506 matches
-
materialul în vederea publicării, dar cea mai mare parte va ramâne inedită. A fost redactor la publicațiile: „Cărțile săteanului român” (Blaj, 1886), „Dreptatea” (Timișoara, 1893-1894), „Deșteptarea” (Cernăuți, 1897) „Revista ilustrată” (Reteag, Șoimuș, 1898-1899), „Tribuna” și „Foaia poporului” (Sibiu, 1899-1901), „Gazeta de duminecă” (Șimleu, 1904-1905), tipărind și o parte din textele sale folclorice. A desfășurat și o intensă activitate în domeniul teoretic al culegerii și cercetării folclorului în paginile revistei ieșene „Contemporanul”, în „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Gutinul” (Rodna) ș.a.; a scris și articole
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
apar Adam și Eva îngenuncheați, iar în dreapta lor are loc Psychostasia; din stânga începe focul iadului cu reprezentarea damnaților și a diferitelor cazne la care sunt supuși aceștia, în funcție de păcatul comis. Iconografia pronaosului este completată prin prezența câtorva pilde și minuni: Dumineca samarinencii, Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina, Vindecarea orbului și Necredința lui Toma. Inscripțiile scenelor sunt scrise parțial în română, parțial în slavonă, dar atât de incorect, încât sunt adesea indescifrabile. În data de 19 noiembrie 2013 Curtea Europeană
Biserica de lemn din Bogdan Vodă () [Corola-website/Science/307970_a_309299]
-
ucis în cetatea sa de la Cenad. "Manuscrisul de la Ieud" a fost remarcat de Andrei Bârseanu în august 1921 la expoziția organizată la Sighetul Marmației cu ocazia Adunării generale a societății ASTRA. Acesta conține trei texte în limba română: "Legenda sfintei dumineci", "Învățătură întru sfânta și marea dumineca Paștilor" și "Învățătură despre sfânta cuminecătură". Cercetătorii au ajuns la concluzia că cele trei texte sunt copii, și nu originalele traducerilor românești, și au datat manuscrisul ca fiind din jurul anului 1392. Însă mai cu
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
Manuscrisul de la Ieud" a fost remarcat de Andrei Bârseanu în august 1921 la expoziția organizată la Sighetul Marmației cu ocazia Adunării generale a societății ASTRA. Acesta conține trei texte în limba română: "Legenda sfintei dumineci", "Învățătură întru sfânta și marea dumineca Paștilor" și "Învățătură despre sfânta cuminecătură". Cercetătorii au ajuns la concluzia că cele trei texte sunt copii, și nu originalele traducerilor românești, și au datat manuscrisul ca fiind din jurul anului 1392. Însă mai cu seamă primul text, o scrisoare de
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
fiind din jurul anului 1392. Însă mai cu seamă primul text, o scrisoare de mustrare din partea Domnului către păcătoși, a ajutat la stabilirea vechimii originalului și a putut servi ca premisă pentru estimarea anului traducerii în limba română.<br> "Legenda sfintei dumineci" conține varianta în limba slavonă și cea în limba română. Interesant este faptul că nici una nu o traduce pe cealaltă, fiind versiuni independente. La începutul celei românești stă scris ""Vă leat 6900 povestea fu de demult întru sfânta cetate Ier
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
astfel de scrisori aveau predilecția de a le lansa la ani "rotunzi", din 100 în 100 de ani. Și catastrofele semnalate între 492 și 1392 au îndreptățit de fiecare dată punerea în circulație a câte unei copii din "Legenda sfintei dumineci". O astfel de copie a apărut și în "Codex Sturdzanus", cu circa două secole mai devreme, având text cu rotacism arhaic. Și cele două învățături, rotacizate și ele, sunt mai vechi decât legenda din "Manuscrisul de la Ieud", dar mai noi
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
compus, doar cu participiu, fără verbul "a avea". În legenda ieudeană, mai nouă, a mai scăpat doar un ae, citit e, pe post de și. <br> Această analiză a confirmat încă o dată concluzia anterioară, și anume că traducerea "Legendei sfintei dumineci" s-a făcut într-o perioadă foarte veche, atunci când limba vorbită pe meleagurile ardelene mai păstra forme lexicale și gramaticale comune cu latina arhaică din Lex XII Tabularum. La 399, patriarhul Ioan Chrysostomos (Ioan Gură de Aur) afirma într-o
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
-după cum o atestă notele lor de călătorie- ei îl vizitează și pe Iosif Romanov. De asemenea corespondența celor doi fruntași transilvăneni evidențiază o strânsă colaborare cu librarul din București. Periodice ca " Organul luminarii", editat de Cipariu la Blaj, "Foaia Duminecii", "Gazeta de Transilvania " și " Foaia pentru minte, inimă și literatură" scoase de George Bariț, la Brașov, erau răspândite la sud de Carpați prin difuzorii Companiei Romanov. Din cercetarea presei romanești de până la 1848, rezultă că Iosif Romanov a fost nu
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
al Casinei Militare Timișoara, al "Societății Istorice și Arheologice Timișoara", al societății literare "România Jună" din Viena, al "Societății ziariștilor români din Ardeal și Banat", al "Societății de gimnastică" din Timișoara. A înființat ziarul "Dreptatea" din Timișoara (1894-1898) și gazeta "Dumineca". A publicat numeroase articole cu caracter economic, social, cultural, religios, politic și sportiv, în publicații ca: "Poporul Român", "Tribuna", "Românul", "Drapelul", "Banatul", "Luminătorul", "Foaia Poporului Român", "Voința Banatului", "Dreptatea", "Dumineca". De asemenea, a publicat câteva studii dedicate istoriei Timișoarei. În
Emanuil Ungurianu () [Corola-website/Science/304297_a_305626]
-
Timișoara. A înființat ziarul "Dreptatea" din Timișoara (1894-1898) și gazeta "Dumineca". A publicat numeroase articole cu caracter economic, social, cultural, religios, politic și sportiv, în publicații ca: "Poporul Român", "Tribuna", "Românul", "Drapelul", "Banatul", "Luminătorul", "Foaia Poporului Român", "Voința Banatului", "Dreptatea", "Dumineca". De asemenea, a publicat câteva studii dedicate istoriei Timișoarei. În 1912 și-a lăsat prin testament averea de aproape 500 000 de coroane de aur (c. 150 kg aur) unor instituții publice, din care ulterior a defalcat un sfert pentru
Emanuil Ungurianu () [Corola-website/Science/304297_a_305626]
-
Jumanca, și el tânăr, precum și altor consăteni, despre tradițiile orale care circulau în zonă și transmise lui de părinții lui. Acestea refereau la faptul că doi călugări veneau odinioară în părțile Ciclovei Montane de la Mănăstirea „Ciobeni” în fiecare an la Dumineca de Lăsatul Secului de Brânză. Unul se adăpostea în peștera de sub stânca ce desparte Ciclova Montană de Ciclova Română, pe care mai târziu s-a zidit biserica romană-catolică Maria Fels. Acesta din urmă citea rugăciuni pentru oamenii băștinași și pentru
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
biserică de lemn, pe care turcii o-au nimicit. De la 1666 până la 1700 n-au avut biserica după cum spunea preotul Vasile Muste (1823) și numai sub un măr se adunau și aveau un clopot în crengi, aicea se rugau în Dumineci și sărbători. Matriculele reformaților de aici, la 1800 spun apriat, adecă se află scris în ele că înainte de 1798 au locuit numai români și numai mai târziu s-au așezat câtiva reformați. La 1605 sinodul reformat ținut în Careii-mare a
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
înainte la S<fânta> Scriptură", apoi de o mică introducere " În ceale cinci Cărți ale lui Moisi", precum și de un scurt preambul la "Cartea Facerii". După această secțiune cu conținut isagogic, filele liminare 8-10 cuprind "Însămnarea apostolilor și a evangheliilor duminecilor", apoi înștiințarea "Cătră cetitoriu", aparținând diortositorului Petru Gherman de Peterlaca, iar în final o erată. Cartea a fost tipărită cu caractere chirilice între 1 noiembrie 1793 și 15 noiembrie 1795, cu sprijinul episcopului Ioan Bob. Samuil Micu începe să traducă
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
din deal de la Ieud, care are înscris pe prima pagină anul 6900, dată pe care unii cercetători au interpretat-o ca fiind 1391-1392. Considerat a fi cel mai vechi text scris în limba română, cu litere chirilice, manuscrisul cuprinde Legenda Duminecii și două omilii legate de Joia și Duminica Paștilor și este păstrat de Biblioteca Academiei Române. Există ipoteze contradictorii în privința datării acestui document, dar fără argumente științifice, unii cercetători plasându-l cu două secole mai târziu. Astfel, Ioan Bianu l-a
Codicele de la Ieud () [Corola-website/Science/314807_a_316136]
-
cu reprezentările: Dumnezeu Tatăl; Is.Hr., Sf .Duh (porumbelul). Chenare, pe motivul frunzei de stejar, împart transversal și longitudinal restul boltii. În capete sunt zugrăviți evangheliștii, între aceste compoziții temele fiind repartizate pe două registre. La nord: Petru pe mare; Dumineca Samarinencei; Pildă lui Ioan proorocul cu gaturile de balaur (scenă din Apocalipsa). La sud:Alungarea duhurilor rele; Dumineca orbului; Dumineca mironosițelor. Registrul următor cuprinde scene din ciclul patimilor. La nord: Spălat-au mâinile și picioarele mele; Și l-au răstignit
Biserica de lemn din Birtin () [Corola-website/Science/317915_a_319244]
-
longitudinal restul boltii. În capete sunt zugrăviți evangheliștii, între aceste compoziții temele fiind repartizate pe două registre. La nord: Petru pe mare; Dumineca Samarinencei; Pildă lui Ioan proorocul cu gaturile de balaur (scenă din Apocalipsa). La sud:Alungarea duhurilor rele; Dumineca orbului; Dumineca mironosițelor. Registrul următor cuprinde scene din ciclul patimilor. La nord: Spălat-au mâinile și picioarele mele; Și l-au răstignit între doi tâlhari, unul de-a dreapta Tatălui și unul de-a stânga lui; Și l-au pus pe
Biserica de lemn din Birtin () [Corola-website/Science/317915_a_319244]
-
boltii. În capete sunt zugrăviți evangheliștii, între aceste compoziții temele fiind repartizate pe două registre. La nord: Petru pe mare; Dumineca Samarinencei; Pildă lui Ioan proorocul cu gaturile de balaur (scenă din Apocalipsa). La sud:Alungarea duhurilor rele; Dumineca orbului; Dumineca mironosițelor. Registrul următor cuprinde scene din ciclul patimilor. La nord: Spălat-au mâinile și picioarele mele; Și l-au răstignit între doi tâlhari, unul de-a dreapta Tatălui și unul de-a stânga lui; Și l-au pus pe Isus în
Biserica de lemn din Birtin () [Corola-website/Science/317915_a_319244]
-
Botezătorul („Nașterea S.Ioan„), Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul („Tăerea capului S.Ioan”), Înălțarea Sfintei Cruci („Înălțarea Crucii”), Omul cel setos („Omul cel sătos”), iar pe peretele nordic (de la vest la est): Omul cel robit („Omul cel robit”), Duminica Orbului („Dumineca orbului”), Duminica Tomii („Dumineca Tomi-Is.Hs.”), Duminica Samarinencei („Dumineca Samarinăn.”-Is.Hs.”), Intrarea în biserică a Maicii Domnului (Intrarea în biserică a Preaci”) și Omul cel gol („Omul cel gol”). Registrul I îl compun (de la sud la nord) scenele: Cain
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul („Tăerea capului S.Ioan”), Înălțarea Sfintei Cruci („Înălțarea Crucii”), Omul cel setos („Omul cel sătos”), iar pe peretele nordic (de la vest la est): Omul cel robit („Omul cel robit”), Duminica Orbului („Dumineca orbului”), Duminica Tomii („Dumineca Tomi-Is.Hs.”), Duminica Samarinencei („Dumineca Samarinăn.”-Is.Hs.”), Intrarea în biserică a Maicii Domnului (Intrarea în biserică a Preaci”) și Omul cel gol („Omul cel gol”). Registrul I îl compun (de la sud la nord) scenele: Cain și Abel („Cain” - „Abel
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
Tăerea capului S.Ioan”), Înălțarea Sfintei Cruci („Înălțarea Crucii”), Omul cel setos („Omul cel sătos”), iar pe peretele nordic (de la vest la est): Omul cel robit („Omul cel robit”), Duminica Orbului („Dumineca orbului”), Duminica Tomii („Dumineca Tomi-Is.Hs.”), Duminica Samarinencei („Dumineca Samarinăn.”-Is.Hs.”), Intrarea în biserică a Maicii Domnului (Intrarea în biserică a Preaci”) și Omul cel gol („Omul cel gol”). Registrul I îl compun (de la sud la nord) scenele: Cain și Abel („Cain” - „Abel”) și Sf. Prooroc Iona și
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
și Pavel" din Ploiești, luând bacalaureatul în anul 1947. În ultimele clase de liceu avea preocupări literare, a fost președintele Societății literare "I. L. Caragiale" a liceului, a publicat poezii sub pseudonimul Anton Dabrotin în revista "Lumea" și în pagina de Duminecă a ziarului "Națiunea" și a primit în 1947 Premiul I pe țară pentru literatură la concursul pentru tineret organizat de Ministerul Educației Naționale. Se decide totuși studiului medicinei, fiind admis în 1947 ca student al Facultății de Medicină din București
Ion N. Petrovici () [Corola-website/Science/297470_a_298799]
-
diavoli. În râul de foc, în pline chinuri sunt pictați „furii” și „giudecătorii nedrepți”. Într-o parte a Iadului se află doi diavoli care torturează o fată așezată pe un pat, iar inscripția de lângă explică semnificația scenei: „Fata care doarme dumineca”. Însă lumea Iadului maramureșean include anumite reprezentări care nu sunt descrise de către cărțile de iconografie. La Desești, în partea superioară a Iadului sunt pictate, stând pe scaune, Lenea, Moartea, Ciuma și Foamea. Ulterior, zugravul Radu Munteanu a inclus aceste personaje
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
ar fi uns trupul lui Isus cu miresme. Noul Testament amintește lapidar numele și faptele lor. Cea dintâi mironosiță a fost Maria Magdalena. Celelalte mironosițe au fost: Maria (mama lui Iacob și a lui Iosif), Maria lui Cleopa, Salomea, Susana, ș.a. Dumineca a treia după Paști este dedicată cinstirii mironosițelor, a femeilor “purtătoare de mir”, dar și a tuturor femeilor creștine din lume.
Mironosițe () [Corola-website/Science/317295_a_318624]
-
Flacăra" (1912, 1915-196); "Viitorul social" (1913); "Universul literar" (1913); Lumina" (1918); "Facla" (1918); "Renașterea" (1918); "Scena" (1918); "Rampa' (1919) , "Neamul românesc", "Neamul românesc literar", "Adevărul literar", "Vieața nouă", "Convorbiri literare", "Floarea darurilor", "Viața literară", "Cosînzeana", "Actualitatea", "Ilustrațiunea română", "Săptămâna ilustrată", "Dumineca", "Steaua noastră" (New York), "Belgia Orientului", "Dumineca", "Adevărul", "Noua revistă română", "Teatrul" (Iași), "România muncitoare", "Viața socială". S-a îmbolnăvit de tuberculoză, astfel că ultimii ani ai tinereții și-i-a petrecut într-un sanatoriu de tuberculoși. În 1913 a plecat
Barbu Nemțeanu () [Corola-website/Science/322306_a_323635]
-
Universul literar" (1913); Lumina" (1918); "Facla" (1918); "Renașterea" (1918); "Scena" (1918); "Rampa' (1919) , "Neamul românesc", "Neamul românesc literar", "Adevărul literar", "Vieața nouă", "Convorbiri literare", "Floarea darurilor", "Viața literară", "Cosînzeana", "Actualitatea", "Ilustrațiunea română", "Săptămâna ilustrată", "Dumineca", "Steaua noastră" (New York), "Belgia Orientului", "Dumineca", "Adevărul", "Noua revistă română", "Teatrul" (Iași), "România muncitoare", "Viața socială". S-a îmbolnăvit de tuberculoză, astfel că ultimii ani ai tinereții și-i-a petrecut într-un sanatoriu de tuberculoși. În 1913 a plecat să se trateze în Elveția, dar
Barbu Nemțeanu () [Corola-website/Science/322306_a_323635]