2,955 matches
-
de mult, niște scânduri puse-n curmeziș susțineau salteaua. Mizeria era la ea acasă, bătăile între copii erau frecvente. Educatorii acceptau aceste bătăi, se foloseau în supravegherea și timorarea copiiilor de cei mai puternici dintre ei. Existau șefi incontestabili, duri, egoiști, ticăloșiți până-n măduva oaselor. Mediul în care trăiau îi obligau să devină aspri, doar așa puteau supraviețui. Cei slabi erau abuzați sexual de către cei puternici, erau înfometați, puși să facă cele mai grele munci. În acest mediu a fost adus
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
cu o climă temperata, în jurul paralelei 45, care conferă condiții excepționale de creștere a florei și faunei de a cărei diversitate și frumusețe ar trebui să ne bucurăm din plin. Din nefericire, sunt printre noi și oameni mai puțin evoluați, egoiști care , limitați fiind nu pot vedea Natură în integralitatea și echilibrul ei ca fiind una dintre condițiile stării de bine și pentru oameni în ultima analiza. În Cartea Sfântă scrie că Dumnezeu, după ce l-a creat pe Om, l-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
fiind, trebuie să-i urmăm. Tradiția ascetică a Sfinților alcătuiește izvorul civilizației noastre, a cărei chintesență este principiul creștin potrivit căruia „Mai fericit este a da decât a lua” (Fapte 20, 35), care, în acest fel, nu împărtășește lăcomia, avariția egoistă și isteria individualistă, bine știindu-se că la vârsta tinereții sunt prezente, fiind caracteristice, generozitatea și altruismul. Referindu-ne la Teologia Liturgică, ajungem la realitatea comuniunii bisericești parohiale sau la cea a comunității monahale, căci menținerea vitalității credincioșilor ortodocși, fie
ASCOR – Filiala Oradea, la douăzeci de ani de existenţă [Corola-blog/BlogPost/93045_a_94337]
-
din țară în cele două decenii precedente. În iarna anului 1990 au ieșit la pensie toți membrii corului, așa că ne-am văzut nevoiți să o luăm de la capăt. Apoi, încet-încet, am început să reconstruim instituția. Dacă aș fi puțin mai egoist, aș spune că suntem cea mai bună opera din țară, deși am trecut prin numeroase momente grele. De exemplu, de multe ori se întâmplă să nu avem curent, dar reușeam să încheiem spectacolele folosind lămpi de grajd. Trei opere de
Szép Gyula: „La Cluj-Napoca a fost compusa si prezentata prima opera in limba maghiara, din lume” [Corola-blog/BlogPost/93540_a_94832]
-
am fost de când mă știu! I-am povestit toate cele întâmplate și...i-am dat și ei câte o pereche de ciorapi...acum avem fiecare...una roșie, una mov (că în copilărie, când mama ne sfătuia mereu să nu fim egoiste...să împărțim tot ce avem). Dacă aveam luna și soarele de pe cer, alt dar mai frumos n-aș fi avut să-i fac...pentru că m-a crescut, după moartea mamei...și pentru că era un dar dorit...foarte mult! O viață
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
prefăcătoria, ciudățeniile, caracterul șovăielnic, lipsa de omenie neagă sau doar pun în evidență așa-zisele calități pe care tocmai mi le-ai scos în față? - Cine le condamnă , și cine le execută- aceasta-i întrebarea! - Și-atunci, cine-i adevăratul egoist: ego sau alter? - Ori,mai bine, cine-i infernul: opera, autorul, cititorii? Costel Zăgan, Alter ego (8) Referință Bibliografică: ALTER VERSUS EGO (1) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1838, Anul VI, 12 ianuarie 2016. Drepturi de Autor
ALTER VERSUS EGO (1) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383162_a_384491]
-
DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ȚUȚUIANU, AUTOR ȘTEFAN DUMITRESCU, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 1508 din 16 februarie 2015. O carte de poezie ca un amurg înflorit pe dinăuntru Într-o lume cenușie, balcanică, pestriță, tristă, egoistă, invidioasă, semiconștientă, cum este lumea literară românească, întâlnești oameni de o frumusețe extraordinară, încât ți se par monumente culturale sau crini înalți ca niște plopi proiectați pe zare... Orașul Roman are două asemenea personalități de o frumusețe spirituală care poate
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
telefon cu Domnia sa, am avut și mai clară în minte imaginea unei personalități care te copleșește prin dimensiunea sa omenească, prin truda ... Citește mai mult O carte de poezie ca un amurg înflorit pe dinăuntruîntr-o lume cenușie, balcanică, pestriță, tristă, egoistă, invidioasă, semiconștientă, cum este lumea literară românească, întâlnești oameni de o frumusețe extraordinară, încât ți se par monumente culturale sau crini înalți ca niște plopi proiectați pe zare... Orașul Roman are două asemenea personalități de o frumusețe spirituală care poate
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
pentru binele altuia generații Întregi crapă de foame ca să aibă ce mînca urmașii urmașilor urmașilor lor și toate dobitoacele astea altruiste cine știe ce performanțe ar fi putut realiza dacă fiecare Își folosea propria lui forță pentru sine da da În mod egoist și natural pe mine cine m-a ajutat să trec Asia În zbor n-am cerut protecția nici unui zeu nici măcar a unei batiste galbene ca vecinul ăsta al meu care și În somn Își invocă Îngerul păzitor m-am descurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Cârpenișteanu, de jos, abia acum înțelegând că tot ceea ce făcuse era greșit. Dacă știam... - Dacă știați ce, domnule Cârpenișteanu? Dacă știați ce? V-ați fi gândit mai mult înainte să mizați totul pe cartea literaturii? Ați fi fost mai puțin egoist? V-ați fi gândit, poate, mai mult, că e în firea lucrurilor să vină alții din urmă, mai talentați și mai tineri? Pentru Dumnezeu, domnule Cârpenișteanu, ați pus orgoliul personal desupra vieții unui om... Ce fel de scriitor sunteți?... Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
va face să desființeze - dar asta numai pentru ei - frontierele între a munci, a consuma, a crea și a se detașa. în felul acesta, vor inventa un nivel maxim al binelui și unul al răului pentru o societate planetară volatilă, egoistă, precară și lipsită de griji. Arbitri ai eleganței, stăpâni ai bogățiilor și ai mass-media, ei nu-și vor recunoaște nici un fel de crez, nici național, nici politic și nici cultural. Se vor îmbrăca tot mai frecvent ca niște nomazi, revelând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
candidate la migrare să se hotărască, cu creionul în mână și lacrima în colțul ochilor, asupra a ceea ce era convenabil să ia cu ele și ceea ce trebuiau să lase. Cum genul uman este așa cum îl știm, nu puteau lipsi capriciile egoiste, neatențiile simulate, falsurile apeluri la sentimentalisme ieftine, manevrele de seducție înșelătoare, dar au fost și cazuri de admirabile renunțări, din acelea care încă ne permit să credem că, dacă perseverăm în aceste gesturi și în altele de meritorie abnegație, vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în mormânt pictate de Tizian. E posibil ca Strickland să fi urât descătușarea normală a poftei sexuale pentru că lui i se părea brutală în comparație cu satisfacția creației artistice. Mi se pare ciudat până și mie, după ce am descris un bărbat crud, egoist, brutal și senzual, să spun că a fost un mare idealist. Și totuși asta e realitatea. Trăia într-o sărăcie mai mare decât un meseriaș oarecare. Muncea în orice caz mult mai mult. Nu-i păsa absolut deloc de lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mele ucigașe. Puteți veni s-o vedeți, a continuat. S-a îndepărtat cu o încetineală obosită. Lumea nu stă în loc doar pentru că unii suferă. Și ticăloșii rămân ticăloși. Poate că hazardul nu există, mi-am spus-o adesea. Suntem foarte egoiști când vine vorba de dramele personale. I-am uitat pe Belle de jour, Destinat, Josăphine în carcera ei, Mierck și Matziev. În momentul în care ar fi trebuit să fiu acolo, nu am fost, iar cei doi nemernici au profitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
DINCOACE DE PARADIS Pentru Sigourney Fay ...Well, This side of Paradise There’s little comfort in the wise. Rupert Brooke Experiența este numele dat de prea mulți oameni greșelilor lor. Oscar Wilde CARTEA ÎNTÂI EGOISTUL ROMANTIC CAPITOLUL 1 A MORY, FIUL LUI BEATRICE Amory Blaine moștenise de la mama sa toate trăsăturile, cu excepția celor puține, indescriptibile, care făceau din el un om de treabă. Tatăl său - un bărbat ineficient, greoi În exprimare, cu o pasiune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aerul, și În Amory s-a născut o căldură plăcută, care l-a invadat: „Casey-Jones urcat-a la ca-ba-nă, Casey-Jones și-a luat poruncile În mână, Casey-Jones urcat-a la ca-ba-nă, Ultimul lui drum spre țara făgăduinței.“ INSTANTANEE CU TÂNĂRUL EGOIST Amory a petrecut aproape doi ani la Minneapolis. În prima iarnă a purtat mocasini care se născuseră galbeni, dar, după dese aplicări de cremă și murdărie, și-au asumat o culoare matură, un brun-verzui murdar. A purtat o pelerină gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mijlocaș grozav sau pe cel cu invazia japoneză, când, ca răsplată pentru actele sale de bravură, era avansat cel mai tânăr general din lume. Întotdeauna visa la devenire, niciodată la stare. Acest lucru era absolut caracteristic pentru Amory. CODUL TÂNĂRULUI EGOIST Înainte de a fi chemat Înapoi la Lake Geneva, se Îmbrăcase, timorat, dar plin de mulțumire lăuntrică, cu primii săi pantaloni lungi, scoși În evidență de o cravată-acordeon violacee și un guler „Belmont“ cu marginile unite implacabil, cu șosete liliachii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a zis Monsignor. Pentru oameni ca noi, căminul se află acolo unde nu suntem. — Ba regret... Nu, nu regreți. Tu și cu mine nu avem nevoie de nici o altă persoană din toată lumea asta largă. — Păi... Să ne vedem cu bine. EGOISTUL ÎNVINS Cei doi ani petrecuți de Amory la St. Regis’, deși - pe rând - chinuitori și triumfali, au avut tot atât de puțină semnificație reală În viața sa câtă are „școala pregătitoare“ americană - strivită cum este sub călcâiul universităților - În viața americană În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
părerile și nu câștig nimic din asta. Sunt robul prietenilor mei, naiba s-o ia, le fac lecțiile, Îi scap de necaz, le fac vizite idioate vara, mereu le distrez surorile mai mici, Îmi țin firea când ei devin prea egoiști și pe urmă ei cred că se achită votându-mă șef de clasă și declarându-mi că sunt „barosanul“ de la St. Regis’. Vreau să ajung Într-un loc unde fiecare Își face datoria și unde să pot spune lumii unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Paul’s - unul dintre băieți era magnificul, neîntrecutul Humbird - și s-a gândit cum Îl va influența lărgirea cercului său de prieteni. Nu ajunsese la stadiul În care să lege prietenii numai pentru a le desface - nu era suficient de egoist pentru asta -, deci a cântărit indubitabilele calități atractive și valoarea lui Thomas Parke D’Invilliers, punând pe celălalt talger amenințarea ochilor reci din spatele ochelarilor cu ramă de baga care, În Închipuirea sa, Îl fulgerau de la masa vecină. — Bine, vin. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
brațele. Ea, ca În poveștile cu zâne, a dat fuga la pieptul lui și jumătatea aceea de minut, când buzele li s-au atins, a fost punctul culminant al vanității lui Amory, piscul atins de egoismul său juvenil. CAPITOLUL 3 EGOISTUL CHIBZUIEȘTE — Au! Dă-mi drumul! Amory și-a lăsat brațele să cadă de-a lungul trupului. — Ce s-a Întâmplat? — Butonul de la gulerul cămășii... m-a rănit... Uite! Isabelle Își privea baza gâtului, unde o vânătaie micuță, de mărimea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a nu poza În nimic poate fi cea mai mare poză. Pozează... — Da? — Dar ocupă-te de lucrul imediat următor. Reîntors la colegiu, Amory a primit câteva scrisori de la Monsignor, care i-au dat prilejul să consume o hrană mai egoistă: Mă tem că ți-am dat prea multe asigurări privind inevitabilitatea siguranței tale și trebuie să reții că am procedat astfel În virtutea Încrederii mele În resursele tale, iar nu din convingerea neroadă că ai putea izbândi fără luptă. Unele nuanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
căutării“ eroul pornește În viață Înarmat cu cele mai perfecționate arme, jurând să le folosească În scopul pentru care sunt ele Întrebuințate de obicei, adică pentru a-l ajuta pe posesor să-și croiască drum Înainte În modul cel mai egoist și mai samavolnic cu putință. Pe parcurs Însă eroii „cărților căutării“ descopereau că armele se puteau folosi pentru țeluri mai Înălțătoare. Fără alți zei, Strada sinistră și Magnificul cercetător erau exemple de astfel de romane. Ultimul dintre cele trei l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mică! Dacă te-ar auzi vorbind așa, mama te-ar trimite la pension, unde ți-e locul. CECELIA: Dar n-o să mă pârăști, fiindcă știu și eu unele lucruri pe care i le-aș putea dezvălui, iar tu ești prea egoistă. ROSALIND (ușor agasată): Fugi, fetițo! Cu cine ești logodită, cu lăptarul? Cu proprietarul prăvăliei de dulciuri? CECELIA: Umor ieftin. Pa, dragă. Ne vedem mai târziu. ROSALIND: O, neapărat! Ce m-aș face eu fără tine? (Exit CECELIA. ROSALIND Își finisează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Dar tu? EA: Nouăsprezece. Abia Împliniți. EL: Presupun că ești produsul educației mondene. EA: Nu, sunt mai degrabă material brut. Am fost eliminată de la Spence - nu mai știu de ce. EL: Ce te caracterizează, În general? EA: O, sunt deșteaptă, cam egoistă, emotivă când sunt stârnită, ador să fiu admirată. EL (impulsiv): Nu vreau să mă Îndrăgostesc de tine... EA (ridicând din sprâncene): Nu ți-a cerut-o nimeni. EL (continuă, rece): Dar pesemne că o voi face. Mi-e dragă gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]