527 matches
-
cunoștințe de matematică, gramatica mărimii și a ordinii, nu putem plănui o societate rațională în care să existe timp liber pentru toți și sărăcie pentru nimeni" (și multe altele în aceeași manieră). Nu pot crede cu adevărat că toată această elocvență îi va face pe matematicieni să se simtă mai bine. Limbajul ambilor scriitori este exagerat în mod violent, și amândoi nu țin cont de deosebiri evidente. E foarte firesc în cazul lui Hogben, întrucât indiscutabil el nu este matematician; prin
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
români să citească pentru prima dată de bunăvoie un ziar, și în genere să citească din proprie inițiativă), eroii comunicării publice au fost „moderatorul” logoreic care ocupă microfonul și ecranul, precum și opusul său țâfnos, zidit în tăceri posace - unica lui elocvență -, ambii urmându-și imperturbabil „desfășurătorul”, obsedați să atingă cote maxime de audiență prin cele mai „pragmatice” abateri de la toate regulile jocului - minciună și corupție, populism și manipulare, agresivitate zoologică și mitocănie -, coborând chiar sub nivelul conversațiilor fără pretenții între persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cea mai inteligentă critică a acestei poziții, vezi splendida carte a lui Maurizio Viroli, Din dragoste de patrie. Un eseu despre patriotism și naționalism, traducere de Mona Antohi, introducere de Aurelian Crăiuțu, Humanitas, București, 2002. Din păcate, în ciuda erudiției și elocvenței autorului, format în Europa și profesor la Princeton, și a excelentei introduceri semnate de eminentul său discipol român, traducerea românească a trecut neobservată. Tocmai în România, unde se discută zilnic despre patriotism și naționalism! Viroli demonstrează că societățile moderne au
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în 1892, rămas fără efect politic și soldat cu încarcerarea semnatarilor săi. Marea răscoală țărănească din 1907 - ultima jacquerie europeană -, al cărui epicentru l-a avut în Flămânzi, Botoșani, din care s-a iradiat în tot regatul, a relevat cu elocvență că soluționarea problemei agrare a fost sacrificată în detrimentul urmăririi idealului național. Reforma agrară din 1864, deși a inițiat procesul de reglementare a relațiilor de proprietate funciară, nu a fost nici pe departe soluția definitivă a problemei. Tensiunile structurale acumulate au
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
toate formulele în care s-a prefăcut memoria românească. Alte categorii structurale care au organizat memoria istorică românească au fost adăugate sau înlăturate pe parcurs, în funcție de circumstanțele politice ale vremii. Tema regalității, evoluată în timp în ideea dinastică, ilustrează cu elocvență regulile de funcționare ale legii actualizării politice a memoriei colective. Totuși, dacă avem o invarianță structurală la nivelul categoriilor formale de bază în care este configurată memoria istorică românească, nu același lucru se poate spune despre conținutul substanțial al acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
2003, vol. 82, nr. 4, pp. 367-401 passim. 212 Târgoveața din Bath își apăra haotic și aproape ilogic cauza, amestecând și interpretând în manieră proprie diferite citate. Prudenția este un fin diplomat, foarte coerentă și mereu combătând cu rigoare și elocvență acuzele ce se aduc femeilor. Asistăm așadar la o trecere de la iraționalitate la rațiunea ce conduce spre bine. Plină de tact, adoptând totdeauna un ton conciliant, această donna angelicata devine un simbol al rațiunii înseși, înzestrată cu înțelepciune și bunătate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este una dintre puținele aristocrate franceze ale secolului al XVII-lea celebrate pentru inteligența, vivacitatea și spiritul de care a dat dovadă. Corespondența purtată cu fiica sa este o sursă de informații privind viața cotidiană franceză, fiind un exemplu pentru elocvența, logica și spiritul deschis cu care abordează probleme dintre cele mai diverse. Jean François Paul de Gondi, cardinal de Retz, este unul dintre personajele principale ale Frondei și un cunoscut memorialist. În ultimii zece ani de viață a adunat o
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
decît în alte locuri este, în sine, un exemplu ilustrativ de fantezie creatoare. Urmîndu-l pe Dostoievski, Hingley sugerează că aceia care spun minciuni vranyo nu cred de la început în ceea ce relatează. Mai tîrziu însă, ei se lasă convinși de propria elocvență, deși poate că privind retrospectiv își dau seama că au inventat totul. Lozh, pe de altă parte, implică o intenție conștientă de a induce în eroare. Hingley asociază lozh cu perioada regimului lui Stalin, pe cînd, o dată cu venirea lui Hrușciov
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Lucruri foarte frumoase cu siguranță privind puterea și grandoarea Franței, privind necesitatea de a semăna pentru a recolta, privind viitorul strălucit al giganticei noastre colonii, privind avantajul de a deversa cât mai departe preaplinul populației noastre etc; piese magnifice de elocvență, întotdeauna ornate de această perorație: Votați cincizeci de milioane (mai mult sau mai puțin) pentru a face în Algeria porturi și drumuri, pentru a transporta astfel coloni, pentru a le construi case, pentru a le defrișa câmpurile. În felul acesta
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Punctul culminant îl formează Biblia de la București, a lui Șerban Cantacuzino, din 1688, fundamentală pentru noi ca și Biblia germană a lui Martin Luther, monument de limbă literară valabilă și azi și destinată întregului teritoriu național, "rumînilor, moldovenilor și ungro-vlahilor". ELOCVENȚA: NEAGOE, VARLAAM, ANTIM IVIREANUL Neagoe Basarab, voievodul muntean, a lăsat niște Învățături către fiul său Theodosie, scrise în slavonește și traduse în românește. Copia din 1654 nu-i prototipul. Paternitatea lui Neagoe s-a contestat, se pare, fără motiv, fiindcă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în începutul secolului câteva mii), zeci de mii de alți supuși străini (în începutul sec. câteva sute)"455. Invocarea datelor statistice, ori de câte ori se ivește ocazia, susține excursul publicistic și relevă travaliul documentării din spatele articolelor. Convertind, atunci când demersul argumentativ o cere, elocvența trecutului în date statistice, gazetarul însuși subliniază importanța datelor pozitive în consolidarea valorii probante a discursului "pentru că publicul român, ca orice public din lume, trăiește în prezent și puțini, prea puțini se interesează, de trecutul țării lor..."456. d) Dimensiunea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Cl., (1949), The Matematical Theory ef Communication, Urbana, Illionois. Slama-Cazacu, Tatiana, (1991), "Limba de lemn", în România literară, an XXIV, nr. 42, p. 4. Slavici, Ioan, (1998), Amintiri. Eminescu Creangă Caragiale Coșbuc Maiorescu, Editura Viitorului Românesc, Deva. Spiridon, Monica, (1992), "Elocvența ca gen proxim", în Familia, nr. 1, pp. 10-11. Spiridon, Monica, (2003), Eminescu. Proza jurnalistică, Editura Curtea Veche, București. Spiridon, Monica, (2009), Eminescu sau despre convergență, Scrisul Românesc, Craiova. Stanciu-Istrate, Maria, (1998), "Aspecte ale limbii literare în publicistica eminesciană", în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
argumentare sau pure situații de demonstrare sau de seducție, iar această realitate, dincolo de a crea un posibil amalgam teoretic, impune o tratare mai amplă a lor. Trebuie amintit că pentru antici retorica este disciplina care are drept obiect de studiu elocvența, arta de a vorbi bine, dar și eficient, această ultimă trăsătură permițându-i să se poată descrie și ca studiu al tehnicilor de influențare, persuasiune sau chiar manipulare a auditoriului. Însuși Aristotel, în Retorica, accentuând importanța elementului argumentativ în arta
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să meargă nici la conciliul la care fusese invitat de către papă. În ambele situații, l-a delegat pe vicarul său, fratele Bonaventura de Iseo, o persoană prudentă. La capitul, evident, a fost eliberat din funcție, din cauza lacunelor sale, atât în ceea ce privește elocvența, cât și alte aspecte. 4. În același capitul, a fost ales cel de-al optulea ministru, fratele Ioan din Parma, care a ocupat funcția timp de nouă sau zece ani. Fiind o persoană cultă și foarte spirituală, a fost trimis
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Ovidiu i se adresează cu numele de Cotta Maximus. Numai după moartea fratelui mai mare, M. Valerius Messalinus (cos. ord. 751 = 3), Cotta a obținut agnomen-ul de Messalinus, numindu-se prin urmare Cotta Messalinus în loc de Maximus. Ca reflectare a elocvenței paterne, sub Augustus, Cotta Maximus începe deja să manifeste bune înclinații spre oratorie. Ovidiu (Ex Ponto, III, V, 7 sqq.) a primit textul unui discurs ținut de Cotta în fața centumvirilor (ibid., v. 23). Nu cunoaștem natura discursului, dar putem presupune
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
scrisorile sale din Pontus Euxinus. În sfârșit, în Epist. Ex Ponto, III, V, Ovidiu se bucură împreună cu prietenul Cotta Maximus pentru succesul unui discurs, ținut în Forul plin de oameni, fapt care, potrivit Sulmonezului, demonstrează că oratorul Cotta a moștenit elocvența paternă (o iuvenis patrii non degener oris: v. 7). Poetul laudă forța acestuia și spune că ar fi fost și mai fericit dacă ar fi putut aproba discursul în persoană. (Păcat că nu i se cunoaște conținutul!) Îl roagă apoi
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
v. 30-31). De aceea, poetul îl roagă să devină legatus al mandatului său pe lângă divinitățile romane. Fie ca bunăvoința afectuoasă de care beneficiază din partea împăratului să-i servească la ridicarea norocului decăzut al Sulmonezului: să-l asiste în acest sens elocvența paternă (de care este demn urmaș), care i-a permis să fie folositor acuzaților înfricoșați (quo poteras trepidis utilis esse reis: v. 52: un atribut identic celui al lui Paulus Fabius Maximus). Nu-i cere să-l apere, pentru că nu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să creadă pe destinatarul său; de exemplu, politica externă, în această ultimă perioadă a regimului lui Augustus, înregistra mai multe răsturnări de situație 282. Reînoiește cererea pentru un loc de exil mai bun; îl cere tatăl lui Messalinus a cărui elocvență era încă vie, îl cere fratele Cotta Maximus, deși se temea poate că implicarea în salvarea lui Ovidiu i-ar putea dăuna lui Messalinus; în fine, îl cere întreaga familie. Cu excepția Artei (amatoria), Messalinus aproba talentul lui Ovidiu, talent de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
revistă: dușmanii teribili, frig groaznic, săgeți înveninate, coșmaruri continue...). Poetul se teme că va fi îngropat la Tomis. Ar vrea ca Maximus să îi ceară lui Augustus transferul în alt loc de exil: Ia, în mână, Maxime, cu a ta elocvență în limba latină (Romanae facundia, Maxime, linguae: v. 69), apărarea unei cauze dificile: aceasta e grea, dar, prin elocvența lui Fabius va deveni bună". Augustus, deși zeu, nu cunoaște situația foarte grea din Tomis (iese la iveală ce fel de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vrea ca Maximus să îi ceară lui Augustus transferul în alt loc de exil: Ia, în mână, Maxime, cu a ta elocvență în limba latină (Romanae facundia, Maxime, linguae: v. 69), apărarea unei cauze dificile: aceasta e grea, dar, prin elocvența lui Fabius va deveni bună". Augustus, deși zeu, nu cunoaște situația foarte grea din Tomis (iese la iveală ce fel de zeu era pentru Ovidiu: un zeu care ignora multe lucrur), altfel nu l-ar fi trimis în exil pe
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Africanus Fabius Maximus. Dacă apoi (ibid.) se desemnează ca tată a lui Maximus un celebru orator, nu înseamnă neapărat că el trebuie identificat cu celebrul orator Messalla Corvinus 376. Ne putem gândi și în acest caz că tatăl a cărui elocvență este faimoasă poate fi chiar Q. Fabius Maximus, tatăl lui Paulus și al lui Africanus și consul din 45 î.H. și, ca atare, orator mai mult sau mai puțin celebru 377. De altfel, în acele timpuri, "elocvența" reprezenta caracteristica
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a cărui elocvență este faimoasă poate fi chiar Q. Fabius Maximus, tatăl lui Paulus și al lui Africanus și consul din 45 î.H. și, ca atare, orator mai mult sau mai puțin celebru 377. De altfel, în acele timpuri, "elocvența" reprezenta caracteristica fundamentală a omului "politic". Nu negăm însă că o mai mare dificultate o prezintă faptul că Ovidiu (ibid., II, III, 55) se adresează lui Maximus chemându-l iuvenis rarissime 378, care i se potrivește mai mult lui M.
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lor specială față de Livia 388 era totală și fără echivoc. Sărim peste unele versuri, care se referă la prietenia, încă din leagăn (v. 19-21), a poetului cu Maximus, la prietenia pe care i-o acorda lui Ovidiu tatăl lui Maximus, "elocvența limbii latine" [cum a fost numit în mai multe rânduri și locuri însuși Paulus Fabius Maximus], îndrumătorul spiritual al poetului (v. 75-78), dar și la prietenia fratelui lui Maximus (v. 79-80). Ajungem la elemente care duc trebuie să subliniem chiar dacă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
abile în arta persuasiunii și experte în cauzele legale, și inteligente, și perspicace, și fericit înclinate spre un stil fermecător de exprimare, dar sublimi și cu adevărat superiori nu se mai nasc decât foarte rar. Atât de universală este sterilitatea elocvenței și a literaturii ce amenință secolul nostru! Pentru Dumnezeu (exclama el), va fi nevoie să credem în acea opinie curentă potrivit căreia adevărata hrană a măreției este democrația, pentru că numai în aceasta s-au împlinit și cu aceasta au murit
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
am fi fost crescuți la școala unei sclavii cât de cât legitime, aproape înfășați în regulile și în structurile acesteia, pe când mințile noastre încă mai erau fragede, fără a fi gustat din cel mai frumos și mai fecund izvor al elocvenței, vreau să spun (declara) libertatea, pentru care nu reușim să fim nimic altceva decât sublimi adulatori"...398. Aceasta este realitatea de fapt și de drept a banchetelor și a pasiunii pentru libertate pe care o manifestau participanții la ele. De
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]