1,547 matches
-
al Academiei Române, membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice, laureat al Premiului de Stat, laureat al Premiului Bogdan al I.C.A.R. Academicianul doctor inginer A.P. a încetat din viață la 28 iulie 1981, în București. PRISACARU, VASILE (1913-1991) INGINER ELECTROTEHNIC S-a născut la 13 ianuarie 1913, în satul Zaicani, județul Bălți, fiind al doilea copil din 11 frați și surori. Școala primară a urmat-o în satul natal. Din 1926 până în 1934 a urmat cursurile liceului Ion Creangă din
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
menținerea de înregistrări etc; * Sunt necesare verificări periodice, audit intern și extern; Este nevoie de instruirea personalului în mod corespunzător. 3.1.2. Structura familiei de standarde I.S.O. 27K Organizația Internațională pentru Standardizare (I.S.O.) împreună cu I.E.C. (Comisia Internațională Electrotehnică) formează un sistem internațional specializat pentru standardizarea mondială. Organismele naționale care sunt membre ale I.S.O. și I.E.C. participă la dezvoltarea standardelor internaționale prin comitetele tehnice. Astfel, S.U.A., prin intermediul Institutului Național de Standardizare, ocupă poziția de Secretar, 24 de țări
Asigurarea securităţii informaţiilor în organizaţii by Bogdan-Dumitru Ţigănoaia () [Corola-publishinghouse/Science/894_a_2402]
-
emancipare a femeii. La această plenară s-a discutat pe larg condiția femeii și s-au luat măsuri pentru sprijinirea acesteia, dintre care enumerăm: creșterea randamentului forței de muncă feminine, cuprinderea unui număr mai mare de femei în ramurile electronice, electrotehnice, industriei optice, mecanicii fine, industriei alimentare, comerțului, cooperației meșteșugărești și industriei locale, în unele sectoare de transporturi și comunicații. În acest sens, Ministerul Muncii, Ministerul Educației și Învățământului, Ministerul Sănătății, Consiliul Central Național al Femeilor în colaborare cu celelalte ministere și
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
02.1974 în familia gospodarilor Constantin și Viorica, din Costișa. Din 1980 până în 1988 a fost elev la școala generală Nr. 1 Costișa, jud. Suceava. În 1988 din septembrie până în ianuarie 1989 a fost elev al liceului "Eudoxiu Hurmuzachi" profil electrotehnică, din orașul Rădăuți. În februarie 1989 s-a transferat la Liceul Industrial de Marină din orașul Orșova, jud. Mehedinți, fiind selecționat de către antrenorul de canotaj Malis Cristian. A terminat liceul în anul 1992 la același liceu de marină, finalizat cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a vorbit niciodată despre destinul său, cu toate că la sfârșitul lui 2006 mai trăia încă și locuia în Cluj-Napoca. Gheorghe ('Gelu') Gheorghiu Născut în Constanța pe 29 mai 1922, Gelu Gheorghiu era student în anul V la Politehnica din București, secția Electrotehnică. A fost arestat în august 1948, reușind să se ascundă de autorități în momentul valului din 14/15 mai, și implicat în două procese, în urma cărora a fost condamnat la 8 ani de închisoare, respectiv 25 de ani de muncă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și Muzeul "Mannerheim" și multe alte clădiri, muzee, care fac frumusețea acestui oraș-port, alcătuit din insule, peninsule, stânci, artistic utilizate de arhitecți iluștri formați de geniul acestui popor harnic și talentat. Subliniasem de la prima lectură vizitarea unei fabrici de produse electrotehnice numită "Nokia". Văzusem prin magazine, alături de casetele pentru care făcusem promisiuni copiilor că le voi cumpăra pentru plăcerea familiei, și discurile care făceau concurență casetelor. Aparatura de care dispuneam în perioada respectivă era orientată și spre ceea ce aveau colegii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
delicat, cu manevrabilitate simplă, dar complexă, asemeni instrumentarului chirurgilor, curățenia era similară cu a unui spital de înaltă clasă, disciplina muncii părea un element firesc. Vizita părea doar o plimbare prin fața unor geamuri de vitrină, exponatele fiind artiști ai produselor electrotehnice de o aleasă finețe, producătoare de înregistrări și redări video sau audio de dimensiuni extrem de reduse, dar foarte agreabile văzului și auzului. Atrași de calitatea activității acestor tineri minunați, împreună cu singurul participant la respectiva sesiune, Sașa, unul dintre membrii delegației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
orele de curs dădea răspunsuri foarte corecte, mai ales la matematică și fizică. După liceu, ne-am despărțit, am mers fiecare pe drumul propriu, urmând cursurile unor facultăți diferite, eu Facultatea de Mecanică (TCM) din Brașov iar el Electronica și Electrotehnica, din București. Împins de viață și de de necazuri, în special de lipsa de locuință, în 1961 am plecat din Brașov către Galați unde m-am angajat la Institutul de Proiectări Metalurgice (Ipromet). La Brașov, la Uzina de Autocamioane Steagul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Iașului contemporan este datorată în bună măsură statului de important centru universitar, Alma Mater Iasiensis, racordat la cercetare și nou, refuzând anatema “sancta mediocritas” la care l-ar fi putut iremediabil condamna un plasament geopolitic mai puțin generos. Dezvoltarea învățământului superior electrotehnic la Iași este legată pe întreg parcursul ultimului secol de regimurile tranzitorii ale unei istorii nu întotdeauna gentile cu oamenii acestor meleaguri: două războaie mondiale, două refugii, greve, mutare politică la Cernăuți, revenire la matcă via Turnu Severin, industrializare socialistă
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
al Facultății de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată, Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iași Cuvânt înainte Împlinirea, în anul 2010, a 100 de ani de la înființarea Școlii de Electricitate Industrială în cadrul Universității din Iași, prima formă de învățământ superior electrotehnic din România oferă prilejul atât pentru o privire retrospectivă asupra drumului parcurs până la actualul stadiu de dezvoltare al facultății de Electrotehnică ieșene, cât și pentru o scrutare a viitorului, deși acesta se arată prea puțin transparent față de dorința noastră de
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
de Electrotehnică ieșene, cât și pentru o scrutare a viitorului, deși acesta se arată prea puțin transparent față de dorința noastră de a ne orienta activitatea pe drumul cel mai folositor atât pentru școală cât și pentru societatea românească. Bazele ingineriei electrotehnice la Iași au fost puse de personalități remarcabile prin prestigiul științific, dar și prin vocația de a contribui la dezvoltarea învățământului superior în România deși pregătirea lor s-a făcut în universități de prim rang ale Europei unde și-ar
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
conducerea catedrelor cât și al secretariatului facultății. Acesta nu este prima lucrare dedicată facultății de Electrotehnică din Iași. Informații mult mai detaliate, unele cu caracter memorialistic, referitoare la perioada dintre anii 1910 și 1989 sunt cuprinse în volumul „Facultatea de Electrotehnică Istorie din documente de arhivă și mărturii” scrisă de prof.dr.ing. Ioan Bejan, fost decan, apărută în anul 1998 la editura Polirom din Iași, revăzută și reeditată în anul 2009 la aceeși editură. O parte dintre informațiile cuprinse în acest volum
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
ridicarea țării, în pas cu vremurile. Școala de electricitate industrială, înființată la solicitarea Universității din Iași (31 octombrie 1908), cu aprobarea Ministerului Instrucțiunii publice (2 noiembrie 1909) și inaugurată la 1 noiembrie 1910, a fost prima instituție de învățământ superior electrotehnic din România. Această realizare a fost pregătită timp de mai mulți ani de către Dragomir Hurmuzescu, revenit în țară (1896) după susținerea tezei de doctorat la Sorbona și numit profesor de Gravitate, căldură și electricitate la Universitatea din Iași. Școala de
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
utilă în epocă, atunci când numărul specialiștilor era destul de redus, iar specializarea și diversificarea tehnologică erau abia la începuturi. Chiar și în prezent, un inginer are nevoie de cunoștințe tehnice generale, deși tendința de specializare îngustă se manifestă. Centenarul Învățământului Superior Electrotehnic Dragomir Hurmuzescu Născut la București, la 13 martie 1865, urmează cursurile liceelor „Mihai Bravu” și „Sf. Sava”. După absolvire, în anul 1884, se înscrie la secția de Științe naturale a Universității din București, urmând totodată și Școala normală la secția
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
Electrotehnică a evoluat permanent, atât în privința educației cât și a performanțelor științifice. Perioada ieșeană de activitate a profesorului Dragomir Hurmuzescu ia sfârșit în anul 1913, când se transferă la Universitatea din București unde organizează, după modelul de la Iași, un Institut electrotehnic. Este ales membru corespondent al Academiei Române, în anul 1915. În anul 1901 a realizat, la Iași, o repetare a experimentelor de transmisie radio ale lui Marconi, Popov și alții, efectuate între anii 1895-1901. În anul 1926, sub conducerea sa, a
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
descoperitorul fotografiei în culori și laureat al premiului Nobel) * Organizează primul laborator de electricitate din țară * Director fondator al Școlii de electricitate industrială, 1 noiembrie 1910 (prima școală de acest gen, ceea ce îl consacră pe Hurmuzescu ca fondator al învățământului electrotehnic superior din țara noastră), care a devenit, peste ani, Institutul Politehnic din Iași * Membru fondator, alături de Petru Poni, al revistei "Annales scientifiques de l’Université de Iassy" și al Societății de știinte din Iași * Din 1915, membru corespondent al Academiei Române
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
a devenit, peste ani, Institutul Politehnic din Iași * Membru fondator, alături de Petru Poni, al revistei "Annales scientifiques de l’Université de Iassy" și al Societății de știinte din Iași * Din 1915, membru corespondent al Academiei Române * La București, organizează un Institut electrotehnic, după modelul celui din Iași * Decan al Facultății de Științe București * Din inițiativa lui, in anul 1934, a fost posibilă organizarea în București a primului Congres de științe din România * Membru al Societăților franceză și germană de fizică Priorități științifice
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
cu 4 induși în serie, care furniza o tensiune de 3x1000V) * Cercetări asupra radioactivității petrolului și apelor minerale din România * Perfecționarea galvanometrelor * Primul post de radiodifuziune din România (1928) * Primele transmisii prin telegrafie fără fir din țară. 1.2 Institutul electrotehnic 1912-1923 Experiența căpătată în primii doi ani ai Școlii de electricitate industrială a arătat că este benefică o creștere a duratei studiilor. Din anul 1912, s-a trecut la reorganizarea școlii, care a devenit Institut electrotehnic cu durata studiilor de
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
țară. 1.2 Institutul electrotehnic 1912-1923 Experiența căpătată în primii doi ani ai Școlii de electricitate industrială a arătat că este benefică o creștere a duratei studiilor. Din anul 1912, s-a trecut la reorganizarea școlii, care a devenit Institut electrotehnic cu durata studiilor de 3 ani, iar absolvenților li se acorda titlul de „Inginer electrician universitar”. Numărul de cursuri crește și conținutul se diversifică, apărând Telegrafie și telefonie, Tehnologie mecanică și mașini unelte, Măsurări electrice, Aparate electrice, Mașini termice și
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
Aparate electrice, Mașini termice și organe de mașini, Rezistența materialelor. Din anul 1913, ctitorul Școlii de electricitate industrială, profesorul Dragomir Hurmuzescu, se transferă la Universitatea din București, unde continuă munca de pionerat, înființând și acolo o formă de învățământ superior electrotehnic, după modelul de la Iași. Între anii 1914 și 1923, Institutul electrotehnic a acordat absolvenților 211 diplome și 16 certificate. 1.3 Secție aplicată de electrotehnică 1923 1937 Institutul electrotehnic funcționează până în anul 1923, când se transformă în Secție aplicată de
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
anul 1913, ctitorul Școlii de electricitate industrială, profesorul Dragomir Hurmuzescu, se transferă la Universitatea din București, unde continuă munca de pionerat, înființând și acolo o formă de învățământ superior electrotehnic, după modelul de la Iași. Între anii 1914 și 1923, Institutul electrotehnic a acordat absolvenților 211 diplome și 16 certificate. 1.3 Secție aplicată de electrotehnică 1923 1937 Institutul electrotehnic funcționează până în anul 1923, când se transformă în Secție aplicată de electrotehnică, în cadrul facultății de Științe a Universității din Iași. Ca urmare
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
munca de pionerat, înființând și acolo o formă de învățământ superior electrotehnic, după modelul de la Iași. Între anii 1914 și 1923, Institutul electrotehnic a acordat absolvenților 211 diplome și 16 certificate. 1.3 Secție aplicată de electrotehnică 1923 1937 Institutul electrotehnic funcționează până în anul 1923, când se transformă în Secție aplicată de electrotehnică, în cadrul facultății de Științe a Universității din Iași. Ca urmare, durata studiilor crește la 4 ani, la fel ca în restul facultății de Științe, iar absolvenții primesc diploma
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
mai sus au funcționat până în anul 1951, când activitatea lor a fost transferată în alte centre universitare: Centrale, transport și distribuția energiei electrice la București, iar Mașini și aparate electrice la Craiova, unde se dezvolta o industrie producătoare de echipamente electrotehnice. În locul acestora se înființează o secție de Electrificare a industriei, agriculturii și transporturilor, care a funcționat până în anul 1955, când este și aceasta desființată. Anul universitar 1955-1956 a fost cel mai greu din întreaga existență a facultății de Electrotehnică deoarece
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
trebuiau să fie unități distincte față de universități și facultăți. Totuși, datorită imposibilității practice de dotare cu bază materială separată (clădiri, săli de cursuri, laboratoare etc.) și de încadrare cu multe specializări înrudite. Secția de Electrotehnică devine profil Electric, cu specializarea Electrotehnică generală, secția de Energetică devine profilul Energetic, cu specializările Electroenergetică și Energetică industrială, iar secția de Electromecanică devine profil Electromecanic, cu specializarea Ingineria sistemelor electromecanice. În anul 1993 se schimbă, prin Hotărâre de guvern, denumirea Institutului Politehnic „Gh. Asachi” în
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
flexibil, putându-se modifica anual fie denumirea specializării, fie disciplinele din planurile de învățământ. În facultate au funcționat specializările de studii aprofundate: * Optimizarea structurii și regimurilor instalațiilor electroenergetice, 1994 - 2003; * Electronică de putere, 1994 - 1999; * Testare și control în sistemele electrotehnice, 1995 - 2002; * Optimizarea sistemelor electromecanice, 1995 - 2000; * Performabilitatea fluxurilor purtătorilor de energie, 1996 - 2003; * Tehnici de creștere a eficienței proceselor energetice 1998 - 1999; Centenarul Învățământului Superior Electrotehnic 22 * Sisteme informatice de măsură a calității 1998 - 1999. La cursurile de masterat
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]