542 matches
-
o astfel de situație. M-am întors și am ieșit în urma celorlalți fără a-i răspunde. Grădina spitalului era destul de largă și aș fi vrut să o colind toată. Simțeam undeva în mine dorința de a goni prin acel spațiu edenic, însă nu știam ce va înțelege personalul din fuga mea nebună, dar merita să înerc, trebuia să-i pun în mișcare, tăcerea erea deja destul de obositoare și apăsa pe umerii mei ca o cruce de plumb. E totuși destul de rău
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
o divinitate și un muritor. Un anume popor, myrmidonii, descindeau din furnici, un altul din 15 Poate să pară paradoxal că zeul "sălbatic" care, după Theogonia, își înghițea copiii de îndată ce se nășteau, domnea, tot după Hesiod (Munci, 111), în epoca edenică a omenirii. Dar nu trebuie să uităm că Cronos din Theogonia reflectă puternice influențe orientale. Este, de asemenea, surprinzător ca zeii să fie prezentați drept "frații puternici" ai oamenilor. O asemenea aserțiune contrazice opinia generală, reliefând diferența radicală, de ordin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
asemeni tuturor naivilor” (4, pag. 7-8). Pentru artiștii naivi “Reculegerea, ca și visul, este o cale de detașare de cotidian, o compensare pentru concesiile utilitariste făcute zi de zi. Universul picturii naive ne ajută să Înțelegem mai ușor că spațiile edenice, atît de rîvnite, se află În adîncimile nealterate ale sensibilității noastre, departe de contradicțiile, deziluziile și violența care ne asediază necontenit iureșul vieții” (1). Dar tot la fel de bine ei sînt puternic ancorați În realitate, așa cum bine observa Valentin Ciucă: “Pictorii
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
apare foarte devreme. Există o permanentă întoarcere spre vârsta copilăriei ceea ce reprezintă pentru Labiș o verificare a maturității de gândire și acțiune. În universul copilăriei însă răul atacă devreme marginile unei lumi feerice, ceva neliniștitor apare mereu pentru a desființa edenicul. Procesul de maturizare intervine prematur și se realizează rapid. Labiș pornește mereu cu ideea de a slăvi în poemele sale copilăria însă intervine mereu ceva și se opune acestei tentative. Se manifestă în aceasta o stare a poeziei sale, o
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
începuturi, izvoare, dihănii și celelalte sunt repere familiare, niște constante afective într-o geografie a satului arhetipal. Nostalgia alpestră este cel mai adesea în legătură cu sentimentul pierderii meleagului originar al copilăriei și reluarea imaginilor în care seninătatea ascensională ficționează cu tentă edenică, transformă spațiul poetic în priveliște mitică: „În munții noștri astăzi zăpezile torc leneș Izvoarele îngheață în clinchete subțiri Și caprele de munte nervoase prin poene-și Urmează-n taină calea iernaticei iubiri.” (Scrisoare mamei) Ambianța montană este planul unde, după cum remarca
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
grădina Edenului sau a paradisului. În sens figurat, paradisul se numește sânul lui Abraam și se știe că bătrânul patriarh era originar din Ur, străvechea cetate care a existat în această parte de loc. Totuși chestiunea identificării geografice a paradisului edenic continuă să rămână o enigmă, din pricină că, dintre cele patru fluvii ce izvorăsc din paradis și udă fermecătoarea grădină, singur Eufratul e numit de referatul biblic cu numele lui cunoscut, pe când celelalte dau naștere la mari dificultăți de interpretare. Rezumând părerea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
religioasă. Un simplu peisaj sau o natură moartă, care dă viață și semnificație lucrurilor pieritoare, are, precum s a observat, o putere de sugerare a paradisului. Priveliștile, arborii, florile, animalele transfigurate în pictură ne aduc o vagă adiere de fericire edenică și o impresie de inedit strălucitor, cum trebuie să fi avut lucrurile ieșite din mâna Creatorului. Totul atârnă aici de acel imponderabil al purității sufletești, al copilăriei ce persistă în geniul plăsmuitor. Fie că strălucește într-o temă religioasă, fie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu adevărat creștină ar fi atunci dezvoltarea și păstrarea purității copilărești în omul de mai târziu., Participând la o asemenea operă de educație, adultii înșiși s-ar transforma după chipul copilăriei, adică s-ar ridica din păcatul vieții la nivelul edenic al ei. E cu putință lucrul acesta pentru adulți? Răspunsul e ușor de dat; o asemenea educație nu se concepe decât sub legea harului Duhului Sfânt. în termeni teologici, aceasta înseamnă descoperirea în conștiință a harului, care există în noi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nestăvilite în spontaneitatea lor, e calea regenerării lumii, e calea omului nou, renăscut în duhul „sfintei pruncii”. Rezumând, vom observa că aceste glasuri omenești din câmpul pedagogiei, al artei și al misticii, se unesc cu glasul Mântuitorului, care proclamă sensul edenic al copilăriei. Afirmând că nostalgia paradisului e impulsul primordial al creațiilor omenești, neam gândit mai întâi la Edenul terestru, a cărui amintire e atât de fecundă în voința de civilizație a omenirii, și la paradisul ceresc, a cărui aspirație ridică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în simplitatea copilărească a curățeniei, a regăsit acea natură primordială din profunzimile făpturii și se face una cu ea în iubire universală. Când arta izbutește și ea să stăpânească o asemenea inimă, intuiește cu ochi nespus de vii fârâmiturile frumuseții edenice din lume, le adună cum ai aduna cioburile unui vas de mare preț ce s-a spart și încheagă din ele imaginea perfecțiunii care e obiectul nostalgiei paradisiace. Mai mult ca oricare altul, geniul lui Dostoievski ilustrează acest adevăr. SIMBOLUL
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
problemă ce rămâne deschisă din punct de vedere teologic, dacă amorul sau dragostea erotică e de origine paradisiacă sau e o urmare a păcatului strămoșesc. Părerile clasicilor creștini sunt împărțite. Unii tălmăcesc porunca despre înmulțirea neamului omenesc ca o consacrare edenică a „nașterii seminale” și văd în prima pereche de oameni, dinainte de prăbușire, prototipul căsătoriei creștine. Alții socotesc legătura corporală fie ca pricină a căderii, fie ca urmare a păcatului. Damaschin reprezintă părerea din urmă. El consideră „nașterea seminală” ca o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prima pereche de oameni, dinainte de prăbușire, prototipul căsătoriei creștine. Alții socotesc legătura corporală fie ca pricină a căderii, fie ca urmare a păcatului. Damaschin reprezintă părerea din urmă. El consideră „nașterea seminală” ca o rânduială divină ulterioară căderii. Dacă starea edenică a primei perechi ar fi rămas nealterată, zice el, Dumnezeu ar fi dat alte mijloace de înmulțire neamului omenesc. În concepția sa, omul din paradis avea destinul îngerilor, adică de a contempla și de a lăuda pe Dumnezeu în desăvârșită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
intransigent, gânditori mistici din afară de sfera creștinismului tradițional, cum e Jacob Bohme sau Franz Baader, pe care îi discută și îi aprobă cu entuziasm Berdiaev (Nikolai Berdiaev: Der Sinn der Schaeffens cap. despre „Creativism și sex”) văd în Adam cel edenic figura îngerească a desăvârșitului androgin. Androginitatea, susțin acești reprezentanți ai unei metafizici extrem de nebuloase, e adevăratul chip și asemănare a lui Dumnezeu în om. Asemenea interpretări pornesc desigur, între altele, de la experiența comună a profundei noastre imperfecțiuni, ce se manifestă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mod de viață consacrat pentru veșnicie; modelul lui e îngerul. A realiza modul existenței îngerești în trupul omenesc e idealul monahismului creștin. Androginul nu există în natura văzută. Patria lui e paradisul ceresc. Și dacă e un domeniu unde nostalgia edenică se exercită cu amploare fără egal ca refuz al condiției mizeriei terestre și ca elan către viața veșnică, acesta e ascetismul creștin. Paradisul e primăvara duhovnicească a frumuseții neveștejite, a lumii fără amurg, a tinereții fără moarte, a fecioriei neîntinate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
străvadă peisajul inaparentului: "Paseri, mari paseri stymphaliene/ Ce bat din aripe de vis,/ Paseri mari cu himerice pene/ Nălucind un divin Paradis,/ Oh, àripile lor, ah, arìpile!". Păsările mitice 35, al căror zbor se profilează pe ecranul luminos al cerului edenic, nu sunt decât imaginile-còpii ale formelor pe care le "nălucesc". Totuși, imagini înaripate, străbătând câmpul posibilei lor nașteri în adevărul existenței, pure ființări ce rătăcesc în spațiul transparent dintre pământ și cer. La rândul lui, "cu tot sufletu-n vis
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o despicătură nefirească/ ce te-a separat pentru totdeauna de luminișul ființei" (Pustiitorul, vol. Atotsfârșitul, 1995, în op. cit., p. 192). 56 "Clarviziunea inimii deslușind respirația/ veșniciei" (Fruntariile inocenței, vol. Trandafirul și clepsidra, în op. cit., p. 54). 57 Astfel de viziuni edenice nu sunt puține în poemele lui Dan Damaschin, spre exemplu în Fruntariile inocenței, în care asistăm la scene desprinse din starea de copilărie a lumii, pe vremea când "în roua unui suflet invulnerabilă se oglindea Firea", iar "un duh al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
abia perceptibile de erotică marțială. A survola cu privirea numai aparențele superficiale, într-un fel reținut din decență, intra astfel într-o stranie conivență fumigenă cu a privi mult dincolo de ele, în domeniul aspirațiilor încă de împlinit, înspre nuditatea ultimă, edenică a umanului. Aspirațiile sociale cele mai nobile își protejau dreptul la o confirmare viitoare prin refuzul deliberat de a lăsa privirea să sfâșie excesiv vălul în direcția aproapelui; posibilitatea de întâlnire cu omul mai bun din el se găsea astfel
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Cu toate astea, nu numai că mai toată marfa rămase cu îndărătnicie la locul ei, dar în urma lui Rică se adună încet-încet, ca un nor sumbru, o ceată într-o dispoziție deloc jovială. Ce se întâmplase? Echipată în uniforma-i edenică, gloata altfel foarte pestriță atrasă de soarele occitan se prevala ostentativ de libertățile mari și deloc ubicui garantate local. În treacăt fie spus, în perioada de intense experimentări sociale a anilor '60, à la guerre comme à la guerre și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
descriere foarte amănunțită, în care personajul își amintește cu exactitate chiar și de diferitele soiuri de mere, ca și de gustul bun și dulce al prunelor. În plus, superlativul absolut guvernează fiecare trăsătură a descrierii, sugerând dimensiunile unei adevărate grădini edenice ascunse între munții Buzăului: aerul de la schit este nu doar sănătos, ci foarte sănătos, apele foarte sănătoase și ele, izvorul din apropiere este mare, iar izvoarele mici au apă din belșug, merele sunt mari, mulțimea de pruni nemăsurată, prunele, mari
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și seducător, având în același timp o atât de mare încărcătură morală, umanist-creștină. Dar din dar se face rai. Observați deschiderea amplă și sonoră a vocalelor? Parcă sunt tot atâtea ecouri reverberatoare menite să ne amintească permanent existența acelui spațiu edenic și modalitatea de a ajunge acolo. Întotdeauna mi-a făcut impresia că cele patru vocale reprezentate de prima literă din alfabet sunt tot atâtea porți împărătești larg deschise spre împărăția lui Dumnezeu. De o parte și de alta a fiecărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sentimente la un nivel de spiritualitate atât de înalt! Forța grupului, puritatea relațiilor, ignorarea (până la anulare) a micilor diferende ce apar între indivizi ca reprezentanți ai speciei umane - toate acestea duc la sublimarea trăirilor, la meditații profunde, la o stare... edenică! Fiecare dintre noi vine cu inima deschisă iubirii pure și dorește să dăruiască, să se dăruiască. Atunci, într-adevăr, putem face abstracție de oameni, dialogând doar între noi, Spiritele! DIWALI PUJA București, 2003 Un an întreg fac tot felul de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
De piatră crăpată/ (...) Pasc și mi s-adapă,/ Că-i iarba-nverzită,/ Apa limpezită,/ Valea răcorită” (Călărași-București), „Roua ce-a picat/ Ruptu-mi-s-a, faptu-mi-s-a/ Di-un lac iezărel./ Ce-m creștea în el-u?/ Răchită înflorită/ Trestie măruntă.” (PogoneștiVaslui). Este o natură edenică, regenerată, ce amintește de „perfecțiunea începuturilor”, în termenii lui Mircea Eliade, o „amintire imaginară a unui «Paradis pierdut»”. Eroul descinde în spațiul cu trăsături precosmogonice din speranța „recuperării beatitudinii «începuturilor»”. Apa limpede, răcoarea și roua țin de o dimensiune a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fi deja boșorog. Uite, sufletul unui poet trebuie să stocheze și imaginea unei astfel de femei, prea ne-am obișnuit să vedem dragostea numai în roz-bombon, cred că și cititorii sunt obosiți de "siropisme", nu mai pot îngurgita numai imagini edenice. Să fim sinceri, poeții au nevoie de asemenea femei... ușoare. Dacă astfel de femei de-a lungul timpului și-au găsit loc în proză, în poezie au fost ignorate sau tratate cu sictir. Unde te situezi în cadrul generației 80? Cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fac critic literar, ca să pot scrie despre acești scriitori. Cum despre Preda n-am publicat decât o culegere de mici eseuri, iar despre Nichita Stănescu n-am scris decât câteva studii și articole, consider că mă aflu încă în intervalul edenic dintre dorință și realizare... Te rog să încerci să îți faci un autoportret de om, cetățean, profesor. Dacă vrei poți să îl faci și sub formă de desen, dacă îți e mai ușor decât în forma descriptivă, în cuvinte... Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și o purifică. Se simte bine Într-o natură frustă, ca aceea invocată de Rousseau. Un Heracles Într-o seră ar fi ca un leu Închis Într-o cușcă. O natură elementară, da, Însă nu În sensul unui delir vegetal edenic, plin de parfumuri sălbatice și ațîțătoare; natura În care acționează Heracles n-are nimic romantic În ostilitatea ei; iar el purifică această natură nu pentru a o transforma Într-un parc englezesc. Heracles face ordine rațională În jur cum face
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]