994 matches
-
Ion Caraion, scriind despre Ion Caraion. Deși l-am lăudat întotdeauna din răsputeri, profund convins - convingere pe care mi-am păstrat-o - că este un mare poet. Citindu-mi una din recenziile pe care i le-am dedicat (cea mai elogioasă dintre toate) și înțelegând exact pe dos tocmai acea frază a mea unde lauda bătea din clopotul cel mare, s-ar fi enervat în așa hal încât - după versiunea pe care mi-a servit-o un coleg malițios - vrând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prin fire, atitudine, inteligență, spirit, cultură. Nu întâmplător, într-o seară de demult, la Gazeta literară, făcându-și temutul rond prin redacții, vulcanicul Fănuș Neagu, înclinându-se ușor în fața lui Marcel Mihalaș, i-a spus: „Noapte bună, excelență!” O mai elogioasă la superlativ ironie nu cunosc. Cu intuiția sa excepțională de prozator, Fănuș Neagu indicase, fără greș, cinul regretatului nostru coleg și prieten. * După parastasul de un an, pe care l-am făcut la Snagov, într-o zi de aprilie friguroasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
neașteptate, barba care îi încadra fața albise parcă și mai tare, iar ochii i se tulburaseră, ca și cum un vânt rău le-ar fi stins luminile”... În anii aceștia, în 1933 chiar, îi apare al cincilea volum de poezii, DESTIN, primit elogios de lumea literară. Apreciindu-i paleta vorbelor în toate, G. Călinescu are elogii nu numai pentru peisaj și coloristica lui, ci mai cu seamă referințe pozitive despre ființele ascetice, despre ortodoxia poetului ... “Îngerii săi sunt prelungiri ale lumii fenomenale, ieșiți
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
este prefațată de Valentin Silvestru. Autorul a numeroase cărți despre teatru, printre care „Teatrul românesc contemporan" din 1975, pentru care a primit Premiul Academiei, omul de teatru care a onorat un sfert de veac Vasluiul Festivalului Umorului, face o prezentare elogioasă autorului acestei cărți: „Teodor Pracsiu... e un critic teatral avizat. Are spiritul cumpănit al intelectualului ce judecă în liniște și responsabil. Ca participant la viața teatrală, îmbogățit mereu cu lecturi întinse și favorizat de intuiții estetice ce-i nutresc diagnozele
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
apoi, prin remarcabilele sale studii critice legate de dramaturgia prezentată pe scenele teatrale românești situându-se astfel în elita criticii românești de specialitate. Cele cinci cărți care abordează această temă sunt adevărate tratate în domeniu incluzând propria-i viziune apreciată elogios de unul din marii noștri literați, Valentin Silvestru, el însuși o mare personalitate a Vasluiului. Această performanță avea să o obțină după ani îndelungați de jurnalistică practicată la unul din cotidianele Vasluiului, ziarul „Vremea nouă”, apoi „Adevărul literar” unde a
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
specialist în domeniu, cu competențe deosebite în selectarea lucrărilor, ca membru în juriu. O prezență activă impresionantă la toate evenimentele artistice vasluiene, străduindu-se să dezvăluie, că și în provincie se desfășoară o activitate culturală și artistică, ce trebuie notată elogios, demonstrând că există un spirit provincial viguros în cultura și spiritualitatea noastră. Este un bun povestitor și cel mai spiritual profesor, iar glumele lui te dispun, oricât de amărât ai fi. Discursurile lui, cele mai bune discursuri pe care le-
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
împreună să aducem pacea Moldovei, pacea Europei în pericol. Dimensiunea europeană a lui Ștefan este dezvăluită și prin aprecierea și relațiile cu principii Europei, cu Papa de Roma, cu Dogele Veneției; cu Șahul Persiei; despre el au scris în termeni elogioși cronicari contemporani lui: polonezi, unguri, ruși, germani și chiar turci, care, mărturisind excepționalele lui calități, îl recomandau ca cel mai vrednic comandant în fruntea oștilor creștine în lupta împotriva otomanilor. Cronicarii străini l-au prețuit pe Ștefan cel Mare (vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la "Legea brazilienilor și obiceiurile lor", fiind, probabil, printre primele documente despre Brazilia existente în țara noastră. După această dată, referirile la Brazilia se înmulțesc în scrierile și publicațiile romanești. Revista Albină Românească, editată la Iași, publică în 1830 un elogios portret al Împăratului Pedro I, care avea să moară, foarte tânăr, 3 ani mai târziu. În 1840, revista Curierul Românesc, care apărea la București, publica un cuprinzător material privind " Stadiul culturii și tradițiilor în Brazilia". Oamenii de știință români au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
România. 3. Odată încheiată susținerea Raportului la capătul celor patru ședințe și ascultând concluziile verbale ale Președintelui care pe mine, personal, mă satisfăceau pentru că, la tot ceea ce ținea de reglementările legale aveam explicații (pe parcursul discuției, mai fuseseră scăpate și cuvinte elogioase din partea lui și a unor membri cât privește modul în care mă prezentasem), am răsuflat ușurat, dar parcă îmi lipsea ceva; eram epuizat, nu atât din cauza efortului și a solicitării (eram obișnuit cu acest gen de exercițiu, de când negociasem în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
un manuscris conținând traducerea integrală a Filocaliei În românește pe biroul lui Nichifor Crainic, la București. După el, era vorba despre o traducere făcută de grupul lui Paisie Velicikovschi, la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În aceeași notă, Stăniloae citează elogios cursul de teologie mistică al lui Crainic, a cărui versiune litografiată fusese publicată În 1936 (cf. Viața și Învățăturile Sfîntului Grigore Palamas, București, 1993 (ediția a doua), p. 39. Prima ediție a acestei cărți datează din 1938). Acest titlu i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
blonde revăr sate pe perină, doarme în patul meu. Urmarea, pe mâine, ca în romanele de senzație. Și acum comisioanele: telefon lui Biemel, natural imposibil de găsit, [și] Sabinei; i am transmis tot. Margetta Gueta, cu mii de aprecieri extrem de elogioase; apoi plecarea la Adevărul, mâine la 12 voi avea certificatul ; îl anexez acestei scrisori, împreună cu două Democrații și - sper - volumele de la Fundații. M’am adresat lui Bibiche, care nu mai e la Fundație și care m’a sfătuit să merg
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
despre Nichifor Crainic. În compartiment se afla și sora sa d-na Xenopol (născută Lefter) și un tânăr căpitan de loc din Fălticeni, numit Pleșoianu. În "Neamul Românesc", d. Iorga a scris despre comunicarea mea la Academie un articolaș prea elogios; spunea că poate niciodată nu s-a rostit la Academie o cuvântare mai mișcătoare. La Iași, ora 11 a.m. matineu pentru pomenirea a cincizeci de ani de la moartea lui Creangă și pentru pomenirea lui I. Mironescu. Au vorbit: un tânăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fiecare dată când apăreau, stârneau imense scandaluri politice și o mare afluență de lectori din diverse straturi, după... „unii” și-au „adus aminte” că fusesem și membru supleant c.c., și că proferasem, Înainte de demisia mea de la Paris, câteva fraze elogioase despre Ceaușescu - despre „primul” Ceaușescu, cel de până la „Tezele din Iulie ’71”! - pe scurt, unii foști amici, Manolescu sau Doinaș printre alții, l-au uitat pe „insurgent” pentru a-și reaminti de „ambițiosul” sau de „carieristul” Breban! Adaptare - dezadaptare! Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am avut rareori de-a face cu textele lui: nu priveau „sectorul” meu. Deși nu era în relații cordiale cu cei din redacție, l-am susținut în repetate rînduri, iar anul trecut i-am trimis, însoțindu-le de o scrisoare elogioasă, mai multe traduceri din poezia portugheză la revista „Orizont”. Dar meritul de a-l fi reactivat literar îi aparține lui Paul Anghel, fostul său elev, care, asociindu-l la traducerea Crîngului pierdut de Rafael Alberti, i-a deschis o ușă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi-a spus: „Vezi, începe altfel, din stînga. S-ar putea să aibă un destin diferit de al celorlalte cărți, care, obișnuit, încep de la pagina din dreapta”. Primită foarte bine de critică (au contat enorm recomandarea lui Lucian Raicu și „tonul” elogios dat de cronica lui N. Manolescu), romanul a fost recent premiat, și iată-l pe autor ajuns și pe „micul ecran”: cam „alb”, neputînd să-și stăpînească pe de-a-ntregul emoția, în ciuda efortului vizibil de a părea firesc. Reporterul, Viorel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mine, în absența documentului?”, se întreabă, pe bună dreptate, profesorul. Nu o dată, Ov.S. Crohmălniceanu se vede asociat echipei de critici proletcultiști, deși, în epocă, ar fi „pledat” (?) pentru crearea unui front antidogmatic, fiind întîiul care, comentînd Prisaca (1955), a scris elogios despre poetul de la Mărțișor. Are, fără îndoială, multă dreptate atunci cînd afirmă că unui tînăr de acum îi este greu, dacă nu aproape imposibil, să înțeleagă, numai pe baza documentelor publicate, epoca. Cele mai multe injoncțiuni (comenzi și inițiative) au fost orale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și convențional, cei doi să fi zis cîndva că au găsit în textele noastre o propoziție cu care să fi fost de acord, bună, în cutare text. În schimb, E.S., indubitabil un om de gust, n-a ezitat să scrie elogios despre Genoiu, deși diferența dintre el și acesta, sub raportul stilului, e, presupuneam, egală cu o prăpastie. Spre uimirea și - de ce n-aș spune-o? - decepția mea: a trecut-o! *Mi-am recitit (e a doua sau a treia oară
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ion Caramitru, cinci artiști plastici și o echipă a televiziunii. Drumul a fost lung, dar, în compania atâtor actori și actrițe, timpul s-a scurs repede. Ai noștri au făcut furori la Bienală, în special "Trilogia antică", mass-media difuzând cronici elogioase. Artiștii au fost asaltați pe durata șederii de sute de români-brazilieni, care nu mai pridideau cu elogiile și invitațiile. Aveam să cunosc pe mulți dintre ei, medici, ingineri, profesori universitari, cu care aveam să stabilesc durabile relații la numirea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
purta foarte bine, cu noblețe și eleganță cei 80 de ani, semănând cu actorul meu preferat, Jean Gabin. Am discutat despre relațiile bilaterale, ne-a felicitat pentru succesele artiștilor noștri la Bienală, precizând că "O Globo" a difuzat multe cronici elogioase... Pe măsuța la care ni s-a servit delicioasa cafea braziliană, era pus discret numărul din ziua respectivă a cotidianului de mare tiraj "O Globo" și mi-a atras atenția pe prima pagină o fotografie cu un titlu mare: "Invazia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
organizat la Sao Paulo. Prezența "oltenilor" minunatului regizor Boroghina cu "Titus Andronicus" i-a vrăjit pe brazilieni, care au umplut sălile până la ultimul loc, fiind invitați să revină și ulterior, spectacolul bucurându-se luni în șir de comentarii și cronici elogioase. Teatrul din Craiova venea la Sao Paulo după spectacolele date la Bienală în septembrie 1991 de Teatrul Național din Bucuresti și Teatrul Bulandra, despre care am povestit. În rest, vorba clasică, "n-a fost decât tăcere"! Cine se ocupă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prezente prestigioase trupe de teatru din Europa, SUA și America Latină și invitarea Teatrului Național din Craiova se făcuse după o suită de succese obținute de acesta pe diferite scene ale lumii, cu o critică de specialitate și o presă mereu elogioase. Prezența unor artiști români la Sao Paulo venea după excelentele spectacole din 1991, de la Bienala de la Sao Paulo, ale Teatrului Național din București și Teatrului Bulandra. Spectacolul oferit de "olteni" cu "Titus Andronicus" și Ștefan Iordache în rolul principal a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Koichiro Matsuura (a fost reales în 2005). O altă prezență, tot culturală și tot de ținută, avea să fie aceea la pupitrul Orchestrei Filarmonice Montevideo a dirijorului Cristian Brâncuși, la 19 iulie, prestația sa fiind aplaudată de public și evidențiată elogios de cronicarii de specialitate. Între atâtea acțiuni, întrevederi și convorbiri oficiale au fost și câteva momente de "respiro", printre acestea amintindu-mi de recepția din 11 ianuarie de pe vasul-școală "Brasilia", unde i-am regăsit pe minunații mei cariocani cu samba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a avut succes, în anii următori fiind prezenți la Salto și ambasadorii Federației Ruse, Germaniei, Franței, Italiei, Argentinei și Iranului. La Salto am participat an de an la acțiunile organizate, grupul "român" arătând din ce în ce mai bine și pavilionul nostru cucerind aprecierile elogioase ale vizitatorilor și presei. Pentru acțiunile organizate și sprijinul acordat, în noiembrie 2003 mi s-a oferit o frumoasă plachetă de bronz cu inscripția "Domnului ambasador al României, Vasile Macovei, și Doamnei, cetățeni iluștri ai orașului Salto, pentru integranții UNI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care a publicat-o la Începutul anului 1971 sub numele „Teatru popular din județul Vaslui”. Lectorul de partid Ion Andrei a citit-o (Înainte de a apărea pe piață) și a fragmentat-o așa cum a vrut el. După o introducere aproape elogioasă, cenzorul a Început să dea cu bâta-n baltă când a remarcat „...tenta satirică a referirilor despre evrei și țigani”. Cum religia fusese declarată Încă de pe timpul lui taica Lenin (cel cu o emisferă cerebrală cât un bob de mazăre
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare (2010), înnobilate, ambele, prin câte o prefață semnată de distinsul istoric Neagu Djuvara, au fost excelent primite de cititori și de critică, comandate de librării și de biblioteci publice, citite cu plăcere și interes, elogios recenzate. Acest lucru îmi produce o imensă satisfacție. Lucrarea de față cuprinde o selecție de articole tratând teme de istoria aviației publicate de mine între anii 2006 și 2010, în mai multe reviste din presa centrală tipărită. Fiecare dintre acestea
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]