2,092 matches
-
regatelor vecine ori a Transilvaniei pentru impunerea unui domnitor, avea la bază aceleași rațiuni. La 1595 Adunarea stărilor de la Iași pentru înscăunarea lui Ieremia Movilă, a fost convocată în prezența lui Jan Zamoyski și a oastei polone 670. În actul electiv se păstrează încă etapele ritualului: desemnarea și alegerea (nominatio et electio), apoi aclamarea celui ales (laudatio), în care stările privilegiate dețin rolul principal. Este o realitate existentă la înscăunările domnitorilor Constantin Șerban (1654) și Constantin Brâncoveanu (1688)671. Din ultimele
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
întrunit o "adevărată Adunare Națională"684, în care a fost ales principe Constantin Mavrocordat. Poarta nu a admis însă această alegere, considerând că este o încălcare a dreptului său de a numi "beii" Principatelor. Este de reținut faptul că adunarea electivă de la 1730 prezintă alături de cler și boieri "alte stări", asemenea celor convocate la alegerea lui Constantin Brâncoveanu (1688), sau cu ocazia judecării serdarului Lupu și a încercării de restaurare a tradiției în alegerea principilor la 1739, după ocupația rusească 685
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
prin aclamații. În același fel își dădea adeziunea Adunarea stărilor două secole mai târziu, la alegerea lui Constantin Șerban (1654), Constantin Brâncoveanu (1688) și chiar la 1730, la alegerea lui Constantin Mavrocordat, când stările susțin dreptul lor legitim în actul electiv. Votul Adunărilor de stări se exprima și prin alte forme, în funcție de scopul și semnificația hotărârii. În adunările cu caracter fiscal, mențiunile documentare atestă faptul că hotărârea se lua "cu aprobarea și consimțământul a toată țara", în cadrul unei solemnități ce se
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Edit, Iași, 2010). Și aici regăsim, de altfel, cele mai variate forme de intertextualitate, de la simpla aluzie la citarea nominală propriu-zisă. După cum o mărturisește prin mijlocirea acestui mod de reactivare, uneori excesivă, a unor maniere poetice demult clasicizate, afinitățile (s)elective ale poetului sunt dintre cele mai rafinate: într-o strofă îi pomenește pe Esenin, Paul Celan și Rilke, într-o altă secvență poetică face să coabiteze personajele lui Dostoievski cu cele ale lui Kafka ("Alioșa cu ochii frumoși întinși în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de la început umbra romanticilor funciar macabri, vizionari și fantaști, la a căror retorică și recuzită grandilocventă lirica sa nu pregetă nici un moment să se ralieze. Recondiționarea acestui romantism structural este justificată, cum se va vedea, nu doar de afinități (s)elective puternice, ci și de necesitatea acută a scriitorului de a miza constant pe o poetică a derogării de la tot ce înseamnă, în epocă, ideea de modă. În răspăr cu pseudo-lirismul oficial, de coloratură realist socialistă, dar și cu poezia șaizeciștilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cassian Maria Spiridon pătrunde cu un gen de scriitură propriu, în care coexistă limbajul apodictic și cel discursiv, minieseul sprințar, jucăuș și formula sobră, simili-științifică, notele metafizice și extazele religioase, referințele livrești și exprimările apoftegmatice originale. Devoalându-și influențele și afinitățile elective (Dante, Wittgenstein, Aleixandre, Hölderlin, Eminescu, Rilke, T.S. Eliot), scriitorul își trasează, desigur, o coordonată spirituală sine qua non și chiar se imaginează în ipostaza unui homo poeticus reflectat în oglinzile cunoașterii de gen: "cu încredere vorbesc/ despre/ răsfrângerea trupului în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Quasimodo le preferă pe cele mitologice, oprindu-se mai cu seamă la figură lui Polifem, pe care îl numește isolano antico și în al carui primitivism întrevede natură instinctuala și puritatea la care dorește să se întoarcă. Dovedind profunde afinități elective ambii poeți aleg uneori să studieze și să traducă, menționam, versurile acelorași autori antici: alături de Simonide di Ceos îi mai putem enumeră pe Homer, Arhiloh, Vergiliu și, nu în ultimul rând, pe Safo. Că și în laboratorul scriitorului romantic, în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și că activitatea de traducător este un exercițiu propedeutic, fundamental în propria perfecționare că autor de versuri. Preferință pentru anumiți autori greci a constituit criteriul de selecție a textelor din volumul de traduceri. Așa cum era de așteptat, există unele afinități elective: ambii i-au ales pe Anacreon, pe Arhiloh, pe Simonide din Ceos și pe Safo. Ulterior, Quasimodo s-a aplecat și asupra Georgicelor lui Vergiliu, din opera căruia Leopardi preferase Eneida și asupra Odiseei homerice, traduse parțial și de antecesor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sistema della memoria dall'assenza all'innocenza, Bulzoni, Romă, 1979. Carlo, di Francesco, Leopardi tra '800 e '900: fortuna critică e incidenza poetica, Edisud, Salerno, 1990. Cărcăleanu Eleonora, Leopardi în România, Minerva, București, 1983. Cheie-Pantea, Iosif, Eminescu și Leopardi. Afinități elective, Minerva, București, 1980. Cristadoro Parra, Diana, Leopardismo e antileopardismo nel nostro Novecento: Ungaretti, Bacchelli, Montale, Lalli, Poggibonsi, 1984. Croce, Benedetto, Poesia e non poesia, Laterza, Bari, 1923. Croce, Benedetto, La letteratura della nuova Italia, saggi critici, vol. IV, Laterza, Bari
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și a menaja susceptibilitatea contribuabilului. 3. SISTEMELE ECONOMICE MODERNE 3.1. TRADIȚIA Tradiția împarte sistemele economice în trei grupe: capitaliste, bazate pe libera concurență, comuniste, cu control etatic, și socialiste de tip social-democrat. Capitalismul se bazează, în esență, pe democrația electivă, pe proprietatea particulară, pe controlul individual, prin intermediul proprietății și al profitului, acesta din urmă fiind și principala motivație a demersului economic, pe concurență și competiție, cu tendințe spre monopol, și pe libertate. Comunismul, dimpotrivă, se bazează pe așa-zisa democrație
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
poate remarca o tendință ce vrea să concilieze cele două mari sisteme economice, propunînd mixturi de diferite ingrediente ale fiecărui sistem, încercîndu-se adaptări la diferitele specificități istorice, geoeconomice, culturale etc. 3.4. SOCIALISMUL DE TIP SOCIALDEMOCRAT Acesta nu exclude democrația electivă, iar din punct de vedere economic acordă un rol preponderent statului și grupurilor cooperatiste. Ca antreprenor, statul deține, ca în țările scandinave, numeroase întreprinderi, în toate domeniile de activitate economică și nu doar în sectoarele mai puțin rentabile. Deci are
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de paralelism. O altă lucrare importantă pentru subiectul în discuție este realizată de Luminița Beiu-Paladi: Romantismul italian și literatura română a secolului al XIX-lea. Relații și similitudini (1982). Paginile prozei eminesciene ascund înțelesul pe care îl putem da afinităților elective: "luam din cărțile [anticvarului] tot ce-mi părea mai bizar și mai fantastic și, venind apoi acasă, citeam și transcriam într-un caiet numit fragmentarium toate pasagele câte-mi plăceau" ([Când eram încă la universitate] Eminescu: 2011, II, 250). Apropierea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de care, să recunoaștem, doar inițiații știau: "Ceea ce interesează, după didascalii [...], este funcția personajelor, în raport cu figura centrală și construcția dialogului, care trebuie condus spre o finalizare a discursului textului, oricum adresat unei elite cunoscătoare." (Subl. n. Șt.B.) Elitiste și (s)elective sunt și științele humorului sau ale ironiei, pe care, de pildă, autoarea le descoperă la Cimpoeșu: nu oricine le are și nu oricum se ajunge la ele; se ajunge la ele prin disciplină de sine și prin cultivarea unor facultăți
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ca singularitate, pentru că avem de-a face cu autori atipici pentru epoca în care au trăit și contextul cultural aferent, dar și singurătatea ca inevitabilă condiție a creatorului. Evident, marii autori nici nu pot fi altfel. Invocând și fireștile afinități elective, constatăm, pe urmele lui Șerban Foarță, că pot constitui "afinități efective": cărțile interpretate sunt prietenii de hârtie alături de care criticul trece prin lume, prieteni care îl definesc și îl recomandă. Singularitatea-individualitate va fi subliniată de Elvira Sorohan și cu privire la propriul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nici o ramură de serviciu nu era organizată, nu exista nici o garanție contra abuzurilor și a ticăloșiilor de toate felurile care împilau poporul. Regulamentul mai spune el a împărțit puterile, a reglementat intervenția guvernului și i-a opus controlul unei adunări elective; a creat ramuri de serviciu absente în dreptul public; într-un cuvânt, a consacrat principiile de ordine și legalitate ale țărilor celor mai civilizate"18. Că nu era o legiuire de sorginte rusească, cum au susținut unii, a dovedit-o și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
însă și mai interesant, aproape comic, derivat din cel al comunității generale a cititorilor, îl reprezintă succesul și intensa activitate a blogurilor feminine! Fără nicio înțepătură peiorativă, observatorii au constatat că ele sunt deosebit de animate și legate prin nenumărate afinități elective. În lumea acestor Desperate Lectrices (de altfel, în marea lor majoritate, moderne, emancipate, împlinite pe toate planurile) se conturează un foarte eficient telefon fără fir, ele fiind cele care, de multe ori, promovează sau desființea ză fără drept de apel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în meandrele multiplu determinate de considerente istorice, psihologice, ontologice etc. Raluca Bădoi se pliază întru totul pe tematica și stilul gîndi torului francez, pînă la identificare uneori, starea aceasta fuzională nealterîndu-i însă spiritul critic și discernămîntul, subliniind doar o afinitate electivă autentică. Pasiunea și plăcerea descoperirii lui Lévinas îi permit să se apropie cu multă delicatețe și finețe de tulburătoarea meditație asupra responsabilității, pe care o propune filosoful, mergînd pînă la sacrificiul subiectivității pentru a permite substituirea sa cu celălalt, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Löwy, pentru care problema unei „secularizări“ progresive a limbajului lui Bernjamin nu se pune. Este vorba, mai degrabă, de coexistența unor teme politice (anarhismul), teologice (mesianismul) sau filozofice (materialismul). Acestea funcționează împreună ca elemente ale discursului pe baza unor „afinități elective“ evidente în mediul intelectual iudaic al începutului de secol XX: „La surdétermination des textes de Benjamin, avec leur bipolarité théologique et matérialiste, ne permet pas d’attribuer à une seule de ces dimensions la signification d’une théme“. Printr-o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
s-au îmbrăcat și s-au comportat "à la Burne-Jones", au cultivat un ten palid, ochi încercănați și un aer de epuizare nesănătoasă"82. În acest context, entuziasmul lui Ștefan Popescu își găsește un suplimentar suport în afară de cel al afinităților elective și inclusiv pe această filieră prerafaelitismul este adus la cunoștință și pătrunde în conștiința tinerilor pictori. Relația prerafaelitismului cu sensibilitatea simbolistă în pictura franceză a fost analizată cu acribie de către Laurence Brogniez în Préraphaélisme et symbolisme. Peinture littéraire et image
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
adînci în psihologia fiului: "Poate mărturisiri pe care nu le deținea decât el, poate un instinct al sângelui său, care era fără îndoială al unui om dintr-o rasă veche, poate numai acea tendință de a-și acorda o ereditate electivă, de care n-au fost străini atâți scriitori în ultimul veac, un Balzac, un Gobineau, un Ștefan George, l-au făcut pe Matei Caragiale să cultive închipuirea descendenței dintr-o veche și aleasă seminție." Din această adîncă perspectivă, ce tulburătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ar fi Emile Durkheim, prin L'Allemagne au-dessus de tout. La mentalité germanique et la guerre [1915]) care consideră societatea civilă ca o expresie spontană, centrată pe grup, "a iubirii, a bunăvoinței și a fraternității", valori ce au o afinitate electivă cu modelele de solidaritate organică ale societății industriale. Există însă și filosofi (avînd în comun respectul conservator originar pentru tradiție) care interpretează societatea civilă ca pe un ansamblu obișnuit, temporar, de instituții considerate a fi o invenție a lumii moderne
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
întărirea cetățeniei și a democrației politice. În fiecare caz, apelul la principiul unei națiuni care se autoguvernează implică un sentiment democratic căci, de fapt, apelul este adresat tuturor celor care aparțin națiunii chemate la acțiune. Afirmația că există o afinitate electivă între autodeterminare națională și democrație este adesea susținută de precizarea sociologică precum că un sentiment comun de identitate națională este esențial pentru formarea și supraviețuirea unei societăți civile vibrante și încrezătoare. Rațiunea ce se aduce de cele mai multe ori în sprijinul
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
fază, și cea mai recentă, de folosire a conceptului de sferă publică, aceste probleme îngemănate, caracteristice societăților moderne, sînt amplificate simultan, iar idealul sferei publice este pus în legătură cu instituirea serviciului public de difuziune, care se pare că are o afinitate electivă cu viața publică și că ar fi cea mai bună garanție pentru supraviețuirea acesteia în era capitalismului de consum organizat de stat. "Școala de la Westminster", cu Nicholas Garnham, Paddy Scannell și alți cercetători, a contribuit mult la inventarea, detalierea și
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
emisie". Ideea apare, de fapt, în toate studiile teoretice recente privind legătura dintre serviciul public și sfera publică 12. O teorie revizuită a societății civile trebuie să admită faptul că astfel de discuții discuțiile acelora care presupun existența unor afinități elective între posturile din serviciul public și "sfera publică" se transformă în dogme, tocmai pentru că metafora spațială principală pe care se bazează este acum lipsită de legătură cu tendințele pe termen lung din vechile democrații parlamentare. Trăim acum vremuri în care
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
când sarcina este rezultatul unui ABUZ (viol sau incest). În aceste două situații scorurile de acceptare sunt apropiate de valoarea 1, ca și la clusterul liberal. Gradul de acceptare a avortului se reduce însă considerabil atunci când este vorba de avortul electiv, presupus în situații legate de statul marital al mamei (STATUT), statul socioeconomic al familiei (ECONOMIC) și planificarea familială (PLANIFICARE). La acești itemi scorurile scad sub 0,2. După cum se poate observa, experiența avortului nu a modificat semnificativ modelul identificat pe
Viata Sexuală Și Familia În Mediul Urban Românesc by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]