684 matches
-
de la vest de Tigru o bună perioadă de timp, și au deținut controlul asupra Mediteranei răsăritene până la preluarea controlului regiunii de către Republica Romană. Cea mai mare parte a orientului a fost în cele din urmă ocupată de Parthia, însă cultura elenistică a rezistat în locuri depărtate, cum ar fi Regatul greco-bactrian din Bactria sau Regatul indo-grec din nordul Indiei sau Bosforul cimerian. Cultura elenistă a rămas dominantă în partea răsăriteană a Imperiului Roman până la creștinarea acestuia și perioada de tranziție către
Civilizația elenistică () [Corola-website/Science/303917_a_305246]
-
depărtate, cum ar fi Regatul greco-bactrian din Bactria sau Regatul indo-grec din nordul Indiei sau Bosforul cimerian. Cultura elenistă a rămas dominantă în partea răsăriteană a Imperiului Roman până la creștinarea acestuia și perioada de tranziție către Imperiul Bizantin. Sfârșitul perioadei elenistice este considerat anul 31 î.Hr., când regatul Egiptului ptolemeic a fost înfrânt de romani prin Bătălia de la Actium. Ca urmare, ultimul monarh al Egiptului, Cleopatra, s-a sinucis, iar regatul ei a fost anexat de către Octavian.
Civilizația elenistică () [Corola-website/Science/303917_a_305246]
-
german, dar și în mare parte universal, este absolut necesară oprirea la Museumsinsil (Insula Muzeelor) care cumulează prestigioase instituții muzeistice de ținută europeană: Alte Museum (Muzeul Vechi) cu celebre colecții de pictură, Muzeul Pergamon ce găzduiește o parte din Altarul elenistic de la Pergam (Asia Mică), Varderasiatisches Museum (Muzeul Orientului Apropiat), cu celebra Poartă Ișhtar, placată cu ceramică policromă și figuri de lei, Muzeul Bode cu colecții de artă egipteană, bizantină și renascentiste, Alte Nationalgalerie (Vechea Galerie de Artă) cu statuia lui
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Pineios curg prin această regiune. În jurul anului 2500 î.Hr., în Tesalia exista o cultură neolitică bine stabilită. Au fost descoperite și așezări miceniene, cum ar fi cele de la Iolcos, Dimini și Sesklo (în apropiere de Volos). Mai târziu, în perioada elenistică, în această regiune nobilimea a organizat o federație, care a ajunsă să controleze Liga amficționică din nordul Greciei. Locuitorii Tesaliei erau cunoscuți pentru cavaleria lor. În timpul războaielor greco-persane, tesalienii au luptat de partea perșilor. În secolul al IV-lea î
Tesalia () [Corola-website/Science/303945_a_305274]
-
Astăzi grecii își spun „eleni” ("Έλληνες" - ellenes), deși au fost cunoscuți sub diferite denumiri de-a lungul istoriei. Soldații greci care au căzut în Bătălia de la Termopile din august 480 î.Hr. erau considerați „eleni“, protectori ai Hellas-ului. În perioada elenistică acest nume a ajuns să se refere la o persoană care îmbrățișa modul de viață și valorile grecești. În timpul lui Isus din Nazaret termenul și-a schimbat înțelesul, și orice persoană care nu era de rit iudaic era numită "elen
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
în urmă în gânduri și exprimare, așa încât elevii săi au ajuns profesorii lumii, iar ea a făcut numele de Hellas distinctiv nu de naționalitate, ci de intelect, iar titlul de elen o emblemă a educației, nu a originii comune." Civilizația elenistică reprezintă evoluția civilizației grecești clasice, de această dată deschisă întregii lumi. Analog, "elen" a evoluat de la un nume național reprezentând etnia greacă la un termen cultural, reprezentând pe oricine își ducea viața în conformitate cu standardele grecești. Cuvântul românesc „grec” provine din
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
a revenit în secolul al IX-lea, după ce păgânismul a fost eclipsat, nemaiconstituind o amenințare pentru creștinătate. Revenirea a urmat același traseu ca și dispariția. Numele își schimbase sensul de la o denominare națională în antichitate, la una culturală în perioada elenistică, la una religioasă la începuturile creștinătății. Odată cu dispariția păgânismului și sporirea importanței educației în Imperiul Bizantin, și-a recăpătat sensul său cultural, și, până în secolul al XI-lea, a revenit la sensul său inițial de "etnic grec", sinonim în acea
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
a durat începând cu anexarea Imperiul Medic sub Cirus II în 550 î.Hr. până la cucerirea sa de către Alexandru cel Mare în 330 î.Hr.. După o scurtă stăpânire a lui Alexandru cel Mare, părți din Persia sunt anexate de Imperiul Seleucid (elenistic) între 312-140 î.Hr.. După 140 î.Hr., Persia devine parte a Imperiului part până în 224 AD. În perioada 224-651, Dinastia Sasanidă conduce imperiul persan și Zoroastrismul devine religie oficială dominantă. În anul 651, statul sasanizilor a fost cucerit de arabi. În
Istoria Iranului () [Corola-website/Science/304399_a_305728]
-
Ιουδαίος, Filon Iudeul, în ebraică: פילון , "Filon Ha'alexandroni" sau ידידיה "Yedidia Ha'alexandroni"), (n. 15/10 î.Hr. - d. c. 54 d.Hr.) a fost un filozof mistic evreu de limbă greacă din Egipt, unul dintre cei mai mari filozofi elenistici din rândul evreilor. A încercat să combine religia iudaică cu platonismul, pitagorismul și stoicismul. A recurs în acest scop la interpretări alegorice ale dogmelor religioase tradiționale în spiritul acestor concepții filozofice. Concepțiile sale au avut un rol important în formarea
Philon din Alexandria () [Corola-website/Science/312564_a_313893]
-
medievale, scrisă în arabă, lingua franca a civilizației islamice. Traducerile în latină ale scrierilor medicale arabe au exercitat o puternică asupra dezvoltării ulterioare a medicinei moderne. a avut ca punct de plecare medicina arabă tradițională din perioada lui Muhammad, medicina elenistică, vechea medicină indiană Ayurveda, precum și cea iraniană (Academia din Gundishapur). Conform tradiției, primul medic islamic a fost însuși Mahomed. Acestuia i se atribuie următoarele citate: Concepția conform căreia există tratament pentru fiecare afecțiune a încurajat savanții islamici să întreprindă cercetări
Medicina islamică () [Corola-website/Science/312169_a_313498]
-
în domenii ca: matematică, filozofie, astronomie, din care foarte puține au supraviețuit timpului. Al-Kindi a fost cel mai mare filozof islamic al epocii sale. Una din principalele sale contribuții în acest domeniu este aceea de a face filozofia greacă și elenistică accesibilă și acceptabilă pentru publicul islamic. Fară traducerile sale, care au constituit un standard pentru limba arabă, nici strălucirea lui Avicenna sau Al-Farabi nu ar fi avut atâta intensitate. Printre filozofii de care s-a ocupat (și care l-au
Al-Kindi () [Corola-website/Science/312263_a_313592]
-
orașul Tir, și-a îndreptat planurile către Acra, la 50 de km spre sud. Astfel, Guy și Conrad erau aliați împotriva lui Saladin. Acra (ebraică "עַכּוֹ", Akko; arabă "عكّا", Akkă), denumit în epoca elenistică "Antiochia tis Ptolemaidos" (greacă "Αντιόχεια της Πτολεμαΐδος") sau pe scurt: "Ptolemaïs", iar în epoca cruciată "Saint-Jean d'Acre", este un oraș din vestul Galileei în Districtul de Nord din Israel. Este situat pe coasta Mării Mediterane, la nord-est de golful
Asediul Acrei (1189-1191) () [Corola-website/Science/311057_a_312386]
-
în Talmud, "paradis", primește asocierea cu Grădina Edenului și prototipul ceresc al acestuia. În Noul Testament al creștinismului Paulin, există o legătură a cuvântului "paradis" cu tărâmul celor binecuvântați (spre deosebire de tărâmul celor blestemați), printre cei care deja au murit, cu influențe elenistice evidente observate de către numeroși cărturari. Gradina grecească a Hesperidelor a fost oarecum similară cu conceptul creștin al Grădinii Edenului, și până în secolul al XVI-lea a fost făcută o asociație mai mare de intelectuali în pictura Cranach ("vezi ilustrația de la
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
după 279 î.Hr. Cucerirea română din secolul I î.Hr. a slăbit triburile paleo-balcanice și regiunea a fost organizată în Moesia Inferior în 87 d.Hr. de împăratul Domițian, după moesi, un trib dac învins de armată română, sub Crassus. Influență elenistica religioasă este atestata prin descoperirile arheologice de la Rovine și Tamnič unde Hercule a fost venerat,reliefuri ale lui Zeus, Hercule și Dionysos au fost găsite în Bukovo. Situl român de la Selište cu necropola a fost excavat în satul Rogljevo. Fibule
Negotin () [Corola-website/Science/311251_a_312580]
-
și practica alchimistă. Aici se află celebra formulă care sugerează legătura dintre ermetism și alchimie: În istoria Greciei alexandrine, alchimia a cunoscut trei faze evolutive: Speculațiile filozofice se încheagă într-o religie esoterică cu ritual misterios, limbaj specific. În etapa elenistică se dezvoltă o literatură filozofico-soteriologico-religioasă (literatură ermetică), având ca suport doctrinal neoplatonismul, neopitagorismul. Alchimia romană a preluat în linii mari pe cea greacă și egipteană cu al lor ermetism. Pentru perioada de sfârșit a Imperiului, să menționăm numele Sfântului Augustin
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
exprimă speranța că - la sfârșitul erei actuale - poporului evreu i se va încredința împărăția lumii. Un mijlocitor între Dumnezeu și oameni, probabil Arhanghelul Mihail, va coborî din cer adus de nori și va învinge "Fiara" - prin care se înțelegeau regatele elenistice din Orientul Apropiat. În aceste scrieri apocaliptice din cartea lui Daniil nu este încă menționat un "Mesia", care apare pentru prima dată în ""Cântarea Cântărilor"" a lui Solomon. După cucerirea Palestinei de către romani sub comanda lui Pompei, în anul 63
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
d.C. (sub împăratul Teodosiu al II-lea, la care s-a condamnat "nestorianismul" si s-a stabilit dogma întrupării lui Iisus Hristos) și în 449 d.C. (la care s-a susținut "monofizitismul"). Aria arheologică actuală cuprinde vestigii importante din perioada elenistică și romană (agora, forum, odeon, biblioteca lui Celsus, stadion etc), precum și din epoca bizantină (ruine de biserici).
Efes () [Corola-website/Science/310039_a_311368]
-
Arta din Grecia antică a exercitat o mare influență asupra culturilor multor țări, în special în domeniul sculpturii și arhitecturii. Ea poate fi împărțită din punct de vedere stilistic în patru categorii: geometrică, arhaică, clasică, si elenistică. Spre deosebire de alte popoare antice, grecii, prin arta lor magnifică, au glorificat umanitatea. Chiar și înainte de sosirea primilor greci în zonă, Insulele Ciclade din Marea Egee produceau opere de artă remarcabil de fin echilibrate și statuete albe, din marmură. Sculptura semiabstractă din
Arta în Grecia antică () [Corola-website/Science/309078_a_310407]
-
păstrat importanța de centru cultural dinastic și în timpul Sasanizilor. Atropatena era o țară cu o agricultură bine dezvoltată, meșteșuguri și viață citadină dezvoltate și o cultură superioară, raportate la acele vremuri. Formarea și dezvoltarea Atropatenei a avut loc în epoca elenistică. Formarea statului de sine stătător a favorizat dezvoltarea economiei, creșterea forțelor de producție ale țării, redresarea comerțului si meșteșugurilor, construirea orașelor. Cea mai mare dezvoltare în Atropatena a cunoscut-o posesiunea de pământuri de către biserică. Conform datelor prezentate de autorii
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
învecina în nord cu o parte din Sarmatia, la vest cu Iberia, la sud cu Armenia. Cu toate că granițele politice ale Albaniei nu erau stabile și se schimbau adesea, se poate considera, în general, că teritoriul acestei țări cuprindea în epoca elenistică o parte din teritoriul actualului Azerbaidjan și raioanele sudice ale Daghestanului. Condițiile naturale din Albania se caracterizează printr-o mare varietate. Conform datelor prezentate de autorii antici si de săpăturile arheologice, această țară ni se înfățișează ca o țară bogată
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
de la Caucazul Mic și cursul inferior al râului Kura până la ramificațiile nord-estice ale lanțului muntos al Caucazului Superior. Albanii, după cum scrie Strabon, trăiau „"între iberi și Marea Caspică"”. Izvoarele scrise atestă diferențierea pe clase, în funcție de avere, existența în Albania epocii elenistice a populației libere, a pauperilor și aristocrației, a sclavilor bisericii si preoților păgâni. Albanii aveau monedă și monetărie proprie, armată și rege. În sec. I-II î.e.n. regii albani au devenit pentru scurt timp vasalii Imperiului Armeniei Mari, în vremea
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
l-a învins în 198 pe râul Iordan pe regele Egiptului, Ptolomeu V. Acest război a fost cunoscut sub numele de al V-lea război sirian. Antioh al III-lea a strămutat 2000 familii de evrei din Babilon în regiunile elenistice anatoliene din Lidia și Frigia. Josephus l-a descris ca fiind prietenos față de evrei și conștient de loialitatea lor *, în contrast cu atitudinea fiului său Antioh al IV-lea. După mărturia lui Josephus, Antioh al III-lea, a redus impozitele și a
Antiohie cel Mare () [Corola-website/Science/310786_a_312115]
-
altul formând o intrare „în clește”, acest tip de intrare expunea flancurile atacatorilor. Zidul nu înconjura complet dealul, el a fost construit doar în părțile în care panta era lină deoarece accesul era mai ușor. Zidul era inspirat de construcțiile elenistice analoge iar tehnica de construcție a fost adaptată de daci la condițiile specifice ale Munților Orăștiei. Acest tip de zid a fost botezat de specialiști "murus Dacicus" (zidul dacic). Zidul avea cel puțin 3-4 m înălțime, era gros de 3
Cetatea dacică Costești-Cetățuie () [Corola-website/Science/308928_a_310257]
-
idealul. "Arta greacă cuprinde 4 perioade de dezvoltare: - perioada homerică(sec. XII-VIII î.Hr.) - perioada arhaică (sec. VII-VI î.Hr.) - perioada clasică (sec. V-IV î.Hr.) care cuprinde 2 perioade: - clasicismul dezvoltat (sec. V î. Hr.) - clasicismul târziu (sec. IV î.Hr.) - perioada elenistică (sec. III-I î.Hr.) Arhitectura greacă urmărește realizarea unor construcții funcționale ce participă la organizarea orașelor- cetate. Pentru greci arhitectura exprimă spiritul raționalist al artei și se adresează unor ființe raționale convingând prin ordine, echilibru și armonie. Grecii au realizat
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
texte explicative. În funcție de perioada în care sunt realizate vasele au anumite caracteristici astfel, în perioada arhaică acestea sunt pictate cu figuri negre pe fond roșu sau invers, în perioada clasică întâlnim cele două stiluri, sever și liber iar în perioada elenistică se practică stilul înflorat. Exemple pot fi:„Vasele Dypilon”, „Vasul François”, „Amfora lui Exekias”, „Craterul de la Luvru”, „Craterul din Orvieto” etc. . Între secolele al VII-lea și al VI-lea î. Hr. pe țărmul Mării Negre se întâlneau coloni grecești cum ar
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]