508 matches
-
arhiepiscop al Constantinopolului (din 379). Dar din cauza grupărilor rivale care sfâșiau Biserica sa, din anul 383 s-a retras la Nazianz, unde a rămas până la moarte, dedicându-se rugăciunii și lucrărilor teologice. Pentru marea și adânca sa învățătură și pentru elocvența cu care o împărtășea, a fost numit «teologul». este sărbătorit în Biserica Ortodoxă la 30 ianuarie, iar în Biserica Catolică, la 2 ianuarie. O parte din capul Sf. Grigorie Teologul se află la Mănăstirea Slatina din județul Suceava (România), fiind
Grigore de Nazianz () [Corola-website/Science/305040_a_306369]
-
spațiilor libere de teorii și interpretări, la marginea cărora se află imperturbabilul Sfinx. Ca și acesta, bătrânii lui Vida fac punte între viață și moarte. Cu înfățișarea lor exterioară dezolantă, acești oameni colțuroși sunt totuși blânzi ca o adiere, iar elocvența lor misterioasă e rostită muzical. Poate în imperiul bătrâneții lor n-au mai rămas nici măcar amintirile, ci numai realitatea unor statui de lemn și cadrul devenit abstract al unei generații victorioase. Istoria acesteia, ca istoria oricărei generații de altfel, nu
Sfatul bătrânilor din Baia Mare () [Corola-website/Science/314154_a_315483]
-
lui Asterix, distinsul intelectual și politolog Gheorghiu îl pune pe Burebista să-i transmită „un salut părintesc tânărului șef Vercingetorix” („Fierul și aurul” p. 59). Realizatorului nu-i mai rămâne decât să reconstituie, ambițios, ample scene de bătălie, dar nu elocvența săbiei, ci gestul emfatic dă miezul acestei hazardate restituiri, o distribuție de aur rămânând captivă clamării, în ton tragic, a textelor jurnalistice. N-a mai rămas nimic din noblețea, firescul și omenescul dialogului reușit de Titus Popovici în filmele sale
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
străine în Anglia și, pentru a exercita un control intern suplimentar, la 16 noiembrie 1538 a ordonat ca toate cărțile noi tipărite în Anglia să fie aprobate de către un consiliu privat înainte de publicare. John Milton (scriitor englez) a criticat cu elocvență cenzura și legea de acordare a licențelor (cunoscută sub titlul "Licensing Order of 1643") care era o formă de cenzură apriori utilizată pentru a suprima opiniile potrivnice puterii în pamfletul polemic "Areopagitica: A Speech for the Liberty of Unlicensed Printing
Libertatea presei () [Corola-website/Science/318899_a_320228]
-
regăsesc diferențe între limbajul folosit de povestitor și cel folosit de personaje. Conform lui Călinescu, Sadoveanu are „o capacitate de a vorbi autentic enormă”, asemănătoare cu cea a lui Caragiale și a lui Ion Creangă. Scriitorul însuși era fascinat de „elocvența” oralității rudimentare, și în special a discuțiilor băieșilor pe care le-a auzit în timpul călătoriilor sale. Pornind de la observațiile făcute de mai mulți critici, care au lăudat, în general, calitățile poetice ale prozei lui Sadoveanu, Crohmălniceanu a vorbit în detaliu
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
străin și departe de sensul pe care vrea să-l exprime: Franz Kafka va vorbi mai târziu despre două principii antagonice care i-au guvernat familia. Primul este cel patern, "Kafka", care se evidențiază prin « tărie, sănătate, apetit, intensitatea vocii, elocvență, mulțumire de sine, dominarea lumii, rezistență, prezență de sine și cunoașterea naturii umane ». Acestea sunt practic caracteristicile lui Hermann Kafka, negustorul autoritar și egocentric, care și-a construit cu propriile forțe o carieră de succes. Al doilea principiu, cel matern
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
a arătat că Chamberlain și colegii săi au ales pacificarea în locul altor politici viabile. În cele două volume ale sale, "Chamberlain and Appeasement" (1993) și "Churchill and Appeasement" (2000), Parker a scris că, din cauza „personalității sale puternice, încăpățânate” și cu ajutorul elocvenței sale în dezbateri, Chamberlain a determinat îmbrățișarea pacificării în locul unei mai eficiente politici ferme. Parker a sugerat și că dacă Churchill ar fi fost lider în a doua jumătate a anilor 1930, ar fi construit o serie de alianțe ce
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
din Roma pentru a evita masacrarea liderilor guvernamentali. Crassus i-a dus scrisorile lui Cicero, care a prezentat conspirația Senatului. Mulți dintre membrii acestuia nu i-au dat crezare, fiind convinși că Cicero a fabricat întreaga poveste pentru câștig politic. Elocvența oratorică a lui Cicero, însă, a convins Senatul că acest complot necesita măsuri extreme. "Senatus consultum ultimum" i-a acordat lui Cicero autoritatea de a se ocupa de conspiratori. Catilina, printre alții, a devenit prima țintă. Ca răspuns, acesta a
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
materialul adunat de alții, arabi și de alte neamuri, într-o manieră intertextuală sui- generis, specifică acelor cărți despre care se spune că aparțin unui gen aparte, numit adab. La fel ca și alte lucrări de acest tip "Bayan", retorica, elocvența, nu presupune o organizare strictă, ea trece de la un subiect la altul fără să avertizeze cititorul, apoi revine la el și-l abandonează din nou. De-a lungul lucrării, autorul lasă impresia că își dă seama că nu respectă o
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
avut un rol și în memorarea acestor poeme, îndelung păstrate sub formă orală în perioada preislamică, și notate începând cu secolul al VIII-lea. Dacă avem în vedere titlul cărții lui al-Ğahiz, „al-Bayan wa-l-Tabyin” , ea ar trebui să vorbească despre elocvență, despre retorică. De fapt cu aceasta începe autorul și la ea revine mereu. Autorul face o legătură între discursul despre limbă, despre exprimarea clară și corectă, despre elocvență și retorică și discursul de autolegitimare conținut în subtextul cărții. Din acest
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
titlul cărții lui al-Ğahiz, „al-Bayan wa-l-Tabyin” , ea ar trebui să vorbească despre elocvență, despre retorică. De fapt cu aceasta începe autorul și la ea revine mereu. Autorul face o legătură între discursul despre limbă, despre exprimarea clară și corectă, despre elocvență și retorică și discursul de autolegitimare conținut în subtextul cărții. Din acest punct de vedere două probleme atrag atenția în mod special: cum se realizează comunicarea în general și cum se definesc străinii prin limbaj și cum apare elocvența arabilor
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
despre elocvență și retorică și discursul de autolegitimare conținut în subtextul cărții. Din acest punct de vedere două probleme atrag atenția în mod special: cum se realizează comunicarea în general și cum se definesc străinii prin limbaj și cum apare elocvența arabilor, în raport cu elocvența altor neamuri. Darul vorbirii și al expresiei clare, spune autorul, este unul dintre cele mai importante pe care le are omul. ``Virtutea retoricii e urmarea științei, bâlbâiala - a ignoranțe.” De la început el citează un persan (!), regele Annushirwan
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
retorică și discursul de autolegitimare conținut în subtextul cărții. Din acest punct de vedere două probleme atrag atenția în mod special: cum se realizează comunicarea în general și cum se definesc străinii prin limbaj și cum apare elocvența arabilor, în raport cu elocvența altor neamuri. Darul vorbirii și al expresiei clare, spune autorul, este unul dintre cele mai importante pe care le are omul. ``Virtutea retoricii e urmarea științei, bâlbâiala - a ignoranțe.” De la început el citează un persan (!), regele Annushirwan, care spunea că
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
rămâne decât moartea și odihna veșnică.” Coranul este forma desăvârșită sub care se prezintă limba arabă. Exprimarea cea mai bună este cea care imită cel mai bine limba Coranului. Oamenii de rând nu pot aspira la acest grad înalt de elocvență, dar cel puțin pot aspira la corectitudine. al-Ğahiz vorbește despre felul în care se produc sunetele limbii, despre defectele de vorbire datorate unor deficiențe ale aparatului fonator și despre greșelile pe care le fac străinii în pronunție și gramatică din cauza
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
idolul soldaților, în oraș idolul tinerilor nobili. O inteligență de prim rang însuflețea acest trup de atlet și de războinic. "Pe lângă el, spune un istoric, ceilalți oameni păreau niște brute". Unei culturi foarte întinse și foarte variate, el adăuga o elocvență naturală și discursurile lui aveau o putere de convingere aproape de neînvins. Era vesel, spiritual, cu un spirit batjocoritor, care nu cruța pe nimeni. Gata să observe tot ce era ridicol, el se întrecea în a-și bate joc de oameni
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
după propriile ei vederi; se gândea mai ales pentru viitor să aranjeze succesiunea după dorința ei și pretindea să transmită tronul, în detrimentul fiului său Ioan, moștenitorul legitim, fiicei sale preferate, Ana Comnena și soțului acesteia, Nichifor Bryenne, a cărui inteligență, elocvență, spirit cultivat și calități literare le aprecia foarte mult. Zadarnic dușmanii ppolitici ai Irinei glumeau pe socoteala dragostei conjugale pe care împăratul o avea acum pentru soția lui. Până și în cort, până și la masă, Alexios găsea fițuici injurioase
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
Versurile au o notă optimistă, iar interpretarea Shakirei este una emoțională. Majoritatea caracteristicilor sunt prezente și pe alte compoziții incluse pe albumul de proveniență, "She Wolf". De asemenea, conform MTV, „Give it Up to Me” — alături de „She Wolf” — reprezintă exemple elocvențe ale direcției în care s-a mers pe albumul de proveniență. Percepția criticilor de specialitate asupra înregistrării a fost preponderent favorabilă. În acest context, Kelsey Pâine de la "Billboard" declarat că „al doilea single de pe viitorul album "She Wolf" al Shakirei
Give It Up to Me () [Corola-website/Science/320809_a_322138]
-
ca romancier, Zola și-a început cariera de om de litere în presă, a cărei putere crescândă a înțeles-o. Jurnalist trecut prin toate rubricile numeroaselor ziare, a căpătat priceperea de a scrie înțelept, dar percutant. Mai presus de toate, elocvența sa liniștită l-a făcut unul dintre editorialiștii cei mai respectați și totodată mai temuți din presa pariziană. El s-a făcut cunoscut și ca critic de artă. Perioada petrecută la Figaro a fost remarcată în mod deosebit, el plecând
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
deveni esențial în comunicare. E haos și dezordine, Ceaușeștii fugiseră cu elicopterul de pe Sediul Comitetului Central cu o jumătate de zi în urmă iar acum poporul e chemat la lupta din Studioul TVR de personaje mai mult sau mai putin elocvențe. Într-o nebunie a spiritului revoluționar Coști decide că se va alătura poporului, pentru cauză revoluționară și în ciuda insistentelor însoțite de amenințările amicale ale Locotenentului Neagu, insistențe întrerupte de un public furios ce atacă patrulă. Coști profita și pleacă la
Hârtia va fi albastră () [Corola-website/Science/321484_a_322813]
-
CIMA, CFA și alte 20 de certificate postuniversitare. Prin InterActive studenții au acces la săli de clasă online, forumuri și o arie largă de resurse ce include lecturi în direct și înregistrate, asistenta tehnical 24/7, bibliotecă online și “Cazuri elocvențe” publicate de Harvard Business School pentru a le facilita învățatul. În 2010 LSBF a dezvoltat două aplicații inovatoare folosind plaforma socială Facebook: Centrul Preparator LSBF pentru ACCA, o resursă vastă de studiu pentru studenții ACCA; și LSBF Global MBA, primul
London School of Business and Finance () [Corola-website/Science/326692_a_328021]
-
împușcat de Marchizul de la Tour d'Azyr pentru braconaj. Cel mai apropiat prieten al lui Moreau, idealistul Philippe de Vilmorin, denunță actul ca fiind o crimă. Este provocat la un duel de Marchiz și este ucis pentru "darul său de elocvență". Moreau jură să îi răzbune moartea și pleacă spre orașul său natal Gavrillac din regiunea Rennes pentru a se întâlni cu locotenentul regelui din Britanny pentru a se înfăptui justiția. După ce este refuzat de oficialul arogant, care refuză să acționeze
Scaramouche (roman) () [Corola-website/Science/325799_a_327128]
-
săi asigura legăturile între societatea-mamă și filiale. O analiză socială a membrilor, atât a celor din Paris cât și a celor din provincie, arată aceeași predominanță a elitelor stării a treia: negustori, magistrați, ofițeri, medici, arendași. La Paris, Mirabeau, prin elocvența sa, a exercitat, cel puțin până în decembrie 1790, cea mai mare influență în rândul Clubului Iacobinilor. La 2 martie 1791, Lameth i-a distrus influența acuzându-l de complot cu „aristocrații”. Începând de atunci, iacobinii au fost dominați de triumvirat
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
al XVII-lea, literatura română cunoaște curentul umanism și cronicarii moldoveni și munteni. Este secolul în care așa numita literatură religioasă culminează cu editarea Bibliei lui Șerban Cantacuzino în 1688 și de asemenea secolul în care apar scrieri educative de elocvență precum ale lui Neagoe Basarab „Învățături către fiul său Teodosie” (1654) sau „Cartea românească de învățătură”(1643) a mitropolitului Varlaam. O altă mișcare literară care apare în veacul al XVII-lea este umanismul, manifestându-se în principal cu cronicarii moldoveni
Literatura română a secolului al XVII-lea () [Corola-website/Science/328071_a_329400]
-
numeroși oameni de știință și literați distinși, care au scris lucrări celebre sau au făcut descoperiri importante: matematicianul Girolamo Cardano (n. Pavia, 1501-1576), fizicianul Alessandro Volta (profesor la catedra de filozofie naturală, 1769-1804), poetul Ugo Foscolo (profesor la catedra de elocvență, 1809-1810). Trei câștigători ai Premiului Nobel, au studiat sau au predat la Pavia: medicul Camillo Golgi, chimistul Giulio Natta și fizicianul Carlo Rubbia. De asemenea, și , singurul italian care a primit Premiul Nobel pentru Pace (în 1907) a studiat la
Universitatea din Pavia () [Corola-website/Science/337030_a_338359]
-
pe nedrept acuzat că ar fi facilitat o revoltă a Alawiților. În consecință, a fost înlănțuit și adus înaintea Califului la Raqqa, în 803/187AH. Judecător șef era la acea vreme Shaybănī, iar pledoaria de apărare a acestuia, dublată de elocvența propriului discurs de apărare a lui Al-Shafi’i l-au convins pe Harun al-Rashid de nevinovăția acuzatului. Harun al-Rashid l-a autorizat pe Shaybănī sa îl stabilească pe Shafi'i la Bagdad, acolo unde Shafi’i a dezvoltat primul său
Al-Shafi‘i (Imam) () [Corola-website/Science/334119_a_335448]