931 matches
-
și practicile, mai ales tendința ca acest mediu să devină transmundan, să se rupă de viața cotidiană și să ignore viața privată ca subiect de cercetare. Criticile cele mai frecvente adresate feminismului academic sunt următoarele: a) Feminimul academic este elitistxe "„elitist". Producția sa de cercetare este formulată în limbaj prea abstract și este adresată unei elite culturale. b) Feminismul academicxe "„feminism academic" are o doză de alienarexe "„alienare" față de problemele reale, pământești ale femeilor, față de mișcarea femeilor, față de feministele angrenate în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
masculin". Femeile au nevoie de solidaritatexe "„solidaritate" ca femei. Într-o expresie ulterior încetățenită, ele au nevoie de suroritatexe "„suroritate". Xenopolxe "„Xenopol,Adela" pledează pentru ca fiecare să își găsească locul, inclusiv „mediocritatea”, respectiv în profesii mai puțin calificate. Limbajul elitistxe "„elitist" era o constantă generală a acelei etape, inclusiv în gândirea liberală. Cele mai radicale dintre pledantele emancipării vorbesc despre genialitatea femeilor, încă nepusă în valoare în istoria patriarhală, și că genialitatea se va actualiza atunci când femeile vor avea conștiința libertății
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
acelor vremuri, femeia instruită înnobilează familiaxe "„familie" și e mai capabilă în tot ceea ce întreprinde. Nu există degradare și înălțare decât de naturăxe "„natură" etică. A fi o bună cusătoreasă este totuna cu a fi o bună profesoară (aici accentele elitiste dispar). Orice aptitudine are valoarea sa absolută. Trebuie să dispară prejudecata superiorității unei activități asupra altora. În spirit liberal, Adela Xenopolxe "„Xenopol,Adela" (1896), Eugenia de Reuss-Ianculescuxe "„deReus-Ianculescu,Eugenia" (1913), Maria Buțureanuxe "„Buțureanu,Maria" (1913) argumentează necesitatea ca femeile să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
urechile ciulite când băieții din casă vorbesc despre tehnicile lor de masturbare sau toată lumea exultă văzândul pe Ernest cum își bagă mâna în pantaloni ca săși dezmierde odorul. Cum care Soso sau care Ernest? Asta e o întrebare de intelectuali elitiști, șoareci de bibliotecă, insensibili la mersul lucrurilor. Toată lumea știe cinei Soso! E o rușine să nu fi auzit de el. Big Brother este o emisiune emblematică, ce scoate la lumină esența însăși a televiziunii. Televiziunea face vedete. Punct. Nu contează
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
actori partinici naționali 109, cărora le permit să înnoade între ei legături în cadrul rețelei de partide 110. Unele partide fac o distincție statutară între partidele înrudite 111, altele nu112. În plus, europartidele regrupează și actori partinici europeni înrudiți ideologic. Organizații elitiste prin excelență, partidele europene au operat o dublă deschidere orizontală. Prima și de departe cea mai importantă este națională 113. Ele constituie un cadru care permite punerea în contact a elitelor partidelor politice naționale. Ca urmare, aceste elite au posibilitatea
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]
-
nou în urma ambițiilor proclamate, punîndu-se întrebarea următoare: cum să se determine un moment comun partidelor membre ca să-și definească împreună politicile europene? În al treilea rînd, ei au ales să definească politicile după persoanele responsabile din partid. Este o abordare elitistă. Ei au insistat ca persoanele responsabile din toate instituțiile europene să se întîlnească înainte ca partidele respective să-și definească politicile. În al patrulea rînd, autorii raportului au propus o planificare bianuală a activităților federației în relație cu agenda politică
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]
-
cheie ale partidului european social-democrat, care constă în a face astfel încît cele mai competente personalități să se reunească pentru a dezbate teme importante în vederea găsirii de compromisuri pentru obiectivele social-democrate, grupul de lucru Kok dezvoltă mai bine acest principiu elitist, încît să fie eficace față de triunghiul instituțional european: Comisie, Parlament, Consiliu. Rezultă un bilanț contrastant al aplicării acestui principiu. Contribuția grupurilor de lucru este de nenumărate ori subliniată, ele permițînd reprezentanților membrilor la Conferința liderilor de partid să dezbată în
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]
-
portughez va apela mai mult la PSE, pentru ca președinția portugheză a UE să fie un succes. În această privință, PS portughez a acordat o atenție deosebită conferinței liderilor, încercînd să-i unească în jurul strategiei de la Lisabona. Mai ales acest organ elitist prin excelență este util în realizarea consensului. El permite reducerea polemicilor și contribuie la realizarea convergențelor. Prim-ministrul portughez se va folosi de conferința liderilor pentru convergența acestora în jurul proiectului președinției portugheze a UE. Am mai subliniat importanța implicării partidelor
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]
-
cunoaște o anumită amploare, dar și limite. În fine, s-a afirmat că un alt element de luat în considerare ar fi discursul partidelor europene 720. Această analiză a lui John Gaffney se confirmă dacă ne situăm la un nivel elitist. În actul al II-lea al politicii locurilor de muncă a PSE am asistat la construcția unui discurs european pe această temă. O aprinsă dezbatere i-a animat pe diferiții reprezentanți ai liderilor. Rezultatul acestei dezbateri a fost făcut public
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]
-
a realizat unele progrese. Trecerea la faza de cooperare permite întărirea contactului între actorii partinici. De aici rezultă lucrul în comun, soldat, uneori, cu programe care constituie un material pe baza căruia poate fi studiată expresia identității comune pe plan elitist. Europartidului social-dmocrat îi este așadar greu să răspundă în fața alegătorilor, cu atît mai mult cu cît sistemul politic european nu a inclus principiul responsabilității democratice. La rîndul lor, Reif și Niedermayer sînt de părere că rolul europartidelor constă în consolidarea
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]
-
de partide de la dependența față de partidele naționale la integrarea acestora în structura partidului european? Faptul rămîne puțin probabil. Vor deveni mai curînd autonome față de actorii partinici naționali? Este o chestiune deschisă. Se vor deschide spre cetățenii europeni, atenuîndu-și deci caracterul elitist? Cu ce proiect pentru cetățenii europeni? Provocarea este enormă, ținînd cont că nici PSE nu a răspuns decît parțial, dar insuficient la problematica șomajului, care constituie prima preocupare a cetățenilor europeni înaintea alegerilor europene din iulie 2004. În fine, întrebări
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]
-
fel de mondenitate obligatorie în care nu conta să vezi, ci să fii văzut. Din această perspectivă, plauzibilă este interpretarea pe care o propune Sorin Alexandrescu, evocată mai sus, și rezumabilă în imaginea unei aristocrații căreia i se arunca nada elitistă a intelectualității. Cultură versus politică O bună bucată de timp, conștiința apartenenței la un fond comun de principii și idei a făcut posibilă coeziunea unui grup a prelectorilor și a junimiștilor, în general. A fost poate unul din puținele momente
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
comportament care caracterizează un grup uman. Sensul sociologic al termenului de cultură face trimitere la un ansamblu de fenomene reziduale care dau contur domeniului psiho-afectiv al personalității umane, la sensibilitatea și aderentele sociale ale omului. În fine, există un sens "elitist", conform căruia cultural este doar gustul pentru științele umaniste clasice și pentru aspectele literar-artistice ale creativitității umane. Morin propune definirea unui sistem cultural care să înglobeze toate sensurile prezentate: "Îl s'agirait d'un système indissociable où le savoir, stock
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
ca un argument în acest sens; dar, la fel de adevărat este și că informația nu este numai un bun economic, ci și unul cultural. De fapt, în afară înțelesului sau pur cibernetic, informația are, daca nu greutate culturală, în sensul vechi, elitist, al culturii, cel putin conotații culturale. Absolutizarea aspectului economic al informației (unul minor, în fond) stă la baza argumentului pernicios pe care îl folosesc foarte des persoanele de decizie din mass-media, atunci când justifica slabă calitate a produselor media prin așa-
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
unuia sau altuia dintre bonzii culturii europene sau americane de azi, În așa fel Încât să se Înțeleagă fără să se Înțeleagă de loc, o anume, fin jucată obscuritate ce „dă bine”, face bună impresie În saloanele intelectuale exclusive și elitiste - elitiste nu atât În sensul unei „creme a intelectualității contemporane”, ci mai mult apropiindu-se de ideea de sectă! Secta, acest termen și această uriașă și colcăitoare realitate a prezentului nostru are atâtea fețe Încât asistăm, fără Îndoială, la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau altuia dintre bonzii culturii europene sau americane de azi, În așa fel Încât să se Înțeleagă fără să se Înțeleagă de loc, o anume, fin jucată obscuritate ce „dă bine”, face bună impresie În saloanele intelectuale exclusive și elitiste - elitiste nu atât În sensul unei „creme a intelectualității contemporane”, ci mai mult apropiindu-se de ideea de sectă! Secta, acest termen și această uriașă și colcăitoare realitate a prezentului nostru are atâtea fețe Încât asistăm, fără Îndoială, la o vertiginoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
leninismul nu poate fi învins!”?! Și tinerii parizieni ca și studențimea, intelectualitatea germană sau americană s-au contopit cu idealurile socialiste extreme, „solidaritatea” cu clasa muncitoare a devenit atât de la sine-înțeleasă, atât de „necesară”, încât denominația de „intelectuali”, în mediile elitiste cultural franceze, până azi prinde o conotație clar negativă. Chiar și cuvântul „elită” este abhorat cu putere, deși „crema” intelectualității parisiene se comportă strict și trainic ca o elită „luptătoare”. Cu unele excepții, dar mediile, editurile sunt încă dominate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fost prietenii apropiați, „complicii”, „frații literari”, nucleul unei „alte” viziuni despre om și despre lume ce trebuia să aibă meritul paradoxal de a fi originală - așa cum vrea orice tânăr să fie, ne-asemănător! -, în ciuda „nostalgiei” față de tradiție, de marea tradiție, elitistă, a artei naționale. Da, noi ne plângem pe drept cuvânt de asprimea inimaginabilă a post-stalinismului românesc - încă o dată, mai barbar, mai brutal antiintelectual decât cel, asemănător, din țările de la nord, „comuniste” și ele! -, dar... tineri și anarhici cum eram, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
său, ce veneau, culmea, din partea lui Matei și a lui Nichita, Adrian, care, poate în cel mai reușit, estetic, volum al său de poezii, Mieii primi, dedică patru poeme celor patru prieteni care-l primiseră în grupul lor „închis” și elitist, Matei, Cezar, Nichita și subsemnatul, deschizând volumul cu un poem dedicat lui N.B. etc. etc., Adrian, la semnul lui Geo, ia cuvântul și, după câteva fraze convenționale despre „marele său talent” etc., revine, ca și „șeful”, asupra „ideii” că... „la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dinamism și proiecte literare, se voia un emul în siajul „modernului și nedreptățitului Macedonski”, iar Ion Alexandru, exploatând dacă nu „filonul”, oricum una dintre direcțiile și tonalitățile liricii blagiene. Ambii ne-au cucerit nu numai pe noi, dar și grupul, elitist și el și extrem de exigent, al lui Doinaș și Negoițescu! Ruptura, dezamăgirea de „trădarea lui Adrian”, dar și, probabil, tinerel și sangvin, ușor inflamabil cum eram în acei ani, sau, mai știi, poate și „ideea răzbunării”, dezamăgit de amicii mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sine. Astfel definită, demnitatea ne apare ca o virtute stoică. Dar ce carieră mai poate face stoicismul astăzi, în plină postmodernitate? Este demnitatea „politically correct“? Mă tem că nu, căci corectitudinea politică nu pare să iubească statuile, cu iradierea lor „elitistă“, cu prestanța lor muzeală. În ce mă privește însă, am o suspectă simpatie pentru ceea ce nu este întru totul corect politică Un pic de desuetudine, o fărâmă de elitism scăpătat, o mică inadecvare nu pot decât să atenueze excesele geometrice
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mizerii și mărunțișuri. Bombăn toată ziua, mi-am pierdut încre derea în virtuțile nației, în soarta țării, în rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patrioții de paradă m-au trecut la trădători, neoliberalii la conservatori, postmoderniștii la elitiști. Bătrânilor le apar frivol, tinerilor - reacționar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispoziție, elanul, jubilația. Nu mai am răgazuri fertile, reverii, autenticități. Mă mișc, de dimineața până seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
autoritatea de purtător de cuvânt prin excelență al acestei generații, iar faima mea a crescut invers proporțional cu numărul de exemplare vândute. Continua să se reverse: navetele de șampanie consumată, costumele Armani primite cadou, cocteilurile clasa-întâi, includerea în diverse liste elitiste, biletele din primul rând la meciurile echipei Lakers, cumpărăturile la Barney’s după închiderea programului, fanii, procesele de paternitate, ordinele judecătorești împotriva „fanilor obsedați,“ primul milion de dolari, al doilea milion, al treilea. Eram pe cale să scot pe piață propria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
consilierii intimi ai împăratului Iosif al II-lea219. Primirea oficială s-a stabilit că urma să aibă loc la sfârșitul lunii ianuarie. În cele din urmă, pe 6 februarie 1784, în cea de-a două sute cincizecia ședință a acestui ordin masonic elitist, boierul Vasile Balș a fost ales prin vot secret cu bile, conform statutelor lojei St. Johann, numită și "Zur wahren Eintracht", drept "cavaler francmason, ucenic și frate", fiind primit cu ceremonialul obișnuit de inițiere. Zece zile mai târziu, acesta depunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
învățătorului în cadrul societății, care dobândea o poziție distinsă în masa comunității rurale, printr-un nivel sporit al instrucției dobândit prin școlarizare, ca și prin importanța specială acordată de stat acestei profesiuni, ceea ce îi conferea o poziție socială distinctă și oarecum elitistă. În cazul angajării unui învățător, dreptul de a alege candidatul revenea comunei rurale, dar acesta urma să fie confirmat de directorul școlilor din ținutul Bucovinei, Anton de Marki, care deținea funcția unui inspector școlar provincial, urmând ca la propunerea acestuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]