916 matches
-
situația din Transilvania inspirate de problematica irlandeză În Gazeta Transilvaniei șGTȚ și Organul luminării șOLȚ Studiile dedicate până acum ideologiei românești ardelene din prima jumătate a secolului al XIX-lea au scos În evidență, În primul rând, caracterul larg și eclectic al spectrului ideologic, dar și gradul ridicat de complexitate al interferențelor stabilite Între diversele doctrine, filosofii și curente de idei. Delimitările care au fixat o serie de surse, componente și trăsături ale acestui climat ideologic (iluminismul, romantismul, naționalismul, liberalismul, socialismul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cu animale și plante, uzând de o versificație simplă, dar ingenioase ca limbaj, dinamice, ludice. Începând cu Oameni și dragoste (1958) un filon clasicist își face apariția, din ce în ce mai vizibil, în masa amorfă a poeziei realist-socialiste, prezentă în mai multe volume eclectice. O dimensiune morală iese la iveală în rondeluri satirice, însă fără miză estetică. Tentația epicizării, a colocvializării se resimte în lirica socială din Copiii cartierului (1961), pentru ca „romanul în versuri” (Aurel Martin) Povestea Ioanei (1963), scris în stil folcloric, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
Și de tine-s beat-năuc/ Și te sorb ca din uluc” (Cântec de răcoreală). Dacă Hronic și Zburătorul de larg, ambele tipărite în 1965, sunt cărți ratate, ilustrând conjunctural o tematică socio-politică, din volumul Pădurea de cleștar (1967), și el eclectic, se reține ciclul Circul și poemele cu pitici, dedicate copiilor, care impresionează prin prospețimea limbajului și umorul naiv. În Țărmul singuratic (1968) clasicizarea se produce, s-ar spune integral, la nivelul universului, tematicii, tonalității, stilului. Poemele, construite pe un rudiment
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
poetic adoptă perspectiva unui sclav aflat în captivitate la Roma. Ciclul Țărm singuratic cuprinde poeme în care sentimentul naturii, mai ales marine, asociat erosului hieratic, melancolic, luminos, izbucnește cu forță, pentru prima și ultima oară. Volumul postum Nebunul regelui (1976), eclectic, nu se distinge printr-o formulă inovatoare, pentru ca textul editat în De bello dacico (1989) să continue experiența clasicizantă din Țărmul singuratic într-o amplă epopee despre războiul daco-roman și cucerirea Daciei, interesantă ca idee și prin construcția de tip
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
ȘOAPTE LITERARE, revistă apărută la Craiova, lunar, din aprilie 1931 până în decembrie 1932. Primele nouă numere poartă subtitlul „Revistă eclectică”, iar numărul 10-11/1932 „Drumul vremii”, de la numărul următor până la numărul 15-19/1932 subtitlul fiind „Revistă literară, artistică, socială”, iar pentru numărul 20-21/1932 „Revistă de literatură și artă”. Director: Marin I. Bellu. Redactori: Agripina Anastasescu și N. Blagoe. Deși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289736_a_291065]
-
Pillat, Adrian Maniu, Horia Furtună, Vintilă Russu-Șirianu, Sergiu Manolescu. Articolele-program publicate în primul număr (I.G. Duca, Un vis..., și C. Banu, Un cuvânt... care putea să lipsească) anunță o publicație de cultură animată de un spirit liberal, ecumenic, tolerant. Extrem de eclectică în privința orientărilor artistice, revista va fi susținută de autori veniți din teritoriile cele mai diverse ale predispozițiilor estetice (de la sămănătorism la modernism, de la neoclasicism la simbolism). Spiritul democratic al publicației rezidă și în refuzul oricărei dogme, fapt ce permite prezența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287015_a_288344]
-
nu în opoziție cu aceasta. În același timp, el subliniază avantajele acestui tip de abordare, demonstrînd superioritatea teoriei sale față de alte lucrări cu pretenții de tratare a unei problematici similare, dar care nu reușesc decît să fie ori simple demersuri eclectice, ori axate reducționist pe un singur tip de discurs, cel beletristic. De aceea, valorificînd opiniile unor autori de referință, precum de Saussure, Bahtin, Bally, Genette etc. și urmărind modelul coșerian, Jean-Michel Adam consideră că se impune crearea unei teorii novatoare
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
textuelle (Analiza texuală) a lui J.-F. Jeandillou (1997) se prezintă ca o sinteză a noțiunilor provenind din poetică, din semiotica literară și din gramatica textului. Manualul nu prezintă o teorie unificatoare originală, ci liniile generale ale unui demers abolut eclectic. Mai restrînsă din punct de vedere al disciplinelor de referință, La construction du texte (1998) de J. Gardes Tamine și M.-A. Pelliza rămîne centrată pe scriitura literară, fapt confirmat de exemplele studiate și de subtitlul ales: "De la grammaire au
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
voit dificil, împrumutat din sfera științelor exacte, conturează o arhitectură lirică adesea complicată, de multe ori artificioasă: „Multiplicitate fără importanță,/ inventariată crud și integral,/ umple aureola declinului central:/ Plan suprapus și propriu, sleit în circumstanță” (Relaxare). Uneori din noianul acesta eclectic răzbate câte un vers ce învederează lirism autentic, ca în Primăvară: „Și primăvara asta mă cheamă spre trecut, / dar pașii-nsângerați ce-au însemnat cărarea/ spre piscul solitar, înalt și neștiut / i-a spulberat demult tăcerea și uitarea.// Ovalul fericirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289371_a_290700]
-
îl anexează integral promoției. La o lectură atentă, volumele din decada a opta - în special Iutlanda posibilă, Mireasa vine cu seara (1973), Mirele (1975), Arheologia dorințelor (1977) - lasă totuși la vedere diferențe palpabile față de comilitonii cronologici. În prozele lui A. - eclectice ca gen, ca formulă epică și ca topografie imaginară - poate fi detectată o rezistență subterană tenace față de rețetele în uz ale scrisului. Lumea sa fictivă se naște din asaltul meticulos, pe alocuri desfășurat emfatic, asupra conjuncturalului etalat de literatura curentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
confirme înțelepciunea tradiției, care vede în teologie un comentariu la experiența personală a libertății. Eseurile de față se doresc a fi niște punți între lumi care, de regulă, se ignoră. Oferim cititorului un mănunchi de însemnări care pledează diletant și eclectic în favoarea dialogului critic dintre discipline și specializări. Fără această confruntare nu cred că putem vorbi despre modernitate - și cu atât mai puțin despre Evanghelie. Secțiunea intitulată „Areopag” discută exigențele mărturisirii Crezului apostolic în cetate. „Teologia pentru Moromete” este o pledoarie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Învățătorii creștini păstrau însă relația și cu „fiii îndoielii”, situați în afara Bisericii. A fost cazul eminențelor cenușii ale Alexandriei, între care Panten, Origen sau Clement, care au activat într-un context cultural sincretic, apropiat oarecum decorului potpuriu al postmodernității. Peisajul eclectic mediteranean a obligat cateheza creștină să depășească exercițiul explicativ mărginit în perimetrul Scripturilor. Era necesar ca dascălii ecleziastici să asume o abordare fie reconciliantă, fie polemică a temelor centrale din filozofiile și religiile eline. Recunoașterea noutății Evangheliei nu putea demara
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al căror subconștient n-a uitat nimic esențial și cei care, plini de uimire, vor socoti neverosimile, dacă nu direct „ficțiune”, multe pagini ale acestui volum unic. O tinerețe demolatătc "O tinerețe demolată" Amintirile celor patru protagoniști sunt - cum altfel? - eclectice. Detaliile le individualizează stilul, atmosfera le unifică respirația. Paul Cernat scrie cu vervă și simț documentar un eseu „ego-grafic” despre „supraviețuirea sub un clopot de sticlă”. Este vorba, se înțelege, despre un clopot fără transcendență. Când se întâmplă să bată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și caracterului esențial al Adevărului însuși, pentru a nu fi introduse în sfera Adevărului absolut nuanțe de adevăr relative sau chiar erori. Un agnosticism religios, ca pretext al obiectivismului științific, nu este posibil în forul interior; mai mult, o atitudine eclectică sub raportul religiozității nu poate duce decît la schizofrenie și la dezechilibru spiritual. Pe de altă parte, în India, gîndirea occidentală, adesea sub forma spiritualității, în mod direct sau indirect creștină, a făcut, în aceeași perioadă de timp mai mult
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
chiar Sărmanul Dionis se amintește de "ipocrizia vecinică, care ține cât istoria omenirii", de "acel sâmbure negru și rău, care-i rădăcina adevărată a vieții și a faptelor sale egoismul său". După stilul însemnărilor de atunci 7, după nuanța lor eclectică, după aprinderea patriotică și multitudinea proiec telor literare, putem să afirmăm atât: că poetul se iniția în problemele filosofice și citea de toate, dar noțiuni temeinice și pornire tehnică de specialitate n-avea.[...] Titlul Archaeus și apoi folosirea lui Kant
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
76) legitimează cumva gradul de aprofundare a filosofiei, localizat asertiv de G. Călinescu: "nu avem de a face cu un filosof sistematic, ci cu un poet bântuit de mari neliniști existențiale, care-și poate fundamenta viziunea pe elemente, filosofic vorbind, eclectice [...]". 9 Alexandru Boboc "Eminescu și filosofia germană. Aspecte ale receptării gândirii moderne în creația eminesciană", Modelul german în dialog cu spiritualitatea românească, Caietele Viața Românească (VRom), nr.3, ed.I, București: 2002, p. 33 (reluat cu titlul "Eminescu și filozofia
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
revista schimbându-și atunci și formatul. Apărută în perioada de efervescență publicistică de după căderea regimului comunist, B. a manifestat de la început o atitudine combativă, abordând cu curaj probleme ardente ale actualității social-politice. Pe plan literar s-a dovedit însă foarte eclectică, principalul ei merit rămânând acela de a contribui la recuperarea unor scriitori neglijați în epoca totalitară. În general, versurile și prozele publicate în revistă sunt nesemnificative, colaborarea lui Cezar Ivănescu (cu amplul poem Doina. Ultima Thule) și a lui Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285642_a_286971]
-
le integreze. În scrierile lor, Marx și Engels au dezvoltat un raționalism materialist diferit, mereu polemic și potrivnic idealismului lui Kant și Hegel. Istoric va rămâne interesantă trecerea și succesul raționalismului acestei filosofii materialiste în defavoarea celor idealiste, considerată ca fiind eclectică, speculativă și puțin accesibilă. A fost un materialism cuceritor, asimilat ulterior într-o parte întinsă din Europa de Est, care a fundamentat teoretic succesul revoluției populare din viitoarea Rusie Sovietică (și pe urmă din Asia). În respectivele țări, această filosofie s-a
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
așa cum indică și cuvintele înscrise pe frontispiciu. Deși ponderea o dețin informațiile din actualitatea politică, se întâlnesc și rubrici de cultură generală, scurte articole de orientare culturală, semnalări de cărți și expoziții, articole omagiale dedicate unor scriitori. „Variété”, o pagină eclectică, însumează însemnări despre lumea filmului și a vedetelor sale, informații sportive, sfaturi practice, dar și comentarii pe teme literare (Între Bernard Shaw și Clément Vautel). La rubrica intitulată „Curier literar” intră semnale referitoare la apariții editoriale (de exemplu, romanele Răscoala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289015_a_290344]
-
un remediu previzibil. În fine, în al treilea rând, Schwab declara că domeniul curriculumului ar putea trăi experiența unei „renașteri” numai dacă energiile consumate pentru dezvoltarea curriculumului ar fi reorientate și recanalizate de la preocupările teoretice spre probleme practice, cvasipractice și eclectice. Schwab nu s-a sfiit să indice cu precizie „cauza cancerului” care afecta dezvoltarea curriculumului modern: „gândirea cu capul în nori”, fuga teoreticienilor de realitățile concrete ale educației, ale practicii școlare, acolo unde învață elevii și studenții. Diagnosticul acestei maladii
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dintre aparență și esență. Întrebările asupra cărora stăruiau presocraticii, sofiștii, Aristotel, Platon, stoicii etc. erau de genul: „Cum ajungem să cunoaștem lucrurile pe care le cunoaștem?”, „Cum ajungem la adevăr?”, „Cum a fost alcătuită atât de desăvârșit lumea?” etc. Înțelegerea eclectică și înțelegerea heracliteană a lumii antice - deși păreau ireconciliabile - se suspendau reciproc în fața „evidenței” că lumea este o armonie cosmică. În această situație, filosoful căuta realitatea dincolo de aparențele perceptibile ale lumii sub forma unei esențe ideale. „Idealul” devenea astfel autenticul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cercetării P. a deschis un drum în investigarea operei lui Mihai Eminescu, ca profesor a creat, la Cluj, o școală de tineri și meritorii exegeți ai poetului. Pentru aceasta a trebuit să pună de acord și să mobilizeze sincronic vocații eclectice - eminescolog prestigios, poetician cu fler analitic și imaginație speculativă, istoric literar rutinat, având o perspectivă „de sus” asupra vârstelor interioare ale literaturii române. Debutează în „Cercetări de lingvistică” (1966), cu studiul Concepția lingvistică a lui Aron Pumnul. A colaborat la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
coli ministeriale (format pe care îl menține până la sfârșit), semicartonată începând din 1923 și mai voluminoasă după adoptarea periodicității lunare, un timp (1923-1932) având pe copertă reproduceri după opere de artă sau portrete, G. s-a vrut inițial o revistă eclectică și a apărut - avea să specifice Blaga - „aproape ostentativ fără de program”. E ceea ce, de altfel, se anunță explicit chiar în editorialul primului număr, Cuvinte pentru drum: „Nu ne-am strâns laolaltă să fim tari ca turmă. Pe drumul «Gândirii» fatal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
categorici. Precizând că G. nu voia să reprezinte „un curent sau o tendință”, autorul anonim al notei anunță: „Vom deschide larg coloanele tuturor scriitorilor” și încheie explicit: „În anemica noastră mișcare literară nu este încă loc astăzi decât pentru publicații eclectice.” Din momentul în care Nichifor Crainic începe să publice și articole (1923), revista capătă o tot mai accentuată orientare tradiționalistă, în spirit religios creștin, de expresie ortodoxă. Din 1926, când Crainic devine redactor alături de Cezar Petrescu, dar mai cu seamă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
o tot mai accentuată orientare tradiționalistă, în spirit religios creștin, de expresie ortodoxă. Din 1926, când Crainic devine redactor alături de Cezar Petrescu, dar mai cu seamă după ce el rămâne singurul conducător al periodicului, G. se transformă declarat dintr-o publicație eclectică într-una de direcție. Revista își asumă - și va exercita viguros - rolul de principal organ al mișcării literare tradiționale, căreia îi dă un nou sens, militant autohtonist și ortodoxist (Sensul tradiției, 1-3/1929). „Gândirismul” ajunge în curând să constituie varianta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]