KorAP: Find »[drukola/base=emigrație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...69 >

1,706 matches

Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191

mare decît a celor care au părăsit România ulterior. În fine, Neagu Djuvara vorbește despre „diaspora care a apărut ca urmare a evenimentelor celui de-al Doilea Război Mondial și instaurării regimului comunist În România”, dar și despre o „nouă emigrație”, prin comparație cu fenomenul similar de la 1848. În elaborarea studiului de față s-a optat pentru utilizarea termenului generic de exil, fiind Încadrată ariei sale semantice toate activitățile menite a face cunoscută, fie individual, fie instituționalizat, prin diferite asociații, opiniei

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
România a Încercat, după o scurtă fază de confruntare, să ajungă la Înțelegere cu aceștia (clerul ortodox), astfel Încît să nu dea motive pentru un exod clerical În masă”. De asemenea, autoarea stabilește o legătură exclusivă Între acest grup al „emigrației de proveniență conservatoare” și participarea la viața religioasă. Nu trebuie Însă trecut cu vederea faptul că participarea la evenimente religioase ortodoxe sau greco-catolice făcea parte dintre cele mai constante forme de manifestare a solidarității comunității românești În străinătate. De pildă

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
la dispoziție un spațiu În sediul său de pe rue Ribera pentru ședințele unui cenaclu la care au participat mulți dintre oamenii de cultură din exil. Folosind drept criteriu de selecție orientarea politică, Ion Solacolu identifică existența a patru valuri de emigrație, primul fiind constituit exclusiv din legionari, care părăsesc țara după instaurarea regimului antonescian. Asupra acestui prim val autorul nu se oprește „din motive a căror prezentare nu face obiectul scrierii de față”. În al doilea val Îi plasează pe oamenii

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
imediatei intervenții occidentale urmate de eliberarea țării lor, și deci de nevoia de a reveni pe scena politică românească. Vasile C. Dumitrescu afirma că „eliberarea țării noastre de sub ocupația sovietică este primul obiectiv al luptei pe care are să o ducă emigrația română, dar nu mai puțin este de o extrem de mare importanță de a ne gîndi la viitorul ce se pregătește poporului nostru”. Această percepție destul de răspîndită În epocă dovedea o lipsă de realism, În condițiile În care se aprecia că

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
era să sensibilizeze opinia publică occidentală și să determine o schimbare de atitudine a guvernelor occidentale față de Europa de Est. În acest sens, unul dintre cei mai activi participați la activitatea exilului, Mircea Carp, susține că „românii din exil, din refugiu, din emigrație și-au strîns rîndurile regional, continuînd să ducă independent lupta de lămurire a opiniei publice”. Însă nu numai sfera activității politice a fost acuzată de lipsă de unitate, ci exilul În ansamblul său, În multe dintre lucrările cercetate, acest aspect

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
În efortul susținut de a face cunoscută cauza României, exilații s-au reunit și Într-o serie de organizații formale, În măsură să ofere un cadru instituțional adecvat acțiunilor lor, cu atît mai mult cu cît Romulus Boilă spunea că „emigrația ca entitate de sine stătătoare nu are nici un rost. Valoare au numai românii sau instituțiile românești din emigrație care corespund uneia sau alteia din variatele realități naționale sau internaționale actuale”. Exilații credeau că de imaginea pe care ei o prezintă

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
organizații formale, În măsură să ofere un cadru instituțional adecvat acțiunilor lor, cu atît mai mult cu cît Romulus Boilă spunea că „emigrația ca entitate de sine stătătoare nu are nici un rost. Valoare au numai românii sau instituțiile românești din emigrație care corespund uneia sau alteia din variatele realități naționale sau internaționale actuale”. Exilații credeau că de imaginea pe care ei o prezintă În Occident depinde eficiența acțiunilor Întreprinse. Prin urmare, doreau o acțiune unitară, conjugată a tuturor celor care se

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
cu altele de interes comun pentru exilații români. De pildă, În Cahiers Roumains a apărut un articol semnat de mons. I. Kirk, „Despre Misiunea catolică română pentru Europa”, dar și altul semnat de Eugen Titeanu, „Paradoxuri, drame și probleme ale emigrației”. Însă exilații au Încercat să publice o tribună care să prezinte punctul de vedere comun tuturor reprezentanților partidelor democratice În presa pariziană. Astfel, În 1948 a apărut primul număr din La Nation Roumaine. Organe du Conseil des partis politiques Roumains

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
sensul cel mai larg al cuvîntului”. Așa cum era de așteptat, toate Încercările de a-i determina pe românii americani să revină În țară au eșuat. Excepțiile au fost rare și ele nu au depășit, de regulă, aria deciziilor personale. CÎnd emigrația română spre America a devenit un fenomen sesizabil și cu repercusiuni multiple, România nu putea fi confundată cu Lumea Nouă, iar românul metamorfozat În american nu mai accepta a redeveni ceea ce au fost, cîndva, părinții lui sau chiar el Însuși

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
se manifestă ca parte integrantă, dar cu trăsături distincte, a civilizației și națiunii americane”. Între „the country of immigrants” și „the country of all opportunities”, cum este considerată Îndeobște America, există o legătură indestructibilă, unanim acceptată și discutată azi. Fără emigrație și imigrație, observa cineva, nu ar fi fost posibilă apariția marilor state moderne, a republicilor anglo-saxone și latine din cele două Americi, Îndeosebi. Citîndu-l pe Moritz Wagner, autorul la care ne referim scria În 1928, Întru totul Îndreptățit, că „on

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
a fi amintită, imigrația română reprezintă de mult o dimensiune notabilă a imigrației americane, În Întregul ei. Înainte de a fi discutat În ipostaza lui de imigrație, elementul de proveniență românească al mixturii americane reclamă a fi examinat În circumstanța de emigrație, care precedă intrarea În SUA și acordarea statutului de imigrant. O asemenea abordare, absolut necesară, nu poate fi acceptată fără a se ține cont de unele caracteristici temporale, economice, politice, diplomatice etc., care au influențat emigrarea, În general, sau cea

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
văzută la fel de toți emigranții, chiar și după ce ei deveneau americani. În fiecare perioadă, Noul Continent arăta altfel și reprezenta altceva pentru virtualul emigrant. Așadar, cel eșuat pe un țărm al Atlanticului sau al Pacificului s-a confruntat cu dificultăți specifice emigrației și cu „americanismele” epocii. Apoi, fiecare emigrant venea cu limitele și complexele lui, care nu trebuie evitate ori tratate tangențial. * Referindu-ne la emigrația română În America, socotim necesară reluarea unei Întrebări, căreia nu i s-a răspuns Încă, deși

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
cel eșuat pe un țărm al Atlanticului sau al Pacificului s-a confruntat cu dificultăți specifice emigrației și cu „americanismele” epocii. Apoi, fiecare emigrant venea cu limitele și complexele lui, care nu trebuie evitate ori tratate tangențial. * Referindu-ne la emigrația română În America, socotim necesară reluarea unei Întrebări, căreia nu i s-a răspuns Încă, deși a fost formulată demult și a suscitat chiar unele dezbateri, neîncheiate Însă cu clarificările necesare: au românii propensiunea emigrării? Națiunea aceasta a fost una

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
émigrant est forcément un immigrant [...]. Le même fait, vu du point de départ et vu du point d’arrivée, voilà l’émigration et l’immigration, et ces deux aspects sont inséparable l’un de l’autre”. Făcînd distincția necesară Între emigrație și imigrație, studiosul francez preciza că emigrarea este o decizie a cuiva de a părăsi locul unde s-a născut sau trăia la un moment dat, pentru a se stabili definitiv sau pentru un timp altundeva. Emigrația nu a Început

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
distincția necesară Între emigrație și imigrație, studiosul francez preciza că emigrarea este o decizie a cuiva de a părăsi locul unde s-a născut sau trăia la un moment dat, pentru a se stabili definitiv sau pentru un timp altundeva. Emigrația nu a Început, evident, cu strămutarea În America. Dar, În dorința funciară a omului de a-și lărgi mereu orizontul cunoașterii spațiale, pămîntul de peste Ocean a reprezentat o ispită permanentă, transformată, cu timpul, Într-un enigmatic „dincolo”. Încă de la Început

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
America a fost, pentru un european, mai dificilă decît cea care avea În vedere unele țări ale Vechiului Continent. Pentru un român, emigrarea dincolo de Ocean era cu mult mai complicată decît pentru cineva din vestul sau nordul Europei. De aceea, emigrația română În SUA a Început mai tîrziu, deși Lumea Nouă era cunoscută românilor și se știa că acolo se putea muta oricine dorea să-și ofere o nouă șansă. Dar, și atunci cînd procesul s-a declanșat, românii, care aflaseră

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
acasă, după adunarea unei sume de bani, nu se datora numaidecît inadaptării românului cu condiția de imigrant, ci unor condiții specifice, Încă neelucidate. Cei din Vest erau favorizați de situarea lor geografică, de educație și de o politică națională a emigrației. În Anglia, Germania, Italia sau În țările nordice, emigrația era considerată o chestiune de stat, și de aceea emigrantul nu era un individ plecat În lume ca Într-o aventură personală. Chiar și națiunile mici, dintre care unele nu se

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
datora numaidecît inadaptării românului cu condiția de imigrant, ci unor condiții specifice, Încă neelucidate. Cei din Vest erau favorizați de situarea lor geografică, de educație și de o politică națională a emigrației. În Anglia, Germania, Italia sau În țările nordice, emigrația era considerată o chestiune de stat, și de aceea emigrantul nu era un individ plecat În lume ca Într-o aventură personală. Chiar și națiunile mici, dintre care unele nu se constituiseră Încă În state naționale - cehii, slovacii, sîrbii, balticii

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
era un individ plecat În lume ca Într-o aventură personală. Chiar și națiunile mici, dintre care unele nu se constituiseră Încă În state naționale - cehii, slovacii, sîrbii, balticii, polonezii, grecii etc. -, dispuneau de alte condiții ale emigrării. În România, emigrația nu beneficia de Îndrumarea sau sprijinul statului, ci se reducea, la Început, la o decizie personală. În plus, emigrarea reflectă sau este rezultatul educației unei nații, ea depinde de conștiința de sine, de Încrederea În valorile ei civilizatoare, de vitalitatea

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
de Încrederea În valorile ei civilizatoare, de vitalitatea ei, de aspirația către mai bine etc. Sedentarismul cvasifeudal al unei nații, deci teama sau refuzul de a emigra, a dispărut o dată cu progresul civilizației. Mai mult decît atît, oficialitățile române au privit emigrația ca pe ceva negativ, descurajînd-o și compromițînd-o, nu din ignoranță sau oportunism, ci pentru că În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de pildă, națiunea română nu era Încă formată. Apoi, românii erau Îngrijorați de afluența unei imigrații care

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
pildă, națiunea română nu era Încă formată. Apoi, românii erau Îngrijorați de afluența unei imigrații care punea sub semnul Întrebării viitorul nației lor. Nu În ultimul rînd, desigur, ei nu erau pregătiți mental pentru a-și părăsi țara. De aceea, emigrația a rămas circumscrisă unei sfere individuale sau uneia de familie, sat sau zonă geografică. Emigrația română spre America nu a depășit mult timp un nivel local, rareori provincial. Cel plecat către țara de dincolo de Ocean era conștient de această circumstanță

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
care punea sub semnul Întrebării viitorul nației lor. Nu În ultimul rînd, desigur, ei nu erau pregătiți mental pentru a-și părăsi țara. De aceea, emigrația a rămas circumscrisă unei sfere individuale sau uneia de familie, sat sau zonă geografică. Emigrația română spre America nu a depășit mult timp un nivel local, rareori provincial. Cel plecat către țara de dincolo de Ocean era conștient de această circumstanță și reacționa ori se comporta ca atare. Emigrația română În direcția Americii a rămas mult

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
uneia de familie, sat sau zonă geografică. Emigrația română spre America nu a depășit mult timp un nivel local, rareori provincial. Cel plecat către țara de dincolo de Ocean era conștient de această circumstanță și reacționa ori se comporta ca atare. Emigrația română În direcția Americii a rămas mult timp una aleatorie, a plecării Întîmplătoare, nu ceva În sine, ci un act determinat mai ales de cauze personale de moment sau de motivații naționale ori economice care nu intrau sub incidența statului

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
intenția de a-și Însuși acolo ipostaza de „conqueror”, așa cum procedaseră altădată spaniolii, portughezii, englezii, olandezii etc. Singura „cucerire” a românilor era speranța, care, În cazul emigrării, comporta o doză de aventură, dar și de eroism. Dacă, În alte țări, emigrația, cu tot ce presupunea ea, intra În atribuțiile statului, În România lucrurile stăteau mereu altfel. Chiar și așa, sporadică, precum era la sfîrșitul secolului al XIX-lea și În primii ani ai secolului XX, emigrația către America Îi Îngrijora pe

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
eroism. Dacă, În alte țări, emigrația, cu tot ce presupunea ea, intra În atribuțiile statului, În România lucrurile stăteau mereu altfel. Chiar și așa, sporadică, precum era la sfîrșitul secolului al XIX-lea și În primii ani ai secolului XX, emigrația către America Îi Îngrijora pe românii din Transilvania, Banat și Bucovina, Întrucît ea se repercuta asupra mișcării naționale din provinciile respective. „Pe noi ne doare inima - se scria În ziarul Drapelul din 14/27 iunie 1907 - mai ales cînd vedem

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]