10,193 matches
-
le insufle pasiunea pentru dans și studenților timișoreni, care nu ar pierde pentru nimic în lume un curs ce le dă posibilitatea să se miște în voie pe ritmuri africane ori moderne. Chiar dacă se mai adaugă și o febră musculară dureroasă, studenții merg cu bucurie la lecțiile de dans, la care învață o mulțime de lucruri noi, spuse cu umorul care-i este atât de caracteristic lui Anne Guillermou. A reușit să înființeze două module noi, cel de teatru și dans
Agenda2003-5-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280652_a_281981]
-
Sorin Dogariu, lect. Dragoș Mihăilescu, lect. Valentina Kohonicz, asist. Roxana Ardeleanu și asist. Adriana Dogariu, flautiștii lect. Enrico Cannata, Gianluca Vanzelli, Cristian Bilek, chitaristul Ionuț Dorobanțu, lect. Eva Bloch. I. STANCIU Bărăgan: o deportare în vremuri de pace l Amintiri dureroase în Castelul Huniade Muzeul Banatului își invită publicul marți, 4 martie, de la ora 17, în Sala de Marmură a Castelului Huniade, la un eveniment cu miez de istorie, dar și de amintiri dureroase: vernisajul expoziției „Bărăgan 1951-1956. O deportare în
Agenda2003-9-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280744_a_282073]
-
deportare în vremuri de pace l Amintiri dureroase în Castelul Huniade Muzeul Banatului își invită publicul marți, 4 martie, de la ora 17, în Sala de Marmură a Castelului Huniade, la un eveniment cu miez de istorie, dar și de amintiri dureroase: vernisajul expoziției „Bărăgan 1951-1956. O deportare în vremuri de pace“. Expoziția itinerantă este organizată de Casa Germanilor din Europa Răsăriteană (München), Organizația Șvabilor Bănățeni din Germania, Ministerul Culturii și Cultelor, Muzeul Județean Arad, Muzeul Banatului Montan Reșița și Muzeul Banatului
Agenda2003-9-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280744_a_282073]
-
cere plecări și întoarceri. Oei îl numește tot timpul Bătrânul, iar el folosește porecla Bărbie sau Bărbiță, indiciu al unei trăsături ce-i trăda firea, ca și lipsa grației feminine. Scriitoarea a găsit o imagine splendidă a legăturii inseparabile și dureroase a celor doi: „În apropiere, un arbore bătrân al cărui trunchi se crăpase și rămăsese căscat. În gaură prinsese rădăcini un pin. Copacul cel tânăr creștea drept, însă ramurile bătrâne și uscate ale arborelui îl țineau ostatic. Crengile tinere ieșeau
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
așa cum apa scoasă din fântână nu golește fântâna. Iar scriitorului îi rămâne secret pentru că el nu știe ce a revelat. „Scriitorul vanitos va spune tot ce trebuie să treacă sub tăcere, din cauza lipsei lui de anvergură.” Este avertismentul cel mai dureros. Citesc un articol interesant și foarte critic. Spre deosebire de interbelici: Blaga, Eliade, Noica (ar mai fi: Rădulescu- Motru înaintea lor, Cioran, Mircea Vulcănescu, chiar și Camil Petrescu), scriitorii români de azi nu mai vor să știe despre factorul național. În Jurnal
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]
-
autohipnoză, meditație, autoobservație, precum și intervenții corporale, de la tai chi și yoga la exerciții de stretching. „Am scris această carte cu gîndul că dincolo de bucuria întîlnirii cu celălalt, cu Alterul însoțitor întru peregrinarea noastră pe această lume, există și lucruri triste, dureroase. Dar ce te faci cînd lucruri demult petrecute răbufnesc în contexte care nu au, aparent, legătură cu ele? Cîți dintre noi nu sîntem bîntuiți de cuvinte sau întîmplări cărora le spunem indispoziții, coșmaruri, fantezii, proiecții și care ascund traume, abuzuri
Corp, sexualitate si psihoterapie, un nou volum semnat de Bebe Mihăescu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/27130_a_28455]
-
a trecut fiecare etc.) suferă tocmai de unghiul de broască al cazuisticii convenționale. Nu poți sugera măreția unor oameni privindu-i cu ochiul placid al specialistului. În acest fel le-aș fi redus portretele la traseul unei biografii ceva mai dureroase, dar aflate încă în matca normalității. I-aș fi zugrăvit elogios, dar i-aș fi lăsat în condiție firească. Cînd de fapt oamenii aceștia trecuseră în altă condiție și depășiseră un prag, iar cine depășește un prag se cheamă că
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
un alt timp, într-o altă vârstă poetică (în loc de prefață) este emblematic pentru écart-ul între idealitate și contingent, între ce ar fi poezia și ce înseamnă transpunerea sa în act. Într-un stil simplu, narativizant, tranzitiv, auster, cu ascuțișuri cristalin dureroase, poemul vorbește despre scurgerea poeziei în agonia și în moartea „ei“: „Nici fir de poezie în capul meu./ Oarecum dus de pe lume fumez o țigară, atât.// Suntem, în 5 noiembrie 1993 înspre seară,/ eu, mormântul proaspăt, crucea simplă de lemn
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
genialitatea lui, ne-a făcut o analiză fină și ne-a pus un diagnostic corect. Ne-a arătat exact cum suntem, cu bune și cu rele. Maestre, nici nu știi cât de mult ne lipsești! Este de o evidență, poate dureroasă, cât de adevărați și de actuali sunt Caragiale și personajele sale”, a afirmat Oprescu, la dezvelirea monumentului. Ansamblul monumental din fața Teatrului Național îl întruchipează pe Caragiale așezat în fața unei căruțe cu paiațe, personajele sale cele mai cunoscute. Bucureștenii îi pot
Oprescu, la inaugurarea ansamblului monumental Caragialiana - Căruţa cu Paiaţe: Maestre, nici nu ştii cât de mult ne lipseşti! () [Corola-journal/Journalistic/27435_a_28760]
-
un efort organic de a cultiva singurătatea. O singurătate pe care atât de mult și-a dorit-o și pe care atât de rar și-a permis să și-o ofere. Permanenta renunțare la sine și dăruirea celorlalți; revenirea din dureroase convalescențe sufletești și pornirea din nou la drum într-un efort continuu de a da vieții colective un sens mi se pare nota ce dă o identitate cu totul aparte Anei Blandiana. Nu cunosc o altă personalitate în spațiul public
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]
-
el însuși, numai s-o mai poată avea pe Geea. S-o simtă iarăși vibrând în brațele lui. S-o primenească de păcatul săvârșit fără de voia ei. Și anii treceau. Trupu-i devenea din ce în ce mai bătrân. Încheieturile i se umflaseră, apoi deveniră dureroase, cu noduri. Din straiele atât de bogate altădată, doar niște jalnice zdrențe îi atârnau pe trupul schilodit. Vinul din bazin se revărsa prin curte. Căra amfore fără să mai numere dacă mai avea până la un milion sau nu. Căra în
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
cu chitara, p. 6); "apașii năuci", ima ginați în "trenul cu circuit oval" de la gara din Chicago spre O'Hare, cu amintirea preriei, "privind prin geamurile securit / La turmele de animale pierdute sub beton" peste care vine tăietura bruscă și dureroasă a civilizației: "Călătoresc cu ei până la mecanicul de tren. / Aici, stupoare! Omul lipsește / Fantoma de apași și-ar fi dorit o soră / Când acolo, un computer, august 2006", (Călătorie, p. 12); "copiii străzii din Buffalo Grove" pescuind păstrăvi din râul
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
Elisabeta”, care vorbește, în imagini și cuvinte, despre rostul de astăzi al celui mai mic și celui mai tânăr palat regal din România. În paranteza dintre 1948 și 2001, în care Familia Regală a fost absentă din palat, cea mai dureroasă perioadă nu a fost aceea în care palatul a stat gol, neatins (1948-1990), ci perioada în care a fost transformat în hotel-restaurant și exploatat uneori primitiv (1990-2001). Uneori istoria este paradoxală, greu de înțeles. Gesturile cele mai nepotrivite față de Coroană
Zece ani la Palatul Elisabeta. Reîntoarcerea Regelui () [Corola-journal/Journalistic/26400_a_27725]
-
care uimise prin prolificitatea și originalitatea sa, dispăruse, de trei ani, inexplicabil, din viața publică. Și a reapărut, la fel de brusc, vinerea trecută, prevenindu-ne de pe scena teatrului Debussy. - Ceea ce veți vedea în această seară nu e un film, ci un dureros autoportret! Dacă nu mai pot face filme, a continuat, vreau să mă povestesc pur și simplu pe mine. Dar de ce nu mai poate să faca filme? Îl impiedică cineva ? Da, constiința! În 2008, din imprudență, era să-și ucidă actrița
CANNES 2011 - De la spectaculorul 3D la minimalismul excesiv () [Corola-journal/Journalistic/26444_a_27769]
-
început de deceniu, presărat însă cu fenomene meteo extreme mult mărite ca intensitate, amploare și răspândire pe glob. Se vor accentua fenomenele legate de globalizare, foamete, lupta pentru resurse de apă și combustibili. Pe termen lung va începe un proces dureros de înlocuire a actualei orânduiri capitaliste așa cum o cunoaștem acum, dominantă astăzi, cu un sistem corporatist mai flexibil la schimbări, dar totodată cu un sistem mult mai precis, centralizat și planificat de legi economice adaptate la schimbările evoluției actuale și
Viitorul, între speranță şi incertitudine. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/90_a_415]
-
interviu. Sorin Lavric a prezentat, cu multă căldură și susținându-i dreptul la premiu, volumul Anei Blandiana, pe care l-a văzut ca pe o analectă de amintiri, dar nu, așa cum le rețin de obicei memoriile noastre subiective, frumoase, ci dureroase. Toată viața Anei Blandiana, așa cum o recompune Falsul tratat... e o sumă de amintiri dureroase. Si de schimbări de plan aduse de alții, cărora autoarea a știut să le facă față. Cerându-i scuze Anei Blandiana pentru laudele pe care
Gala Premiului Cartea Anului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2760_a_4085]
-
Anei Blandiana, pe care l-a văzut ca pe o analectă de amintiri, dar nu, așa cum le rețin de obicei memoriile noastre subiective, frumoase, ci dureroase. Toată viața Anei Blandiana, așa cum o recompune Falsul tratat... e o sumă de amintiri dureroase. Si de schimbări de plan aduse de alții, cărora autoarea a știut să le facă față. Cerându-i scuze Anei Blandiana pentru laudele pe care le-a auzit și care niciodată n-o încântă, Sorin Lavric a pledat pentru o
Gala Premiului Cartea Anului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2760_a_4085]
-
o viață!” Această inevitabilitate magnifică dă omului toate trăirile, toate stările care numai omului îi sunt hărăzite, fiindcă numai el are conștiința de sine și numai lui i s-a dat putința să exprime, prin cuvinte, ceea ce simte înălțător sau dureros, într-o nebună bucurie sau într-o frenetică spaimă. Cum dragostea este marea trăire interioară și moartea permanenta sabie a lui Damocles deasupra fericirii, omul își petrece cele în jur de 30.000 de zile sub semnul acestor două încercări
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
și cu atît mai vîrtos de formula stradală, jemanfișistă, a optzeciștilor, poetul nostru e mai curînd un pseudorealist care performează prin faptul că nu-și exhibă viziunea, ci o absoarbe întro introspecție arzătoare aidoma unui acid. O transformă într-o dureroasă ființare lirică precum într-o culoare ce nu poate fi desprinsă de obiect: „și-i bine/ vara-n cîrciumi la răcoare, în salubre/ încăperi, să crească în liniște/ carnea, să treacă femei,/ să uiți de pîcla/ adunată pe chipuri ce
Sensul demoniac by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2770_a_4095]
-
să iasă la suprafață, sfârșind prin a-și detrona maestra, lăsându-se deflorată în fața ei după aceeași aritmetică coitală. Finalul aduce o rapidă degradare a tot ceea ce ține de condiția umană, iar povestea recuperează semnificația unui scenariu psihanalitic al unei dureroase anamneze cu retrăirea și „arderea” fiecărui episod traumatic. În final, avem eliberarea și decizia nesubordonată niciunei constrângeri morale ca Joe să se dedice unei depline abstinențe, unei solitudini monahale asemeni lui Seligman lângă care trăiește sentimentul unei unice și depline
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
care au uitat pentru totdeauna viața acestei lumi care moare? 1677. În sufletul patimii nu vei găsi niciodată minciuna. 1678. Adevărul Absolut nu poate fi găsit decât în patimile pătimirilor noastre. 1679. Poate fi ceva mai viu dar și mai dureros decât patima pătimirii? 1680. Viața este mai înainte de toate patimă și moarte. 1681. Esența lumii stă în patima de a iubi. 1682. Doar cel ce nu pătimește nu are Destin. 1683. Fiecare urcuș își are porția lui de patimi care
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
încontinuu versuri. Ei, cum ajungeam acasă, le băteam la mașină, le mai aranjam. Dar unele erau șnur. În timp ce eu scriam, se discuta despre mortalitatea infantilă, despre lipsa closetelor, despre vaccinări, despre gravide și câte și mai câte. Erau probleme reale, dureroase, șocante. Mai veneau și tipi de la «județ» cu aere, cu figuri.” Din grupajul omagial, care conține și o semnificativă antologie din versurile lui Emil Brumaru, desprindem câteva versuri: „O, vechi și dragi bucătării de vară/ Simt iar în gură gust
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2780_a_4105]
-
Cine îți spune că știe ce face crede-l fiindcă nu are altă opțiune. 452. Apogeul dușmăniei se află la cel ascuns de sine. 453. Nimeni nu poate fi mai presus de el însuși. 454. Nimic nu poate fi mai dureros decât tortura sufletului răstignit pe crucea iubirii. 455. Când privesc această lume mă întreb dacă poate uita Dumnezeu? 456. Cuvântul cel mai adevărat este cel nerostit. 457. Părul frumuseții Destinului tău este spulberat de vântul morții unui Timp al norocului
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/85_a_451]
-
-n gură”, după contopește în meditație erotică lucidă personajul cel mai activ și mai căsătorie, apropiind acest final de cel al aspirații milenare spre unire ale unor interiorizat, Dionis. Dragostea lui basmului de inspirație folclorică, Călin - individualități și năzuințe reîncarnate „dureros de dulce”, puterea de a trăi file din poveste, ce aparține aceleiași măcar în „vis” și afirmă facultatea romantic iubirea ca pe o oră fanatică perioadă de creație. acestei iubiri de a sfărma inerțiile sociale suficientă sieși, setea de absolutul
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
focul ce m-a cuprins!” „Ispita izbăvirii” este titlul ultimului roman al lui Mihai Sin, apărut și lansat postum de editura „Nemira” din București, cu câtva timp în urmă. O carte trudită, densă, o parabolă uluitoare prin complexitatea, profunzimea și dureroasa franchețe a discursului, o carte matură și responsabilă despre condiția dramatică a intelectualului vremii contemporane românești, peregrin întru regăsirea Adevărului Unic al sinelui. Într-o lume ternă, lipsită de orizont, într-un univers ostil, golit de repere valorice esențiale, ziaristul
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]