1,037 matches
-
Da. Sunt prea stâncoși. Prea multă pădure și sunt departe rău. — Da, spuse George, așa e și În California. Da, așa-i peste tot pe unde am fost. — Da, așa e. Elevețienii se ridicară, plătiră și plecară. — Mai bine eram elvețieni, spuse George. — Elvețienii fac gușă. — Nu cred. — Nici eu. Râseră amândoi. — Auzi, Nick, poate că n-o să mai mergem niciodată la schi. — Tre’ să mergem, spuse Nick. Nimic nu merită dacă nu schiezi. Sigur c-o să mergem. Trebuie. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stâncoși. Prea multă pădure și sunt departe rău. — Da, spuse George, așa e și În California. Da, așa-i peste tot pe unde am fost. — Da, așa e. Elevețienii se ridicară, plătiră și plecară. — Mai bine eram elvețieni, spuse George. — Elvețienii fac gușă. — Nu cred. — Nici eu. Râseră amândoi. — Auzi, Nick, poate că n-o să mai mergem niciodată la schi. — Tre’ să mergem, spuse Nick. Nimic nu merită dacă nu schiezi. Sigur c-o să mergem. Trebuie. Mai bine ne-am promite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ultimă creație În materie de complexuri turistice mai avea și avantajul unui management vestic și, prin urmare, al experienței În confort, stil și servicii aferente sau cel puțin așa scria În broșuri. Managementul se prezenta sub forma robustă a unui elvețian germanofon expatriat, pe numele său Heinrich Glick, care știa cam ce ar gâdila gusturile străinilor. În timp ce bărcile se apropiau de doc, băieți În uniforme cu longyin-uri verzi asortate Îi Întâmpinară pe oaspeți și le descărcară bagajele cât ai clipi. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai devreme. Nu-ți puteai da seama de ce. Nu părea să existe nici o rațiune militară pentru asta. Dar pământul era plin de gropi mari, Încă Înnegrite de funinginea proaspătă a bombelor. — Măcar puneți-le să stea În gropile alea, insistă elvețianul. — Poftim? — Adăposturi individuale. Poate să mai pice o bombă. Nu le puteți da voie să umble pe aici. Nu puteți permite asta, nu Înțelegeți? Era un bărbat micuț și nesuferit. Războiul lui era stricat de aceste proaste costumate ca al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
prea mare: Uniunea Europeană era povestea lor, nu a noastră. Noi pe vremea aceea eram așa de derutați și de nici încotro, că nu puteam visa ca Maastrichtul să ne privească. Expresia aquis comunitar nu exista în vocabularul nici unui român. Un elvețian, bărbat bine și cam complexat, mi-a spus: - Vai ce de filosofie știi! Venise la seminar pe banii lui și stătea în propria rulotă. M-a dus într-o seară la granița cu Franța s-o văd și eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din anul acela a fost o sâmbătă fericită! Cu toate astea, papa era mânios. Tuna și fulgera așa de violent, că am stat un lung moment nemișcat, în anticameră, la adăpost de strigătele lui îndărătul canaturilor grele și cizelate. Însă elvețianul din garda papală care mă însoțea primise anumite porunci. Așa că a deschis ușa biroului fără să mai bată, m-a împins înăuntru și a închis-o iute în urma mea. Când m-a văzut, papa a încetat să mai strige. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe vameși. Mi-au dat o amendă de trei ori mai mare decât prețurile adevărate ale tablourilor. Îmi venea să mor. Disperată, am scos un strigăt de fiară înjunghiată: „Atunci mă arunc pe fereastră!“ La care unul dintre cei trei elvețieni îmi răspunde foarte serios: „N-aveți noroc, doamnă, suntem la parter.“ Să mai zici că elvețienii n-au umor! — Bine, dar cum ai scăpat? Povestea s-a încheiat la un restaurant din Lausanne, în fața unei farfurii cu spaghete. Dar să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
tablourilor. Îmi venea să mor. Disperată, am scos un strigăt de fiară înjunghiată: „Atunci mă arunc pe fereastră!“ La care unul dintre cei trei elvețieni îmi răspunde foarte serios: „N-aveți noroc, doamnă, suntem la parter.“ Să mai zici că elvețienii n-au umor! — Bine, dar cum ai scăpat? Povestea s-a încheiat la un restaurant din Lausanne, în fața unei farfurii cu spaghete. Dar să revenim la România. Am sosit în 1997, cu ocazia unei expoziții organizate de UNESCO. — Cum ai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Mâine și poimâine sunteți liberi să vă odihniți și să transmiteți mesajele detaliate către voievodul Ștefan. Apoi, până la alte ordine, intrați În programul de antrenament al Apărătorilor. Îi veți cunoaște pe camarazii voștri italieni, francezi și spanioli. Avem și câțiva elvețieni, vorbitori de limbă franceză. Iarna e grea, iar drumurile peste munți sunt Înzăpezite. Nu veți pleca prea curând, decât dacă schimbări grave de situație vor cere plecarea voastră. Simțiți-vă la voi acasă, Într-o țară latină și europeană, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe vameși. Mi-au dat o amendă de trei ori mai mare decât prețurile adevărate ale tablourilor. Îmi venea să mor. Disperată, am scos un strigăt de fiară înjunghiată: „Atunci mă arunc pe fereastră!“ La care unul dintre cei trei elvețieni îmi răspunde foarte serios: „N-aveți noroc, doamnă, suntem la parter.“ Să mai zici că elvețienii n-au umor! — Bine, dar cum ai scăpat? Povestea s-a încheiat la un restaurant din Lausanne, în fața unei farfurii cu spaghete. Dar să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
tablourilor. Îmi venea să mor. Disperată, am scos un strigăt de fiară înjunghiată: „Atunci mă arunc pe fereastră!“ La care unul dintre cei trei elvețieni îmi răspunde foarte serios: „N-aveți noroc, doamnă, suntem la parter.“ Să mai zici că elvețienii n-au umor! — Bine, dar cum ai scăpat? Povestea s-a încheiat la un restaurant din Lausanne, în fața unei farfurii cu spaghete. Dar să revenim la România. Am sosit în 1997, cu ocazia unei expoziții organizate de UNESCO. — Cum ai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
termenul serviciului militar; În sfârșit, rătăcitori: foști țărani liberi, moldoveni, fugiți din satele lor, date - și prinși; deasemeni: alungați de pe pământurile lor din Sud, de la Gurile Dunării și de pe litoral, unde Rușii „curățaseră” terenul, apoi Îl colonizaseră masiv cu Germani, Elvețieni, Francezi - unii fiind supraviețuitori din Marea Armată, de aceea fuseseră fixați În sate-noi cu nume dulci urechilor galonapoleoneene: Berezina, Borodino, Arcis (sur-Aube)... Întâia ispravă a Italianului (oamenii Îi spuneau ’Talianu’, dar și, ca o răzbunare onomastică: Sârdar Ali și Sâr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
provocat Întotdeauna un sentiment de sărbătoare-obligatorie, deci, tristă; cât despre cele ale altor țări, nu le găseam locul decât pe, eventual, nave (mai ales că nu văzusem decât două-trei și acelea pe Dunăre...), acceptând oarecum esențialitatea celui japonez, a celui elvețian deasemeni (cu condiția să-i dispară benzile laterale, roșii); a celui canadian. Tricolorul nostru românesc, dragul nostru tricolor Îmi pare, În continuare, greșit armonizat (albastru-galben-roșu - albastrul lângă galben dă o a patra culoare: verde, ceea ce e prea mult). Iar de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fel de mîncare elvețian, odinioară consumat de țăranii din cantonul Berna, la micul dejun. Constînd din cartofi dați pe răzătoare și amestecați cu grăsime și servit, În prezent, cu o garnitură de carne și legume, răsti este considerat de mulți elvețieni drept mîncare națională. Formație irlandezo-engleză, care interpreta cîntece populare irlandeze cu influențe punk rock. Margaret Hilda Thatcher, Baroană Thatcher (născută Roberts, pe 13 octombrie HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1925" \o "1925" 1925) a fost Prim Ministru al Marii Britanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
adulții dădeau radioul mai tare ori își micșorau vocile. Ce-și spuneau ei atunci avea legătură cu faptul că în magazinele noastre existau doar două-trei feluri de conserve, întinse pe nenumărați metri de raft. Sau că alte popoare, de exemplu, elvețienii, aveau mult mai mult decât noi. Și, cu toate că aveau din toate atât de mult, la ei domnea totdeauna ordinea și niciodată nu încurcau lucrurile. Telejurnalul prezenta mereu reportaje despre alte subiecte: corurile de amatori, iubitul conducător și recolta. Ea, recolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cumplit și definitiv, iar tata ar fi devenit asasin, ca și mine în vis. Și când te gândești că problema cu Telejurnalul s-ar fi putut rezolva foarte simplu. Ar fi fost de ajuns s-o trimitem pe mama la elvețieni. Folosind fraza ei preferată, „Nu trebuie să ai secrete față de mine”, cu siguranță i-ar fi convins să dezvăluie Telejurnalului nostru acele lucruri ascunse pe care trebuiau ei să le pună în ordine tot timpul. Apoi Telejurnalul le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
rând, niciodată nu puteai să vezi ceva la televizor până la capăt. În al doilea rând, lumina se stingea după un orar neștiut, pe care nu-l cunoștea decât tata. Atunci ascultam la radio, căci acolo se povesteau secrete de-ale elvețienilor, în limba din țara noastră. Cred că și alți părinți economiseau curent, fiindcă în locuințele vecinilor luminile se stingeau și se aprindeau după același orar ca la noi. Odată am întrebat un prieten ce fac ei când stau pe întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aruncat mereu unul altuia priviri mânioase în sufragerie, între masa de seară și emisiunea politică. Pe individul mizerabil care-mi furase scrisoarea l-aș fi omorât oricând, cu dragă inimă. Sau, și mai bine, l-am fi putut trimite la elvețieni. Pe urmă, n-aveau decât să-și bată ei capul ca să vadă ce pot face cu el. M-am trezit tulburat. Nu era de mirare, după un asemenea vis. Încă o zi, apoi mama va fi mulțumită. Vom fi ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
exact. Dar știu că n-am mers la școală cîteva zile și că mi se făcea pielea ca de găină când se cânta muzică funebră la televizor și se transmiteau emisiuni speciale. În capitală se distruseseră multe clădiri, până și elvețienii și-au oferit sprijinul. Noi n-am acceptat, pentru că partidul și guvernul aveau deja totul sub control. Ne-a comunicat tovarășul personal. Apoi au apărut primele povești despre salvări uimitoare de sub dărâmături, cu oameni care au reușit să supraviețuiască, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
noduri și toată pielea acoperită de zbârcituri. Fața ei strălucea de zâmbet. Pe când mă îmbrățișa, eu am furișat o privire spre ceasul micuț pe care bunicul i-l adusese din călătoria lui în Elveția, în anii treizeci. Căutase ajutor la elvețieni, contra orbirii. Dar și în Elveția oamenii orbeau, ca pretutindeni în lume și el se întorsese acasă. Până la întâlnirea cu Ariana, mai aveam încă destul timp. „Ei, nepoate, stăteai așa de cuminte, încât am crezut că bunica te-a plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să-și ia serviciu... La început a vârât-o la un economat de instituție, dar ei ceva nu i-a convenit, și atunci a ajutat-o să intre la Banca Națională. Și aici, la Banca Națională, Larisa a cunoscut un elvețian care a făcut pentru ea o adevărată pasiune. Sigur, nu era un om tânăr, avea copii mari, căsătoriți și cu situația făcută, în Elveția. Dar era un om serios, văduv sau divorțat, nu s-ar fi putut ceva mai convenabil
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar fi putut ceva mai convenabil... Mariaj rapid... însă tocmai atunci apare dispoziția prin care li se cere străinilor să părăsească țara. Nu-și puteau lua soțiile sau soții români, decât dacă erau căsătoriți măcar de cinci ani... Toate demersurile elvețianului au fost inutile și atunci, în disperare de cauză, a venit la nenea Sandu, propunându-i o sumă fabuloasă de bani, dacă, prin relațiile pe care le mai avea la Interne, o ajută pe Larisa să plece... Probabil că la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe care le mai avea la Interne, o ajută pe Larisa să plece... Probabil că la acea dată nenea Sandu fusese și el avertizat că vor începe arestări masive și că propria lui situație este amenințată... — Și ? — A luat pașaportul elvețianului, i-a schimbat fotografia cu a lui, făcută din profil (se temea ca nu cumva, prin cine știe ce întâmplare, la graniță totuși să-l recunoască), și a plecat, în modul cel mai comod și legal, cu Larisa. Ca soț și soție
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
soț și soție. Păi nu ziceai că ea n-avea voie ? Nu ziceai... — Ei, n-a contat ! Mai avea nenea Sandu destule relații la Interne ca să o poată trece pe ea. A trecut o. — Și ăla ? — Care ăla ? — Bărba-su ! Elvețianu ! — Elvețianul a mers la autorități a doua zi și a anunțat că soția lui îi furase pașaportul și fugise cu altcineva. Poate fusese între ei o înțelegere în acest sens. Poate nenea Sandu nici nu-l pusese la curent cu manevra
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și fugise cu altcineva. Poate fusese între ei o înțelegere în acest sens. Poate nenea Sandu nici nu-l pusese la curent cu manevra... Nu știu decât că, fiind cetățean străin și pentru că el personal nu făcuse de fapt nimic, elvețianul a primit învoirea să plece... Dincolo s-a întâlnit cu Larisa și poate a achitat fabuloasa sumă de bani. Adică n-a luat-o... Bărbatu lu madam Margot ! N-a luat-o de nevastă p-asta d-a fugit cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]