1,186 matches
-
astfel diferențiat de limba comună, instrumentală, prin ieșirea din paradigma restrictivă a ortografiei. Aceste abateri de la normă pot fi justificate și prin faptul că actul crea ției nu este în mod obligatoriu logic, rațional; textul dobândește un caracter frag mentar, eliptic, sensurile poetice se aglomerează prin aglutinare. 3. Era fascinat de poezia mării, de ritmurile ei sălbatice. 4. mărci ale subiectivității: verbe la persoana I (am inventat, mam născut, trăiesc, voi muri, nu pot, sucesc, mângâi, bat), pronumele persoanei I (mă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în timpul orelor de curs, cât și în timpul recreațiilor. Se ridică în picioare atunci când nu îi convine ceva, deranjează colegii în timpul lucrului și nu termină nicio lucrare începută. Vorbește neîntrebat mai tot timpul, manifestă nerăbdare, întrerupându-și colegii. Răspunsurile sale sunt eliptice, pripite, întrerupând și învățătoarea. Deseori nu reușește să fie atent la detalii sau comite erori din neglijență, având deseori dificultăți de concentrare a atenției. De multe ori B.D. refuză, ezită sau manifestă neplăcere în angajarea unor sarcini de lucru care
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
această poezie o "operă de rafinament, de subtilitate artistică" (G. Călinescu). Această poezie se înscrie în estetica urâtului, păstrează rima împerecheată, din poezia populară, are o sonoritate deosebită prin repetarea vocalelor e și i, o structură sintactică simplă, cu propoziții eliptice, termeni regionali, arhaici (subsoară, corcoduși). Morgenstimmung Această poezie cu influențe romantice, eminesciene, are ca temă dragostea și un titlu cu sonorități germane care semnifică dispoziția aurorală. Într-o după-amiază, pe neașteptate, "au sărit zăvoarele" și Cântecul, muzica sferelor mișcate de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
materie, prin contemplație și o transformă în cântec. Prin construcția metaforică "lauda grădinii de îngeri" se sugerează suprapunerea dintre materie și spirit: "grădina" imagine concretă, "înger" imagine spirituală, "lauda" cântecul). Vocalele u și e dau o notă de melancolie, construcțiile eliptice conferă mister ("Cimpoiul veșted luncii"), verbul "răsare" semnifică relansarea ideii. Imaginea cântecului este sugerată de cuvinte care intră în câmpul semantic al muzicalității: "cimpoi", "cântec", "sună", "spune" și altele care se includ în câmpul semantic al teluricului: "luncă", "drum", "piatră
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
din principală de cuvintele "îndată", "numai ce și ", "unde nu", "numai iacătă", " iaca", "iute ", "pe loc". Verva poetului se realizează prin aglomerarea verbelor de acțiune la aceeași persoană, mod, timp, număr. Alteori, dinamismul este sugerat de interjecții ("iaca poznă"), construcții eliptice ("fuga la scăldat"), repetiții ("...numai iacătă-mă-s și eu, veneam, nu veneam"), cuvinte regionale care contribuie la culoarea dialectală ("duglișule", "cuc armenesc", "găbuiesc", "te-am căptușit", "tuflind", "am bojbăit", "chisăliță", "oleacă", "s-o drămăluiască"). Creangă își asumă rolul de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spre coapse pentru a pregăti degajarea din apă; - b) drumul aerian constă în deplasarea brațelor simultan peste apă, coatele fiind ușor flexate. Mișcarea trebuie executată cu umerii cât mai ridicați peste apă pentru a învinge rezistența apei. Brațele vâslesc sinusoidal, eliptic, pe un traseu asemănător „găurii de cheie”, iar vâslirea este uniform-accelerată și se realizează cu cotul „înalt”, peste nivelul mâinii. Acțiunea brațelor este favorizată de mișcările ondulatorii pe care le execută corpul pe tot acest timp cât durează mișcarea cu
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
un miros deosebit de plăcut, mult mai pronunțat în timpul serii și al nopții, ajungând la apogeu în timpul dimineții. Această caracteristică dă un plus de valoare speciei, recomandând-o și ca plantă ornamentală și decorativă. Fructul este o melonidă de formă eliptică, puțin bombată la mijloc cu ambele capete ușor ascuțite. Culoarea fructului imatur până la maturitatea fiziologică este verde, iar spre vârf este albicios. La maturitatea fiziologică, fructul are culoarea galben - potocaliu. Schimbarea culorii fructului din verde în galben - portocaliu se realizează
MOMORDICA CHARANTIA Castravetele amar by Costel Vînătoru () [Corola-publishinghouse/Science/1709_a_92282]
-
orelor de curs, cât și în timpul recreațiilor. Se ridică în picioare atunci când nu îi convine ceva, deranjează colegii în timpul lucrului și nu termină nicio lucrare începută. Vorbește neîntrebat mai tot timpul, manifestă nerăbdare, 74 întrerupându-și colegii. Răspunsurile sale sunt eliptice, pripite, întrerupând și învățătoarea. Deseori nu reușește să fie atent la detalii sau comite erori din neglijență, având deseori dificultăți de concentrare a atenției. De multe ori B.D. refuză, ezită sau manifestă neplăcere în angajarea unor sarcini de lucru care
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
un amfibian pe nume ciurda, sau ciuraland, un cocoșel pe nume boțag și cine știe ce alte crocozenii? MX: Nimic nu e exclus. Cred că a fost mult mai precis în DAGI doar pentru că unele personaje s-au arătat nemulțumite de stilul eliptic din cărțile de ficțiune anterioare (Breviarul nebuniilor curente, de exemplu). Pe lângă asta, le-a dat și posibilitatea acelora ce "titilau" hârtia scriind despre el să afle în ce stare jalnică au ajuns textele lor în urma unor transcrieri infidele, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și cel mai "irlandez" dintre romanele sale. Citindu-l pe Turgheniev (Editura Polirom, 2002, 248 p.), apărut într-o excepțională versiune românească semnată de anglistul și romancierul constănțean Florin Șlapac, repropune o narațiune clasică scandată modern, britanică și irlandeză totodată, eliptică de orice zăbavă descriptivă sau sentimentalism. Abil în practica reinscripției unor climate psihologice sub zodia fatalismului ce amintesc de "Oameni din Dublin" (Joyce) sau personaje și decupaje din narațiunile unui Maupassant sau Turgheniev (tipologia oamenilor de prisos, idealiști abulici striviți
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cea indusă, ca și citat, a personajelor lui Turgheniev, în care se refugiază Mary Louise. Sumă sau complementaritate a două universuri care generează dualitatea stilistică a romanului, excepțional egalată în limba română de Florin Șlapac în tot ceea ce înseamnă dialog eliptic, potretistică acidă, subterană creștere spirituală, ambiguitate psihică, monolog lapidar, enunțuri aluzive, descrieri sumare, fluență narativă ș.c.l. Bernard sau vindecarea de ficțiune Nu ne surprinde faptul că David Lodge (n. 1935, Birmingham) a renunțat la cariera universitară pentru a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ca vulpea. Și obrajii, încă de pe atunci vulpea era vânătorul". Poetă, eseistă și prozatoare, membră din 1995 a Academiei Germane de Literatură și Poezie, autoare multipremiată a peste 20 de cărți, majoritatea în limba germană, Herta Müller practică o scriitură eliptică, fragmentară, dezasamblată, o scriitură a filamentelor întrerupte. Partitura sa nu suportă continuitatea timpului, succesiunea e zigzagată, urzeala se deșiră în fața cititorului, eventualele cusături plesnesc. Herta Müller scrie prin juxtapuneri de fotograme comunicante subteran și aparent independente. Dialogurile sunt scurte și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
germenele unui gen de filozofie cu totul nou. În cântărirea argumentelor aduse în favoarea tezei continuității sau discontinuității dezvoltării gândirii filozofice a lui Wittgenstein va trebui să ținem seama, desigur, de ceea ce a spus el în această privință. Dincolo de referirile sale eliptice și uneori aluzive, hotărâtoare vor trebui socotite concluziile la care ne va conduce compararea unor teme și motive cardinale ale scrierii de tinerețe și ale însemnărilor mai târzii. Este ceea ce se va încerca în cele ce urmează. Vor trebui însă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Rougon, très gracieuse, très douce, lui demandant à quelle heure elle pourrait le voir, rue Marbeuf, tout seul, parce qu'elle était trop bête quand îl y avait du monde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.76]. Sintaxa feminină este eliptica și ambigua, cu inversiuni frecvente ale termenilor da și nu. Oscilarea doamnei Dambreuse între da și nu, între decizii contrare, ia în român forme diferite. Cuvintele sale sunt adevărate și false în același timp, exprimând sentimente, motive și explicații contradictorii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
acest ludic grav de identități trimite la autorul intratextualist, așa cum se lasă văzut în succesiunea de metamorfoze din avantext eboșele, vorbire interioară exteriorizată (Almuth Grésillon): În ceea ce privește discursul neenunțat, nepronunțat, ceea ce se numește limbaj interior, el nu este decât un substitut eliptic și aluziv al discursului explicit și exteriorizat. De altfel, dialogul susține chiar și discursul interior, așa cum a arătat Pierce. Acolo unde textul publicat povestește o istorie (conform codurilor literare ale romanului de sfârșit de secol XIX), avantextul este ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
al societății, care trebuie eradicat. Catolicul Montresor îl elimină deci, dar nu în nume propriu (recunoaște că l-a suportat mereu pe Bufon cu "injuriile" lui!), ci în cel suprem, al Bisericii înseși. Enigma se lămurește astfel parțial, iar spovedania eliptică a naratorului se umple de semnificație. Dar se opresc lucrurile aici? În nici un caz! vom striga, deznădăjduiți de atîta mister. Observam că, la finalul episodului narativ al "conversației" despre apartenența la Masonerie a personajelor, Montresor articulează niște cuvinte aparent fără
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
acest termen) nihilismului deconstructivist și a subversivității demersului său, subversivitate radicală pentru că sfârșește în autosubversivitate. Cum să reconstruiești sau chiar să deconstruiești texte care se deconstruiesc singure? Filosoful francez continuă, însă, spunând că, pentru a oferi, totuși, o descriere economică, eliptică a deconstrucției, trebuie reținut că aceasta este o gândire a originii și a limitelor ridicate de întrebarea ce este?, întrebarea care domină întreaga istorie a filosofiei"62. Cu alte cuvinte, deconstrucția nu înseamnă o asumare a ideii că tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Retorica este diferită de tot ce scrisese poeta până atunci. Nu mai este exuberanța și entuziasmul, de la început, dar nici, întocmai, tăcerea, din final, ritmul fiind, acum, rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta nu minte. Redă, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poemele de acest tip, subversive, deconstructivismul găsindu-și materializarea pregnantă, atât la nivelul semnificantului, cât și al semnificatului. Nu mai există exuberanță, nici entuziasm, iar ritmul este rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat, epuizând lapidar orice posibilitate de a-i da ideii poetice noi sensuri. Limbajul este ceea ce Roland Barthes numea "limbaj coercitiv", pentru că "puterea se insinuează, oriunde apar forme ale schimbului social. Și doar literatura, proliferând semnificantul, s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
texte este diferită de tot ce scrisese poeta până atunci. Nu mai este exuberanța și entuziasmul, de la început, dar nici, întocmai, tăcerea, din final, ritmul fiind, acum, rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta nu minte. Redă, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cred că suntem un popor vegetal, Cruciada copiilor, Totul și Delimitări, pe care le-am analizat atât din punct de vedere stilistic, cât și lingvistic, morfo-sintactic, relevând câteva aspecte esențiale ale acestor tipuri de scrieri. Am identificat, astfel, versuri lapidare, eliptice de predicat, secvențe nominale care funcționează alegoric și a căror coliziune realizează o frescă plasticizantă a societății totalitare, metafore cu dublu sens, care deconstruiesc simbolistica originală, fiind investite cu sensuri noi, al căror semantism capătă relevanță doar raportat la context
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
specială, pentru că ne exprimă identitatea, reflectă spasmele spiritului nostru. De exemplu, folosim mult timpul trecut, dar foarte puțin viitorul, spre deosebire de limba engleză. Totul stă în trecut și în nostalgie. În același timp, este o limbă foarte metaforică, cu o poetică eliptică. Utilizez această fațetă a limbii mele, însă încerc totodată să mă debarasez de înclinațiile ei naturale. Utilizarea francezei îmi permite să dobîndesc o anumită intimitate. Povestea trupului este în permanență respinsă în Orient. Există o linie de demarcație foarte clară
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu în sensul detașării budiste pe care a admirat-o și invidiat-o, fără a o putea însă practica -, ci în sensul unei eliberări de contingent prin riscanta transmutație a verbului. Dar Scitul leneș, rătăcit în spațiul mental al plictisului eliptic, e conștient de fragilitatea acestui demers, care forțează limitele umanului. Limbii adoptive îi este atribuită capacitatea demiurgică de a suporta o existență eterată, în care urmele barbarului încolțit sunt încă perceptibile: Inconvenientul practicării unei limbi de împrumut e că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trăsături ale postmodernismului nu alcătuiesc o imagine completă a fenomenului și nu au nici pentru autorul lor statutul închegării vreunei definiții coerente sau al explicitării finale a diferențelor dintre modernism și postmodernism. Cu toate acestea, chiar dacă își asumă un statut "eliptic, parțial, provizoriu", cele 11 caracteristici îl ajută pe Hassan să argumenteze două concluzii 226 interconectate: 1) pluralismul critic este implicat într-un mod profund în domeniul cultural al postmodernismului; 2) un pluralism critic limitat reprezintă, într-o oarecare măsură, o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este real, ci ține mai degrabă de domeniul iluziei. El este doar un cod ce trimite la sine însuși: "limbajul nu este niciodată real. Chiar și atunci când pare că desemnează lucruri, el de fapt realizează acest lucru urmând căi ireale, eliptice și ironice"560. Baudrillard crede că învestirea limbajului cu funcția de a desemna lucruri este o presupoziție care trebuie deconstruită, el nefiind decât un joc al semnelor care trimit la ele însele. Pasiunea pentru artificial și iluzie transpare de fiecare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]