1,210 matches
-
colaborator al radioului franchist”. Atacurile au fost declanșate, de fapt, de presa de la București: în numărul din 10 august 1960 al revistei „Glasul patriei”, un pamflet semnat de G. Mărgărit lovea deopotrivă în romancier și în Virgil Ierunca, recenzentul care elogiase cartea. La rândul ei, Legația RPR din Franța s-a angajat într-o campanie denigratoare: mai multor ziare franceze li s-au trimis informații privind simpatiile pronaziste ale lui H., aspect față de care, mai ales în primele decenii de după război
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
24 până la 29 august 1944. Ziarul iese sub direcția lui I. Ștefănescu-Gruiu, apoi a lui Gr. Malciu, care este și administrator-delegat, menționându-se în subtitlu: „Cel mai răspândit și mai bine informat ziar popular”. Colaboratorii acestui periodic de politică guvernamentală elogiază politica lui Ion Antonescu și succesele armatei române de pe frontul de Est. Numeroase reportaje de pe front sunt semnate de Constantin Virgil Gheorghiu (Jurnalul de front, Un preot de 60 de ani în Marina Regală, Reporterul fotograf, Un tânăr model, Un
INFORMAŢIA ZILEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287551_a_288880]
-
Est. Numeroase reportaje de pe front sunt semnate de Constantin Virgil Gheorghiu (Jurnalul de front, Un preot de 60 de ani în Marina Regală, Reporterul fotograf, Un tânăr model, Un comandant, Omul care a trăit două sute de zile în fundul mării), autorul elogiind virtuțile armatei române și dezvăluind cumplitele realități trăite de populația de dincolo de Prut sub ocupația bolșevică. Reporterul va face vogă în literatura momentului cu câteva volume axate pe acest subiect. Un evocator al atmosferei de altădată a Bucureștilor se vădește
INFORMAŢIA ZILEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287551_a_288880]
-
lui Eminescu, număr realizat cu colaborarea lui N. Iorga, Sextil Pușcariu, M. Dragomirescu, I. Simionescu, Tiberiu Crudu. La cronica literară colaborează C. Iordănescu, Artur Enășescu, Tiberiu Crudu. Cu prilejul apariției volumului Pietre pentru templul meu de Lucian Blaga, Artur Enășescu elogiază scrisul poetului ardelean (Lucian Blaga. Un nou poet). Revista se ocupă și de Cazul Macedonski, pledând pentru recunoașterea talentului său și reproducând Noaptea de mai. M.Pp.
JUNIMEA MOLDOVEI DE NORD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287682_a_289011]
-
se spune în aceeași lucrare. Este semnificativ pentru chestiunea supusă atenției și faptul că în stihurile sale la domnii Moldovei, publicate prima dată la începutul Molitvănicului de-nțăles la celălalt capăt al intervalului de timp asupra căruia insistăm, (Iași, 1681), Dosoftei elogiază pe domni mai ales pentru contribuția lor la păstrarea „necorcită“ a credinței și pentru construirea de biserici. Începe astfel: „Domnii Țărâi Moldovei pus-au nevoință / De-au învățatu-ș țara direaptă-n credință, / Pravoslavnica lege ferind necorcită, / Și-n ceri Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
an de an, în scopul documentării. După opinia criticii spaniole, G. este unicul traducător care transpune direct din românește, cu extremă precizie și preocupare pentru sesizarea celor mai fine nuanțe ale lexicului și stilului scriitorilor abordați. Traducerile i-au fost elogiate atât de presa spaniolă, cât și de cea românească; recursul la textul original, la care se adaugă, în măsura posibilităților, confruntarea cu traduceri efectuate în alte limbi de circulație, asigură versiuni în care eleganța stilului și exactitatea echivalării sensurilor contribuie
GARRIGÓS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287170_a_288499]
-
de recenziile aceluiași la volumele Icoane de Al. Ciura, Traiul nostru de Ion Ciocârlan și Poezii de Octavian Goga. Tot o orientare prosămănătoristă dovedește un alt articol de Petru Suciu, Cele mai bune reviste literare (6/1906), în care autorul elogiază „Sămănătorul” și „Făt-Frumos”, recenzând mai târziu Trei cărți de Mihail Sadoveanu (între care Floare ofilită). Dionisie Stoica dedică un studiu lui Alexandru Vlahuță (15/1906), intervențiile acestui comentator obligând însă revista la o polemică cu N. Iorga, semnată de Ioan
GAZETA DE DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287188_a_288517]
-
al societății, piesele originale sau traduse ce urmau să fie reprezentate, cronici dramatice și articole despre teatru. Din repertoriul teatral (prezentat și comentat la rubrica „Teatrul Bucureștilor”) au apărut fragmente din Saul de Vittorio Alfieri, în traducerea lui C. Aristia, elogiată de C. Negruzzi într-o scrisoare către redactor. Partea de beletristică mai cuprinde traduceri semnate de Heliade (Ultimele zile ale Pompeii de E. Bulwer-Lytton) și de C. Filipescu (Ahasverus de C. F. D. Schubart). Câteva poezii a publicat C. Negruzzi, dintre
GAZETA TEATRULUI NAŢIONAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287207_a_288536]
-
origine) sub semnul unor trăsături comune este neconvingătoare, prin exces de generalizare, iar termenul „proletar intelectual” e mai mult o metaforă, care nu acoperă o realitate socială. D.-G. a fost un critic al literaturii contemporane lui. Scriitorii pașoptiști sunt elogiați pentru militantismul lor, dar niciodată analizați. Din tradiția literară românească a reținut cu adevărat numai valoarea poeziei populare, de a cărei importanță pentru evoluția literaturii culte era pe deplin convins. În privința grupării junimiste, atitudinea lui este diferențiată: apreciindu-i meritele
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
cerc de literatură și artă frecventat de numeroși scriitori ai vremii. Din 1944, după întoarcerea armelor, publicația își schimbă nu numai subtitlul, devenind „Ziar de luptă și dreptate”, ci și orientarea politică. Sunt acum condamnate acțiunile militare anterioare și este elogiată colaborarea româno-sovietică împotriva nazismului. Publicația păstrează totuși o linie democratică prin colaboratorii săi care se pronunță împotriva tendințelor politice extreme. Rubricile obișnuite sunt „Curier literar”, „Caietul poeziei tinere”, „Informații literare”, „Cronica dramatică”, „Cronica literară”, „Cronica plastică” și „Cronica cinematografică”, „Faptul
FAPTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286954_a_288283]
-
al patriarhului Moscovei, Ioachim, pentru cumpărarea unei noi tipografii. După cum rezultă și din scrisorile schimbate între Iași și Moscova în 1679, Milescu, deși „despărțit prin spațiu”, se dovedește a fi rămas legat sufletește de înfăptuirile din țară, iar patriarhul Ioachim elogiază acum „mintea aleasă”, „înțeleapta ocârmuire” și îndrăznețele proiecte culturale ale mitropolitului. Prin strădaniile lui, susținute de Duca, în capitala Moldovei (unde, în 1680, va fi instalată și o tipografie grecească, patronată de patriarhul Dositei al Ierusalimului), vor continua să se
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
asemenea, alte două încercări originale în versuri ale lui D., incluse în Psaltirea din 1673: Apostroful (atribuit de unii cercetători lui Miron Costin), proslăvind agonisita sufletească în dauna averii de „pre lume”, strânsă în deșert, și epigrama la psalmul 132, elogiind pacea, „turnurile de frăție” ce apropie oștirile învrăjbite. Moralismul psalmilor, versificați adesea de D. cu mijloacele prozodiei populare, pare a fi favorizat, între altele, ulterior, circulația manuscrisă independentă a multora dintre ei, precum și răspândirea lor în folclor - ca orații, colinde
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
de Dosoftei, Radu Greceanu și episcopul Damaschin, F. este original în transpunerea literară a „cântărilor” religioase și rămâne autorul incontestabil al prefețelor. În prefața pe aprilie, înalță un imn pentru primăvară și aduce laude luminătorului Chesarie. În Mineiul pe mai, elogiază domnia lui Alexandru Ipsilanti, favorabilă dezvoltării învățămîntului și tipăriturilor. Menționează obiceiurile populare de Sf. Gheorghe, dar dezavuează „acele basme ale elinilor”, rămășițe păgâne păstrate de tradiție. Are conștiința latinității limbii române, dar este mai nesigur în ideea romanității originilor. Prefețele
FILARET DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
versul are un aspect frust, sugerând duritatea și greutatea materiei în cumpănă cu efortul uman. Imaginile sunt nutrite de voluptatea senzorială a unui eu liric ce aspiră deopotrivă ,,fum de polen”, prospețimi matinale și ,,parfumul de gudron”. Poet citadin, F. elogiază materia antropomorfizată, cuprinsă de elanurile vitale proprii, dar nu e lipsit de gustul imensității mării, unde ,,un cer e totul”. În lirica erotică, sentimentul are densitatea materiei: iubita cântă la clavir ,,între maldăre de flori”, trupul ei condensează toate florile
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
și educație. Temperament activ, militant, F. a condus, din 1878 până în 1881, „Femeia română”, publicație care susținea lupta femeilor pentru drepturi cetățenești. În 1871 F. a publicat un volum intitulat Poezii și proză. Versurile, banale și naive, imnuri mai ales, elogiază evenimente politice de reală importanță (Imn la 24 ianuarie 1859, 24 ianuarie 1860, Imn la țară) și evidențiază, fără calități literare, patriotismul sincer al autoarei. Convenționale rămân și stanțele sentimentale, multe scrise pentru a oferi un text muzicii lui Al.
FLECHTENMACHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287018_a_288347]
-
F. Aderca, Anton Holban, M. Blecher, Dan Botta. Cei doi cronicari sunt secondați de Eugen Ionescu, M.D. Ioanid, M. Mihăescu și, spre final, de Ion Schinteie. Horia Lovinescu se ocupă de criză spiritualității contemporane (Considerații pentru ceasul prezent), Virgil Ierunca elogiază monumentala opera a lui G. Călinescu (O istorie literară), V.G. Paleolog scrie comentariul Al. Macedonski și imaginea poetica colorată. Nu lipsesc nici considerațiile filosofice, printre care se remarcă Enigmă lui Nae Ionescu de Petre Pandrea și un eseu al lui
MERIDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288091_a_289420]
-
Iacob Negruzzi, I. Al. Brătescu-Voinești, I. A. Bassarabescu, configurând un peisaj literar care reprezintă în cultura românească o renaștere, o „primăvară” semănătoare de speranțe și atestând emanciparea geniului creator național. Se justifică orientarea „Convorbirilor literare” spre spiritul academizant, scientist, este elogiată personalitatea lui A.I. Odobescu, se exprimă dezacordul față de atitudinea culiselor vieții politice și gazetărești cu privire la interesul național, este deplânsă pierderea independenței de gândire și de acțiune a scriitorilor, cauzată de spiritul mercenar (Americanism literar) și se afirmă încrederea față de perspectivele
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
care trebuie valorificat), Ieronim și, în sfârșit, apostolul Pavel. A treia carte își propune să preîntâmpine obiecții ulterioare și să confirme unele subiecte propuse deja în prima; scrierea se încheie cu o recapitulare a cărților precedente. Condiția sufletului a fost elogiată cu multă căldură de către Sidonius Apolinarie, poate nu în mod dezinteresat, în timp ce judecata lui Ghenadie, care era prieten cu Faustus, se limitează la sublinierea elocvenței și a subtilității operei. Fără îndoială, aceste caracteristici există în scrierea lui Claudian care, înainte de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Între 1992 și 1996 este vicepreședinte al Fundației Culturale Române și din nou magistrat, la Curtea Supremă de Justiție. Debutează cu o povestire (Săptămâna are șase zile), în „Luceafărul” (1966), iar în volum cu Fata și bătrânul (1968). Remarcat și elogiat de critică, se impune ca un prozator relativ prolific: publică volume de proză și eseuri în perioada 1970-1990. A colaborat la reviste literare („România literară”, „Luceafărul”, „Contrapunct” ș.a.) și la alte periodice (contribuții publicistice la cotidianul „România liberă”). A semnat
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
Alecsandri. Oeuvres posthumes (1889-1890), ediție structurată în trei volume cu titluri semnificative - Bourgeons d’avril. Fantaisies et rêves; Chevalerie. Confidences et canevas; Théâtre. Legendes et contes -, includ poezie, proză, teatru, eseuri, traduceri și numeroase cugetări, dar și pagini care o elogiază pe autoare, aparținând lui Angelo de Gubernatis, Émile Boutroux și Louis Léger. Ca legatară a unei copleșitoare moșteniri culturale de familie, H. își cultivă conștiința de sine, stimulată, desigur, și de îndemnurile tatălui său, mentor nu o dată excesiv și până în
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
oarecare pretenție și ajutându-l să evite, fericit, făgașul devenit - de la Udriște Năsturel încoace - tradițional. Stirpea basarabească a voievodului aflat în deplină legitimitate la tron („În scaunul strămoșilor în care acuma domnești, /Al celor ce-s în laudă vechilor Băsărăbești”) - elogiată în Mărgăritarele lui Ioan Chrisostom - va fi subliniată cu nedisimulată mândrie pentru trecutul plin de glorie al țării și în stihurile din Pravoslavnica mărturisire și în cele din Mineiele buzoiene. G. se arată a fi poet de cursă lungă în
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Haig Acterian și Sonete de G. Tutoveanu, Ștefan Codreș comentează Bilanțele literare, iar V. Iftode plachetele Jocul cuvintelor de Matei Alexandrescu și Cartea dorurilor mele de Petru Stati; tot aici se consacră o evocare scriitorului George Mihail Zamfirescu. „Cronica teatrală” elogiază, sub semnătura lui V. Iftode, spectacolele Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan și Hamlet cu Ion Manolescu, jucate în turneu la Cluj de trupe bucureștene, argumentând și înființarea unui teatru permanent la granița de vest a țării. Printre recenziile de reviste
LITERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287823_a_289152]
-
cu valorificarea unor legende de factură orientală (Nopți dobrogene, 1958), L. se angajează consecvent în ilustrarea tematicii dictate de ideologia comunistă sub tutela realismului socialist, abordând subiecte-șablon: construirea unui „viitor luminos”, „lupta de clasă”, formarea „omului nou”. Romanul Puterea (1964) elogiază lupta comuniștilor pentru preluarea puterii după 1944, iar Romanul unei zile mari (1979) reconstituie evenimentele din august 1944. Transformarea conștiinței individului în procesul construirii societății socialiste este teza romanului Viața particulară a lui Constant Hagiu (1967), personajul central evoluând de la
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
mai este a istoriei, ci a povestirii, cronicarul face din eroul exemplar o efigie impusă viitorimii. Pilduitor este nu Șerban Cantacuzino (singurul din neam ce atinsese până atunci suprema poziție ierarhică), ci tatăl acestuia, postelnicul Constantin Cantacuzino, căruia îi sunt elogiate bunătatea, înțelepciunea, prudența, generozitatea, abilitatea și priceperea politică, patriotismul. Durerea pricinuită de dispariția nedreaptă a acestui „noroc” al țării ia forma unei lamentații universale, remarcabil turnată într-o foarte frumoasă construcție bimembră, simetric guvernată de două interogații ce prepară terenul
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
nostru și modernitate. Articolul Literatura modernă, semnat Marțial (Al. Macedonski), apreciază că rafinamentul, complexitatea de simțiri, caracteristice sensibilității moderne, duc în poezie la complicație artificială și la prețiozitate și recomandă apropierea de trecut, „de natural, de simplu, de clasic”. Este elogiat Paul Verlaine, poetul genial al nevrozei, care depășește orice catalogări: simbolist, decadent, instrumentalist. O prezentare interesantă, prin filiațiile parnasiene pe care le stabilește, face C. Cantilli la un volum al lui Al. Macedonski, Bronzes. Tot el ține cronica sportivă și
REVISTA MODERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289232_a_290561]