656 matches
-
de autobuz când știu ei că trece pe acolo cineva În speranța că li se va arunca vreo ciozvârtă. Un dulău de stână mai mare a Împărtășit aceeași soartă cu oamenii din sat. Era un dulău ciobănesc de toată mândrețea. Dulăul se născuse Între oi și tot acolo crescuse și a ajuns ce era, mare și colțos gata să se lupte cu dihăniile. Ceilalți din cartier de seama lui Îi purtau respect și teamă. Acolo, În munte, la stână atacase odată
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
azi e zi de pensie, ținu să-mi spună comeseanul. Dar, dumneata nu iei o tărie? Doar nu ești suferind de bei doar sucuri? Nu iau că-i proastă și altceva mai bun nu are. La doi pași de noi dulăul cel mare și alb Îl urmărea pe bătrân cum Înghite și i se mișcă mărul lui Adam. Îl privea drept În ochi și-i urmărea fiecare Înghițitură. Na, mă, și ție, Îi zise bătrânul și-i aruncă o bucată de
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
urmărea pe bătrân cum Înghite și i se mișcă mărul lui Adam. Îl privea drept În ochi și-i urmărea fiecare Înghițitură. Na, mă, și ție, Îi zise bătrânul și-i aruncă o bucată de slană cu șoric cu tot. Dulăul sări și o Înghiți prinzând-o din aer, așa cum Învățase el de mic la stână, și apoi continuă să l privească În ochi pe bătrân. Cred și eu că mai vrei, dar slănină nu mai am, și micii ... știu eu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
tăcu și trase o dușcă din paharul cu palincă. Da-i proastă, domnule! Dumneata ai avut dreptate. Câinele mai stătu ce mai stătu și dădu să plece. Stai, mă, stai că mai am ceva pentru tine, Îi zise bătrânul, mângâind dulăul pe frunte și mai scoase din sacoșă lui o bucată de șuncă. Dulăul o luă cu sfială și se depărtă de masă ca să-și mănânce În tihnă ultimul dar, apoi plecă după ce mai privi o dată În ochii bătrânului. Cine știe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Dumneata ai avut dreptate. Câinele mai stătu ce mai stătu și dădu să plece. Stai, mă, stai că mai am ceva pentru tine, Îi zise bătrânul, mângâind dulăul pe frunte și mai scoase din sacoșă lui o bucată de șuncă. Dulăul o luă cu sfială și se depărtă de masă ca să-și mănânce În tihnă ultimul dar, apoi plecă după ce mai privi o dată În ochii bătrânului. Cine știe de când n-o fi mâncat, bietul de el! Îl căină bătrânul. Am Încercat
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mama... De n-ai fost tu, a fost un frate-al tău! Măria Ta, n-am niciun frate, zău... Chiar dacă n-ai, tot n-are-a face: a fost vreunul dintr-ai tăi, că sînteți toți la fel de răi, de la ciobani pînă la dulăi și nu-mi dați pace! Dar mă răzbun, ai înțeles?... Și, fără altă formă de proces, l-a dus în codrul depărtat și l-a mîncat. Complexitatea structurii acestei fabule celebre îi pune de multe ori în dilemă pe comentatori
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ai fost tu, a fost un frate-al tău!" [11] "Măria Ta, n-am niciun frate, zău..." " Chiar dacă n-ai, tot n-are-a face: [12] a fost vreunul dintr-ai tăi, [13] că sînteți toți la fel de răi, de la ciobani pînă la dulăi [15] și nu-mi dați pace! [14] Dar [mi s-a spus să] mă răzbun La Fontaine, Fabule S-a vorbit foarte puțin despre fabulele lui La Fontaine atunci când am descris structura lor narativă. N-am amintit de umorul tăios
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
se miră cumplit când se trezesc că s-au îmbrăcat întâmplător în haine normale. Avarii nu vorbesc, dar plâng cu tot sufletul când au scăpat un bănuț în palma vreunui om sărac. Vreun ștab de la vreo editură, pe post de dulău-șef, vorbește mieros când miroase o sfioasă cățelușă candidată la postul de secretară. Bătrânul anticar nu vorbește, dar se gândește din greu să descopere câte cărți rare, valoroase și mai puțin valoroase i-au trecut prin mâini de-a lungul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
câteva secunde bune. Am tras un fum din țigară, iar câinele mi-a urmărit mișcările cu un soi de curiozitate greu stăpânită. Apoi am gândit: “Uite, dom-le, până și câinii au început să mă latre, înseamnă că e grav!” Dulăul, mare și negru, și parcă mai mult prostit decât fioros, a scheunat necăjit, s-a dat înapoi câțiva pași, dar cu fața tot la mine, apoi scurt, s-a întors și a sărit gardul din plasă de sârmă. Iar de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
stătuse pe el de douăzeci de ani, din ziua când l-a cumpărat bărbatul ei, iar ea și-a născut lumina ochilor. Își cufundă capul între perne și rămase acolo. Câinii au început a lătra în sat, iar din ogradă dulăul alb le ținea isonul. Varvara se apropie de fereastră, dădu la o parte perdeaua și printre mușcatele înflorite se uita în curte. Un bărbat închidea grajdul la vite, iar o femeie alerga prin curte după păsări, după oale, după țoale
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ce o să facă? Se opri purtată de întrebare. Ce o să facă dacă vine el? Trebuie să cheme pe cineva să îi pună la ușă încuietori, un lacăt, să aibă grijă să stea câinele în tindă. O să mai ia un dulău. Da, asta trebuie să facă acum, să aibă grijă să își încuie ușile, deși niciodatată ele nu au fost zăvorâte. Termină de mâncat și strânse cu grijă masa săracă. Luă o găletușă și porni la fântână. Se va opri la
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să alerge la ea, să-i cadă la picioare și să-i ceară iertare... În curând se zăriră în beznă sclipirile turnului bisericii și Apostol își iuți mai tare mersul. Casa părintească era scufundată în noapte... Când deschise portița, un dulău bătrân îi sări în cale, hămăind furios. Apostol îl domoli cu o șoaptă și câinele i se gudură la picioare, bătând pământul cu coa-da-i stufoasă, parcă i-ar fi fost rușine că nu l-a recunoscut mai curând... Zgomotul portiței
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sări în cale, hămăind furios. Apostol îl domoli cu o șoaptă și câinele i se gudură la picioare, bătând pământul cu coa-da-i stufoasă, parcă i-ar fi fost rușine că nu l-a recunoscut mai curând... Zgomotul portiței și lătratul dulăului dezmorțiră casa întunecată. O licărire galbenă răsări în dosul unui geam, dispăru și se ivi iar în antreu, apropiindu-se de ușa dinspre curte. Apostol urcă treptele și bătu. Lumânarea se opri șovăind... Din altă odaie se auzi glasul doamnei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vin să ne ucidă! strigă el. (Iahuben începu să se frământe, neștiind ce să facă). Să fugim cât mai e timp! strigă Auta din nou. Soldații erau la douăzeci de pași. Lumea se ferea, mirată. Doar un câine mare, un dulău ciobănesc cine știe cum rătăcit în această mulțime, se împletici între picioarele unuia din sutași. Străinul scoase liniștit dintr-un buzunar o țeavă scurtă, albastră, și strigă spre soldați în limba atlantă, cât putu de tare: - Nu vă apropiați de noi, spre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bunic. A doua versiune este una care-l și degradează pe moș, văzînd acum În locul ființei fabuloase doar un bătrîn decrepit. Este o viziune foarte realistă asupra copilului care face de multe ori exerciții de o cruzime extrem de candidă. Bătrînul dulău dulăul bătrân - ploaia caldă-i sporește codrul de pâine Flavia Muntean Poemul de mai sus poate servi ca o pildă a modului În care empatia preschimbă faptul banal În viziune. E limpede că aici nu-i vorba de milă pravoslavnică
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
A doua versiune este una care-l și degradează pe moș, văzînd acum În locul ființei fabuloase doar un bătrîn decrepit. Este o viziune foarte realistă asupra copilului care face de multe ori exerciții de o cruzime extrem de candidă. Bătrînul dulău dulăul bătrân - ploaia caldă-i sporește codrul de pâine Flavia Muntean Poemul de mai sus poate servi ca o pildă a modului În care empatia preschimbă faptul banal În viziune. E limpede că aici nu-i vorba de milă pravoslavnică și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În viziune. E limpede că aici nu-i vorba de milă pravoslavnică și nici de sentimentalism dulceag, ci mai curînd de ironia cordială a unei vechi camaraderii. Privirea În care autoarea (asta vedem cu ochiul din frunte) Îl Învăluie pe dulău e caldă ca ploaia de vară. Ea nu Înmoaie codrul uscat de pîine, ceea ce practic ar fi o binecuvîntare pentru dinții șubrezi ai cîinelui, ci Îl ferește de umezeala prea mare care ar umfla pîinea, lăbărțînd-o pînă În preajma dispersării și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fi o binecuvîntare pentru dinții șubrezi ai cîinelui, ci Îl ferește de umezeala prea mare care ar umfla pîinea, lăbărțînd-o pînă În preajma dispersării și a risipirii. Ea sporește doar acel belșug afectiv cu care se hrănește Încă sufletul bătrîn al dulăului, ocrotindu-i visul de o viață Întreagă o bucată de pîine care să crească sub ochii lui. Poemul este și el efectul aceleiași ploi calde căzute din cer care a revărsat peste Întregul tablou cîțiva picuri de har. Dulăul stă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
al dulăului, ocrotindu-i visul de o viață Întreagă o bucată de pîine care să crească sub ochii lui. Poemul este și el efectul aceleiași ploi calde căzute din cer care a revărsat peste Întregul tablou cîțiva picuri de har. Dulăul stă sub protecția simultană a ploii și a unei priviri plină de ironia cordială și tandră a unei vechi camaraderii. Iar Îngrijorarea ia forma ușor acidulată a unei glume discrete. Alb pînă În zări livada ninsă - În aburul ceaiului parfum
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
lucruri nume felurite, Cum felurită le era simțirea, Când vitele chiar, necuvântătoare, Și fiarele scot glasuri felurite, Ori le e frică, ori au vreo durere, Ori sânt cuprinse de vreo bucurie. Aceasta tu o poți vedea cu ochii: Atunci când, mâniați, dulăii mârâie Și-n rânjetul mâniei lor și-arată Puternicii lor colți, cu totul altul E glasul lor, decât atunci când latră Și umplu mprejurimea cu lătratul. Iar când îi ling pe puii lor cu limba Și când îi dau cu labele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
A se vedea, prin metateză, Rodopi, munți din sud-vestul Bulgariei), iar dolopii ca populație sunt menționați din Tesalia până în Epir. Cf. vgr. δολός „a vâna, a prinde”, lat. dolus (δολος) „capcană”, cu aceeași rădăcinălov prefixată cu do-, ca și rom. dulău. Io, pronume personal pentru eu, folosit în documentele domnești: Io, Mircea Voievod, era dedus de Cantemir de la Ioan, presupusul domn al tuturor românilor la începutul secolului al XIIIlea, și atribuit familiei sale ca titlu ereditar de ținută regală. Această etimologie
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prin tulpină semilatini și semidaci”, idee cu care a pornit la drum în Pierit-au dacii? (a. 1860). Grupa elementelor latine este alcătuită din: berbec, caș, cheag, staul, turmă, unt, zer, păcurar, păstor, capră, mânză. Hasdeu mai analizează etimologic cuvintele dulău, mosoc; țurcă, iele, a ademeni. Asupra cuvintelor din cele două serii se pot face următoarele observații, dacă le analizăm prin baza traco latină: Cioban este prezentat ca dacic (ulterior va fi perceput ca turcic) pentru motivul că el există în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mită”, cu forma neprefixată a momi, este creație românească pentru care cf. sl. manitĭ “a ademeni, a înșela”, lat. mano “a face să curgă”, maneo “a locui”, admaneo “a sta lângă”, rs. obmanutĭ “a înșela”. Vezi și a meni, mană. Dulău, apreciat de Hasdeu ca anterior venirii romanilor în est, deci autohton, a fost apoi explicat prin pol. dołow, deci împrumutat, întrucât contactul cu slavii ar fi fost târziu, după transformarea latinei în română. În realitate cuvântul este un rezultat al
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
târziu, după transformarea latinei în română. În realitate cuvântul este un rezultat al bazei traco-latine (este citat și magh. dullő), unde latina a venit cu lupus (cf. vgr. likos, sl. volk, germ. Wolf) “animal carnivor feroce”. Forma cuvântului este compusă: dulău, cu sensul inițial “a ajunge din urmă și a prinde, a sfâșia”. Pentru partea a doua a cuvântului slava are pe lupitĭ “a jupui”, pe râvatĭ “a sfâșia”, româna pe a jupi, a jupui, a rupe. Corespondentul german pentru dulău
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dulău, cu sensul inițial “a ajunge din urmă și a prinde, a sfâșia”. Pentru partea a doua a cuvântului slava are pe lupitĭ “a jupui”, pe râvatĭ “a sfâșia”, româna pe a jupi, a jupui, a rupe. Corespondentul german pentru dulău este Hetzhund de la hetzen “a goni, a hăitui” (în tracă: do) și Hund “câine”, ceea ce ne face să credem că și ogar poate avea rădăcina lovși suf. -ar, adică “copoi, câine de vânătoare”. Traistă este cuvânt tracic după Hasdeu, care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]