2,768 matches
-
de întuneric.Părinți sobri, neinstruiți și fără lumina cărții, cu judecăți statornice dealtfel, și cu mentalități polițienești în educarea copiilor, o determinaseră să se adâncească în scris.Avea însă nevoie de dragoste, de dragostea-flacără ca să poată îndura viața. Dar mărginirea, egoismul și șovăielile bărbaților o transformaseră într-o melancolică, care respira compasiune și dragoste pentru oameni,pentru umilirile și bolile neîndurătoare ale acestora. Iubirile înșelate și prăbușite explicau tristețea aceasta care-i înflorea ochii și făcea să inrupă înlăuntrul ei poezia
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
Suspine sunt destule și zilnic se-nmulțesc, Cu toții au probleme și vise neatinse, Nu pot schimba destine și-oricum se cam grăbesc. Bolnavi de neiubire,-n cetăți de autism, Sporește nepăsarea, sunt reci și împietriți, Înstrăinați de semeni, robiți de egoism, Firimituri de stele degusta plictisiți. Zăresc printre mulțime un trup firav, plăpând, Cu haine ponosite și față chinuita, Hrănește turturele și-aproape surâzând, Le spune ceva-n șoaptă c-o voce răgușita. I se preling pe buze șirag de lacrimi
ZORIȚI DE VIAȚĂ de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367646_a_368975]
-
și-a dorit-o în toți acești ani. A meritat să aștepte. Dar de multe ori i se făcea teamă, își spunea că nu e bine să-i ceri lui Dumnezeu ceea ce vrei tu, aceasta ar fi o dovadă de egoism, ci trebuie să te rogi să-ți dea ceea ce știe Creatorul că-ți lipsește și îți este necesar. Fiecare clipă petrecută cu Georgia o trăia înmiit când ajungea acasă. Suspina, ofta și zâmbea în somn. Alteori o pierdea prin vis
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Chestia e că nu tu de despați de clipă. Nu! Ea pleacă. Te părăsește. Te trădează. Îți ignoră iubirea. (Nu se știe dacă măcar a fost, vreodată, sensibilă clipa față de dragostea ta. Nelimitată!). În egoismul ei grăbit, ea își vede de drum, iar tu te auto-amăgești că trăiți împreună, ea și tu și tu și ea, sunteți chiar în același pat, iar când juisezi, ea râde și se gândește la apoliner, la andrebreton și la
CHESTIA CU PAC, MAC ŞI TAC! (DICTEU) de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366981_a_368310]
-
mele / vreau să deschid cu tine o fîntînă” (Simion Șuștic, „Meșterul fîntînar”) S-au făcut șapte ani de când Simion Șuștic (și Coman, după o iubită care l-a trădat) s-a stins, cu multă amărăciune din această lume bântuită de egoism și nepăsare și părăsire, pe care el a cunoscut-o ucigător de bine. A fost puternic înzestrat pentru purtatul crucii și a dus-o până la capătul în care, o dată cu viața, a pierdut și bucuria de a-și vedea tipărit unicul
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
transcendență și deschisă totodată comuniunii cu semenii integrează atât verticala, cât și orizontala existenței. Persoana ca entitate relațională se împlinește în viața eclesială care are ca model comuniunea trinitară. Astfel se depășește orice fel de logică a izolării și a egoismului. Cooperarea și conlucrarea dintre Biserică și Stat în planul acțiunii sociale trebuie să plece de la asumarea demnității persoanei umane. În această perspectivă, doctrina socială nu poate fi expresia unei logici bazată exclusiv pe cifre și statistici. Inclusiv atunci când sunt dezvoltate
BISERICA IN DOMENIUL SOCIAL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366933_a_368262]
-
era o pedeapsă de la Dumnezeu pentru că poporul se întrecuse în idolatrie și fărădelegi și că de fapt ceea ce se întâmpla era pe deplin meritat. Asuprirea mai venise și din faptul că oamenii nu erau uniți și nu erau uniți din pricina egoismului care stăpânea sufletele oamenilor care aveau interese proprii, divagante. De aceea trebuia ca poporul să se pocăiască de păcatele sale și să nu le mai facă iar stăpânirea avea să fie vremelnică de se vor fi întors cu toții la credința
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
celui care-și calcă cuvântul, legământul, lumina, al celui care sufletu-și înșeală, al celui care minte și rănește, al celui care uită și-ncalcă iubirea... O singură salvare - - ca Umbra Sa să întregească ce-a rupt întunecatul om din egoism, din ură, din patimi, din temeri, din orgolii ... De-atunci sunt mii de vieți în care Umbra Sa călătorește, ca să repare în timpuri tot ce-a stricat un om... De-atunci și el și Umbra Sa își caută perechea-umbră, Iubirea
DESPRINDEREA UMBREI MELE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367124_a_368453]
-
ca un semn clar de disfuncționalitate. „Alcoolismul ca disfuncționalitate a familiei de astăzi, face victime mai ales în rândul celor inocenți - copiii familiei. Ceea ce-l caracterizează pe alcoolic și pe cei dependenți de diferite substanțe, de droguri dacă vreți, este egoismul, egocentrismul. Obiceiul acesta este distructiv pentru relațiile de familie. Ceea ce domină viața acestui egocentric este minciuna și lipsa de onestitate. Omul devine maestru în înșelătorie pentru că tot timpul trebuie să acopere ceea ce face.” Ca urmare a acestei disfuncționalități în familia
FAMILII DIN BIBLIE SI ROLUL IN PLANUL DIVIN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367184_a_368513]
-
mele / vreau să deschid cu tine o fîntînă” (Simion Șuștic, „Meșterul fîntînar”) S-au făcut șapte ani de când Simion Șuștic (și Coman, după o iubită care l-a trădat) s-a stins, cu multă amărăciune din această lume bântuită de egoism și nepăsare și părăsire, pe care el a cunoscut-o ucigător de bine. A fost puternic înzestrat pentru purtatul crucii și a dus-o ... Citește mai mult „RUGINA LINIȘTII” LA MEȘTERUL CUVINTELOR - SIMION ȘUȘTIC„nu-ți dau nici o zi și
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
mele / vreau să deschid cu tine o fîntînă”(Simion Șuștic, „Meșterul fîntînar”) S-au făcut șapte ani de când Simion Șuștic (și Coman, după o iubită care l-a trădat) s-a stins, cu multă amărăciune din această lume bântuită de egoism și nepăsare și părăsire, pe care el a cunoscut-o ucigător de bine. A fost puternic înzestrat pentru purtatul crucii și a dus-o ... XIX. SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945, de Angela Monica
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
drum/ Lumânarea/ Ce lumină/ Drumul...” („Cerc”) „Totul trece./ Totul rămâne...” Dispoziția sufletească a poetei, imposibilitatea de a trăi indiferența și detașarea contemplativă indică faptul că izvorul de apă vie din suflet, iubirea și devotamentul aflate în luptă cu răul și egoismul, cu ambițiile ce stăpânesc lumea, vor învinge. „Lumea/ Nu e decât/ Un amalgam/ De simboluri/ Absurde./ Veșnicia/ Coboară/ Printr-un cânt,/ Ce a încetat/ Să mai fie / Cuvânt.” („Poarta ce s-a deschis”) Ispita, răul pot fi biruite prin demnitate
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
-și învingă gelozia și dorința de răzbunare, renunțând în ultima clipă la ideea diabolica de a înfăptui omorul. Râul însă - cu toata măsură înaltă de iubire pe care o primise de-a lungul vieții - nu este capabil să-și învingă „egoismul de a-si trăi tinerețea și a face lucruri mari pentru Dumnezeu” , alegând să se protejeze. În consecință, îl părăsește pe Vlad, deși acesta rănit, se zbate între viață și moarte. La început - aceste lipsuri ale caracterului lui Râul nu
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
o alegere, deoarece îndemn orice cititor care are norocul de a deschide această carte să o citească atent de la prima la ultima filă. Aflăm astfel în capitolul: Întunericul adevărului ( păcatele omului pe care le știm foarte bine cu toții, avariția, alcoolismul, egoismul, viclenia, falsitatea, invidia, lenea, minciuna și multe altele) că: Nu avarul este stăpânul banului, ci banul este stăpânul avarului. Parcă am mai auzit asta prin scripturi deși suna puțin altfel: Unde îți sunt averile acolo îți afli și sufletul, dar
CALEA CUVÂNTULUI SPRE ÎNŢELEPCIUNE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368560_a_369889]
-
un copil zâmbind în primele lui clipe ale vieții. Iubirea aceea primordială dăinuie în basme, povești și legende, sfidând uneori realitatea imediată. Venită o dată cu primul impus , iubirea a trecut prin multiple etape, oprindu-se uneori într-o formă rafinată de egoism ce substituie diversitatea specifică naturii. Paradoxul vine din structura dovezilor care arată că omul a interpretat iubirea cum i a convenit. Mereu și -a dorit mai mute iubiri. Chiar dacă se rezuma la o simplă privire, la o dorință ne exprimată
IUBIREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368676_a_370005]
-
linii de forță: criză, mizerie, moarte, foarte multă moarte - vectori puternici, intens negativi, ce nonșalant “Atârnă hălci de carne ( ... )” (Euripides, Bacchantele) pe altarul spiritului adormit. Excluzând cu vehemență din alcătuirea Ființei umane plămada Iubirii celeste și propunând în locul acesteia doar egoismul deformant al sufletului înecat în viciu, optica reducționistă și pervertibilă a fiilor lui Baphomet anulează categoric comuniunea sui-generis dintre Creat și Creator, răsturnându-i acesteia în integralitate raporturile de interacțiune statuate din momentul inițial al Facerii (și sporite, mai apoi
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
dar dezarticulată viforos de un segment restrâns de inși, care văd în nașterea Omului și în ordinea materială trecătoare a pământului singurele forme concrete de raportare definitivă a Vieții de aici). Cu o singură condiție însă, anume aceea ca bariera egoismului să fie ștearsă din întreaga cuprindere a perimetrului ontologic terestru definitiv. Numai atunci ar putea izbucni cu mare ușurință pretutindeni acea Iubire dătătoare de infinite certitudini Persoanei în unirea sa intimă cu aproapele și cu Dumnezeul-Treime, despre care vorbea Părintele
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
credinței și împărtășirea Sfântului Duh, cerând, pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Iisus Hristos Dumnezeu să o dăm". Trupul înviat și dătător de viață al Domnului este ancora credinței și a iubirii lipsite de egoism (John S. Romanides, The Ecclesiology of St. Ignatius of Antioch, International printing company, Atlanta 1956, p. 10). Fără întruparea reală, mântuirea nu ar fi fost posibilă Dreapta mărturisire este aceea că Întruparea s-a realizat în mod real, ceea ce conferă
DESPRE FRUMUSEŢEA, TEMEINICIA ŞI IMPORTANŢA SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363662_a_364991]
-
negative, înmulțite paroxistic, care conduc la supraaglomerarea acestor centre. Abandonarea bătrânilor este contrară poruncii a 5-a din Decalog. La fel, neîngrijirea copiilor poate fi echivalentă unei crime. Nepăsarea față de cazurile delicate, care necesită ocrotire, este o coordonată esențială a egoismului postmodernist . Individul refuză orice implicare, considerând că are alte priorități ce țin de ascensiunea sa socio-economică, pasând responsabilitatea pe umerii Bisericii, statului sau altor foruri specializate în a acorda asistență socială „specializată” - de fapt, standardizată, întrucât se adresează unei comunități
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364702_a_366031]
-
foarte multe cărți menite să rezolve problemele din cadrul cuplului . Toate sfaturile pe care le cuprind însă acestea nu își ating scopul, de vreme ce se limitează la niște atitudini pur omenești și, de cele mai multe ori, formale. Câtă vreme omul rămâne stăpânit de egoismul său, orice încercare a lui de a construi o relație reală cu partenerul său de viață nu va avea sorți de izbândă; va rămâne întotdeauna o limită pe care nu o va putea depăși pentru a atinge iubirea adevărată: „...piedica
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364644_a_365973]
-
cu partenerul său de viață nu va avea sorți de izbândă; va rămâne întotdeauna o limită pe care nu o va putea depăși pentru a atinge iubirea adevărată: „...piedica cea mai mare și continuă în calea înaintării spre dragoste este egoismul. Până nu omori egoismul, nu poți avea dragoste adevărată, pură și deplină față de nimeni. Cine se iubește pe sine, cine e plin de părerea de sine, cine se socotește pe sine ca realitatea cea mai de seamă, nu poate iubi
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364644_a_365973]
-
viață nu va avea sorți de izbândă; va rămâne întotdeauna o limită pe care nu o va putea depăși pentru a atinge iubirea adevărată: „...piedica cea mai mare și continuă în calea înaintării spre dragoste este egoismul. Până nu omori egoismul, nu poți avea dragoste adevărată, pură și deplină față de nimeni. Cine se iubește pe sine, cine e plin de părerea de sine, cine se socotește pe sine ca realitatea cea mai de seamă, nu poate iubi pe alții” . Or, singura
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364644_a_365973]
-
adevărată, pură și deplină față de nimeni. Cine se iubește pe sine, cine e plin de părerea de sine, cine se socotește pe sine ca realitatea cea mai de seamă, nu poate iubi pe alții” . Or, singura cale de depășire a egoismului este cea a ascezei (clădită pe fondul dialogului personal, direct cu Dumnezeu), în care omul, ajutat de har lucrează necontenit la curățirea de patimi și la creșterea în asemănarea cu Dumnezeu. Ajunși în acest punct, ne dăm seama că poate
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364644_a_365973]
-
atitudinea fariseică și îndreptățirea de sine, care nu folosește omului la nimic: toate acele forme exterioare ale virtuții, „binele” săvârșit cu multă exactitate (până în cele mai mici detalii), nu fac decât să-l închidă și mai mult pe om în egoismul său, în închinarea la propriul eu, nefiind altceva decât o expresie a mândriei. Dificultatea cea mai mare apare atunci când un astfel de împlinitor al legii, trece, cel puțin în ochii lui, drept un om religios, un om care crede în
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364643_a_365972]
-
transcendență și deschisă totodată comuniunii cu semenii integrează atât verticala, cât și orizontala existenței. Persoana ca entitate relațională se împlinește în viața eclesială care are ca model comuniunea trinitară. Astfel se depășește orice fel de logică a izolării și a egoismului. Cooperarea dintre Biserică și Stat în planul acțiunii sociale trebuie să plece de la asumarea demnității persoanei umane. În această perspectivă, doctrina socială nu poate fi expresia unei logici bazată exclusiv pe cifre și statistici. Inclusiv atunci când sunt dezvoltate programe de
DESPRE GANDIREA TEOLOGICA SI SOCIALA A BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364714_a_366043]