2,465 matches
-
sprijin de nădejde. Și în inconștient (s-a dovedit clinic) rămân încrustate frânturi neîntinate. Peste ani, la maturitatea cea deplină, trecutul e foarte posibil să ni se reflecte, precum un apus de soare, cu fiori mai mult sau mai puțin duioși. Depinde! Ariile sale simbolice ar putea degaja anumite rezonanțe. Dacă evoluția a fost prea severă și încorsetată de opreliști - în mod cert, ai putea să te simți oțelit și închistat; dacă acel timp a fost împodobit de modestie și iubire
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
cei ce n-au trăit înlăuntrul tău anii copilăriei, cei care n-au făcut acolo ucenicia vieții! Pentru mine, ești crâmpei din existența mea, scenă, decor și figurație pentru comedia tragică a copilăriei, strâns legată de amintirile, când voioase, când duioase, când dureroase, ale acestei copilării. Printre filele îngălbenite ale cărții vieții, am găsit, strivite și decolorate, câteva biete flori, culese de pe maidanurile și din răzoarele grădinii copilăriei mele. Lung, privesc spre ele ochi-mi îmbătrâniți. Să fie iluzia pe care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
în sufletul câtorva puțini, vor putea trezi o fărâmă din gândurile și simțirea ce s-au revărsat din prea plinul inimii celui ce le-a cules, în anii de mult trecuți...”. La ceas aniversar, invitați suntem a simți mireasme de duioasă amintire dinspre grădina copilăriei eruditului Constantin Kirițescu înspre propria noastră trăire eternizată cu-n dulce fior emoțional. Ideal ar fi! Livia Ciupercă/ UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
însă nu a a vrut, să profite de slăbiciunea ei. Soarele apusese , cerul devenise sângeriu, o răcoare plăcută îmbrățișase străzile încinse de căldura de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă, acum zdrențe, cu un rest de batistă roșie pusă în buzunarul sacoului, având la gât înnodată o cravată slinoasă dintr-o mătase fină, privea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
însă nu a a vrut, să profite de slăbiciunea ei. Soarele apusese , cerul devenise sângeriu, o răcoare plăcută îmbrățișase străzile încinse de căldura de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă,acum zdrențe, cu un rest de batistă roșie pusă în buzunarul sacoului, având la gât înnodată o cravată slinoasă dintr-o mătase fină, privea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
târăsc picioarele până la umbra unor stejari stufoși, mă așez pe iarba înaltă, răcoarea și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a moleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
târăsc picioarele până la umbra unor stejari stufoși, mă așez pe iarba înaltă, răcoarea și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a moleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
Își strigă amarul de multă vreme întocmai ca un copil despărțit de mamă fără voia lui, dar care, ani la rând, nu a încetat vreodată să suspine după glasul ei duios, după chipul și mângâierea maternă. Sunt românii din Timoc, peste 250.000 la număr, cărora le-a fost interzis să studieze limba română în școală, li s-a interzis să ridice biserici sau să participe la slujbe și chiar să
Drama românilor din Valea Timocului „Nu avem nici măcar dreptul să ştim că suntem români“ [Corola-blog/BlogPost/92493_a_93785]
-
clasei I pășesc pentru prima dată în clasă. Se face liniște, ne ridicăm în picioare și ascultam Imnul de Stat al României. Ia cuvântul dna. director a Școlii Românești din Cipru, Christina Christodoulou - Todea, care cu o voce calmă și duioasă, reușește să atragă atenția celor prezenți. Ne vorbește despre istoria Școlii Românești din Cipru, prima școală a diasporei românești din Europa, despre sutele de copii formați, care după ce au plecat de pe băncile școlii au devenit mai conștienți de valorile culturale
ÎNCEPUT DE AN ŞCOLAR LA ȘCOALA ROMÂNEASCĂ DIN CIPRU (ȘCOALA DIN NICOSIA) [Corola-blog/BlogPost/92857_a_94149]
-
aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Pe munții românești urcați Sub semnul magic din Carpați, Pecete-adâncă, din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feți Frumoși... Sau cântece cu viers duios Țesut la poale de Carpați Și-oriunde Țara are frați În lumea largă răspândiți. Care prin verb, ca legământ Rostit în cântec și-n cuvânt, Rămân uniți, De nimeni despărțiți. Ne cheamă Sfinxul din Carpați Să fim alături frați cu
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93475_a_94767]
-
-n dar îți voi aduce roze De ar vrea gura ta să urle Precum la Lună urlă lupii Reverberând prin mii de surle Eu stau în loc, iar tu te -apropii De ar vrea gura ta să-mi cânte Prin vers duios, de dragoste Zefirul o să te alinte Și nu ți -aș fi o pacoste De ar vrea gura ta să -mi fure Aroma ce tot tu mi-ai dat Te -aș ține strâns, fără oprire; Citește mai mult GURA TAautor, Bertoni
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
căpșuni pe buzeVoi socoti că sunt foloaseși-n dar îți voi aduce rozeDe ar vrea gura ta să urlePrecum la Lună urlă lupiiReverberând prin mii de surleEu stau în loc, iar tu te -apropiiDe ar vrea gura ta să-mi cântePrin vers duios, de dragosteZefirul o să te alinteși nu ți -aș fi o pacosteDe ar vrea gura ta să -mi fureAroma ce tot tu mi-ai datTe -aș ține strâns, fără oprire;... VII. A ÎNFLORIT IUBITO..., de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
cum n-a iubit, femeie Pe tot pământul ăsta, careva Voi scrie pentru tine,-o epopee Călătorind prin stele, undeva Eu te iubesc, cum n-am iubit, femeie Și nici n-am să mai pot iubi vreodată Iubirea mea,-i duioasă odisee Iar inima din mine, ferecată... Eu te iubesc, cum n-a iubit, femeie Pământul, - apa, când era privat de ploaie Și-al tău parfum sublim de orhidee Pătrunde-n ale mele simțuri, mă înmoaie Eu te iubesc, cum n-
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
versuri de poețiEu te iubesc, cum n-a iubit, femeiePe tot pământul ăsta, carevaVoi scrie pentru tine,-o epopee Călătorind prin stele, undevaEu te iubesc, cum n-am iubit, femeieși nici n-am să mai pot iubi vreodatăIubirea mea,-i duioasă odiseeIar inima din mine, ferecată...Eu te iubesc, cum n-a iubit, femeiePământul, - apa, când era privat de ploaieși-al tău parfum sublim de orhideePătrunde-n ale mele simțuri, mă înmoaieEu te iubesc, cum n-am iubit, femeieși nici nu o
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
Așa o fi, Dică, dacă spui tu! Poate...ai dreptate... N-a mai râs nimeni. Încurajat de îndoielile domnului Arsu, Dică ni s-a adresat teribil de mândru: - Ați văzut, mă? Ați văzut? - Bine, Dică, treci la loc! a mustăcit duios domnul Arsu. În schimb, cu disciplina, domnul Arsu era foarte categoric. Îmi aduc aminte că eram în clasa a treia. Stăteam în banca a doua cu prietenul meu, Țuțu, cu care mă înțelegeam foarte bine, îndemnându-ne reciproc și la
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
diafane; pe islaz se zbenguiesc jucăuși mieii și alături în crâng s-au angajat într-un concert spontan mierle, prigorii, pițigoii și vrăbii și lucrează febril la construit cuiburi poporul înaripat al pădurii; ciutele cu ochi umezuri și își alintă duios iezi pășesc catifelat prin luminișii zglobii primii miei zburdă pe dealuri Dochia își aruncă din cojoace unul câte unul pe toate salutând astfel prea plecată supusă schimbarea domniei s-au pus pe treabă albinele și se trezesc din somn urșii
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
fond, anunțul morții doctorului Wagner cădea cum nu se poate mai prost. Ocrotitorul meu - singurul, dacă Înțelesesem bine - nu mai trăia, și asta Îmi accentua starea de nesiguranță și de panică: din spusele lui Zoran, ceilalți nu nutreau cele mai duioase sentimente la adresa mea. Nu Îndrăzneam să mă gândesc la ce-ar fi putut urma, cu atât mai mult cu cât, În pofida neutralității atât a enunțului, cât și a tonului crainicului nevăzut, formularea plată „a fost găsit mort” se răsucise insidios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nimic de zis, cu condiția ca paiul să mai existe și În afara imaginației tale. Ceea ce nu era cazul: aveam de-a face cu o simplă rețea internă, utilă, În cel mai bun caz, pentru a-i expedia Evelinei un mesaj duios sau taciturnului setul cuvenit de salutări amicale. Recunosc, nutream sincere resentimente la adresa domnului Howard, deși eram conștient că, la rigoare, nu prea aveam ce să-i reproșez. Omul Își jucase perfect rolul În mișculația de la aeroport, iar ulterior se comportase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
n-o va azvârli În neant, la fel de subit și de obscur? Și apoi, vedeți vreo deosebire de esență Între a muri de bătrânețe sau lovit de un autoturism? Să fim sobri și să abandonăm prejudecățile, oricât ar fi ele de duioase și de mângâietoare. - Îmi pare rău că vă decepționez, dar nu pot cu nici un preț să văd doar fondul, esența, numitorul comun sau cum mai vreți să le numiți atunci când am de optat Între sfârșitul meu sau al lumii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
găsit ceasul buclucaș care, Între timp, nu revenise la sentimente mai bune. Și mort a rămas, deși Toshiro Fujimori i-a aplicat În reluare Întreg complexul de proceduri menite să-l dezmorțească: zdruncinări repetate, manevrarea limbilor Înainte și Înapoi, implorări duioase... Efect zero. L-a așezat totuși la mână, spunându-și sarcastic că, mai știi, nefericitul se va simți stimulat de biocurenți și va Învia, cu toate că mecanismul lui nu avea În dotare astfel de sofisticării. În tren, se mai și enervase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
parte, merită o cacealma și domnu’ publicu’ autohton cosmopolit, snob și idolatru vizavi de orice nu e românesc. Hai să fim serioși, dacă ar fi scris un român Codul lui Da Vinci, mai vedeam cozi la librării și la standurile duioaselor noastre târguri și iarmaroace de carte? Doamna M... n-a fost deloc Încântată de zgubiliticul meu proiect de farsă editorială. Dimpotrivă. Dar nu ea m-a convins să-l asasinez fără milă și pentru totdeauna pe nenăscutul autor George Blacke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
întrebă cu sfială Metodiu. — Ce? Cum? - făcu Ximachi ca trezit din somn. Ce spuneai? Continuă, rogu-te. — Vorbeam despre urechi - zise Metodiu. Așezate, cum se cuvine, de o parte și de cealaltă a capului, ele ne ajută să auzim sfaturile duioase, povețele înțelepte, vorbele pline de duh ale celor pe care Cerul, în milostenia lui, i-a așezat peste noi, să ne glăsuiască în ele. Episodul 76 RITORICEȘTI — Ai limba ascuțită, cuvioșia ta, - glăsui vistiernicul Ximachi după ce Metodiu termină vorba. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și... - răspunse Metodiu. — Azi-mâine se duce și el... - grăi trist și papagalul. — Toți ne ducem... - zise pe gânduri Sima-Vodă. — Ce să-i faci... - murmură papagalul. — Câinele de Barzovie voia o alianță cu Papa - interveni cu glas hotărât Ximachi. — Barzovie!... exclamă duios Sima-Vodă, ca și cum și-ar fi adus aminte de un prieten bun. Parcă pe el l-am schimbat, nu? Ce băiat bun!... Mai știți ceva despre el? Episodul 78 RUXĂNDRIȚA în clipa aceea, înainte ca Metodiu să poată spune ceva, ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și ne-au luat pașaportul în care erau și cele două bilete de tren cumpărate cu o zi înainte. „Pușlamalele mele inimoase“, ne-a spus Colonelul. „Dacă funcționarii căilor noastre ferate nu v-ar însoți pașii cu atenția lor protectoare, duioasă, ați fi în stare să vă întoarceți la lucru. Să scrieți versuri. Dar dumneata, tinere, știi cel mai bine că poezia nu e salahorie. Ai nevoie de odihnă. De nemaipomenit de multă odihnă, altfel te consumi. Îți piere suflul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Că cică să-și bage mâna în gura lupului și dacă avem o sticlă de bulion în casă și că ce-ar fi dacă i-am pune, în plus, și ursul în cârcă. Engelhard îi sfătuia întotdeauna să renunțe, aproape duios, dar mereu înțelegător și, numai ca ei să aibă întotdeauna cu o fotografie mai mult decât ceilalți, se ducea în magazie să scotocească după șoimul acela de vânătoare putrezit, care altfel nu-i mai trebuia nimănui. După ce le uscam, puneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]