511 matches
-
bărbaților, în timp ce pe stradă este peste tot afișată imaginea femeii goale, iar fetele vin la școală în ținute provocatoare. 4. Trebuie să îi dăm crezare lui Montesquieu: moravurile creează cetățeni mai buni decât o fac legile. Femeile mu-sulmane se vor emancipa prin studii și prin atracția exercitată de libertăți. Până nu demult, femeile creștine trebuiau și ele să se acopere pentru a putea intra în biserică. Toate acestea au dispărut fără nicio intervenție. În loc să dăm legi, mai bine am favoriza coexistența
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
structură de dependențe și obligații, este prins într-o rețea de supuneri și solidarități. Își stabilește rațiunea de a fi, statutul din comunitățile care îl înconjoară. Familia sa, descendența, locul său în ierarhia feudală îi atribuie destinul. Totuși, individul se emancipează puțin câte puțin. Schimbarea nu este bruscă. Aceasta este operată în oraș, în rândurile burgheziei, în mediul artistic. Renașterea reînvie Antichitatea, ale cărei personalități și opere de artă îi devin exemple. Abia ieșit dintr-o epocă teocentrică, omul își concentrează
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
considerată o entitate aparte, separată de politică și ierahic superioară, în special în Două tratate despre guvernare civilă (1690) de John Locke. Adam Smith, în Avuția națiunilor. O cercetare asupra naturii și cauzelor acesteia (1776) face ca economia să se emancipeze dacă putem spune așa față de morala generală: grație "mîinii invizibile", egoismul (urmărirea interesului individual) garantează binele comun. Afirmînd că activitățile economice își au propriile legi morale, Smith preia ideea provocatoare formulată de Mandeville la începutul secolului al XVIII-lea în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
norvegian. Blaga nu se exprimă în legătură cu limba literară neogreacă, realizată în răsăritul european printr-o contribuție individuală și cu priviri insistente spre trecut, probabil fiindcă nu se încadrează în teoria sa. Apoi, faptul că limba literară românească nu s-a emancipat de influența insistentă a limbii populare nu poate constitui un merit, ci reflectă doar, așa cum nu-i place lui Blaga să admită, o lipsă de maturitate a limbii literare (fiindcă nu are capacitatea de a se dezvolta prin ea însăși
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Germaniei în interiorul UE, Heilbrun sugerează chiar că Germania își pierde interesul față de adâncirea integrării cu Franța, și încearcă, în schimb, să realizeze hegemonia asupra Europei de Est. Heilbrun sugerează că: Germania folosește lărgirea UE ca un mijloc de a se emancipa în raport cu Franța. Noii membri UE îi vor permite Germaniei să creeze un bloc nordic, ai cărui noi membri sunt conștienți de îndatorarea lor față de Germania, fiind posibil să caute sfaturi la Berlin, și nu la Paris. (Heilbrun, 1994, p. 46
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
linie directă din proza lui Panait Istrati, de care îl leagă ținuturile dunărene și dobrogene de baștină. El nu are însă nici forța, nici lirismul maestrului de sub tutela căruia a făcut, de-a lungul anilor, evidente eforturi de a se emancipa. Cele mai bune texte realizează acea atmosferă de balcanism românesc (Pe drumuri), specifică și marelui brăilean, excelând în descrieri de natură halucinante (A răsărit luna) sau exotice (Un cort pe malul Dunării). Eroul povestirilor din volumul Pâinea și bicicleta, peregrin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285557_a_286886]
-
sergent în garda civică. Amorul lui Chiriac cu Veta, consoarta lui Jupân Dumitrache, e pigmentat cu suspine și gelozii de suburbie. Zița, sora Vetei, duduița zvăpăiată care devoră foiletoanele la modă și stropșește cu dezinvoltură vocabule franțuzești, e o persoană „emancipată”. Un „raisonneur” șiret este ipistatul Nae Ipingescu, care își cultivă cu sârg relațiile pe care le crede profitabile. În fine, Rică Venturiano, „student în drept și publicist”, cu logosul lui aiuristic, garnisit cu bombastice, incoerente slogane gazetărești și trădând dubioase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
mai autoritară decât a discursului verbal. Cea mai puternică forță logocentrică, așa cum spune Derrida, stă tocmai în această muțenie a operelor de artă și eliberarea de autoritatea cuvântului stă tocmai în discursul care relativizează lucrurile, în acel discurs care se emancipează și se dezvoltă, refuzând să îngenuncheze în fața autorității reprezentate de text, sculptură, arhitectură sau pictură. Limite narative ale imaginii uniepisodice Contribuțiile care-și propun să depășească ideea unei naratologii cu afinități speciale pentru limbajul verbal și prejudecățile despre narațiunile înțelese
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
aceste mici scrieri, în care noțiunile elementare ale economiei politice și ale dreptului natural se găsesc expuse cu o orbitoare claritate, unde falsele doctrine ale protecționismului și comunismului sunt respinse cu o vervă inimitabilă, Bastiat se străduia să dea maselor, emancipate de abia o zi, luminile care le erau indispensabile pentru a practica bine self-government-ul; el le arăta stâncile redutabile pe care ignoranța prezumțioasă putea să le facă să eșueze și le semnala calea de urmat pentru a le evita. Spre
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Maiorescu mărturisește chiar și influența vechii școli critice asupra "Junimii"; mai mult, mărturisește că "Junimea" este o continuare a acelei școli, când ne spune că: "V. Alecsandri, prin scrieri și sfătuiri orale, ne-a întărit în tendința de a ne emancipa limba din pedantismul filologilor și de a o primi așa cum iese ca un izvor limpede din mintea poporului"1 . Despre felul acelor sfaturi, ne putem face o idee din sfaturile pe care V. Alecsandri le da, în scrisori particulare, directorului
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
alta: 1) Numai modelele care conveneau spiritului național și, firește, gradului de dezvoltare sufletească a păturii noastre culte, numai acele modele au dat rezultate bune, viabile, adică au ajutat la închegarea unei literaturi naționale. 2) Cu cât s-a tot emancipat de modelele străine, cu atât literatura română a tot progresat. (Aceasta nu înseamnă că la un moment dat o literatură rupe cu literatura lumii. Nu, căci orice literatură, cât de veche, de mare și de autonomă, nu poate să nu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sale. Originalizarea, care la Eminescu e pe toată linia, la scriitorii anteriori e numai parțială. Așadar, ca să fim mai clari, e vorba de atitudinea scriitorului față de literaturile străine, de concepția lui asupra originalității literare, de gradul în care s-a emancipat el de tirania modelelor, de faptul dacă mai admite el, pentru el, posibilitatea de a broda pe o temă străină. Mai târziu, literatura adevărată - aleea principală a literaturii noastre - se eliberează și mai mult. La Vlahuță, la Delavrancea, la Caragiale
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
categorii sociale care au beneficiat de pe urma revoluției au fost artiștii și femeile. Activitățile artistice au cunoscut o scurtă fază efervescentă după abolirea cenzurii țariste, în timp ce femeile, conduse în special de celebra activistă bolșevică Alexandra Kollontai, își afirmau ostentativ noua identitate emancipată constând în drepturi civile și egalitatea socială cu bărbații (Figes: 1998). Naționalitățile din imperiul țarist au beneficiat de asemenea de o scurtă perioadă de libertate, o facilitate de care nu avuseseră parte în trecut. Generozitatea bolșevică s-a datorat în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
începând cu Congresul al IX-lea al partidului care a deschis era unor înnoiri pe scară largă atât în planul organizării vieții socioeconomice și prin crearea unui sistem atotcuprinzător de organe de conducere ale democrației muncitorești revoluționare. Toate acestea au emancipat energia creativă și gândirea revoluționară, au eliminat tot ce era învechit, și dogmatismul și conservatorismul, și au asigurat participarea largă și directă a întregului popor la conducerea tuturor sferelor de activitate ("Ceausescu's October 5 lunch speech": 1988, nepaginat). Alte
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
conducerea de partid și păstrarea lor la Securitate. Acest lucru are un caracter de punere sub control a activității de partid” (subl. ns.). Supărarea mare a lui Ceaușescu pornea tocmai de la aceste două lucruri: Securitatea se dovedea încă suficient de emancipată în raport cu Partidul și, în al doilea rând, liderul suprem al partidului nu suporta ideea că viața sa particulară cu micile ei detalii și fobii să fie consemnată în dosare (mai ales că era un bun cunoscător al puterii dosarelor!). Dintr-
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
și în artă, nu vom avea nici literatură și nici artă. Avea dreptate Al. Brătescu-Voinești când spunea că politica în literatură e ca pocnetul unui pistol într-o sală în care domnește o liniște deplină. Trebuie, spunea Gâdea, să ne emancipăm de tutela tiranică a liniei partidului în gândire și artă, pentru ca să ne afirmăm ca națiune în planul valorilor universale. Nimic în afară de valorile spiritului nu este consistent și de durată în istoria omenirii. Neamul românesc, a conchis el, trebuie să se
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
contextului social în care se produce cunoașterea, focalizându-se pe relația dintre cunoaștere, putere și ideologie. Potrivit lui Jurgen Habermas (un exponent al acestei paradigme), diferitele modalități de înțelegere a lumii sunt expresia diferitelor interese sociale, de clasă. Individul se poate emancipa și elibera de sub acțiunile de putere ale clasei dominante printr-o înțelegere și reflectare critică asupra acestora, asupra proceselor politice, economice și culturale. De exemplu, putem înțelege efectele globalizării, dar și mutarea de accent, în contextul actual, spre educația adulților
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și P. Feire, cu Teoria conștientizării (1970), analiza sa focalizându-se mai mult pe raporturile sociale dintre clasa conducătoare (a coloniștilor) și cei oprimați, cu scopul de a-i abilita pe cei colonizați să-și conștientizeze situația și să se emancipeze. Este, înainte de toate, o teorie bazată pe practică și derivată din aceasta. Conștientizarea este un proces prin care grupul/clasa socială devin conștiente de oprimarea culturală la care sunt supuse, de valoarea propriei culturi, cu care se identifică (nu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
contextului social în care se produce cunoașterea, focalizându-se pe relația dintre cunoaștere, putere și ideologie. Potrivit lui Jurgen Habermas (un exponent al acestei paradigme), diferitele modalități de înțelegere a lumii sunt expresia diferitelor interese sociale, de clasă. Individul se poate emancipa și elibera de sub acțiunile de putere ale clasei dominante printr-o înțelegere și reflectare critică asupra acestora, asupra proceselor politice, economice și culturale. De exemplu, putem înțelege efectele globalizării, dar și mutarea de accent, în contextul actual, spre educația adulților
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și P. Feire, cu Teoria conștientizării (1970), analiza sa focalizându-se mai mult pe raporturile sociale dintre clasa conducătoare (a coloniștilor) și cei oprimați, cu scopul de a-i abilita pe cei colonizați să-și conștientizeze situația și să se emancipeze. Este, înainte de toate, o teorie bazată pe practică și derivată din aceasta. Conștientizarea este un proces prin care grupul/clasa socială devin conștiente de oprimarea culturală la care sunt supuse, de valoarea propriei culturi, cu care se identifică (nu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
mergînd foarte bine împreună au parte acele zone ale planetei în care civilizația încă nu a cîștigat îndelunga și neostenita bătălie împotriva sărăciei și ignoranței. De văzut ce se întîmplă chiar în vecinătatea noastră, atît de confuz doritoare a se emancipa în vederea aderării la o Europă deja civilizată. Aici, combustiile sînt canalizate nu atît înspre rezolvarea priorităților, în speță soluțiile economice optime, care să dinamizeze resursele inepuizabile la urma urmei ale potențialului uman, cît în direcția retardatelor și falselor convulsii naționalist-religioase
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
calea înțeleptei și beneficei permisivități în gîndirea noastră creștină. Începutul însă are nevoie de o continuare judicioasă și perseverentă. Cine ar putea să i se opună de acum înainte, fără riscul oprobriului unei societăți românești care tinde (dramatic) să se emancipeze de servituțile istoriei recente! Să revin la anecdotic. Ies acum pe ușa atelierului, o iau pe Ulița Mare (și pe cea mică) și ascult iar, cu indispusă mirare, cum difuzoarele (unor de tristă amintire stații de amplificare) sparg lumina dumnezeiască
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fără echivoc cele două naturi: ea se ferește deliberat de literatură, urmărind vigori specifice. Cu cît această pictură se menține mai departe de literatură, cu atît imaginea devine mai specifică, mai autonomă, deci mai convingătoare: orgoliile unei arte care se emancipează, orgolii îndrituite. Cine încearcă să exerseze cele două arte, știe prea bine ce înseamnă să treacă de la una la alta. Cele două ființe, sălășluind sub același acoperămînt, sînt două persoane extrem de simandicoase, care, ca Voltaire cu bunul Dumnezeu, se salută
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al Secu... Nu Securitatea sinistră, care ne-a alterat fibra profundă, ci una de vreme nouă, pe cît de insidios fotogenică în ieșirile ei permanente la rampă, pe atît de remanent nocivă într-o societate care se zbate să se emancipeze de stigmatul dictaturii. Deci nu apelul grav la atestare documentară, la tribunal moral, ci la vizualul pur și simplu, de suprafață, atît de înșelător în ghicirea nocivității, chiar amuzant pînă la un punct. Dacă mai poate încăpea aici amuzament... Încape
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
interior (probabil destul de asemănător cu al confratelui său occidental) nu are încotro, vede, vrînd-nevrînd, strada foită de o lume peste care, din păcate, a trecut urîciunea unui comunism impus de tancurile rusești, lume ce face eforturi eroice, acum, să se emancipeze de sub stigmat, să-și asigure, singură, organic, dezvoltarea, neputînd oculta convulsiile momentului, în care sînt implicați factori deocamdată nespecifici normalității. Numiți totuși, atît de frumos și reconfortant, societatea civilă. Din ale cărei eșaloane de ce n-ar face parte și... pictorul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]