5,880 matches
-
a II-a singular, dar printre rânduri se citește simpatia afectuoasă pentru copilul de odinioară și o imensă nostalgie: "Te uitai fascinat la napolitanele Delia, la sticla de esență de rom cu o corabie cu pânzele umflate pe etichetă. În dulapul din bucătărie se afla o carte de bucate de la editura Cartea Rusă. Tot acolo, o alta care istorisește viața familiei de șoareci Roademult, trăitoare într-un pantof dezafectat al unei babe sovietice, nemurită grafic cu scufie de noapte pe cap
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
ei, mă ajuta la magazin, după care venea acasă și se așeza în scaunul ei mare și se holba la revistele ei, nu la ele, ci prin ele, lăsând să i se așeze praful pe umeri. Mi-am scos din dulap vechea mașină de scris și am instalat-o în camera de oaspeți, cu tot ce avea nevoie, o măsuță pe post de birou, un scaun, hârtie, pahare, o sticlă de apă, un reșou, flori, biscuiți, nu era un birou adevărat
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
pușculița cu bani a țării. Așa se explică de ce în fruntea partidelor se ajunge mai ales în funcție de argumentele tari în fața colegilor de partid: șeful îi are pe subordonați la mână, iar aceștia, la rândul lor, știu câte ceva despre scheletele din dulapul șefului. Și iată-așa, democrația românească înflorește pe zi ce trece, protejată de ghearele de fier ale unui Parlament care a devenit cea mai plastică definiție a autoritarismului. Autogenerându-se timp de șaptesprezece ani, clasa parlamentarilor - o clasă pe cât de intolerantă
Mistica parlamentară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9786_a_11111]
-
băiatul era fericit că vântul Îi flutura prin cămașă atunci când Ben accelera sănătos. Apoi, Rică Olaru a aflat că În unele sfârșituri de săptămână, În camera pedagogului, (fiecare din cei trei pedagogi aveau câte o cameră modestă, cu un pat, dulap, măsuță și cuier, camera În care ei locuiau În cursul anului școlar și pe care o țineau Încuiată mereu), venea ... „verișoara” sa Lenuța și că de cele mai multe ori pleca tocmai duminică seara, spunând colegelor că a fost acasă la Sascut
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pe-acolo. Da’ de unde știi unde e sufrageria? Charlot avu impresia că a călcat în gol pe o treaptă inexistentă; inima îi stătu în loc: fusese cât se poate de atent atâtea zile prefăcându-se că nu cunoaște așezarea camerelor, poziția dulapurilor și alte amănunte. Unde mi-o fi capul? Fără îndoială, eram atent la ce spuneai, zise Charlot. Dar fata nu se arătă mulțumită de răspuns și îl privi cu mare atenție. Uneori am impresia că cunoști casa asta mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu multă generozitate să publice romanul în colaborare cu The Bodley Head, editura la care publicam în mod obișnuit. După ce am ajuns la o înțelegere amiabilă în această privință, misterele s-au succedat unul după altul. La Paris, într-un dulap am găsit întâmplător, într-o cutie de carton, două manuscrise: unul era un jurnal pe care-l ținusem pe un caiet obișnuit în anii 1937 și 1938. La data de 26 decembrie 1937, erau consemnate următoarele: „Discuție cu Menzies șregizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
că cei de la chefere nu se mai opreau din râs când a sfârșit el de povestit întâmplarea. Cică până la urmă o început și el să râdă. Si râzi, frate, și râzi până nu știu cum îi vine să se sprijine de un dulap cam șleampăt de alături...Cum o făcut, cum n-o făcut, da’ l-o răsturnat peste dânsul. Numai nu l-o turtit, dar vreo două coaste tot i-o smintit. O stat acasă o lună de zile, cu oblojeli și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la director...Incet încet, ai să-ți revii” Spunând acestea, bețivul o pornit cu cearșaful în brațe către cabinetul directorului...O bătut în ușă și, fără să aștepte răspuns, o intrat...Directorul, gata să cadă, s-o sprijinit de un dulap și o îngăimat: „Cine dracu ești de dai buzna așa? Aici nu-i casă de nebuni!” „Nu-i casă de nebuni, dar închideți bolnavii în morgă cu morții alături! Păi cum să nu înnebunească omul când se trezește în miez
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și că e stenic (dacă Woody Allen nu s-a născut direct astenic). Mulțumit de cum arată, își pregătește un mic dejun frugal, nu lasă nimic, dar absolut nimic, în farfurie, spală vasele și le pune la scurs, după care deschide dulapul. Alege cu grijă un costum de culoare gri - pe cel mai din dreapta - dintre cele trei costume gri, identice, pe care le are. Asortează la el o cravată gri uni și - n-are de ales - culege o cămașă albă de pe un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
știe să interpreteze, are un început de chelie și... dansează! Poate să viseze. Mulțumit de cum arată, își pregătește un mic dejun frugal, nu lasă nimic, dar absolut nimic în farfurie, spală vasele și le pune la scurs, după care deschide dulapul. Pune cu grijă pe umerașul cel mai din stânga costumul purtat ieri și ia un costum identic de pe umerașul cel mai din dreapta. Asortează la el o cravată gri uni și culege o cămașă albă de pe un umeraș. Se încalță, îndreaptă o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
zâmbește cu toți dinții: și dacă povestea cu Kiril a fost pur și simplu o coincidență? Mulțumit de cum arată, își pregătește un mic dejun frugal, nu lasă nimic în farfurie, spală vasele și le pune la scurs, după care deschide dulapul și ia un costum de pe umerașul cel mai din dreapta. Nu vede nici o cută pe cuvertura patului făcut impecabil și iese în vestibul. Ia din cuier un parpalac și o pălărie. Se oprește în fața oglinzii. Vede scadențarul morții fixat deasupra oglinzii
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
începe iarăși să plângă cu lacrimi mari. Își scoate ochelarii și se șterge cu dosul palmei la ochi. Își miroase dosul palmei, ceea ce-i dă o idee: — E ceva de băut în casa asta? Liliane se scoală și deschide un dulap Empire, dând la iveală o colecție de sticle în stare să satisfacă orice gust al oricărui consumator, fie el bețiv ordinar sau connaisseur rafinat. Lionel își pune ochelarii la loc și alege: Un coniac m-ar aranja. — De care să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
e legat de România. Păi nu sunt român? Liliane e puțin încurcată de criza de identitate a lui Lionel. Și-acum, ce-ai de gând să faci? — Să mă duc să mă culc. Se scoală și se îndreaptă direct spre dulapul cu băuturi, de unde alege la întâmplare o sticlă, care se dovedește a fi un Calvados de colecție. — Lionel, știi ce cred eu despre toate morțile astea? Că destinul și-a făcut datoria. — Că au fost niște coincidențe nefericite sau că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai latră. Ba, mai mult, când Liliane deschide ușa, se ridică în două picioare și începe să-l amușine prietenos. — Ai fost la salonul de bronzat? — Am fost puțin în iad. Se așază într-un fotoliu. Liliane se îndreaptă spre dulapul cu băuturi, dar Lionel îi face semn că nu e cazul. Robespierre se bagă sub pat, jignit. După un lung moment de tăcere, Liliane spune: — Te ascult. Am două vești: una bună și una rea. Cu care să-ncep? — Cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Ahmed, nepotul lui Agnès. Am auzit prin ce necaz treceți. Aș vrea să fiu alături de dumneavoastră... La înmormântare... N-am și eu un costum ca lumea... O să vină atâta lume... N-aș vrea să vă fac de râs... Lionel deschide dulapul și-i arată cele trei costume gri. Lui Ahmed însă îi sare în ochi costumul negru, nou-nouț. Pipăie stofa ca un adevărat cunoscător și-i spune lui Lionel: — Ăsta cred că m-ar aranja. Ăsta mă aranjează și pe mine
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din coadă e Gamal, egipteanul, proprietarul unei prăvălii cu antichități de pe vremea faraonilor, pe care nu i le cumpără nimeni. — Bogdaproste, spune Gamal, cu aerul că ar avea un mesaj secret de la Tutankhamon personal pentru Lionel. Lionel îl conduce la dulap. E ora 10.00. Pe locul unde a căzut la datorie Kiril, de fapt, pe locul unde i-a căzut în cap lui Kiril un chinez din cauza unei datorii la bancă și a forței gravitaționale, trei francezi din Martinica se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
duce la debara. Degeaba: a făcut cadou atât extensorul, cât și punga de la Carrefour cu cărămizile. Își pregătește un mic dejun frugal. Nu lasă nimic, dar absolut nimic în farfurie. Spală vasele și le pune la scurs. După care deschide dulapul. Dulapul e gol. Se privește atent și vede că e deja îmbrăcat într un frumos costum negru. Își dă seama că a dormit îmbrăcat. Și încălțat. Își face patul impecabil și întinde pe deasupra o cuvertură. Iese în vestibul. Se îndreaptă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la debara. Degeaba: a făcut cadou atât extensorul, cât și punga de la Carrefour cu cărămizile. Își pregătește un mic dejun frugal. Nu lasă nimic, dar absolut nimic în farfurie. Spală vasele și le pune la scurs. După care deschide dulapul. Dulapul e gol. Se privește atent și vede că e deja îmbrăcat într un frumos costum negru. Își dă seama că a dormit îmbrăcat. Și încălțat. Își face patul impecabil și întinde pe deasupra o cuvertură. Iese în vestibul. Se îndreaptă spre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
duce la debara. Degeaba: a făcut cadou atât extensorul, cât și punga de la Carrefour cu cărămizile. Își pregătește un mic dejun frugal. Nu lasă nimic, dar absolut nimic în farfurie. Spală vasele și le pune la scurs. După care deschide dulapul. Dulapul e gol. Se privește atent și vede că e deja îmbrăcat într un frumos costum negru. Își dă seama că a dormit îmbrăcat. Și încălțat. Își face patul impecabil și întinde pe deasupra o cuvertură. Iese în vestibul. Se îndreaptă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la debara. Degeaba: a făcut cadou atât extensorul, cât și punga de la Carrefour cu cărămizile. Își pregătește un mic dejun frugal. Nu lasă nimic, dar absolut nimic în farfurie. Spală vasele și le pune la scurs. După care deschide dulapul. Dulapul e gol. Se privește atent și vede că e deja îmbrăcat într un frumos costum negru. Își dă seama că a dormit îmbrăcat. Și încălțat. Își face patul impecabil și întinde pe deasupra o cuvertură. Iese în vestibul. Se îndreaptă spre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Peer Gynt, Gaev din Livada...; despre acesta din urmă, chiar nu ne putem Înfrînge dorința de-a cita părerea autoarei, redactată, din nou, Într-un stil cuceritor: „Într-o postură de saltimbanc al decadenței, cu autoironie dulce-amară, Gaev face elogiul dulapului de cărți și prin aceasta, implicit, a bolii cu transmitere textuală bovarismul. De sub masca unui dandy cabotin și teatral, elogiul lui Gaev țintește, Însă, altceva. Salutul lui este un elogiu [adus-n.n.] frumuseții gratuite a lumii și un avertisment
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
traversezi fluviul în vremea inundațiilor, însă covorașul de papură albă al grădinii tale se așterne în fața ta, plutitor ca o masă de aer, nu se afundă sub tălpile tale ușoare, poți păși din tine către tine în mare siguranță. copilărie, dulap de tablă albă când eram foarte mică am locuit, împreună cu mama, într-un mic dispensar pe un raft al dulapului de tablă albă cu medicamente îmi țineam hainele, pe altul păpușile primele cuvinte pe care le-am scris au fost
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
masă de aer, nu se afundă sub tălpile tale ușoare, poți păși din tine către tine în mare siguranță. copilărie, dulap de tablă albă când eram foarte mică am locuit, împreună cu mama, într-un mic dispensar pe un raft al dulapului de tablă albă cu medicamente îmi țineam hainele, pe altul păpușile primele cuvinte pe care le-am scris au fost cele din registrul de consultații: babadag, ciucurova, 6 luni, rahitism, convulsii febrile, infecție acută de căi respiratorii superioare în nopțile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fiecare deget de la picioare, fiecare deget de la mână, gleznele, urechile, nasul, gambele, sânii, coapsele, coastele, să îți legi cu fundițe colorate fiecare obiect din casă, cana de cafea, ceasul deșteptător, cuierul din vestibul, clanțele de la uși, pachetul de făină din dulapul de bucătărie, colivia perușilor, colivia canarilor, picioarele biroului, vasul toaletei, robinetul căzii de baie, să legi cu o foarte mare fundiță colorată casa cu totul. apoi trebuie să uzi fiecare fundiță colorată cu câțiva stropi de apă curată de izvor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
adus porunca. LIANA: Bine, du-te. Vin și eu numaidecât. (Fata iese. Liana își pune ordine în înfățișare. Iese. Cortină de lumină. Fond muzical.) Tabloul 3 Odaia Împărătesei. Tot simplă, dar vădind bunăstare și bun-gust. Masă, scaune, un taburet, un dulap, un pat. Lioara lucrează la un gherghef. LIANA (intră cuviincios, dar fără umilință. Rămâne lângă ușă.): Măria Ta... LIOARA: Apropie-te, jupâniță. Șezi colea, pe scăunașul ăsta. LIANA (vine, se așază): Mulțumesc Măriei Tale. LIOARA: Va să zică tu ești Liana, jupânița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]