2,734 matches
-
III.1803, Iași), cărturar. Ardelean din ținutul Bistriței, S. trece în Moldova pentru a se dedica vieții monahale. Călugărit, în 1765, la mănăstirea Neamț, este adus, în 1774, de mitropolitul Gavriil Callimachi la Iași ca protosinghel (administrator) al Mitropoliei. Cariera ecleziastică pare asigurată după alegerea sa, în 1782, ca episcop de Huși. Fidel turcilor în războiul ruso-austro-turc (1787-1791), sprijinit apoi de domnitorul Alexandru Moruzi, S. va fi noul mitropolit al Moldovei (1792-1803). Într-un raport asupra situației școlilor din Moldova S.
STAMATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
V.1856, Onești, j. Iași - 9.III.1929, București), poet, prozator, autor dramatic și folclorist. Fiu al diaconului Dimitrie Nădejde, S. învață mai întâi la Târgu Frumos, unde învățătorul îi schimbă numele, prin latinizare, în Speranția. Tatăl îl destinase carierei ecleziastice, de aceea îl trimite la Seminarul „Veniamin Costache” din Iași. S. va alege însă - după ce își ia bacalaureatul și obține, prin concurs, postul de institutor la Școala Trei Ierarhi - Facultatea de Litere și Filosofie a Universității ieșene. Alături de frații Ioan
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
Moise: Nu va fi om care să vadă pe DOMNUL și să fie viu»; iar Isaia mărturisește: «Eu am văzut pe DOMNUL, și iată că sunt viu»” (3, 8‑9). Aceleași acuzații erau invocate probabil împotriva profeților sirieni de autoritățile ecleziastice, acuzații justificate prin versetul de la Mt. 24,11: „Și mulți profeți mincinoși se vor ridica și pe mulți vor amăgi”. Cu toate acestea, profeții își legitimează activitatea din perspectiva necesității misiunii profetice în interiorul Bisericii. Din punctul de vedere al autorității
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
grija pe care o are pentru a‑și pregăti cititorii? În jurul Apocalipsei au existat, în timpul primelor trei secole ale creștinismului, puternice controverse. A fost nevoie de timp și de efort pentru ca ultima cartea a Noului Testament să intre în canonul ecleziastic. În plus, însăși figura apostolului era un subiect de controversă. Pentru Irineu, autorul Apocalipsei este incontestabil Ucenicul lui Isus. Înaintea lui, Iustin susține același punct de vedere în Dial. 81, 4. Potrivit Adu. haer. III, 11, 9, existau chiar creștini
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de învierea cu trupul a lui Isus, înviere care nu este admisă de eretici. Pe scurt, concepția lui Irineu despre minuni poate fi prezentată în felul următor: minuni au fost săvârșite întotdeauna și continuă să se săvârșească numai în cadrul comunității ecleziastice, prin harul lui Isus (provenind direct de la Tatăl și nu prin intermediul îngerilor, așa cum susțin adepții lui Carpocrat). Autenticitatea lor este verificată de faptul că sunt săvârșite în beneficiul celorlalți, gratuit, și cu efecte vizibile: cei orbi își recapătă efectiv vederea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
guvernatorului reușind să‑l facă să‑și schimbe părerea. A doua istorioară (IV, 19) are, de asemenea, protagonist un harismatic, de la Pont. Ca și confratele său sirian, acesta avea obiceiul de a interpreta Scripturile în manieră proprie, la limita tradiției ecleziastice. Avea adesea vedenii nocturne prin care era anunțat de iminența sfârșitului lumii ca și de venirea lui Cristos (în termen de un an, cu exactitate). „Acesta, relatează Hipolit, produsese în ei o frică atât de mare, o groază greu de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
atitudinea lui Augustin, întrucât, trebuie să subliniem acest lucru, nici novațienii din timpul lui Ciprian, nici donatiștii din timpul lui Augustin nu profesează o doctrină diferită de cea a Bisericii. Ei refuză pur și simplu să se supună unei autorități ecleziastice, a cărei legitimitate morală o neagă dintr‑un motiv sau altul. De fiecare dată când se manifestă în sânul Bisericii, spiritul reformator este asimilat orgoliului, iar dorința de purificare a structurilor comunitare, aroganței diabolice. „Anticriștii” de care vorbește Ciprian sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sentințe inatacabile 69, este „delegatul” lui Dumnezeu între români, drept care poartă (el și, câteodată și alți membri ai familiei) numele teofor Ioan [10] (ce vine mai ales din diplomația sud-slavă)70, are datoria să protejeze cu autoritatea sa seculară hotărârile ecleziastice (de aceea Antim Ivireanul îi va amenința pe recalcitranți că, de „nu se vor supune dreptății și poruncii bisericești, îi vor pedepsi și cu domnia”) și îi numește - ca în Bizanț - pe capii Bisericii. Ca în același Bizanț și cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
deși erorile nu lipsesc) și instituiau un „timp dinastic”. Ca loc de veci pentru sine și pentru familia sa, Ștefan cel Mare a înălțat, între anii 1466 și 1469, Putna, ca mănăstire fortificată și cap de serie incontestabil în arhitectura ecleziastică din Moldova. Hramul ales de Ștefan cel Mare pentru mănăstirea sa era, semnificativ, același cu cel dat de descălecătorul Dragoș, bisericii ridicate de el la Volovăț. Gestul lui Dragoș fusese unul voievodal, monarhic, de început de țară și de dinastie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
odihna veșnică la Cotroceni Matei și Iordache Cantacuzino. A mai fost îngropat tot acolo și Radu (Răducanu), fiul stolnicului Constantin Cantacuzino. Cel mai mare ansamblu monastic din țara Românească, Mănăstirea Hurezi, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu (cea mai însemnată între zidirile ecleziastice ale prințului), este reflectarea artistică a bogăției acestui Voievod, a fastului cub care i-a plăcut întotdeauna să se înconjoare. Magnifiant înzestrată cu odoare și moșii, având rangul de stavropighie (ce-i conferea o autonomie marcată), mănăstirea urma a fi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mari -, biserica Șelari din București, bolnița Mănăstirii Bistrița, unde a fost pictat împreună cu soția). în Moldova, alți Cantacuzini, marele stolnic Toma (socrul lui Velicico Costin) și fratele său, Iordache (mentorul lui Miron Costin), și-au legat numele de numeroase construcții ecleziastice și civile. La fel, hatmanului Gheorghe Coci (frate cu Vasile Lupu) i se pomenește numele la schitul Hangu, la biserica din Bozieni, la Biserica Sf. Maria din Ismail (refăcută de el), la Mănăstirea Probota 14 etc. Și mai lungă ar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu suportarea epitemiilor fixate de Canonul 8 al primului Conciliu Ecumenic, de Canoanele 4 și 50 ale Sfântului Vasile cel Mare și de dispozițiile Sinodului din Neocezareea (Canonul 8) și ale celui din Loodiceea (Canonul 1). ...și reglementările din pravilele ecleziastice ce și din legile civile? Textul asupra căruia aș vrea să mă opresc în continuare este Pravila mică, tipărită la Govora în 1640, dar înainte de aceasta aș vrea să remarc îndelungatul efort al oamenilor Bisericii de a tălmăci în românește
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la sfârșitul unui Molitvenic), cărți cu conținut juridic, dublu utilizabile - la fel ca în Bizanț, unde Basilicalele, mereu completate și adaptate, au fost folosite și în viața politică, și în cea a Bisericii - și în lumea mirenilor, și la nivel ecleziastic. Ultima parte a secolului al XVI-lea găsea nomocanonul bizantin, în versiunea prescurtată ori în cea completă, transpus în românește și pus în circulație prin tipar (Pravila imprimată de Coresi la Brașov între 1560 și 1562) și copiere (popa Ioan
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-lea (Fragmentul Ghibănescu) 202. în Moldova, către mijlocul primei jumătăți a secolului al XVII-lea Eustratie Logofătul tălmăcește după Malaxos 203, Harmenopoulos și Matei Vlastaris, un codice de legi numit Pravila aleasă. Textul (în care, lângă numeroasele articole cu caracter ecleziastic, se află și prevederi de drept civil și penal) era gata încă din 1632, dar va rămâne în manuscris. Literatura juridică în românește avea o tradiție bine consolidată, când, în 1640, Matei Basarab a poruncit (și a finanțat) să se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și urmează apelul către Vodă: „[...] și neodihnindu-se pe acea judecată care să nu rămâe păgubașă de acei taleri 60, ci să-și afle dreptatea de la măriia ta, după a cărui jalbă ne poruncești măriia ta să cercetăm pricina”. Tribunalul ecleziastic ascultă dispoziția și cercetează „cartea de judecată” - emisă la 30 mai 1779 -, constatând că procesul avusese o desfășurare corectă. Reclamantul - „Dumitru pârâtu” - a fost chestionat „pentru ce nu urmează alegerea judecății și să arată nesupus”. „Nesupunerea” bogasierului luetic se transformă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
luetic se transformă în protest. Declară că „este năpăstuit”, „că vinovat nu să știe la ceia ce să arată ca să fi căzut cu jăluitoarea în păcatu curvii și pentru ce să dea taleri 30 globa”. Cum martori nu existau, tribunalul ecleziastic a ajuns la proba jurământului („putea-vă să facă jurământ că nu să știe vinovat cu jăluitoarea în păcatu curvii”), acceptată de inculpat la început, refuzată apoi într-o tentativă de inițiere a unei negocieri: „n-au vrut să jure
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a fost și conferențiar la Facultatea de Teatru din cadrul Universității „Hyperion”, specialitatea canto clasic. După vârsta de cincizeci de ani se înscrie la Academia de Teologie Greco-Catolica de la Blaj. Moartea neașteptată l-a surprins că doctorand la Academia de Diplomație Ecleziastica de sub egida UNESCO din București. Debutează la revista „Amfiteatru”, în 1968, colaborând apoi la „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Familia”, „Viața studențeasca” ș.a. Prima carte, Sunt ultimul poet romantic, i-a apărut în 1973. S. construiește un univers liric senin, cu
SPERANŢA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]
-
Este urmașul unei familii ardelene la origine, din care descinde tatăl său, preotul Ioan Artimescu din Câmpulung Moldovenesc, căsătorit cu Pelaghia Bogatu. Dintre cei patru copii, Gavriil și îndeosebi Vasile (Filaret) se vor ilustra, și ei, în cariera didactică și ecleziastică. Cele dintâi cunoștințe de limba elină S. le datorează călugărilor greci de la mănăstirea Todireni din Burdujeni. Îmbrăcând rasa monahală în mănăstirea Gorovei (în apropiere de Dorohoi), i se preschimbă numele de Nicolae în Neofit. (Ca și fratele său Filaret, mai
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
psihiatrică Psihiatrul și psihologul sunt adesea chemați să-și dea avizul de expert în privința stării de sănătate mintală a unei persoane în cadrul următoarelor forme de expertiză: expertiza capacității civile; expertiza răspunderii penale; expertiza stabilirii daunelor; expertiza capacității profesionale; expertiza autorității ecleziastice. Obiectivele expertizei psihiatrice se bazează pe următoarele criterii: a) dacă examenul psihiatric și psihologic al subiectului pune în evidență tulburări psihice; b) dacă actul antisocial este în raport cu aceste tulburări psihice; c) dacă subiectul prezintă un pericol social; d) dacă se
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
acestor stări. Revenind la forma clasică a demonopatiilor ca o consecință a păcatului, remarcăm faptul că această convingere, statuta existența unui raport între om și diavol. Această relație a reprezentat cauza unor grave conflicte între demonizați și autoritatea statală și ecleziastică; fapt care a dus la persecuția acestora, la culpabilizarea lor moral-religioasă și la condamnarea la moarte ca eretici. Formele cele mai cunoscute la sfârșitul Evului Mediu erau delirurile colective de tipul posesiunii demoniace cu caracter de contagiune epidemică, extrem de rapidă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin interiorizarea Ideilor (Alétheia, Agáthon, Kalós - Adevărul, Binele, Frumosul), precum și recâștigarea condiției athanatice prin paideia 31. Definiții și înțelesuri medievaletc " Definiții și înțelesuri medievale" Înțelesul evanghelic. Curriculum înseamnă asimilarea învățăturii hristice și Imitatio Christi pentru mântuirea sufletului 32. Înțelesul școlii ecleziastice. Curriculum înseamnă cele „șapte arte liberale” (septem artes liberales) orânduite în trivium (cele trei artes sermocinales) și quadrivium (cele patru artes reales) și asimilarea lor deplină pentru slujirea fără prihană a Domnului în Biserică și pentru convertirea tuturor la credința
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
era pomenit la sfârșitul secolului al V-lea era acela al unui anume Grammatistes Ioan, care avea o școală în Galia de Sud. Școli publice - municipale sau chiar regale - mai existau probabil, dar prestigiul lor era deja copleșit de educația ecleziastică și monastică. Relativ diferită era situația în Peninsula Iberică și în Africa. În 476, Spania era împărțită între suebi și vizigoți. Însă existau zone întregi de populație romană care își ducea viața fără să aibă habar de apariția barbarilor. La
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
s-a constituit o comuniune: monastirea. Aceasta era deja o instituție care avea nevoie de reguli de organizare și funcționare. Birocrația s-a impus repede, anarhia a fost abolită și înlocuită cu o ierarhie riguroasă care a rezistat veacurilor. Istoria ecleziastică a consemnat o evoluție semnificativă. Înființarea mănăstirilor a fost un proces exploziv între veacurile al IV-lea și al VI-lea, când s-a descoperit un sistem monastic uriaș care se întindea în întreg Imperiul de Răsărit și de Apus
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
numărul lor a crescut spectaculos. S-a dovedit însă că preoții analfabeți erau total incompetenți: nu știau să îndeplinească ritualurile, erau incapabili să convertească păgânii la creștinism, iar unii nici măcar nu puteau orationem dominicam („să rostească rugăciunea de duminică”). Autoritățile ecleziastice s-au speriat: Biserica risca să cadă în păgânism. În 465, Conciliul de la Roma a reacționat violent și a luat măsuri viguroase 29. 7.5. Insuficiența curriculumului cenobitictc "7.5. Insuficiența curriculumului cenobitic" Pentru istoria învățământului creștin, această nenorocire s-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a creștinismului; și, în plus, acest „veșmânt” punea „chingi epistemice” școlilor bisericești. În următoarele două secole acestea s-au răspândit însă cu repeziciune, cucerind noi teritorii pentru creștinism. Iar când interesul religios s-a conjugat cu cel politic, acest învățământ ecleziastic a cucerit întreaga Europă. Aceasta s-a întâmplat când visul de renaștere și reconstrucție a Imperiului Roman a cuprins mintea și sufletul unui principe de sorginte barbară: Carol cel Mare. Opera politico-religioasă carolingiană a fost realizată cu mijloace pedagogice, în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]