846 matches
-
minimă". Electroliza are aplicații industriale în "electrometalurgie" pentru acoperirea cu straturi protectoare a diferitelor metale "feroase" cu metale "neferoase" (exemplu = tabla galvanizată), sau de a se extrage "metaloizi" (exemplu = extragerea clorurii de sodiu din apă). În metalurgie, se face prin electroliză purificarea unor metale (de ex. cupru), proces care mai poartă și numele de rafinare. "Fabricarea sodei caustice/leșiei": se realizează prin electroliza soluției de NaCl - clorură de sodiu (saramură) .
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
sau de a se extrage "metaloizi" (exemplu = extragerea clorurii de sodiu din apă). În metalurgie, se face prin electroliză purificarea unor metale (de ex. cupru), proces care mai poartă și numele de rafinare. "Fabricarea sodei caustice/leșiei": se realizează prin electroliza soluției de NaCl - clorură de sodiu (saramură) .
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
o flacăra are culoarea roșie în contact cu acestea. Cu toate acestea, Arfwedson și Gmelin încercaseră (fără success) să izoleze elementul pur din sărurile acestuia. Elementul a fost izolat abia în 1821, cănd William Thomas Brande a obținut litiul prin electroliza oxidului de litiu, process care a fost utilizat în trecut de către Șir Humphry Davy să izoleze potasiul și sodiul. Brande a descris unele săruri pure ale litiului, precum clorura de litiu și, folosindu-se de estimarea conținutului de litiu din
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
conținutului de litiu din oxidul sau (55% metal), a estimat masă atomică a metalului ca fiind în jurul valorii de 9.8 g/mol (valoarea modernă ~6.94 g/mol). În 1855, litiul a fost produs în cantități mai mari prin electroliza clorurii de litiu, de către Robert Bunsen și Augustus Matthiessen. Descoperirea acestui procedeu a condus la producția litiului în scop comercial, incepand cu anul 1923, de către compania germană Metallgesellschaft AG, care au realizat electroliza unui amestec lichid de clorura de litiu
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
fost produs în cantități mai mari prin electroliza clorurii de litiu, de către Robert Bunsen și Augustus Matthiessen. Descoperirea acestui procedeu a condus la producția litiului în scop comercial, incepand cu anul 1923, de către compania germană Metallgesellschaft AG, care au realizat electroliza unui amestec lichid de clorura de litiu și clorura de potasiu. Structura atomului de litiu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Li, litiul are 3 protoni și 7 neutroni. Numărul neutronilor poate
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
o varietate de lepidolit cu mult fier, etc. Cantități mici de compuși de litiu se găsesc în unele ape minerale, în diferite plante (că de exemplu, tutun, sfecla de zahăr, trestie de zahăr), etc. Litiul se obține, de obicei, prin electroliza clorurii de litiu topite. Este un metal moale; are cea mai mica densitate dintre metale. Prepararea litiului se face prin electroliza unui amestec de clorura de litiu și clorura de potasiu. Celulă metalică de litiu este construită dintr-un înveliș
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
diferite plante (că de exemplu, tutun, sfecla de zahăr, trestie de zahăr), etc. Litiul se obține, de obicei, prin electroliza clorurii de litiu topite. Este un metal moale; are cea mai mica densitate dintre metale. Prepararea litiului se face prin electroliza unui amestec de clorura de litiu și clorura de potasiu. Celulă metalică de litiu este construită dintr-un înveliș de oțel cu conținut scăzut de carbon, care funcționează drept catod și un container ce conține sare fuzionată și o tijă
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
electrolitul topit. Litiul care este redus la nivelul catodului plutește la suprafață celulei, de unde este recoltat. Clorul produs la anod este captat și ventilat. Clorura de litiu este adăugată în celula pentru a înlocui procentul care a fost utilizat în electroliza; în condiții normale, o asemenea celulă poate opera pentru câteva luni fără a fi oprită pentru întreținere. Producția și utilizarea litiului a suferit câteva schimbări drastice în decursul istoriei. Metalul a fost utilizat în compoziția vaselinei utilizate în motoarele avioanelor
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
azotat de sodiu), reprezentând 2,6% din masa scoarței terestre. În apa marină, ionii de Na îi însoțesc pe cei de Cl. Liniile spectrale D ale sodiului se găsesc în majoritatea stelelor, precum și în Soare. Sodiul metalic se obține prin electroliza clorurii de sodiu (NaCl) în topitură, metodă mai ieftină decăt electroliza hidroxidului de sodiu (NaOH). Metode de obținere: O mulțime de compuși ai sodiului au aplicații. Sodiul metalic se folosește pentru a obține compuși organici. De asemenea, sodiul este un
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
apa marină, ionii de Na îi însoțesc pe cei de Cl. Liniile spectrale D ale sodiului se găsesc în majoritatea stelelor, precum și în Soare. Sodiul metalic se obține prin electroliza clorurii de sodiu (NaCl) în topitură, metodă mai ieftină decăt electroliza hidroxidului de sodiu (NaOH). Metode de obținere: O mulțime de compuși ai sodiului au aplicații. Sodiul metalic se folosește pentru a obține compuși organici. De asemenea, sodiul este un element indispensabil existenței celulelor din organismele animale. Concentrația sărurilor, deci și
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
după filtrare și purificare, iodul astfel obținut este aglomerat. Reacțiile chimice în procesul descris sunt prezentate mai jos: 2 HI + Cl → I↑ + 2 HCl I + 2 HO + SO → 2 HI + HSO 2 HI + Cl → I↓ + 2 HCl Producția iodului prin electroliza apei de mare nu este o metodă agreată din cauza insuficienței iodului din apă și consumului foarte mare de energie electrică implicat în procesul electrolizei. O altă sursă de iod este varecul, folosit ca sursă primară în secolul al XIX-lea
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
I + 2 HO + SO → 2 HI + HSO 2 HI + Cl → I↓ + 2 HCl Producția iodului prin electroliza apei de mare nu este o metodă agreată din cauza insuficienței iodului din apă și consumului foarte mare de energie electrică implicat în procesul electrolizei. O altă sursă de iod este varecul, folosit ca sursă primară în secolul al XIX-lea, actualmente el nemafiind folosit întrucât randamentul economic al metodei de extragere nu este satisfăcător. Mostrele comerciale de iod solid conțin impurități în proporție ridicată
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
mol de electroni, și să o împartă la sarcina elementară, "e", pentru a obține constanta lui Avogadro. Experimentul clasic este acela al lui Bower și Davis de la NIST, și se bazează pe dizolvarea argintului metalic din anodul unei celule de electroliză, în timp ce prin ea trece un curent electric constant "I" pentru un timp cunoscut "t". Dacă "m" este masa de argint pierdută din anod și "A" este masa atomică a argintului, atunci constanta lui Faraday este dată de: Oamenii de știință
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
Oxigen, care asigura oxigenul necesar lucrărilor de construcții de pe platforma industrială și de pe șantierele din oraș. Apoi s-au realizat instalațiile de detoxan și monoclorbenzen, după care în 1960 au fost puse în funcțiune uzina de sodă caustică cu instalațiile: electroliza cu diafragmă, clor lichid, acid clorhidric, evaporare-topire și instalațiile pentru fabricarea clorurii de var și a hexacloranului. Primul director al combinatului Chimic Borzești a fost Costache Sava. O parte din personalul Combinatului Chimic Borzești a fost pregătit la Uzina Chimică
Chimcomplex () [Corola-website/Science/318360_a_319689]
-
obținea dintr-un amestec de gaz metan cu propan, prin procedeul de cracare în arc electric, elaborat de Aurel Ionescu (1902-1954), primul director al Institutului de Fizică Atomică din Cluj. În 1964 a fost pusă în funcțiune o instalație de electroliză care folosește procedeul cu catod de mercur, după un proiect al firmei italiene De Nora. Prin acest procedeu rezultă direct leșie de sodă caustică de înaltă puritate, cu o concentrație de 50%, care se livrează ca atare consumatorilor. În 1970
Chimcomplex () [Corola-website/Science/318360_a_319689]
-
o masă generală de 35,5. Molecula diatomică de clor se poate obține din clorurile sale prin oxidare cu agenți oxidanți puternici sau electroliză, sau din compușii cu numere de oxidare superioare lui 0 prin reducere. Industrial, se obține prin electroliza unei soluții de NaCl, după ecuația: 2NaCl + 2 HO → Cl + H + 2 NaOH În industria chimică, clorul este, de obicei, produs prin electroliza clorurii de sodiu dizolvată în apă. Această metodă, industrializată în 1892, este folosită în prezent pentru a
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
electroliză, sau din compușii cu numere de oxidare superioare lui 0 prin reducere. Industrial, se obține prin electroliza unei soluții de NaCl, după ecuația: 2NaCl + 2 HO → Cl + H + 2 NaOH În industria chimică, clorul este, de obicei, produs prin electroliza clorurii de sodiu dizolvată în apă. Această metodă, industrializată în 1892, este folosită în prezent pentru a traduce tot clorul gazos industrial. Odată cu clorul, metoda produce hidrogen gazos și hidroxid de sodiu (hidroxidul de sodiu fiind, de fapt, cel mai
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
tot clorul gazos industrial. Odată cu clorul, metoda produce hidrogen gazos și hidroxid de sodiu (hidroxidul de sodiu fiind, de fapt, cel mai importantă dintre cele trei produse industriale obținute). Procesul funcționează conform ecuației chimice următoare: 2NaCl + 2HO → Cl + H + 2NaOH Electroliza soluțiilor de clorură are loc în conformitate cu următoarele ecuații: Catod: 2H + (aq) + 2 e-→ H (g) Anod: 2Cl-(aq) → Cl (g) + 2 e- Procesul global: 2NaCl (sau KCl) + 2HO → Cl + H + 2NaOH (sau KOH) În electroliza cu diafragmă, o diafragmă din
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
2NaCl + 2HO → Cl + H + 2NaOH Electroliza soluțiilor de clorură are loc în conformitate cu următoarele ecuații: Catod: 2H + (aq) + 2 e-→ H (g) Anod: 2Cl-(aq) → Cl (g) + 2 e- Procesul global: 2NaCl (sau KCl) + 2HO → Cl + H + 2NaOH (sau KOH) În electroliza cu diafragmă, o diafragmă din azbest (sau fibră de polimer) separă un catod și un anod, prevenind formarea clorului la anod la reamestecare cu hidroxidul de sodiu și hidrogenul format la catod. Soluția de sare (saramura) este continuu alimentată la
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
compartimentul catodic, unde se produce caustica alcalină și saramură sunt parțial epuizate. Metode de membrane produc diluat și ușor impurificată alcaline, dar ele nu sunt împovărate cu problema de a preveni descărcarea mercuruluui în mediu și sunt mai eficiente energetic. Electroliza membranei celulei angaja membrană permeabilă ca un schimbător de ioni. Sodiul saturat (sau de potasiu) soluția de clorură este trecută prin compartimentul anodic, lăsând la o concentrație mai mică. Această metodă este mai eficientă decât cea cu diafragmă și produce
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
150 °C dintre KMnF și SbF. Are loc următoarea reacție: Minereurile cu conținut de fluor sunt: Fiind un element foarte reactiv nu se găsește în natură decât sub formă de compuși. Singura metodă industrială de obținere a fluorului elementar, este electroliza unei soluții de KF în acid fluorhidric anhidru. Operația se desfășoară în recipienți de cupru sau nichel, care reprezintă catodul, unde se formează hidrogen H iar la anodul din grafit se degajă fluorul F Faptul că diverși compuși organici, în
Fluor () [Corola-website/Science/304424_a_305753]
-
și electricității din locuință pe de o parte, și în urma purificării, comprimării și stocării în butelii hidrogenul necesar automobilului. De asemenea un alt concept al aceleiași firme prevede utilizarea de panouri solare fotovoltaice pentru generarea electricității necesare producerii hidrogenului prin electroliză . În Scottsdale/Arizona/SUA în anul 2006 inginerul Bryan Beaulieu a construit o casă în valoare de 2 milioane cu scopul de a testa posibilitatea producerii și stocării hidrogenului pe baza energiei solare. CUTE - Clean Urban Transport for Europe Proiectul
Infrastructura economiei hidrogenului () [Corola-website/Science/308251_a_309580]
-
În decursul a 5216 ore de utilizare s-au parcurs cu cele 3 autobuse 89243km consumând în total 17342 kg hidrogen corespunzând la 50 tone motorină. Hidrogenul livrat la stație a fost obținut aproape 100% fără emisie de CO2 prin electroliză pe bază de curent electric obținut de la centrale hidro și geotermale. Proiectul a fost extins cu faza HyFLEET care a luat sfârsit în ianuarie 2007 . SHHP - Scandinavian Hydrogen Highway Partnership Se intenționează crearea unei rețele de stații de alimentare cu
Infrastructura economiei hidrogenului () [Corola-website/Science/308251_a_309580]
-
curentul electric printr-un material se numește conducție electrică, și natura acesteia variază în funcție de particule și materialul prin care se deplasează ele. Exemple de curenți electrici sunt conducția metalică, unde electronii se deplasează printr-un , cum ar fi metalul, și electroliza, unde ioni (atomi cu sarcină electrică) curg prin lichide, sau prin plasme cum ar fi scânteile electrice. În timp ce particulele se pot deplasa destul de încet, uneori, cu o doar cu câteva fracțiuni de milimetru pe secundă, partea de câmp electric care
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
din punct de vedere istoric au fost mijloacele de recunoaștere a prezenței sale. Faptul că apa poate fi descompusă de curentul electric dintr-o pilă voltaică a fost descoperit de catre și la 1800, un proces cunoscut acum sub numele de electroliză. Munca lor a fost extinsă foarte mult de Michael Faraday în anul 1833. Curentul printr-o rezistență produce o încălzire localizată, efect studiat matematic de James Prescott Joule în 1840. Una dintre cele mai importante descoperiri legate de curent a
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]