816 matches
-
care au supraviețuit. Duhovnic al acestei lumi care și-a ieșit din țâțâni, Pike este personajul cel mai cinematografic pe care Pratt l-a desenat vreodată. Micile lui întâmplări au structura ficțională a unui episod de serial de televiziune. Eliminând emfaza și retorismul, ceea ce rămâne este magma de pasiune și de ambiguitate a omenirii împinse de război să se confrunte cu proprii demoni. Martor al carnagiului, Ernie Pike pune în discuție stereo tipul și simțul comun. Dușmanii nu sunt ceea ce par
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Gestul ăsta l-a luat pe Mustafa pe nepregătite. O tristețe imensă l-a potopit pe când se trăgea mai aproape de soția lui. De la ea Învățase două lucruri esențiale despre dragoste: mai Întâi, că, În ciuda a ceea ce susțineau romanticii cu atâta emfază, dragostea era mai degrabă un sentiment care se câștiga treptat, decât unul care Înflorea brusc, la prima vedere, și apoi, că era În stare să iubească. De-a lungul anilor se obișnuise s-o iubească și-și găsise În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
doar de fațadă? Nici măcar nu-și imagina că aș putea fi de altă părere decît el. Se obișnuise să mă vadă că Încuviințez tot ce spunea. Dacă i-aș fi fost prieten În loc de fiu, i-aș fi spus: „Gata cu emfaza. Nu te mai refugia În spatele certitudinilor care nu sînt ale tale, ci ale unei religii căreia Îi ceri să rezolve problemele În locul tău“. În ritmul ăsta, aș fi Încetat rapid să-i mai fiu prieten. Nu suporta să fie contrazis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Logica rece, fără pasiune. Nu te lăsa prins în capcană. Nu poți să rezolvi nimic, dacă ești așa de pornit. ă Dar asta-i imposibil! insistă Salitov să îi facă față. ă Nu, după câte se pare asta-i posibil. Emfaza lui Porfiri era calmă. Aceasta este prima deducție logică inevitabilă pe care o putem face. S-a întâmplat, prin urmare este posibil. Tot ce se întâmplă este peste măsură de posibil. Salitov își scutură capul nerăbdător. ă Gândește-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ca fiind un reprezentant de seamă a tendințelor parnasiene, un degenerat cu înclinații spre diabolic care ”cântă bolile, criminalii și prostituatele”, dând impresia că poeziile sale sunt inspirate în mod exclusiv din crime, vicii și putrefacții. Baudelaire însuși afirmă cu emfază că: Arta modernă are o tendință esențial demoniacă. Se pare că această parte infernală a omului, pe care omul are plăcerea de a și-o explica lui însuși, crește în fiecare zi, ca și cum diavolul s-ar amuza să o îngrașe
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
principal (II) și el nu face acordul subiect-predicat. Împușcat Italia (caseta 1), sau în Franța (caseta 2). Vameșii de la Passau nu închid ochii. Episodul cu nevastă-sa pe care-o duce la furat... atâtea detalii sunt suspecte. Remușcările contrastează cu emfaza cu care-și povestește ticăloșiile anterioare. Bănuiesc că fizic e o stârpitură și de aici îi vin complexele. / Mai rar așa pușcăriași ce nu fac greșeli de exprimare! Felicitări regiei! Nu știu, dar am impresia că înregistrările - toate! - de la Rahova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Băbuș: Tatuajele astea... când m-am liberat în ’75. Eu le-am făcut. Eu le-am făcut! Cu tuș. Asta-i cu cauciuc ars, că atunci nu era tuș. Cauciuc ars. Atunci nu se făceau ca acuma. 5 puncte (cu emfază) Celule! (râd) Inimioara de pe piept? Aiureli. Atunci, după ce le-am făcut, toată ziua stăteam și mă uitam numai pe piept. Czampar: Coarne, o stea, în jurul ochilor, stele. La ochi și pe gât. Aici e un șarpe. Un simbol indian, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Verhaeren a înlocuit nevroza și tumultul cu calm și simplitate. Pe care Verhaeren să-l iubim mai mult? (...) Verhaeren știe să privească și să rămîie fidel emoțiilor imediate. Forma simplă a poemelor e perfect adecvată sentimentelor exprimate. Nu mai găsim emfaza și elocința, de multe ori supărătoare, din cărțile lui anterioare. În peisagii și tablouri bucolice, a păstrat numai trăsăturile strict necesare, sobre și comune; iată în ce constă simbolismul lui Verhaeren. Totul e natural și precis, nimic afectat sau echivoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
da, e amuzant. Mai ales la tragedii. Drept să spun, eu de acolo îmi adun spiritele (în carnet)”. Spațiu carnavalesc al libertății anarhice, circul - o lume a l’envers, cu paiațe grotești și luptători supraponderali - oferă spectatorilor moderni sătui de emfaza teatrală o cură reconfortantă de divertisment pur: „Sîntem rugați a fuma și a scuipa pe jos. Nimic nu e interzis. Autorii dramatici vin să adune din arenă spiritele clovnilor. Toți se gîndesc să reînvieze genul grotesc: circul pe scenă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Jacques G. Costin, Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijote. Expoziție colectivă la Sala Ileana”. Pe un ritm de marș triumfal, tabloul oferă imaginea unui curent aflat în continuă expansiune. Nevoia de recunoaștere generală e afirmată cu mîndrie și chiar cu emfază. Exploratori și colonizatori de noi teritorii artistice, „contimporanii” au o acută conștiință de înainte-mergători, educatori și promotori ai gustului artistic de avangardă. Publicul - „timid” pînă atunci - începe treptat „să înțeleagă”. Membrii grupării impun „stilul nou” în toate artele, nedisprețuind „succesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oară: În ce limbă ei gândesc? C-o pocește doar țăranul, Ăsta nu-i așa bai mare, Dar n-o știe deputatul Și-o rostește-n gura mare. Unii mai și plagiază, Îi observăm tot mai des. Ne întrebăm cu emfază: Agramatismele le ies? Că nu știi ”gramaticește” A vorbi mai pe-nțeles, Să știi însă românește Atunci ești un om ales. Mândra limbă Mândra limbă românească A-nceput să se pocească, Vom citi și scrie bine În ”pocite” limbi străine
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-l întreb motivul. Ș-știi? M-am lo-logodit! spuse el rapid și bâlbâit. Mi-a strâns stângaci mâna, apoi am luat un taxi la rugămințile interminabile ale lui. Fără tragere de inimă, am acceptat. În mașină continuam să vorbesc cu emfază despre orice altceva, în afară de mine. N-am reținut discuția ca s-o pot reda, eram atunci prea ocupat cu gândurile, prea afundat în mistere și idei (nu că sunt eu un filozof!). Nistor mă apucă de umăr, iar eu am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai multe. Și că obrajii mi s-au colorat instantaneu în trandafiriu. Trish aer o revelație bruscă și face ochii cât farfuriile. A, înțeleg, spune. Ce drăguț ! — Nu ! zic repede. Nu e... sincer... — Nu te teme ! mă întrerupe Trish cu emfază. N-o să suflu un cuvânt. Sunt discreția în persoană. Își duce un deget la buze. Poți conta pe mine. Înainte să apuc să mai zic ceva, își ia cafeaua și iese din bucătărie. Mă așez pe un scaun printre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fost creată pentru fiecare dintre noi În parte, și când distrugi o ființă omenească distrugi o lume Întreagă - lumea care exista pentru acea persoană. Brusc, mi‑am dat seama că‑l iritam pe Ravelstein. Cel puțin Îmi vorbea cu o emfază mânioasă. Poate că zâmbeam Încă de cazul soților Battle și avea impresia că mă disociez de ideea că distrugi o Întreagă lume atunci când te distrugi pe tine. De parcă aș fi amenințat să distrug o lume - eu care trăiam ca să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fost în iunie, și voi ați plecat în iulie. Păi maică-ta n-a fost la tratament în august, ai uitat? Și ție ți-au luat bicicletă în septembrie... - Nu mai știu exact, zău. - Îți spun eu, a continuat cu emfaza lui caracteristică, ce naiba, țin minte foarte clar. Ați stat atunci la Histria, nu? — Da, da, la Histria. — Vezi? Am tăcut. Mi-am prins brațul drept cu palma stângă. — Ce ai? a întrebat. - Mă dor încheieturile, am zis. Nu știu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că sunt mofturoasă, dar problema e că... Sally, tu ți-o aduci aminte pe Lee Jackson, profa de sculptură? Știu că nu te-ai dus la curs decât în primul an... —Cum să uiți o așa femeie? spuse Sally cu emfază, lăsându-se prins, un moment, de obiceiurile orientării sale. Ne-a zis odată că, dacă nu-i iese treaba, cioplitorul va zice două lucruri: ori faci o chestie mare și-o vopsești în roșu, ori faci o mulțime de chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tu mâine la teatru ca să facem câteva încercări? Dar ar trebui să fie OK. Bun! dădu MM verdictul. Matthew, poți să rezolvi tu asta? A venit următorul grup? Matthew răsuci câteva pagini de pe clipboard. —Hermia și Lisandru! anunță el cu emfază, ca și cum nu și-ar fi dat seama că Violet și Paul erau chiar acolo, discutând, cu o oarecare reținere, lângă cuier. Nu se prea înțelegeau. Aici suntem, dragule, zise Violet, zâmbind către Matthew, care aproape că se dădu cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Sophie, le cam pică cu tronc. Ar fi Tabitha, Helen, Hazel... — Hazel are ceva ce-mi scapă, observă Hugo. Se prea poate să fie una dintre actrițele alea care nu se gândesc decât la Arta lor. Pronunță ultimul cuvânt cu emfază, atât de clar, de parcă-l și vedeam scris cu un „A“ mare. — Și oamenii ăștia sunt, de cel mai multe ori, cei mai nemiloși... Ce ciudat că Hazel dă naștere unor astfel de speculații, comentai eu, simțind, în mod ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
semăna mai mult cu un rock star aristocrat care se îmbracă de la Browns 1. De fapt, Hugo se născuse și crescuse într-o casă cu terasă în Surbiton 1, dar din cauza înălțimii și a nasului, ca să nu mai vorbim de emfaza cu care pronunța cuvintele, crea puternica impresie de tânăr de bani gata, crescut în puf, pe care el se distra s-o întrețină. —N-ai uitat de rendez-vous-ul nostru din seara asta, nu, iubirea mea? zise el, întorcându-se către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-mi-o din mână. Am două la fel. Am crezut că am pierdut-o în cabină. —Ce frumoasă e! zise Janey, întinzând mâna ca să atingă steluța cu diamante prinsă de capătul agrafei. De unde e? —Harvey Nicks 1, zise Violet cu emfază. Unde ai găsit-o, Sam? Privind-o în ochi, i-am spus: —Matthew a găsit-o pe jos, pe platforma de serviciu și mi-a dat-o mie. A crezut că e a mea. A, oricum, mulțumesc, zise Violet, strecurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mare. Lotti era încântată. —Forceps, a explicat ea. Ca să scoți copilul afară când a rămas înțepenit, a adăugat veselă. —Copilul n-o să rămână înțepenit, a intervenit Amanda abrupt. Eu o să fac o cezariană electivă. La Cavendish, a adăugat ea cu emfază. Lui Hugo i s-a strâns inima. Chestia cu asistenta de la pediatrie putea s-o-nțeleagă. Putea să înțeleagă faptul că Amanda își cumpărase sutiene de firmă din satin - ea zicea că toate sutienele standard sunt absolut dezgustătoare. (Dar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
jumătate înfășurată în halatul de prosop, s-a întors către ea. Păi, e limpede că îți spun asta numai pentru că ești prietena mea. Pentru că am vorbit de adevăruri neplăcute și toate celelalte. —Desigur. Amanda și-a scuturat părul umed cu emfază. —Deci ce e? Dă-i drumu’! Soțul tău și-o trage cu eco-hipiota aia de la cursul prenatal. Hugo și-a spus că era ca moartea. Nu știai când o să primești lovitura. Dar știai c-o s-o primești. Faptul că lovitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că iubirea este mereu „direcționată spre un scop mai înalt” și-l privește pe cel mai nobil, sau reprezentantul celor mai înalte valori, excluzându-l pe sclav. În concepția sa, legătura strânsă dintre filosofia greacă și filosofia medievală a diminuat emfaza iubirii realizată de Cristos. De aici Scheler conchide că proprietatea intelectului asupra iubirii și asupra voinței este motivul care demonstrează de ce filosofia creștină nu este autentică. Concluzie Tema persoanei din perspectiva antropologiei fenomenologice a evidențiat complexitatea conceptelor utilizate și profunzimea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
În sala mare a Teatrului Tineretului. Prezentându-i cât mai elogios pe cei doi redactori de la Radio Europa Liberă, Liiceanu, fără să roșească și, ignorând regula care prevede acordarea cinstei de eponim unor personalități numai după decesele acestora, rosti cu emfază cele ce urmează: „Regret că Încă nu există, cel puțin În Capitală, două bulevarde cu numele Virgil Ierunca și Monica Lovinescu.” Auzind aceasta, Îmi veni așa de mare greață că era să vomit În sală. Ca să nu se fi petrecut
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
în căutarea absolutului. Pînă la urmă tot Victor și-a găsit însă un domeniu pe măsura capacităților sale, dar mai ales de natură să ne uluiască pe toți. „am decis, voi face cibernetică” a spus într-o zi Victor, fără emfază, dar nu fără o ușoară satisfacție, știind că toată familia va rămîne profund surprinsă. în fața cuvîntului cibernetică toți membrii clanului nostru au căzut de altfel pe spate. Buf. 5. trei zile am stat la coadă la cabinetul de întîmplări ca să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]