567 matches
-
provoca o asemenea uimire, ricana Adrian, care își câștigase cândva existența că romancier. A renunțat Jeffrey Archer la titlul de lord? Sau Richard Branson a călătorit cumva cu unul din trenurile sale? — Cică-i un interviu cu Șam în suplimentul duminical al lui Sentinel, îl lămuri Eleanor. Luat de Fanny Tarrant. — Aha, făcu Adrian. Eleanor îl privi surprinsă: — Vrei să spui că știai de el? — Păi, oarecum. M-a sunat țipă asta, Tarrant, în legătură cu el. — Nu mi-ai spus nimic. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ȘAM 1? o întreba Adrian. Eleanor sări că arsă și fugi la fereastra să se convingă cu ochii ei. — Doamne sfinte, e chiar Șam! zise ea. Se repezi spre ușa, se opri, se-ntoarse și-i dădu lui Adrian suplimentul duminical al lui Sentinel. — Ia-l și ascunde-l undeva, apucă ea să-i mai spună. — De ce? replică Adrian. Se auzi soneria de la intrare. — Poate că el n-a apucat încă să-l vadă. — Unde? — Oriunde. Soneria se auzi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se poticni o clipă Șam. Adăpostul e un text inclus în programa de bacalaureat. — Și mi se pare normal să fie așa, spuse Șam, recăpătându-și stăpânirea de sine. Totuși Adăpostul a fost publicat acum aproape douăzeci de ani. Suplimentele duminicale vânează de obicei subiecte mai de actualitate. Ce pretext a folosit Fanny Tarrant în cazul tău? — Pretext? — Da, pretext. De pildă, îl lămuri Șam, parcă explicându-i ceva unui copil, pretextul interviului meu este difuzarea pe post a filmului Întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
toate țările, uniți-vă! N-avem nimic de pierdut, în afară de regulile lui Queensberry, urma Șam, trăgând câțiva pumni în aer. — Nu fi prostuț, Șam, spuse mămoasa Eleanor, de parcă i-ar fi vorbit unui copil mult prea neastâmpărat. Adrian lua suplimentul duminical al lui Sentinel și dădu să se strecoare spre ușa. — Hei, încotro? îl interpela ea. — Cu permisiunea dumneavoastră, la buda, răspunse Adrian. — Iei cu tine chestia aia? îl întreba Șam, arătând spre ziarul din mâna lui. — Să am ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
trebui să știi și tu de ce, spuse Eleanor. Adrian apăru din hol tocmai la timp ca să prindă și el remarcă ei. Purta un trening și pantofi de sport, în jurul gâtului avea înfășurat un prosop și într-o mână ținea suplimentul duminical al lui Sentinel. — Ce să știe? întreba el. — Nimic, răspunse Eleanor și își făcu de lucru, punând pe o tavă veselă folosită la micul dejun. Șam îl măsură pe Adrian din cap până-n picioare. De ce ți-ai pus treningul? — Duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
timp de sauna înainte de pranz. — O să-ți pară rău. — Nu, n-o să-mi pară. Îți promit. O săruta pe obraz, după care ieși. Eleanor privi o clipă în gol, cu un aer necăjit. Apoi se așeza la masă, despături suplimentul duminical al lui Sentinel și se apucă să citească articolul lui Fanny Tarrant din punctul în care o întrerupsese vizita lui Șam Sharp. 2 Peste o săptămână, într-o dimineață târzie de luni, Adrian aștepta sosirea lui Fanny Tarrant. Era singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
discută, zise Adrian. Se stabilește o comuniune tăcută cu dogoarea. Putem discuta după aceea. Fanny rămase tăcută. Îl privi, încercând parcă să-i citească gândurile. De ce vă temeți? o întreba Adrian. Doar n-aș riscă să fiu demascat în suplimentul duminical al lui Sentinel drept un obsedat sexual, nu? — Știți, mi-ar fi de-ajuns și această propunere ca să fac tămbălău, îl preveni ea. — Da, v-ar fi de-ajuns, recunoscu el. „Adrian Ludlow m-a invitat să vizitez sauna aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Arată-mi și mie! o ruga Șam. Încă n-am articolul. De-aia m-am sculat cu noaptea-n cap. Aștept să sosească ziarele de duminică. — De unde știi c-o să apară-n ziarul de azi? — A fost anunțat în suplimentul duminical de săptămâna trecută: „Fanny Tarrant ia urma lui Adrian Ludlow și-i descoperă adăpostul“. Sună bine, isi dădu Șam cu părerea. S-ar putea să iasă o chestie drăguță. — Ba n-o să iasă, zise Eleanor. — De unde știi? — E-o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cu veselă și tacâmuri. Zărindu-l pe Adrian, încremeni. — Ziarele n-au sosit încă, în caz că le căutai, îl informa ea. Adrian n-o bagă în seamă. Se apropie de suportul de ziare de lângă șemineu și lua de acolo un supliment duminical mai vechi. Se așeza într-un fotoliu, prefăcându-se că vrea să citească. Eleanor își văzu de treabă și descarcă tavă pe masă. — Pun de cafea și fac pâine prăjită, spuse ea. Vrei și tu? Adrian continuă s-o ignore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
că te-ai răzgândit. Acum îmi pare rău că n-ai făcut-o. — Ție îți pare rău? — Păi, de la mine a pornit totul. Mă simt vinovat. Atunci poate ai vrea sa rezolvi problema, îi propuse Adrian. Cumpăra toate exemplarele suplimentului duminical al lui Sentinel de azi și ocupă-te de incinerarea lor. Străbate toată țara, mergi din ușă-n ușa și răscumpără la un preț fabulos toate exemplarele deja livrate. Administrează-le medicamente ce induc amnezia tuturor celor care au apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Bisericii Scientologice nu face decât să confirme această situație, jucând rolul de simbol.) La fel ca în cazul oricărui tip de cler, există și pentru oamenii de știință forme specifice de contact cu mulțimea, articolele sau prelegerile luând locul slujbelor duminicale. Există și aici "preoți" aflați în slujba oamenilor cu bani (sau a banului) și "preoți" care urmează în mod liber glasul conștiinței. Cele mai durabile construcții sunt realizate în gândire ori prin intermediul ei; chiar și piramidele, spre exemplu, își trag
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Din sufletul acelei amiezi de-ngălbenire. Lumina îndoită părea cu-un fel de apă; A drum, locomotive fumau dintr-o supapă; Era la ora albă, când nu știai să zici De-i patru, două numai, ori a trecut de cinci. Perechi duminicale de Else și de Hans Suiau la hanul mare, din deal, unde e dans, Un han cu nume dublu, nu știu să-l mai țin minte, Cu vaci și servitoare și duh de-ngrășăminte. Cum Else foarte multe de Hanși răzmate-agale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trebuie să sufli în muștiuc. După aceste câteva indicații, Tarrou se întreba de ce intrase Camps în fanfara Orpheon în ciuda intereselor sale cele mai evidente, și care erau cauzele adânci care-l determinaseră să-și riște viața cântând, la niște parăzi duminicale, din instrumentul acela. Tarrou părea să fi fost favorabil impresionat de o scenă care se desfășura adesea pe balconul din fața ferestrei sale. Camera lui dădea într-adevăr pe o mică stradă transversală, unde puteau fi văzute niște pisici dormind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
apașilor, populate cu instrumente muzicale și icoane românești. Poate în casa lor cea nouă (Argeș Monastery) să înceapă America 2003. Lumea este fabuloasă. Lumea acestor două zile a fost o lume de lumi. 12 octombrie M-am întors la solitudinea duminicală. Am lucrat de la 6 la 12, dar mai mult nu pot. Măgarii din colț nu mi-au împrumutat video cu A Beautiful Mind că nu aveam telefon fix acasă și, uite, așa s-a mai clonat o duminică în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Toți sunt politicoși, manierați, dar singuri. Nu știu de ce am impresia unei singurătăți apăsătoare în viața lor. Cumva, îi compătimesc. Nu văd copii să se joace, tineri sau adulți care să intre în biserică. In afară de buletine informative, foi parohiale duminicale, sau alte câteva materiale religioase publicitare, totul este vechi în aceste biserici, absolut totul, vechi și adesea scorojit, uzat de trecerea timpului și mai puțin din cauza folosirii. Ce am apreciat mereu a fost faptul că sunt deschise, că pe toată
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
una dintre femeile de serviciu angajate mai nou, probabil țigancă, dar nurlie, cu teul mai mare ca ea, iese potrivindu-și pasul pe acorduri - așa-s acum diminețile, poate și printr-un reflex al dispoziției mele mai puțin încărcate. Mesele duminicale de la soră-mea, care începuseră ca un fel de bucurie a reuniunii de familie, de acum se lăsau mereu cu ceartă, până când tot Zina a dat dovadă de înțelepciune și nu ne-a mai însoțit. Dacă nu mă înșel, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai demult...”, constată el în gând, la un moment dat, puternic amărât, văzând cum toate parcă se întorc de la sine împotriva sa. Într-o duminică, mai pe la orele amiezii, Șerban tocmai începu, încetul cu încetul, să se pregătească pentru liturghia duminicală, la care era neîncetat silit de către Victoria să participe și la care el se ducea mereu fără niciun pic de tragere de inimă. Despre asta, am mai vorbit mai devreme. Totuși, întro discuție mai veche a celor doi, el aproape
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
argumente și mai zdrobitoare, pe care să le folosesc abil, ca s-o dobor! Foarte ciudat, dar, mai mereu, după fiecare ceartă sau neînțelegere, ajung să trag concluzia asta și deloc nu-mi place, fir-ar să fie!” După ce liturghia duminicală se încheie, Șerban, ieșind de la ea, se îndreptă cu pași repezi, dar dezordonați tare, înapoi spre casă. Era în întregime buimac și cu mințile împrăștiate, stând mereu cu gândul numai la problemele bănești, pe care trebuia să le rezolve cât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fi un loc potrivit pentru o viață liniștită, cum Își dorea Marta. O viață clădită pe mezelurile cumpărate de la Vesö, mirodeniile de la Horacsek, pantofii sport de la Friedmann sau Dermata de la Radó, pălăriile doamnei Klein, prăjiturile de la cofetăria Scheip și plimbările duminicale de pe Câmpul Gâștelor sau al Claustrului, toate acestea urmând În mare un plan al orașului de la 1935 pe care familia Morar-Koblicska Îl păstra cu sfințenie sub o folie de plastic În chip de tablou. Cam În dreptul Casei Minoriților, Coriolan desenase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În rest, nici o potrivire. Când trăirile și senzațiile dispar sau doar se estompează, apar cuvintele și, odată cu ele, formule jalnice de tipul: Tu, semnul meu de a fi! Citat din volumul niciodată publicat al unui celebru poet local și cenaclist duminical Înrăit. Dar, se Întreba, nu era el Însuși un joc de cuvinte, o găselniță verbală? Evanghelist al exilului! Replică târzie a unui fost propagandist hazliu și deconcertant al socialismului cu față umană, cum cu atâta convingere Îl descria tovarășa Csiki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
descoperită de Grațian Într-un anticariat din Piața Carolina. Paragrafe, pagini, cuvinte, spații albe chiar erau citite Într-un fel care le aprindea privirile și deregla pulsul. Într-o zi, gesturile precipitate, mângâierile furișate sau grăbite lăsară loc unei visări duminicale. Culcați unul Într-altul, savurând contopirea lentă a trupurilor lor, păreau o rachetă de croazieră pe care el o urmărea hipnotizat de strania ei suficiență și indolență. Zborul acesta lin a durat vreo trei ani. A urmat o perioadă scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și am decorat pereții garajului cu afișe ale tânărului Bucky Bleichert din perioada ’40-’41. Propria imagine întrezărită prin ochii împăienjeniți de sudoare m-a adus mai aproape de ea și m-am apucat să răscolesc anticariatele, în căutare de suplimente duminicale și reviste cu știri. Am găsit instantanee sepia în Colliers și portrete de grup în niște numere mai vechi din Boston Globe. Le-am ținut ascunse în garaj și teancul continuă să crească până într-o după-amiază, când a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și conduse de surorile Keswick. Se deschiseseră două cluburi de noapte lîngă port, Milroy pentru cei trecuți de-o anumită vîrstă și Bliss’s pentru cei mai tineri. Consiliul orășenesc se Întrunea săptămînal la biserica anglicană, la ale cărei adunări duminicale gemeau băncile de credincioși. În tot acest timp, patrulele de pază voluntare Împiedicau lepădăturile coastei Însorite să pătrundă În complex. O sumedenie de societăți se ocupau de toate distracțiile posibile, de la origami la hidroterapie, de la tango la t’ai chi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mereu În umbra tatălui. Când G. Călinescu Îl observă trecând prin Piața Sf. Gheorghe pe „fiul natural” al lui Ion Luca Caragiale, el i se pare un om la vreo 45-50 de ani, cu un aer de „majordom În concediu duminical”. Mulți cred că portretul e cam acru făcut, lăsând loc liber feluritelor interpretări și, nu mai puțin, analogiilor biografice. „Mateiu Caragiale avea snobismul nobilitar, Își alcătuia un blazon și vâna ordine străine, el, care nu era În nici un chip aristocrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În legătură cu Hunter. Îl iubeam la nebunie, dar Îl cunoșteam cu adevărat după numai șase luni? Hunter era plecat doar de vreo săptămână, dar puteam să am Încredere În el? Pe măsură ce trecea timpul, simțeam cum mă scufund Într-o groaznică depresie duminicală. Nici măcar telefonul voios ca un ciripit din partea lui Milton, prin care mă anunța că găsise cel mai frumos candelabru vechi la Les Puces, nu a avut darul să mă Înveselească. Cui Îi mai păsa de corpuri de iluminat din cristal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]