu dosul palmei, fruntea ta-ncruntata. Și chiar de nu-i decât o poză mică Din ea, tu îmi zâmbești cu fata toată. Ating cu-n deget blând de mângâiere Din colțul ochiului, a tale riduri Ce-mi amintesc de
POZA TA de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/354972_a_356301]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > TATA Autor: Ana Maria Moraru Publicat în: Ediția nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te uita cum se pierd încet tăcerile din mine, te iert, pentru că azi mă simt cu viața împăcata. Îmi amintesc doar poezii ce
TATA de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354995_a_356324]
-
președinte demis se bucură de sprijinul dușmanilor din afară), un grup de oameni cu simțire patriotică am propus extinderea acestei sărbători la tot spațiul românesc. Am propus cântarea ei cu glasul românilor de pretutindeni; am propus legiferarea cinstirii ei cu duioșia cu care știm să ne mângâiem limba și s-o simțim uneori ca pe o și mai cuprinzătoare Patrie. Un grup de reviste românești și reviste de limbă română din toate colțurile lumii au consacrat pagini și numere întregi atât
ZIUA NAŢIONALĂ A LIMBII ROMÂNE SAU ELIBERAREA MINŢII PARLAMENTARILOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355311_a_356640]
-
ha! Făceai cafea înainte de a te naște...Vom aprecia și vom acorda calificative, a rostit Olga solemn, după ce și-a înăbușit râsul și, foarte discret, și-a șters ochii ce păreau să fi scăpat o lacrimă născută din dragoste și duioșie. S-a așezat comod pe un scaun și, în timp ce urmărea încântată mișcările lui Valentin în jurul aragazului, a aprins țigări pentru amândoi și a început să povestească, scormonind atentă prin amintirile ce nu i-au făcut nicicând plăcere. - Așa cum ți-ai
ISPITA (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355324_a_356653]
-
îngălbeniseră. Anca s-a aplecat și a cules o frunză mare cât palma ei, ușor ofilită, cu marginile fin zimțate și cu pețiolul răsucit. A privit-o lung, întorcând-o pe o parte și pe alta, a mângâiat-o cu duioșie și a strâns-o ușor la piept. - Ce faci cu ea, fată, că sunt destule și o să fie cu duiumul în curând, uite! Și Gabi s-a aplecat cu vioiciune pentru a culege câteva frunze din apropiere, pe care le-
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
de zeiță și suflet doar o brumă În mreje ea te prinde; pescar în nopți cu lună. Cu păr ce-i cade-n valuri, cu ochii ce-i scânteie Tu ești numai ofranda râvnită de-o femeie. Când ea cu duioșie, crezi că-ți întinde brațul Trezește-te din vise că tocmai ți-a-ntins lațul Pe gâtul ce-ți mângâie și simți cum te-nfioară Tu crezi că-ți dă iubire, când picură doar ceară. În pat te-ademenește și ca
IMPERIUL IUBIRII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355482_a_356811]