658 matches
-
și poftă, blestemul îndobitociților. Nu vă prosternați în fața impulsivei, turbulentei, prea înflăcăratei. Babilon-târfa e plină de provocări audiovizuale împotriva Adevărului rece al Scripturii. Vrăjitoarea farmecă momind, aspiră ca o ventuză, înmoaie și învăluie semnul viril și abstract într-o declivitate dulceagă. Imaginea este Rău și Materie, precum Eva. Nebuna casei* și Fecioara Nebună. Dăscăliță de eroare și falsitate**. Diavoliță de exorcizat. Cântec de sirenă. Ideea de a face idoli a stat la originea desfrâului", se spunea în mediile evreiești elenizate din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de la varianta grecească. Folosirea morcovului ras și prăjit în ulei, pus în zeamă pentru a-i da „față“, culoare, este un element inedit; puriștii nu adaugă decât uleiul în care a fost călit morcovul, acesta din urmă având un gust dulceag prea pronunțat. De asemenea, unii mai pun în ciorba de burtă gogoșar murat, tăiat în șuvițe de mărimea celor de carne; acest adaos este inspirat de rassol ’nik-ul rusesc, care se acrește cu zeamă de murături. În varianta bulgărească (ca
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
XVIII-lea. Majoritatea spectatorilor francezi nu l-au văzut jucat decât în adaptările lui Ducis (1733-1816), care taie din text toate pasajele scabroase după părerea lui, care îndulcește și cenzurează fără rușine, pentru a satisface gustul francez, umplând cu drăgălășenii dulcege în alexandrini o piesă a cărei frumusețe aspră este făcută din violență. Nu scrie el oare, în 1792, în Avertismentul adaptării sale după Othello: "Cât despre culoarea lui Othello, am crezut că mă pot lipsi de a-i atribui o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
existe cer, să nu mai existe mare, să nu mai existe pământ și arbori, ci numai piatră, o piatră rece de peșteră pe rare curge apa; să nu mai existe alt adevăr decât suferința și moartea; să simți un gust dulceag în gură și când scuipi să-ți dai seama că e sânge; să uiți cine ai fost, cine ești, să uiți, poate, chiar, în cele din urmă, să-l urăști pe cel care te omoară... în loc de asta, însă, îți spui
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
triunghi inexplicabil, în aceeași dramă fără suflare? Cine e intrusul? O chelneriță mă întreabă ceva, îmi cere bonul de masă. Am privit în sus către ea. Uniforma așezată cam strâmb pe un corp de țărăncuță: bluză albă, sarafan negru. Figura dulceagă și alintată, dinții cu strungăreață, un mic zâmbet pe jumătate prostesc, pe jumătate pervers, ochi obosiți și fără strălucire. Părul scurt, aspru îi accentuează aspectul bărbătos. Lumina din jur mă face să strâng genele. îmi dau seama că e târziu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
treisprezece ani găsisem în vechea și rablagita bibliotecă a părinților mei o carte de educație sexuală, cu coperți mizerabile de carton verzuliu, scrisă de o RDG-istă, probabil domnișoară bătrână, pentru că tonul, în trei sferturi din carte, era liric și dulceag, ca de duet de operetă. Accentul era pus pe dragostea și respectul dintre soți, se broda la nesfârșit, cu voluptate, pe canavaua preludiilor amoroase: adolescenții aruncîndu-și o primă privire sfioasă, apoi el oferindu-i o floare (și zece pagini în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cercuri și elipse fluorescente. In ce cavernă mai trăisem când va lumea asta mică adunată în jurul focului, 129 pe când restul lumii rămânea în stăpînirea-nghețată a stelelor? Ieșiseră, firește, la iveală chitarele și toată lumea cânta veșnicele cântece de tabără, sentimentale și dulcege, totuși cu ceva amar în ele - tristețea creolă a întîlnirilor și despărțirilor. Fetele și băieții care se iubeau în câte o tabără știau de la-nceput că nu va dura, că vor rămâne un mic nume într-o cutiuță cu fleacuri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de mult râvnit, parfumuri, din recipiente mari de sticlă cu ajutorul unui robinet nichelat ți se pune într-o sticluță minusculă câțiva mililitri de Poème Lancôme sau Anaïs Anaïs, First de Van Cleef & Arpels sau Paris de Yves Saint-Laurent cu mirosul dulceag al, mai bine Opium, un mililitru de Dolce Vita, 50 mililitri de Shalimar aproximativ 220 franci, eau de toilette, ce zici de Amarige? dar grimasa de pe buzele lui Marius, las și parfumurile pe altă dată, aș vrea să găsesc ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
masă în apropiere au pus mâna pe mobile și au dat câteva telefoane complet inutile. După ce a promis că va găsi o soluție până la ora cinci, Jack a închis telefonul. — Îmi pare rău pentru asta, Lisa. Nici o problemă, zâmbi ea dulceag, etalând noul ruj Source în toată splendoarea lui. Dar telefonul primit diminuase euforia lui Jack de mai devreme. Era din nou tulburat și serios și imposibil de convins să flirteze. Deși asta nu însemna că ea nu putea să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Unde te vezi cu el? La Kehoe’s? Te conduc până acolo. Ba n-o s-o faci, spuse Ashling hotărâtă. — Dar nu vreau decât... — Nu! Ultimul lucru pe care și-l dorea Ashling era ca Ted să înceapă să saliveze dulceag pe lângă Marcus, rugându-se să îi fie cel mai bun prieten. Păi, noroc atunci, spuse Ted, în timp ce Ashling își arunca piatra norocoasă în noua sa poșetă brodată, se încălța cu sandalele și se pregătea să plece. Sper să fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de parcă ar fi căpătat o pereche de aripi înfoiate și observasem că avea jacheta încheiată aiurea. I-am zâmbit din nou, resimțind ecoul familiar al unui sentiment pe care, pe moment, l-am considerat a fi un fel de afecțiune dulceagă. Acum îmi dau seama ce era de fapt - iubire, desigur. —Vino-ncoace, dragă, am zis eu. Te-ai încheiat greșit - stai, lasă-mă pe mine. Serios, ești mai rău decât un copil. Îmi amintesc cum am întins mâna spre fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
A, iar pentru o clipă fu Încredințat că ea va apărea din odăița Întunecoasă precum zîna Crăciunului și Îi va spune că războiul s-a terminat. 11 Frank și Basie O sobiță pe cărbuni ardea Încet În mijlocul cabinei, fumul ei dulceag ridicîndu-se printr-un laminator deschis. Podeaua era acoperită de cîrpe pline de ulei și de bucăți de motor, rame de hublouri și balustrade de scară. De ambele părți ale sobiței era fotoliu de punte, pe a cărui pînză decolorată era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bine ar fi să scrieți o „autobiografie”. Fericirea. Petru, putea el, prietenul gărilor și al aeroporturilor, să-i spună ce este fericirea? Drumurile lui spre orașul din vest, În ierni și urgisite veri, se pierdeau În ceața incertă a amintirii, dulcege și triste amintiri, disperate, ca și imaginea aceea a omului contemplând pe marginea prăpastiei, frumusețea unui golf la Mediterană. Gaspar David Friedrich? O disperare romantică. Dincolo de natură, care există prin aspectul ei exterior, trebuia percepută lumea individuală, a omului, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
într-un alt zbor. Jos, trecătorii își țineau ziarul sau mâinile deasupra capului, apărându-se de găinațul care cădea din cer ca o grindină și se amesteca, pe asfalt, cu frunzele ude căzute din copaci, împrăștiind în jur un miros dulceag și apăsător de care cu toții se grăbeau să scape cât mai repede. Ai venit ca vântul spre intersecție dinspre capătul străzii. Aproape că reușiseși să scapi nevătămată, iar bărbatul de la volan aproape că reușise să te evite. Dar pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dea seama ce se întâmplă cu mine. Dar mamei tale, Angela, nu i-au plăcut niciodată persoanele slabe, iar eu din păcate știam, o alesesem tocmai pentru asta. Îi mângâiam picioarele și n-o simțeam fremătând. Nu simțeam decât dâra dulceagă a cremei ei de plajă. O iubeam, dar nu mai eram în stare să-i atrag atenția. O iubeam și deviam în periferia aceea, între oasele celeilate femei. Ea nu mă dezamăgea, nu avea amintiri lipite de carne. Mă culcam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
plictiseală inconștientă. Aproape toți ne plictisim inconștient. Plictisul reprezintă fondul vieții și plictisul e cel care-a inventat distracțiile, romanele și dragostea. Din ceața vieții picură o dulce plictiseală, o licoare acrișor-dulceagă. Toate întâmplările astea cotidiene, nesemnificative; toate conversațiile astea dulcege cu care ucidem timpul și lungim viața, ce sunt dacă nu un plictis excesiv de dulce? O, Eugenia, Eugenia mea, floare a plictisului meu vital și inconștient, însoțește-mă în visele mele, visează în mine și cu mine!“ Și adormi. V
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
George să afle de Madeleine, mă invitase să joc golf acolo, și m-am uitat atent prin vestiar. Eram într-o societate bună. Cel puțin, nu eram singur. Acel subsol plin de abur - în care se împleteau mirosul de deodorant dulceag și cel de whisky fin cu cel al tachinărilor prietenoase - era departe de vagonul de vite, plin cu luptătorii rezistenței poloneze, dar zgomotul era același. Dați-vă jos pantalonii. Dați-vă jos pantalonii. Erau sute de povești ca aceasta. Tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
miros pe care și-l amintea Încă din pruncie, pe care putea să-l recunoască chiar și Într-o Încăpere plină cu străini: miros de cameră neaerisită, mobilă veche, rasol de pește și morcovi fierți, pilote de puf și lichior dulceag. Când tatăl și fiul schimbară o Îmbrățișare rapidă, această aromă est-europeană trezi În Fima dezgust și rușine de dezgustul său, precum și dorința dintotdeauna de a-l irita puțin pe tatăl său, de a-i călca În picioare vreunul din principiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
infiltrase mirosul caracteristic al tatălui său: un fel de cocteil est-european În care se Îmbinau un miros vag de colonie, un iz ușor de pilotă neaerisită, un damf de mâncare de pește fiert cu morcovi și o undă de lichior dulceag. Se simți cuprins de un fel de greață, de care i se făcu rușine, dar și de impulsul dintotdeauna de a-l irita pe tatăl său, de a-l provoca În tot ce Îi era mai sfânt, până când reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
iarbă și pe drumuri; despre buchetele de primăvară care, înghesuite în găleți la Piața de Flori, așterneau un adevărat firmament de culoare sub un cer încă subțiratic; despre piramidele de pepeni galbeni toamna, despre mirosul gunoaielor care emanau un iz dulceag; în galbenul acela parcă se anunța frigul, paloarea culorii, înțepenirea în zăpadă - și în mijlocul încăperii pictate de tatăl ei se afla un sarcofag din piatră înfățișând, într-un relief sculptat în marmură, un bărbat în costum negru, care atingea atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
încremenite, pentru mulți ani înaintea uitării. Prin ușa clopotniței, care nu se închidea niciodată din pricina balamalelor mâncate de rugină, coborâsem câte două trepte, scara putredă de lemn. - Ramses, vreau să mor! interveni frățiorul dinlăuntrul meu, cuprins de un acces sentimental, dulceag și răsuflat. - Călușul! Unde e călușul? Făcui eu, disperat, alunecându-mi degetele în buzunarul vestei. Fiindcă nu l-am găsit alergai să-l caut la hotel unde am scotocit prin geamantanele și cărțile, împrăștiate pe covor. Abia din ultima valiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
războiului se descărca ori de câte ori i se oferea prilejul. Puțin mai târziu, „Luftwaffeinul“ care, spre sfârșitul războiului, fusese transferat la infanterie în cadrul „contribuției Hermann Göring“, a fost mutat în altă baracă. Pâinea de porumb prăjită nu era rea la gust, ușor dulceagă, cam ca pesmeții. În mod repetat, boldurile mele cu Westwall-ul m-au ajutat să fac rost de pâine prăjită, pe care o înmuiam în supe de ciuperci. Într-o pădure de conifere mărunte găsisem bureți galbeni și, familiarizat încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lăsat să pier și mă ia lîngă El. Să nu fiu singur. Dar, ce contează? Am Puterea asupra lumii noastre. Și ce beție: să lași puterea liberă, fără rost, înfruntînd ultime, vînturile și de aceea să exclami peste trupurile viermuind dulceag: „-E Pace pretutindeni!” V. din spital observ cum acele indicatoare o iau razna. „-Cedează inima!”-țipă reanimatorul. „-Nu,“-răspunde Doctorul stîrnind mirarea celor din jur: „-E diavolul lui. Îl scutură din cînd în cînd.” Trupul depășește criza și becurile își
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
astea. Cumva, mai straniu și mai deformat, același lucru se petrece și cu mine. Știu de ce s-a supărat. I s-a părut că-l asemăn scîrboșilor care-și consumă violența în crize intime și sînt înclinați, altminteri, spre sensibilități dulcege și utopii mîntuitoare sperînd ca opera să le salveze hidoșenia. Îi spun că n-am intenționat asta „-Nu-i nimic, nu te mai scuza”-îmi răspunde. „Tu ai întrucîtva dreptate... Mă încăpățînez să caut valori cînd nici istoria nu tremură în fața
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sînge proaspăt țîșnesc de peste tot stropind pereții. Muncitorii au cizme albe din cauciuc și pășesc rar, preocupați prin balta semiînchegată de pe podelele de mozaic. Miraculos, mirosul sîngelui și al cărnii aburinde îmi irită simțurile. Același miros l-am cunoscut, cumva dulceag, la morga spitalului. Aici însă, în zgomotul infernal, printre miile de buturi agățate în cîrlige picurînd încă, senzația ce se degajă e de nemăsurată virilitate. Ochii se dilată de încîntare. Îl văd, V. din spital, îl urmăresc pe cel tînăr
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]