700 matches
-
meu, faptul că m-am înstrăinat de Lisa n-a micșorat, ci a adâncit legătura afectivă cu lumea copilăriei. După ce am înțeles ce mă separă, temperamental, de Lisa, am iubit-o mai mult. Și altfel. Probabil, abia atunci m-am dumirit că amestecul ei de cer divin și de rachiu prost se află în centrul destinului meu. N-aș fi în stare să mă imaginez născut în altă parte, din alți părinți. Aici judec, se pare, ca stoicii. Tot ce s-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
liniștit bilet, să bea un suc ori altceva, dacă-i doar pasager merge, hă, hă, hă...” Autobuzul a plecat. Acum stația se vede mai bine. De fapt, unde se află locul acesta? În care parte de sat? Încearcă să se dumirească, dar ceața deasă îi bruiază orice efort. Au traversat șoseaua. Și, mai departe? “Băieți, cum ajung la Valea Morii?” “Mai mergeți puțin și dați de Cotul lui Dunea. Faceți la dreapta și o luați în jos.” Cei doi puștani, să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
seama, zise, că l-ai învins pe Discipol? Ea-i mângâie brațul cu degete agile și tremurătoare. - Vino! zise Gosseyn. Se îndreptă spre sala de pilotaj. Când intră, Yanar se apleca atent, deasupra receptorului radiometric. Dintr-o ochitură, Gosseyn se dumiri ce făcea: aștepta noi instrucțiuni. Fără să scoată o vorbă, se apropie și, peste umărul lui Yanar. Întrerupse contactul. Celălalt tresări, apoi se încordă și se întoarse, cu o figură rea. Gosseyn spuse: - Fă-ți bagajele, dacă ai. La prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
seama, zise, că l-ai învins pe Discipol? Ea-i mângâie brațul cu degete agile și tremurătoare. - Vino! zise Gosseyn. Se îndreptă spre sala de pilotaj. Când intră, Yanar se apleca atent, deasupra receptorului radiometric. Dintr-o ochitură, Gosseyn se dumiri ce făcea: aștepta noi instrucțiuni. Fără să scoată o vorbă, se apropie și, peste umărul lui Yanar. Întrerupse contactul. Celălalt tresări, apoi se încordă și se întoarse, cu o figură rea. Gosseyn spuse: - Fă-ți bagajele, dacă ai. La prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
altceva decât o armă care să tragă în autoapărare, dar pe care s-o pot îndrepta împotriva mea dacă trebuie... sau dacă vreau s-o fac. - A, sinucidere, zise bătrânul și făcu o mutră de parcă abia atunci s-ar fi dumirit. Dragul meu domn, n-avem nimic împotriva sinuciderii. Este privilegiul dumneavoastră personal într-o lume în care, de la un an la altul, avem tot mai puține privilegii. Cât despre prețul acestui revolver, el costă patru unități. - Patru... numai patru unități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-l ducă în capitală și să îl prezinte persanilor care emigraseră imediat după revoluțiile din Est. Omar păstra gândul ca pe o variantă de fugă din fața a tot ce îl chinuia. Pe măsură ce dădeau muguri în tufele de pe marginea curții, se dumirea că înghețul și frigul îi sunt dușmani. Începuse să umble doar în cămașă, înainte ca toți ceilalți să își fi lăsat puloverele. Îi era așa dor de căldură, după cum îi era dor de acasă, și de-aceea se bucurase precum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să le-o sugerezi altfel, draga mea..." * Se priveau în tăcere. Ochii șoferului poposeau clipe lungi asupra fiecăruia, cântăreau obiectele, masa cu cărțile răvășite printre farfurioarele murdare de cremă, se întorceau la arma din mâna lui Scarlat. Încerca să se dumirească, să deslușească ceva din toată întîmplarea aceasta neobișnuită, să reconstituie evenimentele la care nu participase. Melania Lupu îl examina pe furiș prin grila degetelor sprijinite de frunte. Molfăia o bomboană suspinând. " Inutil te consumi, draga mea. Îți dau cuvântul meu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai bine. ― Lucrați la Aviasan... Doamna Miga tresări. În ochi i se aprinse o flăcăruie. Își mușcă buzele nehotărâtă. Melania Lupu o privi iute. "Florence a sesizat, draga mea, a sesizat imediat. Nu și Ioniță, iar bietul Șerbănică se va dumiri abia săptămâna viitoare." ― Pilot, completă inginerul. De trei ani și jumătate zburați pe avioane sanitare. ― Observ că sînteți extrem de bine informat. În fond, ce doriți? ― Avem nevoie de dumneavoastră și de avionul dumneavoastră. Șerbănică Miga întinse gîtul: "Sînt nebuni? Ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și pe Călugărul să le arăt mormîntul: "Să nu vă închipuiți cumva că mint". Când ne-am întors, ei au confirmat spusele mele. Crezusem că odată cu moartea Bătrânului totul se va lămuri. Dar în aceeași zi am început să mă dumiresc că mă înșelasem. Azilul arăta ca un stup speriat, cuprins de panică. O îngrijorare ciudată, apăsătoare, coborî ca o ceață pe coridoare, în camere, pe figurile bătrânilor și îngrijitorilor. Prima oară nu mă crezuseră, dar acum exista o dovadă, un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
văzu aplecându-se înainte, ca un reporter. —Akiva. Ce vreau să știu eu e ce îl preocupa exact pe tatăl meu în ultimele zile de viață. — Și pentru asta ai bătut atâta drum? N-ai fost în stare să te dumirești și singur în privința asta? Ce îl preocupa? Nu e atât de evident încât și un copil de grădiniță ți-ar putea da răspunsul? Se întoarse din nou de la Uri. Spuneți-mi, domnișoară Costello - Uri spune că sunteți irlandeză. Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de vacanță, coborând o singură dată, doar ca să-și dea seama că se afla în centrul, perfect reprodus, al Philadelphiei, străzile fiind expuse într-o rețea tridimensională ordonată. Se întoarse la tasta Hartă și îi luă câteva secunde să se dumirească ce trebuia să facă. Dorul de casă hotărî prima destinație. Tastă „Dublin“ și apoi apăsă pe Teleportare. Puțin mai târziu, după alt fâșâit SF, stătea în mijlocul unui peisaj care, chiar reprodus în felul ăsta, îi părea familiar. Apa râului Liffey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ochelarilor de soare. Asta ce-a mai fost? întrebă Lana în cele din urmă. — Singura pomană pe care o s-o dai tu orfanului i-un sifilis. Nu mă mai toca la cap cu patefonu’, mama lui de patefon. Cum mă dumiresc ce-i cu orfanu’, chem eu singur poliția. M-am scârbit și mi s-a făcut lehamite să lucrez aci-n bordelu’ ăsta și plătit sub salaru’ minim ș-amenințat to’ timpu’. — Ei, copii, n-aud nici o muzică, se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și pe Călugărul să le arăt mormântul: „Să nu vă închipuiți cumva că mint”. Când ne-am întors, ei au confirmat spusele mele. Crezusem că odată cu moartea Bătrânului totul se va lămuri. Dar în aceeași zi am început să mă dumiresc că mă înșelasem. Azilul arăta ca un stup speriat, cuprins de panică. O îngrijorare ciudată, apăsătoare, coborî ca o ceață pe coridoare, în camere, pe figurile bătrânilor și îngrijitorilor. Prima oară nu mă crezuseră, dar acum exista o dovadă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dacă se succedă În cursul aceleiași nopți, sau dacă pur și simplu ele alternează unul cu altul. Caut o femeie, o femeie pe care o cunosc, cu care am avut legături atât de intense, Încât nici nu reușesc să mă dumiresc de ce le-am slăbit - eu, din vina mea, nemaidându-i nici un semn. Mi se pare de neconceput că am lăsat să treacă atâta timp. Cu siguranță că pe ea o caut, ba mai mult, pe ele; femeia nu e una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să le dau textele, să le revadă, să le corecteze. Cum rareori făceam în libertate. Mă băgasem la mijloc. Înmuiam publicul. Și erau povești care îmi mai și plăceau. Cum furaseră, cum iubiseră, cum tâlhăriseră, cum mă păcăleau. M-am dumirit dintr-o combinație a vorbelor directoarei de pe Rahova cu cele ale comandanților de meseviști - am înlemnit. Am vrut să abandonez. Nu era simplu, dădeam toate „cadourile“ pușcăriașilor, de fapt, drepturile lor de autor, și eram liber. Până la urmă puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
hatâr, Să vă spun că e... Nu e prea măreață-n fapte, Ba mai cade și în lapte. Nu am voie să vi-l spui Nici chișleag, nici lapte nu-i, Are-un nume foarte scurt: Lumea zice că-i... Dumirește-te, de poți: Umblă, însă nu te mușcă, Seamănă mai mult a cușcă, Dar cu uși și multe geamuri, Are chiar și niște hamuri. Pe-o țevușcă scoate fum, Când merge mănâncă drum, Iar picioarele-i sunt roți. Pe ce
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
contrar sumarului și colaboratorilor săi (...) și mai ales abilitatea de a-și însuși numai foloasele și parada unor atitudini de artă (n-am uitat vizita lui Marinetti), care presupun în primul rînd sacrificiu și singurătate. Și totuși, nu ne putem dumiri cum se poate alătura - în paginile unei reviste care a susținut cîndva o atitudine nouă - domnul Marcel Iancu, fostul revoluționar de la Zürich, principesei Martha Bibescu. Dacă domnului Vinea - al cărui temperament poetic nu-l punem acum în discuție - nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sclavi africani, legați cu lanțuri unul de altul, au fost băgați într-o cală înăbușitoare ca aceasta. — Cum ți-a plăcut călătoria, Gaston? Gaston nu a înțeles ce-a spus Takamori, dar după ce a mai repetat o dată, rar, s-a dumirit. — Da, a fost foarte frumos. Au început să urce scara cu grijă prin beznă, fiind atenți pe unde calcă. Gaston, obișnuit cu scara, a reușit s-o urce cu dexteritatea unei maimuțe, manevrându-și cu dibăcie picioarele lungi. A ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lui mare și a strâns-o pe-a lui Ōkuma. — Toți cei care vin la această cafenea sunt mari iubitori ai artei franceze. Gaston n-a înțeles de la bun început ce i s-a spus, dar până la urmă s-a dumirit. Chiar în clipa aceea Takamori și-a îndreptat privirile spre intrare și l-a văzut în ușă pe individul cu jachetă, care încercase să-i vândă lui Gaston fotografiile obscene. Nu era singur, ci împreună cu un bărbat voinic, îmbrăcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Țâșnesc firele ca dintr-un caier de pretutindeni și de nicăiri! Nici o făptură nu-ntreabă. - Polenul căzut în potire ca un jar îl îndură toate florile, în dulci suferinți peste măsură și peste fire. Bucură-te, floare ca ghiocul, și dumirește-te! Nu trebuie fiecare să știm cine-aduce și-mprăștie focul. Dar, vezi, arhanghel sunt, iar tu ești floare, și dacă-ntrebi, nu pot să tac și să mă strâng în cingătoare. Cine-1 aduce, caldul, cutremurul? Iată, acesta e Vântul, nimenea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
în situația de a suporta ce mi-a rămas, adică disperarea, sau de a înnebuni. Nu știu dacă un om poate rezista multă vreme fără consolări și, poate, asta am venit să-mi lămuresc, discutând cu tine. Încerc să mă dumiresc, ascultîndu-te, ce mai poate aștepta cineva după ce a pierdut lucrul cel mai important... ― Ce crezi că am pierdut eu? Prețuirea oamenilor care m-ar fi vrut erou? ― Nu, nu asta. Vezi, Galilei, tu nu ești oricine. Numele tău e cunoscut
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu un geamăt, iar el s-a năpustit asupra mea. Crăcanul mi-a sfâșiat mătasea hainei și mi-a zgâriat pântecele. Dacă n-aș fi evitat-o, următoarea lovitură mi l-ar fi străpuns. Sau ceva mai jos, căci mă dumirisem deja care îi era ținta. Bâta mi-a căzut din mână și, în timp ce încercam să mă feresc, am alunecat. Am căzut cât eram de lung, strivindu-mi șoldul de piatra vetrei și măturând pământul cu fața. M-am sculat plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dădea În lături. Apoi totul deveni beznă. Atingerea Îl făcu să simtă ceva rece, umed și zgrunțuros. PM deschise cu precauție ochii, clipi sub lumina tare a unei lanterne și avu nevoie de cel puțin un minut pînă să se dumirească unde era: pe solul umed al unei Încăperi subterane În care Ryan - sau poate că trebuia să spună Erwan - Îl dusese. Sala era sumar echipată ca o tabără de bază. Strictul necesar. Singurul element de confort: un mic congelator. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
țărmului care, de acum, o cotea cu totul spre Miazăzi, iar Vindecătorii spuseră că pățania cu vocile nu fusese decât o Încercare lăsată fie de Tatăl, fie de cei ce-i voiau pierzania - nici ei nu erau siguri. Ca să se dumirească ce se petrecuse, Vindecătorii au adunat mai mulți prunci (ei mint cel mai puțin când lucrurile merg greu) și le-au dat ierburi care te fac să visezi, dar copiii spuseră la fel: cum auziseră glasurile, cum văzuseră acele lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu îndoială. ─ Sabia Mihai! Așa zice. Dar știi că nu sună rău? Sabia lu’ Mihai! Mie-mi place. Așa o ieșit, așa o lăsăm. ─ Sabia lu’ Mihai, murmură și Garofița, parcă ar pipăi o marfă nouă, necunoscută, încercând să se dumirească ce ar putea fi. Așa să fie, bărbate. Și așa a rămas. În Drumul Taberei, numit astfel precum se știe pentru că în vremurile de demult aici se adunau cu puști, cu săbii, cu mustățile lor răsucite militarii care fie făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]